Archive | April 2014

Sărbători Pascale 2014, Adevăr ,Spirit , Libertate !


Săptămâna Patimilor a oferit şansa unei uşoare destinderi şi a unor profunde meditaţii. Într-un spirit ecumenic lăudabil Bisericile Creştine prezintă identic scenariul vânzării şi răstignirii lui Isus Hristos relatat de către Evanghelii. Din punctul de vedere creştin aceste evenimente sunt centrale în privinţa salvării umanităţii şi devenirii spirituale a omului în Univers şi a evoluţiei pozitive a Universului  însuşi. Bucuria generată de către Învierea Mântuitorului este dublată de speranţa promisiunilor pentru credincioşi. Paştele are aşadar acel dar divin de a ne face mai buni , de a ne primeni , de a privi cu seninătate şi speranţe reînnoite provocările vieţii cotidiene. Biserica are responsabilităţi sporite în aceste direcţii ale implicării spirituale ale comunităţilor.

Vremea s-a manifestat din păcate într-un mod nedorit în câteva zile şi putem spune că zona vestică a Crişanei a fost favorizată din acest punct de vedere. În restul ţării reportajele prezentau imagini ingrijorătoare nespecifice nici măcar sezonului de iarnă. Tinerii mai temerari au putut în acest fel să-şi programeze chiar şi o partidă straşnică de schi. Cu siguranţă în acele regiuni roadele pomilor fructiferi sunt condamnate. Eu am reuşit luni şi miercuri să plec la Oradea unde după ce am efectuat plata mai multor facturi lunare m-am îndreptat către sediul generos al Bibliotecii Judeţene “Gh. Şincai” Bihor unde alături de mai multe cărţi aduse de acasă şi altele cerute din fondul Bibliotecii şi împreună cu cele în pdf din lap-topul propriu am lecturat în tăcere cu pauzele de rigoare. La intrare am fost surprins de panourile unei expoziţii deosebit de importante şi expusă într-un mod monden. Era vorba despre expoziţia intitulată “Semnele Cerului” care prezentă zestrea culturală a Vechii Europe şi maiestuoasa evoluţie milenară a simbolurilor şi tradiţiilor europene . Erau expuse imaginile Tăbliţelor de la Tărtăria , modele textile cu o rezonanţă nebănuită prezente şi azi în casa ţăranului român şi era surprinsă opera marelui Constantin Brâncuşi care într-un mod subtil şi pretenţios a reuşit miraculos reînvierea acestor simboluri şi mituri ancestrale.

Photo0327 Photo0328 Photo0336 Photo0335

La etaj o altă expoziţie prezenta rolul reformei şi umanismului european prin activitatea lui Erasmus din Rotherdam, Martin Luther, Honterus sau Philip Melanchton. Contribuţia unor astfel de activităţi poate fi hotărâtoare în formarea unor conştiinţe europene profunde şi vizionare. M-am bucurat că am putut folosi şi wireless-ul în cadrul Sălii de Lectură.

Photo0330 Photo0333

Revenind în centrul oraşului de pe Crişul Repede am intrat pentru puţin timp la Galeria de Artă unde o expoziţie de Paşte deosebit de impresionantă cucerea privirile împreună cu generoasele artizane şi designeri, fie absolvenţi ai Facultăţii de Arte deja consacraţi , fie elevi ai Liceului de Arte Oradea care deosebit de inventivi sunt în pragul afirmării artistice.

Photo0340    Photo0338

Unul dintre autorii care poate întregi într-un mod splendid spiritul şi tradiţiile Sărbătorilor Pascale este Niceta de Remesiana cel care prin exemplul său de viaţă şi prin opera sa a ridicat la nivel de “aureolă” creştinismul daco-roman, est-dunărean. Sfântul NICETA de REMESIANA,Opere, I , 1:” În Sfintele Scripturi se găsesc multe nume şi denumiri care se potrivesc Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus: E numit Cuvântul, e numit ÎnţelepciuneaLuminaPuterea,Dreapta, Braţul , Îngerul, e numit Omul; Se numeşte Mielul, Oaia , Preotul , Calea, Adevărul , Viaţa; Se numeşte Pâinea , Piatra, Tămăduitorul, Izvorul Apei Vii, Pacea, Judecătorul, Poarta. Se numeşte toate acestea; deşi este unul şi acelaşi Dumnezeu al nostru , Fiul lui Dumnezeu, ca să se cunoască rânduiala puterii şi lucrării Sale“. res_04531b219c748569412b551a8bb83ec9

N. Berdjaev spune: “Adevărul integral e Dumnezeu “…, “Adevărul este triumful Spiritului”…, “Spiritul este Libertate”, continuând prin acest tunel al propriilor observaţii aproape axiomatice  : ” Există un destin al libertăţii în lume. Libertatea nu se poate transforma în contrariul ei” sau “Libertatea este energia creatoare şi interioară a Omului”.

