Despre congruenţa ideilor : Ştiinţă şi superstiţie !


La sfârşitul acestui an 2013 ne punem cu toţii speranţele într-un an 2014 mai bun, mai prosper, poate chiar providenţial. Simbolistic şi aritmetic 2013 are o importantă doză de maleficitate sau de ghinion. Majoritatea previziunilor pentru 2013 au fost în cel mai fericit caz rezervate , sceptice de-a dreptul. Chiar dacă nu suntem superstiţioşi ne mai aplecăm urechile şi ţinem cont de superstiţiile semenilor noştri. Îmi aduc aminte ,referitor la flexibilitatea şi expresivitatea limbii latine, că termenul superstitio este delimitat categoric şi magistral de termenul religio. Subtilităţile acestei limbi sunt de-a dreptul magnifice şi pe deplin cunoscute doar de către lingvişti şi esteţi.

Aşteptăm 2014 cu speranţe mari şi încercând să ne proiectăm diferite planuri personale. Aşteptările sunt îndreptate majoritar însă către domeniile disciplinelor ştiinţifice şi macroeconomice care am dori să acţioneze în sensul redefinirii şi transformării societăţii umane. Depăşirea propriilor limite şi condiţie umane a constituit o provocare continuă pentru om şi umanitate. Resemnarea devenită atributul celor evlavioşi şi contemplativi este privită în numeroase cazuri ca o slăbiciune în societatea contemporană. Măreţia regăsirii interioare şi exterioare sunt inegalabile şi sunt în măsură să producă linişte sufletească , însă sunt de neînţeles în condiţiile societăţilor moderne unde stresul şi competiţiile acerbe sunt neiertătoare.Cu toate neajunsurile care trenează , nu trăim nici pe departe într-o lume perfectă, funcţionarea şi instituţiile societăţilor moderne lasă spaţii  şi pentru refugiul spiritual , pentru educarea trupească. Educaţia , Biserica , sportul sunt adevărate oaze în acest sens.

Omul a sfidat dintotdeauna reguli care păreau a fi de nezdruncinat. Am putea spune că lăcomia şi vorbele mieroase ale şarpelui a convins-o pe Eva să întindă mâna spre mărul interzis şi să-l guste. Curiozitatea , dorinţa , lăcomia încununate cu inocenţa renumitei Eve mitologice s-a cicatrizat ca o trăsătură dominantă în genele umanităţii. Momentul ruperii codiţei mărului de ram ne obsedează şi urmăreşte până în zilele noastre. Am devenit, din punct de vedere biblic bineînţeles , dintr-o pereche inocentă , neştiutoare şi protejată de divinitate, o specie proscrisă care luptă pentru îmbunătăţirea propriei condiţii şi conştientă de propriile greşeli şi neajunsuri.

6076859752137056647042-6624692-700_700

Provocările au fost în ultimele milenii deosebit de mari , iar omul ,în ciuda unor lupte interne interminabile şi crude , a răspuns cu o “pasiune a imposibilului” , vorba lui Petre Ţutea , incredibilă . Aş enumera doar alchimiştii medievali care au murit agonizând formule în sărăcie, cavaleri şi regi căutând nemurirea. Această pasiune a imposibilului considerată nebunească în secolul XX pare a căpăta o turnură nesperată în secolul XXI. Francezii şi-au dezvoltat această pasiune în direcţia unui patriotism aventurier şi a unui umor siropos, germanii şi l-au îndreptat către o disciplină de “oţel” şi proiecte minuţios realizate, americanii către un cult al gloriei , competiţiei , ştiinţei, demnităţii aproape inegalate , cosmice. Japonezii către un cult al muncii şi creativităţii fără egal.S-au depăşit de peste 50 de ani graniţele fizice telurice ale activităţii şi responsabilităţii umane. L-am văzut pe Petre Ţuţea într-o înregistrare la peste 80 de ani vorbind cu dinţii în gură precum grebla. Îi numea pe americani în cugetările sale “lăcătuşi ai cosmosului”.

3219_maxime

Aţi putea întreba : “Dar românii ?”. Dincolo de balcanismul şi practicile corupţiei otomane care se mai regăsesc inclusiv în Transilvania împreună cu cupiditatea nobilimii maghiare spre exemplu, românii din ţară în lipsa capitalurilor au rezistat surprinzător. Au erupt în străinătate unde au fost capabili de toate năzdrăvăniile. Construcţii măreţe la Londra, în SUA, Dubai, fizicieni, matematicieni , informaticieni , oameni de cultură de geniu în toate statele vest-occidentale formaţi în ţară din mărunţişul banului public şi în media ni se prezintă doar abilitatea de a opera la buzunar a conaţionalilor noştri de etnie rromă în Franţa şi Belgia sau taberele lor infecte. Oricum aş privi lucrurile, eu aş plasa naţiunea română într-un Top 30 al naţiunilor lumii şi , zic eu, sunt modest.Recent un elev de-al meu de clasa a V-a de etnie rromă revenit în ţară îmi povestea cum a găsit la marginile Parisului în zonele de depozitare a resturilor menajere două lănţişoare de aur, iar unchiul său 8500 de E sau cum uneori … se mai droga. M-a surprins mai ales pentru că nu-l forţasem să se destăinuiască şi nu cunoşteam bine cazul său. Întrebat de către un profesor de fizică : “La noi ,Radule, de ce nu se poate ? Ce e de vină? …  am răspuns: “Libertatea…!!!”. Poate nu e cel mai bun răspuns, însă este unul cu siguranţă. În locul importării unor guverne chinezeşti ar trebui oameni care să studieze producerea unui porţelan de o calitate mai mare decât cel din China sau a unor roboţi şi drone mai performante decât cele americane sau japoneze. Dar … mai departe despre români – aceşti vitregiţi ai Evului Mediu – fără drepturi , fără şansa de a construi durabil. Avem “Mioriţa” o perlă a cântecului de jale mondial şi aspiraţia către nemurire , cosmic şi tinereţe prin “tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Am vizionat în urmă cu o lună filmul “Dracula 2013”. Realizat de către o echipă de români din SUA , Dracula apare mult umanizat , mărinimos , apare şi idila, contaminat doar de nemărginita dorinţă a nemuririi şi a stăpânirii lumii . Este altceva… Toate filmele cu acelaşi nume din anii 1940-1990 realizate de către vest-occidentali prezentau personajul principal într-un mod îngrozitor , nemilos , însetat de sânge.

