Din tainele şi măreţia literaturii antice universale !


Frumuseţea şi minunăţia spiritului şi “sophiei “umane pot fi surprinse atât prin totalitatea manifestărilor interioare şi exterioare , cât şi prin ceea ce s-a constituit ca scrieri magistrale de-a lungul timpului, ca expresie a sensibilităţii şi genialităţii spirituale şi intelectuale umane. Dovezi de necontestat în acest sens stau scrieri deosebit de vechi realizate pe un areal geografic deosebit de extins.

Gândirea chineză , deosebit de profundă , a păstrat un poem grandilocvent în acest sens . Lao Zi , un gânditor apreciat la superlativ, considerat chiar legendar de către unii autori, a cărui nume poate fi tradus prin “Marele Maestru” sau “Bătrânul Maestru” şi a cărui existenţă este plasată prin secolul VI î.e.n., maestru al lui Confucius , a sintetizat un poem superb :

DaodeTianzun

Lao Zi, Cap. IV: “Tao este ca un vas gol,

Care, de-ar fi să-l umpli

N-ai reuşi niciodată.

Abis ,

Originea tuturor lucrurilor ! 

Afund ,

Precum veşnicia !

N-am cunoştinţă al cui fiu este , 

Dar pare să-l fi precedat 

Pe însuşi Împăratul Cerurilor.

Lao Zi prezintă Tao consacrând-o ca pe  Calea , “metodă“, “învăţătură” sau principiu a spontaneităţii universale. Abis , veşnicia, Împăratul Cerurilor sunt deasemenea termeni utilizaţi pentru a reliefa cel mai profund dimensiunea viziunii şi versurilor sale în raport cu Tao. Face aici Lao Zi o cutezătoare referire la momentele anterioare existenţei Universului…(pare să-l fi precedat / Pe însuşi Împăratul Cerurilor) ?

Adept al unei ordini sociale Confucius afirmă : “Un popor nu poate fi condus decât prin moravuri“.

confucius2

Literatura japoneză antică conţine deasemenea foarte multe reflectări pretenţiose. Pentru a exemplifica , Kojiki  consacră “naşterea zeilor” în primele momente ale Universului şi Terrei (Cerului şi Pământului): “Numele zeilor care s-au născut în Întinderea Cerului Înalt, pe când Cerul şi Pământul erau la început , sunt Stăpânul-Mijlocului-Măreţ-al-Cerului, iar apoi Înaltul-şi-Măreţul-Lucrător-de-Minuni şi Lucrătorul-Divin-şi-Minunat. Zeii aceştia trei se născuseră cu toţii singuri şi îşi ascunseseră fiinţele. Numele zeilor care s-au născut apoi dintr-un lucru care a înmugurit ca vârful de trestie , atunci când pământul , tânăr şi asemenea uleiului plutitor, era purtat pe apă în toate părţile ca o meduză, sunt Plăcutul-Prinţ-Mugur-Străbun, apoi Cel-Ceresc-Veşnic-Stătător. Zeii aceştia doi s-au născut , de asemenea , singuri şi şi-au ascuns fiinţele. Cei cinci zei de mai sus sunt zei Cereşti despărţiţi ” . În acest prim text Ko-Ji-Ki (Cartea Lucrurilor Vechi) se prezintă o viziune în privinţa apariţiei Universului şi Terrei şi a originii zeilor. Numele lor este definitoriu ,  iar existenţa lor nu este de tip carnal , ci eteric, eonic, metafizic. Unii autori au subliniat că “dispariţia” lor sugerată în text desemnează moartea acestora în momentul încheierii unei epoci geologice sau astrale, iar alţii cred că nu înseamnă altceva decât trecerea acestora într-o stare metafizică, imperceptibilă . Încântătoare de-a dreptul este prezentarea “stării Pământului” în momentele iniţiale : “tânăr şi asemenea uleiului plutitor … purtat pe apă în toate părţile ca o meduză“. Inexplicabil aceste exprimări aproape poematice nu contravin concepţiilor moderne despre apariţia Universului şi evoluţia geologică a Pământului.

ama

Cânturile divine ale lui Zarathustra” din literatură iraniană (indo-iraniană) redau într-un mod mirific deplina subordonare a lui Zarathustra faţă de Ahura-Mazda şi rugăciunile acestuia pentru întărire spirituală , morală şi fizică. “2. …o Ahura-Mazda, Domn Viu, [inspirat fiind eu] de Cugetarea Bună, [te implor] dă-mi împlinirile celor două lumi, cea a trupului şi cea a minţii, care [săvârşite] în Dreptate dau fericire celor Credincioşi. 3. O, Dreptate Divină şi Cugetare Bună !… 5. Tânjesc să te văd , o Dreptate Divină, şi [să cunosc] în chip desăvârşit Cugetarea Bună.” (Avesta,Gatha Ahunavaiti, Yasna, XXVIII).