220px-Berdyaev2

Pe de altă parte observând originile manifestărilor spirituale,strict cronologic ,  Ernst Cassirer spune în “Eseu despre om” : “Magia a trebuit să se prăbuşească pentru ca religia să poată să apară”. El observă că : “Magia nu este un fel de ştiinţă , ci o pseudoştiinţă”.

Cassirer

O lucrare medievală intitulată mai mult decât sugestiv reliefează promisiunile mântuirii . Sf. Alselm de Canterburry în lucrarea sa “De ce s-a făcut Dumnezeu om” prezintă : “Voinţa lui Dumnezeu nu este opusă raţiunii”(Cap. VIII) şi continuă la Capitolul XVIII : “Credem că povara materială a universului trebuie reînnoită cu una mai bună şi că aceasta nu se va întâmpla înainte ca numărul oamenilor aleşi să fie completat; căci acea fericită cetate va fi desăvârşită şi că acest fapt nu trebuie amânat după desăvârşirea ei”.

saintanselmofcanterbury

În week-end-ul trecut am fost şi pe la Pădurea Rădvani bucurându-mă să o văd înverzită şi am revenit pe bicicletă printre lacurile Pescăriei Cefa. Acasă mă bucur să văd puişorii mamei crescând , florile şi pomii fructiferi jubilând. Pregătirile pentru Paşte sunt în toi. Ouăle sunt deja vopsite.

Photo0322  Photo0321

Vă doresc Sărbători Pascale Fecite alături de cei dragi ! Fie ca Patimile Mântuitorului şi Lumina Învierii să ne ofere mai multă pace sufletească şi să producă transformarea personală şi ordinea cosmică de care avem nevoie cu toţii !!!

egg5                                                                 easter                                           egg6   egg2

Superstiții de Aprilie , Natura în haine de Sărbătoare !


Luna martie 2014 s-a risipit cu generozitate . “Întâiul lui april” a oferit şansa pregătirii unor mici şotii acceptate mai uşor chiar şi de către cei pe care simţul umorului nu-i caracterizează. Elevilor de clasa a cincea le-am spus sumbru să scoată o foaie de hârtie pentru un test neanunţat. Cei mai grijulii au schiţat gesturi de îngrijorare în timp ce toţi ceilalţi mai puţin preocupaţi de învăţătură au fost indiferenţi. N-am rezistat însă mai mult de trei-patru secunde deoarece am surâs prelung şi păcăleala s-a evaporat. Nu cunosc sentimentul celor născuţi pe această dată. Dacă sunt din fire hazlii pot trece cu seninătate peste aspectul care ar putea părea de rău augur , dar este la fel de adevărat că unele superstiţii trenează şi pot indispune. Cunosc câteva persoane încă din copilărie care se aniversau în această zi , iar una dintre autoarele de sonete transpuse în mai multe volume şi absolventă a Facultăţii de Drept este născută în această “năstruşnică” zi. Alexandrina Chelu vorbea detaşată despre acest episod existenţial permiţându-şi zâmbete şi acceptând hilaritatea situaţiei. Cred că este o zi ca oricare alta , dar trebuie să existe şi aşa ceva. Fiind în perioada Postului Paştelui constat că o parte majoritară a populaţiei României trăieşte viaţa laică fără a face caz de canoanele religioase care impun restricţii alimentare şi abstinenţă în aceste săptămâni. Excepţie face o parte a credincioşilor care se supun şi participă la diferite pelerinaje cu importantă rezonanţă religioasă . Transilvănenii la Prislop la mănăstire şi la mormântul lui Arsenie Boca , iar cei din sud la Mănăstirea Tismana. Cu adevărat important însă este creditul şi respectul cuvenite acestor momente din an şi aşezăminte religioase. Când am fost pe la Mănăstirea Prislop am fost impresionat de cele văzute . Doar o viespe din apropierea mănăstirii semimilenare care voia să mă muște mi-a amintit că sunt totuși pe Pământ. Spiritul tainic şi silenţios al lăcaşului religios , al marelui duhovnic şi vizionar român , tradiţia locală oferă regiunii o protecţie misterioasă şi pelerinilor o detaşare spirituală binemeritată. Referitor la superstiţiile medievale şi viaţa spirituală Erasmus din Rotherdam spune : “Dar de ce să mă încumet în largul acestui ocean de superstiţii? De mi-ar fi date după spusa lui Vergiliu , o sută de guri, o sută de limbi şi un glas de aramă , şi tot n-aş putea să termin de povestit despre toate soiurile de prostie care puiesc pe pământ . Viaţa întregii creştinătăţi e plină de o grămadă de asemenea nerozii , pe care preoţii le încuviinţează şi chiar le întreţin bucuroşi , de vreme ce ştiu că or să le aducă foloase !  Printre atâţia smintiţi , să se ridice vreun înţelept din aceia nesuferiţi şi să le zică pe şleau : << Numai ducând o viaţă cuminte veţi fi feriţi de întâmplări nefericite. Păcatele nu vi le veţi putea ispăşi doar prin banii pe care îi dăruiţi preoţilor , ci prin neprihănire. Cutare sau cutare sfânt vă va lua sub aripa sa doar de veţi urma pilda sa >>. De câte dulci amăgiri n-ar lipsi sufletele vorbele acestui om? Câtă tulburare n-ar isca ele în conştiinţe”. Zilele trecute am văzut o ştire care prezenta că un institut de cercetare britanic a clonat un dinozaur. Micuţul dinozaur era de o frumuseţe translucidă, dar chiar şi cei mai puţin superstiţioşi sunt puşi la încercare în această situaţie.