DraculaTheDarkPrince

Sângele artificial operă a Institutului de la Cluj pare acum o realitate acceptată de către toţi , o banalitate chiar, iar recent am citit o ştire de pe Yahoo care relata la modul cel mai credibil că o echipă de cercetători de la Harvard University au obţinut o substanţă care are proprietatea de a regenera şi întineri şi care a fost testată pe şoareci dând rezultat peste aşteptări , intrând în a doua fază a testării pe subiecţi umani. Să fie adevărat? Astfel ne-am găsi în zona speranţelor complet justificate. Nu ştiu în ce măsură va putea realiza omul progrese deosebite în acest sens fără Creator , dar unele evoluţii pozitive sunt deja observabile. Consider că omenirea a plătit suficient tributul modului mecanicist de a gândi. Incontestabil niciodată un iepure nu va învinge la trântă un elefant. Dar oare visează? Principiile mecanicii rămân valabile pe Terra , dar devin mai practice , mai ieftine, mai utile alte principii.“Noile energii” sunt în măsură să ne dezvăluie tot mai mult forţa şi beneficiile energiilor telurice şi cosmice. Dar ele nu sunt noi , sunt vechi … de când e lumea…!!!… E doar un gând

thumbmed_dezvoltare_personala_energie

În privinţa previziunilor mă miră cu câtă convingere reuşesc unii “clarvăzători” să destăinuie viitorul. Nu contesc că unii sunt chiar pregătiţi şi folosesc metode dintre cele mai variate . La fel cred şi în paranormal şi că pot exista pesoane cărora să le parvină imagini fidele sau corupte din viitor, repet ca posibilitate. M-a impresionat cartea de mare succes a lui Frank Herbert – “Dune”. Acolo autorul preciza cât de greu puteau fi descifrate imagini şi situaţii din viitor de către cele mai pricepute persoane. Viitorul se compunea din suma situaţiilor şi posibilităţilor, fiecare individ şi element putând avea o anumită influenţă continuă, reactualizându-se permanent ca un imens efluviu veşnic. E o concepţie măreaţă. În rest toate celelalte sunt simple supoziţii.

9865_1_1343650717_thumb

Mai cred însă că viitorul trebuie să aparţină celor care-l merită. Schimbările trebuie să aibă loc ţinând cont şi de sistemele de valori existente. Îmi aduc aminte de afirmaţia lui Thierry de Duve din cartea sa “Au nom de l’art” : ” Şi ca de obicei, peştele nu ştie că se află în apă”. Marele istoric şi critic de artă , estet de origine belgiană stabilit în Canada propune situaţii şi viziuni numeroase. Ne solicită imaginarea unei situaţii în care fiecare personal ar fi un extraterestru care trebuie să exploreze planeta noastră. Bineînţeles am trăi sentimente surprinzătoare datorită diversităţii culturilor şi tradiţiilor , dar şi ferocităţii constatate. Arta chiar ar fi dificil de definit şi catalogat. Trimiterea aceasta este însă specifică gândirii pragmatice, matematice pure, atee.

Thierry_de_Duve_por_Candido_Quesada_nota_slide

Şi  ca şi un corolar al celor spuse mai sus îmi vine în minte un aforism celebru din “Centiloquium“-ul  lui Claudiu Ptolemeu : ” VIII. O minte  inteligentă îmbunătăţeşte funcţionarea cerurilor , aşa cum un agricultor iscusit , prin lucrul pământului , îmbunătăţeşte natura”.

200px-claudius_ptolemaeus2

Advertisements

5 thoughts on “Despre congruenţa ideilor : Ştiinţă şi superstiţie !

  1. Pingback: Despre congruenţa ideilor : Ştiinţă şi superstiţie ! | balajradualin

    • va surprinde… Insa sunt domenii in care suntem in primele 5 natiuni ale lumii : sport, informatice, fizica, medicina chiar….Impreuna cu diaspora romaneasca din strainatate care s/a afirmat in domenii de top sunt pe aproape….Bineinteles si la coruptie… Nici intr/un caz la seriozitate , investitii, respect pt om…!!!….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s