ZARATHUSTRA-JPG

În “Misteriile egiptene” , Osiris renaşte din Nun primordial aşa cum se naşte Re în ziua Creaţiei. Înălţarea lui Osiris se realiza în cadrul unei procesiuni oficiate cu migală din care prezentăm : ” Oficiantul : <<Cerul se uneşte cu pământul>> (de 4 ori) . Marea Bocitoare :<< Bucuria cerului ajunge pe Pământ>> (de 4 ori). Oficiantul :<< Zeul soseşte . Să-i daţi cinstire ! >>(de 4 ori). Marea bocitoare: <<Bucuria cerului pe pământ>> (de 4 ori). După care amândoi îşi lovesc tamburinele . Oficiantul şi bocitoarea împreună :<< Pâmântul şi cerul simt bucuria şi se veselesc>>.

<<Domnul nostru este în casa sa , şi nu se mai teme>> (de 4 ori)” , iar mai departe se spune că Osiris “va trăi prin toate lucrurile pe care le poate iubi”.

osiris

Unul dintre cele mai vechi texte din Şu King enumeră calităţile “omului desăvârşit“: “gravitatea şi degajarea , bunăvoinţa şi fermitatea , simplitatea şi decenţa, darul de a cârmui şi prudenţa, docilitatea şi forţa , rectitudinea şi blândeţea , indulgenţa şi discernământul, inflexibilitatea şi sinceritatea, curajul şi dreptatea”. 

Vechiul Testament ilustrează în acelaşi mod filosofic concepţii despre apariţia Universului şi Terrei , a timpului şi spaţiului , a omului şi animalelor , a epocilor astrale şi telurice. Geneza” (Facerea) este un adevărat “masterpiece” din acest punct de vedere, constituind un punct de plecare teologic în această privinţă. “La început , Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul”. (Geneza 1,1) şi … “Dumnezeu a zis : <<Să fie lumină !>>. Şi a fost lumină” (Geneza 1,3). De asemenea Eclesiastul spune: ” O, deşertăciune a deşertăciunilor ! Totul este deşertăciune. (Eclesiastul 1,2).”Un neam trece,altul vine şi pământul rămâne veşnic în picioare . Soarele răsare , apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou” (Eclesiastul 1,4-5)…, “nu este nou nimic sub soare”(Eclesiastul, 1, 9).

 Literatura hittită păstrează un vers interesant privitor la atributele zeului Kumarbi : “Drept încălţări îşi pune în picioare/Chiar vânturile zburătoare“. (Mitul lui Ullikummi).

Literatura greco-romană păstreză de asemenea numeroase exemple de înţelepciune umană. Toate acestea constituie o zestre inestimabilă , adevărate nestemate ale culturii europene şi universale. Fie că avansăm acum oracolele greceşti sau templele romane,acestea ilustrează deopotrivă condescendenţa omului antic faţă de viaţa spirituală şi Univers care trebuiau să se reflecte neaparat în viaţa de zi cu zi a oamenilor şi aspiraţia omului antic către universal şi cosmic.

Considerat a fi punctul de maximă “iluminare” al formei de guvernare imperială , Marcus Aurelius a sintetizat în “Meditationes” (scrisă iniţial în greacă : “Ta eis heauton” / Către sine însuşi) concepţia stoicismului târziu privind lumea şi oamenii. “Astăzi aguridă, strugure-n ciorchină/Şi-n sfârşit stafidă – numai prefacere/ însă nu în neant , ci simple alterări”. (Către sine insusi,XI,35). Făcând referire la faptul că ceasul intelectual şi fizic poate apune mai repede decât cel biologic , Marcus Aurelius afirmă : “De aceea trebuie să ne grăbim, nu numai fiindcă ne apropiem din ce în ce mai mult de moarte , ci pentru că , de multe ori , inteligenţa şi noţiunile în noi încetează înainte de moarte”(Marcus Aurelius, Către sine însuşi, III,1).

120px-Marco_Aurelio_bronzo

Mai apropiat de zilele noastre , un expert francez în limbile şi literaturile Orientului Apropiat şi Mijlociu , E. Renan , spunea decepţionat: “Soarele a văzut fără să-şi acopere faţa cele mai groaznice nedreptăţi, el a surâs în faţa celor mai mari crime”, în timp ce B. Pascal credea că credinţa stă ancorată de trei mijloace majore: “Există trei mijloace de a crede: raţiunea, obişnuinţa, inspiraţia”. La fel , convins că societatea umană poate progresa doar dacă există cel puţin câteva repere absolute şi măcar semiautonome , Tvetan Todorov afirmă în “Noi şi ceilalţi”: “Ştiinţa şi etica trebuie să rămână autonome”.

Advertisements

3 thoughts on “Din tainele şi măreţia literaturii antice universale !

  1. Pingback: Din tainele şi măreţia literaturii antice universale ! | balajradualin

  2. Pingback: Literatura Antică Universală ! | matinalcafe

  3. Pingback: Legende şi literatură antică universală ! | regatulpovestilor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s