erasmus-din-rotterdam-1466-1536_35500cc986c843

Următoarele zile ale lui aprilie 2014 le-am petrecut navetând către locul de muncă, dar motoarele sunt considerabil reduse faţă de alte perioade ale anului. Deşi am insistat şi am parcurs toată materia care mi-am propus-o am observat că elevii sunt deja deconectaţi. Aşteaptă să vină cât mai repede “Săptămâna Măiastră” în care pot să meargă în excursie sau să se joace prin clasă sau afară în voie , iar profesorii se chinuie să-i mobilizeze pentru activităţile programate în cadrul acestei săptămâni. Cred că sunt necesare şi astfel de activităţi şi că destinderea poate să contribuie creativităţii într-un mod indiscutabil şi miraculos , dar detaşarea generală şi rezultatele şcolare dezastruoase atunci când cadre didactice pregătite profesional îşi predau lecţiile nu prea înţeleg. Aş putea da note dezastruoase în fiecare zi chiar celor mai meticuloşi elevi, dar nu cred că asta este menirea mea, mi se cere din partea celor mai mari de la Inspectoratul Şcolar să fiu cu materia la zi şi în consecinţă asta fac. Îmi predau lecţiile , în rest fiecare poate învăţa, aprofunda sau realiza referate dacă doreşte . Am fost întrebat : “De ce avem nevoie ca materia Istorie să fie predată în şcoală ?” de către câţiva elevi . Am răspuns recurgând la o maieutică elementară. I-am întrebat ce reprezintă pentru ei certificatul de naştere sau cartea de identitate. Sau ce părere ar avea dacă ar deveni brusc amnezici şi şi-ar uita azi părinţii pe care ieri îi venerau. I-am lăsat îngânduraţi.

Evenimente majore a căror evoluţie am aşteptat-o cu nerăbdare s-au desfăşurat în ultima săptămână. Criza ucraineană , Summitul European de la Bruxelles au izolat marea putere mondială care este Rusia. Această superputere reprezintă o ţară cu o cultură fabuloasă. Dincolo de clasicii ruşi există în Rusia de azi scriitori de piese de teatru care scriu într-un mod care exultă sau duc la înfrigurare după caz. Ambiţiile metropolitane şi planetare ale Rusiei şi atitudinea intransigentă a ruşilor faţă de ţările aflate în sfera lor de influenţă le-au creat o faimă înfricoşătoare. Inclusiv ucrainenii vor s-o ia spre Uniunea Europeană din faţa lor. Altfel viaţa la Moscova sau Sankt Petersburg este splendidă şi cu siguranţă ţi-ai dori să intri în graţiile unei rusoaice de acolo sau a unei astfel de superputeri. Dar diplomaţia rusă susţinând pe Vladimir Putin susţine că nu este responsabilă de situaţia creată în Ucraina. La originea crizei ucrainene se găsesc cu siguranţă occidentalii scandalizaţi în urmă cu câţiva ani de încarcerarea Yuliei Timoschenko. Cu siguranţă nu s-a anticipat reacţia atât de extremă a Rusiei. Un jurnalist german şi-a permis să spună : ” Occidentalii lătră , Rusia muşcă“. Printre altele zilele trecute Moscova a avertizat şi Bucureştiul deranjat de declaraţiile lui T. Băsescu. Dorind soluţionarea acestor probleme stringente ale lumii , Regina Marii Britanii , Elisabeta II a vizitat la Roma pe preşedintele G. Napolitano şi pe Papa Francisc I. În spiritul aceleiaşi idei SUA îşi consolidează forţa maritimă în Marea Neagră. Mă declar cetăţean european şi filoamerican , dar cu prudenţă trebuie să respectăm şi Rusia , iar reprezentanţii diplomaţiei româneşti trebuie să fie echilibraţi în declaraţii.

