ŞCOALA ROMÂNEASCĂ MODERNĂ !!!


ŞCOALA ROMÂNEASCĂ MODERNĂ – ESEU                                                        prof. master Radu-Alin BALAJ Şcoala Gimnazială Cheresig-Cefa    

           Societatea românească a avut propriul specific şi structură de-a lungul timpului şi în special după realizarea României Mari din 1918 până în zilele noastre când putem să discutăm de o formă organizatorică naţională cu obiective şi aspiraţii suficient de bine stabilite. Afectată de schimbările economice , politice , militare etc. ale epocii, societatea românească a căutat să-şi identifice propriile modele şi idealuri , să se sprijine şi să susţină instituţiile româneşti create cu atâta jertfă. Este bine cunoscut respectul  şi creditul oferit de români bisericii , armatei şi învăţământului românesc în special. Chiar dacă politicul a reuşit până în zilele noastre să dicteze sau să monopolizeze în privinţa devenirii şi intereselor naţionale după caz , impunând uneori într-un mod imperativ sistemului de învăţământ direcţiile principale în privinţa educaţiei naţionale , cadrele didactice indiferent de pregătirea lor au încercat de fiecare dată să-şi prezinte propria viziune şi să ţină la distanţă atât cât se putea totala implicare sau direcţiune a factorilor politici în cadrul complexului proces de învăţământ. În perioada interbelică învăţământului românesc i s-a reproşat un evident imobilism, tradiţionalism care aveau la bază învăţământul centrat pe propria personalitate şi pregătire a cadrului didactic. Rigurozitatea acestuia şi seriozitatea elevilor , viitori reprezentanţi şi personalităţi ai acestuia a oferit un succes deosebit acestui tip de învăţământ , dar cu toţii fie şi numai în parte nu susţinem total şi nici nu indicăm într-un mod deosebit acest tip de învăţământ. Perioada comunistă cu toate neajunsurile morale şi îngrădirile personale şi de grup impuse, a realizat sub aspect material , tehnologic sau profesional un important progres în privinţa învăţământului românesc. Bineînţeles criticile pot continua la infinit, deasemenea evoluţiile pozitive cu care contrastează , dar debutul Revoluţiei Române din 1989 ne-a aruncat într-o mult dorită epocă nouă în care fiecare român şi-a pus toate speranţele , aspiraţiile, visele, dorinţa de progres şi de libertate , erupte în plan imediat atunci şi urmate de iluzia posibilei lor realizări peste noapte. În cadrul acestor evenimente şi învăţământul românesc a fost pus în faţa unor situaţii şi cerinţe inedite, unele pe care nu dorea să le discute sau să le dea curs. Noua realitate postdecembristă , incomplet analizată sau descifrată , coroborată cu evoluţia tehnologică şi un flux de informaţii fără precedent , dublat de o ofertă de neimaginat până atunci în planul mass-media , a prins învăţământul românesc într-un moment de schimbare şi în mare măsură pe nepregătite. Într-o perioadă scurtă de timp întregul sistem de învăţământ trebuia pliat noilor cerinţe şi eficientizat pentru realizarea unei bune pregătiri a elevilor şi studenţilor. Acest fapt a condus într-un mod regretabil la imposibilitatea adaptării la noile cerinţe a unui segment sau procent a cadrelor didactice lucru care ar fi produs , zic eu , o importantă schimbare comportanmentală şi de personalitate din partea acestora având la bază noile tipuri de profit şi productivitate economică. Dincolo de gravele probleme ale societăţii româneşti , învăţământul a rămas constant în aprecierile pozitive ale populaţiei şi beneficiarilor şi un reper deosebit în cadrul valorilor perene naţionale. În acelaşi timp indiferent de guvernare cu toţii şi-au exprimat dorinţa reformării şi eficientizării acestuia , a îmbunătăţirii metodelor şi miloacelor didactice.      