medium_07a18c98f1389effdb1581785ce56fcbf95947fc

Ieri , 04.IV.2014 , am participat la Salonta , Bihor la Cercul Pedagogic al semestrului II din anul şcolar 2013-2014. Mai mulţi colegi de istorie şi geografie ne-am întâlnit în una dintre sălile Colegiului Naţional “Teodor Neş” Salonta. Discuţiile s-au purtat pe tema rezultatelor la simulare la gimnaziu şi liceu, modelele de Teze şi Portofoliul Profesorului de Istorie. La final după o pauză de 10 minute am realizat pentru gimnaziu un proiect de lecţie dintr-o unitate de învăţare dată în care să fie evidenţiată corelaţia dinte competenţele specifice şi obiective.

Photo0304 Photo0307 Photo0306 Photo0305

Exerciţiul s-a dovedit deosebit de util. Exact în această zi a avut loc o aliniere planetară rară în sistemul nostru solar . Mai multe planete ( Terra, Jupiter , Pluto, Saturn) s-au aliniat perfect concretizând un eveniment astral rarisim.

ptolomeu-in-observatorul-din-alexandria1

Week-endul îl petrec acasă. Primăvara ne-a sedus cu miresmele şi căldura ei amorţitoare. Doar sfârşitul de săptămână se pare că va aduce ploaia atât de necesară dealtfel. Precum un poet bucolic sunt îndemnat să slăvesc clipele de beatitudine ale primăverii . Meleagros din Gadara îi dedică un poem ale cărui versuri îmi plac : ” Dusă-i iarna viforoasă de pe-a cerului tărie/ Şi surâde înflorita primăvară porfirie./ În a ierbii haină verde negrul câmp s-a îmbrăcat;/ A lor coamă de noi frunze arborii şi-au răsfirat. /Pajiştele sorbind roua gingaşe , înviorătoare-a /Afroditei , râd când roza îşi deschide a ei floare . /Se desfată-n munţi păstorul fluierând din al său nai/ Şi se bucură căprarul văzând iezii lui bălai./ Au şi pornit marinarii pe talazurile late /Iar zefirul umflă pânza cu adieri nevinovate./ Bacanţi veseli părul în flori de iederă şi-l împletesc/ Şi lui Dionys ce aduce vin şi struguri chiuiesc ./ Stând în stupul său albina cea din stârv născută , iară/ De-al său meşter lucru-şi vede , făurind din altă ceară/ Ciuruită , mândri faguri din dulceaţa florilor ./ Păsărele de tot neamul cântă cu-al lor glas sonor;/ Alcyonii pe talazuri , pe la streşini rândunele ,/ Lebăda , pe malul apei , în dumbravă , filomele”(Primăvara). 

Photo0303

În grădina de acasă florile și pomii fructiferi își fac de cap. Au înflorit lalelele , garoafele , lăcrimioarele , iar cireșii , caișii , piersicii și vișinii sunt în floare semețindu-și petalele cărămizii sau albe ale florilor către lumina Soarelui . Vă doresc un sfârșit de săptămână cât mai creativ și apropierea Sărbătorilor Pascale cât mai fericită !

Photo0301 Photo0299 67186_108329605906533_5614542_a

Arta Ebraică (sec. I î.e.n. – VI e.n.) !


 

Arta ebraică poate fi surprinsă în dezvoltarea sa de-a lungul mai multor secole chiar de la începutul primului mileniu î.e.n.. Regele David a transformat Ierusalimul în capitală, iar fiul său , regele Solomon ( 960-931 î.e.n.), în timpul căruia regatul Israel atinge apogeul, termină construirea Primului Templu din care nu se mai găsesc urme arheologice, dar care este descris detaliat în Biblie. În această perioadă şi până la începutul erei creştine Templul a constituit un simbol al naţiunii evreieşti şi o emblemă a artei şi arhitecturii ebraice.