Din păcate toate aceste lucruri au avut loc la nivel declarativ în plan financiar învăţământul românesc nu a constituit în această perioadă o prioritate, retribuirea cadrului didactic deficitară, dezastruoasă chiar , iar faţă de perioada anterioară când Şcoala Românească rivaliza cu marile şcoli de vârf europene (aş enumera numai Cehia, Franţa etc.) sau mondiale (SUA, India, China) , în zilele noastre cu tot suportul tehnologic , metodologic, logistic, etc. şcoala românească este apreciată ca făcând parte din a doua jumătate a clasamentului european. Pregătirea elevilor şi profesioniştilor români a fost apreciată şi cel puţin în parte mai este la nivel mondial la superlativ. Această situaţie a trezit din interior şi unele suspiciuni întemeiate şi o autoevaluare din mers realizată din păcate de fiecare dată destul de superficial. Semnalele de alarmă şi criticile au venit din  toate domeniile , alături de propria autoanaliză a înalţilor reprezentanţi ai învăţământului românesc , consolidând grijile şi incertitudinile în privinţa dezvoltării tineretului românesc şi a consecinţelor pe care o poate avea aceasta. S-a scris foarte mult în această privinţă fiecare propunând, avansând propriile opinii şi viziune în ceea ce ar trebui să se realizeze sau să devină societatea românească. Nu mi-am propus o dezvoltare a problemelor învăţământului românesc şi nici o expunere a propriului punct de vedere în acest sens, deşi pot să spun că am unul. Dată fiind complexitatea acestui subiect mi-ar trebui un demers şi o expunere mult mai vastă imposibil de realizat acum, dar mărturisesc că am rămas impresionat de o scurtă analiză a situaţiei învăţământului românesc de pe blogul Şcoala Românească realizat încă din noiembrie,2007 la care subscriu şi pe care m-am hotărât să-l expun alăturat :            „Sistemul românesc de învățământ este în perpetuă “reformă” de 18 ani de zile. Pe de altă parte, școala postdecembristă a coborât pe ultimele locuri între sistemele europene de educație. Această realitate se datorează în primul rând faptului că școala continuă să nu fie centrată pe interesul elevului. Cei care dețin decizia par să trăiască într-o realitate proprie, diferită de cea în care există copiii, părinții, profesorii. Sunt elaborate programe, manuale, reglementări pentru oricine altcineva decât pentru elevii care ar trebui să beneficieze de ele.            Modele de urmat există în țările Europei din care oficial facem parte – ceea ce lipsește este voința de a le urma! Nimeni nu a dovedit, încă, voința reală de a reforma, astfel încât “reforma” a devenit, în timp, un cuvânt lipsit de conținut. Semnalele (unele disperate) dinspre copii, pãrinti, profesori, rãmân fãrã ecou acolo sus, în turnul de fildeș în care s-au izolat, comod, diriguitorii învãțământului românesc.           Școala trebuie să se întoarcă spre elev. Este rațiunea ei de a fi! Această Școală este finanțată de contribuabilul român și are ca scop declarat educarea copiilor României. Cu toate acestea, copiii României nu primesc educația egală la care au dreptul prin Constituție, fiind supuși unui mecanism care le afectează sănătatea, echilibrul afectiv, chiar viitorul. Copiii și părinții, dar și profesorii care au rămas fideli misiunii nobile de a fi dascăli, își doresc ca școala să fie locul în care elevii devin mai buni, mai drepți, mai pregătiți pentru viață.                  Ca părinți, avem obligația să veghem ca sistemul de învățământ, pe care îl finanțăm, căruia ne încredințăm copiii pentru a-i instrui și educa, să le ofere tot ceea ce le datorează: educație, informație, afecțiune, respect! Numai astfel ei vor aprecia, respecta și iubi școala, la rândul lor!”1(şcoalaromânească.wordpress.com, Şcoala cum este şi cum ar trebui să fie).

 Regăsim aici expuse încă de atunci „permanenta” reformă a învăţământului românesc , ignoranţa celor care deţin decizia , programele, manualele , modelele europene , semnalele disperate ale părinţilor şi necesitatea centrării acestui  învăţământ pe elev şi pe competenţele finale ale acestuia.                Îmbunătăţirea permanentă a materialului didactic , a evoluţiei  tehnologice , a dezvoltării metodelor şi mijloacelor didactice având ca scop final calitatea şi progresul procesului instructiv-educativ, informativ-formativ îndreptat către pregătirea elevilor nu a coincis întotdeauna cu interesul deosebit al educabililor din cauza mai multor factori pertubatori , nu neaparat malefici ale epocii contemporane traduşi într-o ofertă frapantă în toate domeniile care fascinează şi răpeşte din timpul tinerilor provocând de cele mai multe ori cheltuieli şi prea puţine efecte aducătoare de profit.              

            Urmărind un alt moment introspectiv, radiografic de mai târziu pe acelaşi blog am observat dezbătute sistematic câteva trăsături ale învăţământului românesc care se doresc reformate . Articolul este din martie 2009 şi surprinde preocuparea societăţii şi cadrelor didactice româneşti în această direcţie printr-un titlu deosebit de sugestiv : „Cele X maladii ale şcolii româneşti” . Sunt enumerate şi detalite numeroasele neajunsuri ale reformelor parţiale sau eşuate care au fost  iniţiate . Mi-aş permite să redau modul în care s-a concluzionat de către autori atunci : „ Considerăm esenţială reformarea reală a programei, în sensul reducerii gradului de dificultate şi a cantităţii de informaţie; de asemenea, diferenţierea programei începând cu clasa a V-a, în funcţie de abilităţile şi înclinaţiile copiilor, identificate prin teste psihologice şi evaluare continuă pe parcursul claselor I-IV. Acest lucru se întâmplă în sistemele educaţionale performante din Europa, în care deja din clasa a V-a copilul urmează un profil conform cu înzestrarea de la natură. În acest moment, gradul de dificultate a programei şcolare nu este adecvat vârstei copiilor şi dezvoltării lor individuale. De asemenea,programa nu este diferenţiată în funcţie de abilităţile şi interesele lor, ceea ce îi supraîncarcă inutil. Manualele alternative au devenit o cauză de dezechilibru şi o sursă de stress pentru copii! Este inadmisibil să se spună că “manualul nu este decât un auxiliar, de care profesorul poate nici să nu ţină seama – importantă este programa”. Elevul nu învaţă după programă! Copiii nu pot învăţa singuri câtă vreme nu e o legătură clară şi precisă între programă, manual, metode de predare şi capacitatea elevului de a se sprijini în manual atunci când învaţă acasă. Manualele alternative nu sunt acordate cu programa, şi nici disciplinele nu sunt acordate între ele! (Un exemplu: în clasa a VII-a, în semestrul I la fizică programa cere rezolvarea unor probleme ce presupun cunoştinţe de sinus, cosinus – aceste cunoştinţe, însă, sunt predate la matematică de abia în semestrul al II-lea! De cîţiva ani profesorii şi părinţii sesizează Ministerul Educaţiei cu privire la această necorelare, dar nu se schimbă nimic!) Un alt exemplu care arată gradul înalt de dificultate a programei şcolare: în clasa a VII-a, la începutul studiului chimiei, după o lună de zile elevii trebuie să rezolve probleme complicate cu diluţii şi concentraţii, iar după doar două luni de zile programa de chimie îi duce în studiul chimiei atomului, în loc să le ofere bucuria experienţelor din laborator şi cunoştinţe de bază. Este inversată, astfel, ordinea firească a procesului de învăţare: întâi trebuie însuşite şi consolidate elementele de bază, abia apoi elevului i se poate solicita asimilarea de informaţie cu grad mai ridicat de dificultate! Procesul de învăţământ se desfăşoară în sistemul: predat – tocit – ascultat – uitat. Atât programele şcolare, cât şi conţinutul manualelor nu permit profesorului libertatea de a-şi construi orele aşa cum ar dori. Sistemul românesc de învăţământ se bazează pe acumulare cantitativă, nu pe dezvoltarea de competenţe, nu stimulează în nici un fel creativitatea, abilităţile şi curiozitatea copiilor. Materii precum biologia, chimia, fizica se predau şi se învaţă la tablă – în şcoală nu se mai fac experimente. Astfel încât, indiferent despre ce materie e vorba, elevul ştie că primeşte o cantitate uriaşă de informaţie, de multe ori stufoasă, aridă, greoaie, şi se vede redus la un robot care trebuie să memoreze cât mai mult. Atât programa cât şi metodele de predare nu permit şcolii să fie un loc în care copilul să vină cu bucurie, ci unul în care e supus presiunii continue şi cerinţelor neadecvate, necorelate cu vârsta şi dezvoltarea individuală. În sistemele europene de învăţământ copiii nu se simt constrânşi să vină la şcoală, au cu profesorii o relaţie firească, liberă, există între ei şi profesori comunicare, elevii nu sunt stresaţi, nu merg la şcoală îngroziţi de cantitatea de materie pe care o au de tocit ori de frica pe care le-o inspiră un profesor atunci când le dă 2 sau 3 dacă n-au ştiut să răspundă la o întrebare. În multe ţări europene profesorii intră la ore fără catalog, procesul de învăţământ se desfăşoară sub forma unor discuţii libere cu elevii, aceştia nu sunt examinaţi prin ‘scoatere la tablă şi notare’, ci printr-o evaluare continuă a profesorului, cu metode proprii (de exemplu elevii care au o contribuţie constantă la discuţii primesc un număr mai mare de puncte). Există şi în România profesori dedicaţi, care au redus mult distanţa dintre catedră şi banca elevului, dar nu există o strategie generală clară pentru schimbare în această direcţie. Schimbarea trebuie să înceapă prin regândirea radicală a felului în care este elaborată programa şcolară, a felului în care sunt concepute manualele şi testele de evaluare, şi mai ales din corelarea gradului de dificultate a programei, manualelor şi testelor cu nivelul real de dezvoltare a copilului pe fiecare treaptă şcolară. Apoi, schimbarea ar trebui să continue cu o regândire a relaţiei profesor-elev, pe coordonatele unui nou tip de relaţie, comunicare şi înţelegere, nu frică şi presiune emoţională (ajungând până la abuz emoţional, psihologic şi chiar fizic). Elevii trebuie încurajaţi să vorbească liber, să spună ce gândesc, să intre într-un dialog în care primesc de la profesor cunoştinţe şi îşi mobilizează resursele intelectuale şi emoţionale pentru a-şi însuşi acele cunoştinţe. Într-o astfel de relaţie profesor – elev va exista în mod fundamental respect şi afecţiune de ambele părţi. SCHIMBARE REALĂ înseamnă: – Programă diferenţiată din clasa a V-a – Ghidarea elevului în funcţie de abilităţile şi înclinaţiile sale (doar astfel ‘evaluarea continuă’ are sens!) – Număr de copii în clasă: maxim 20 Programă şcolară şi conţinut de manuale acordate cu vârsta şi nivelul de dezvoltare”2(şcoalaromânească.wordpress.com, Cele X maladii ale şcolii româneşti).

.               Susţinând şi subscriind aproape în totalitate acestor dificultăţi şi probleme ale învăţământului românesc, concluzionând, pot să spun că faţă de şcoala tradiţională caracterizată de rigorism şi unilateralism , şcoala modernă românească a făcut reale progrese în planul tehnologic, al metodelor şi mijloacelor educaţionale ţinând cont de toate evoluţiile în domeniu şi de cerinţele societăţii moderne româneşti şi europene. Noua lege a învăţământului însă nu a corespuns aşteptărilor şi dilemele, dialogul frânt câteodată sau dezinteresul general conduc la o tergiversare şi o subfinanţare în domeniu. Să sperăm că în cele din urmă problemele vor fi depăşite înspre folosul tuturor , că vom reuşi să depăşim şi să învăţăm şi din experienţele negative chiar dacă un uşor scepticism trenează chiar şi în cercurile cele mai inovative.  

Advertisements

One thought on “ŞCOALA ROMÂNEASCĂ MODERNĂ !!!

  1. [url=http://wskaznik-bmi.pl]licznik bmi[/url]

    Gdyby zadać cios w wzrostu zaś tłum ciała do kalkulatora BMI , oraz konsekwencja pojawi się mówi, masz nadwagę , to jestdobry impuls, ażeby podjąć pewne działania . Gdyby masz BMI między 25 tudzież 29,9 , masz nadwagę . Gdyby BMI wynosi ponad 30 , jesteś za otyłe . Czasami , gdy zauważysz tuszy wkradły się na , wszystko, co chcesz mieć pojęcie, podczas gdy wyszczupleć prędko , jednak często lepiej nadać bardziej strategicznego podejścia . Częściej niż nie ,trwanie spędzony próbuje dowiedzieć się, jak wyszczupleć błyskawicznie lepiej byłoby podkablować na z większym natężeniem sensowny program odchudzania . Obszerny prelekcja na kalkulatorze BMI nie oznacza, że ​​musisz wpadać w panikę . Koniec aresztować się destrukcyjnych zachowań na krzyż modyfikację diety zaś wykonywania ćwiczeń , które pomogą zniżyć BMI . Wyznaczenie ciała regularnie pomoże Ci schudnąć, tudzież przypadkiem nawet wyszczupleć szybko .

    Jeśli kalkulator BMI mówi ci, iż jesteś otyły , owo prawdopodobnie byćdobry impuls, ażeby nawiązać od jakiegoś szybki marsz albo jogging światła . Jeżeli nie skorzystał dzięki dowolny okres, umówić się na konwent spośród lekarzem, iżby istnieć pewnym, iż całość jest w porządku. Zawału serca , na przestrzeni podczas gdy starasz się schudnąć, owo nie to, co chcesz , by się stało . Gdylekarz usuwa się , zacząć 30 minut spaceru lub joggingu , pięć dni w tygodniu . Oszczędzał się zaś nie przesadzaj , pomimo tego pobyt spójne , na skutek z jakiej przyczyny jest dozwolone nawiązać , iżby dostrzec wyniki chcesz . W miarę postępów , zaczniesz stracić na wadze i kalkulator BMI rozpocznie pokazując niższe liczby. Spacery tudzież jogging nie daje odpowiedzi na gdy wyszczupleć szybko testowanie, atoli to pomoże , iżby dochrapać się się tam, gdzie powinno się istnieć .

    bmi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s