MFAJ0cx00

Cea de-a doua poruncă dată de Dumnezeu poporului evreu prin Moise specifica textual : „ Să nu-ţi faci chip cioplit , nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri , sau jos pe pământ , sau în apele mai jos decât pământul . Să nu te închini înaintea lor , şi să nu le slujeşti ; căci Eu , Dumnezeul Tău, sunt un Dumnezeu gelos , care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copiii până la al treilea şi al patrulea neam al celor care mă urăsc , şi mă îndur până la al miilea neam de cei ce mă iubesc şi păzesc poruncile mele1. Această poruncă expresă şi-a pus amprenta asupra artei evreieşti şi a avansat atât de departe aprecierile încât mulţi au contestat existenţa unei arte şi chiar arhitecturi evreieşti. Atingând acest subiect în lucrarea sa „ Sinagoga arhitectură a monoteismului” , Mircea Moldovan afirmă : „ Problema reprezentării are origini comune în istoria religiei şi artei . Majoritatea religiilor antice erau politeiste şi antropomorfe . Dacă curente din filosofia greacă ( de la presocratici la Platon ) ar fi fundamentat conceptual iconoclasmul , elitismul şi lipsa lor de reală aderenţă socială fac ca primatul în domeniu , şi nu numai cronologic, să aparţină <<inovaţiei>> religioase decurgând din monoteismul evreiesc . Abordarea religiei de către istorie , filosofie sau alte ştiinţe rămâne delicată pentru că semnalează evoluţii sau alăturarea unor atitudini contradictorii într-un domeniu care ar vrea să apară imuabil.Astfel <<contrapunctul din Tora>> ( interdicţia absolută a imaginilor şi afirmaţia că există imagini ale lui Dumnezeu ) nu este de niciun folos argumentaţiei în mediile religioase pentru că monoteismelor le este deja specifică dualitatea text-canonic-text interpretativ2. Tot el continuă : „ Acestea ar putea proscrie arta figurativă , dar nu şi numeroase alte manifestări : arta abstractă , non figurativă , aleatorie , caligrafie etc.3.

În „ Ars as a source for Jewish Historiography” profesorul Moshe-Carmilly Weinberger , care a stabilit o punte de legătură între autoritatea rabinică şi cea ştiinţifică , a adus lămuriri în privinţa definirii , evoluţiei şi problemelor sensibile ale artei ebraice .

În opinia profesorului Moshe-Carmilly Weinberger arta ar avea un rol important în istoriografia evreiască . Cea de-a doua poruncă nu s-ar opune artelor , ci adoraţiei , idolatrizării. Argumentaţia continuă prin relevanta observaţie a alcătuirii celei de-a doua porunci din trei segmente importante : 1. cerul, 2. pământul, 3. apa , fiind limpede că interzicerea imaginilor se opunea idolatrizării şi nu manifestării artelor.

Chiar dacă există dovezi arheologice care atestă venerarea unor zeităţi păgâne chiar în Israel aceste situaţii sunt izolate . Mircea Moldovan spune că : „ Distrugerea imaginilor , cunoscută sub numele de iconoclasm , ar fi fost o revoltă a evreilor împotriva oricărei forme a idolatrizării , deşi descoperiri arheologice au adus la lumina zilei în Israel statui şi imagini ale unor zeităţi păgâne ( Astarte , Baal) , mai mult ca probabil importate din statele feniciene vecine. Respingerea reprezentărilor gravate ar fi persistat până la începutul secolului VI , când interesul faţă de adoraţie a scăzut , îngrijorarea evreilor s-ar fi diminuat , iar creativitatea artistică ar fi început să înflorească în viaţa evreilor”4.

Odată demonstrată ipoteza existenţei unei arte evreieşti originale nu ne rămâne decât să-i stabilim coordonatele şi caracteristicile . Arta ebraică a fiinţat , s-a dezvoltat şi s-a pretat mai bine de un mileniu tuturor cerinţelor religiei evreieşti ( sec. X î.e.n.-II e.n.) . Această artă a gravitat în jurul credinţei iudaice ca o consecinţă şi cerinţă a acesteia şi în plan arhitectural s-a adaptat schimbărilor în plan social , cultural şi religios. În manifestarea arhitecturală , arhitectură civilă sau militară nu consacră arta ebraică şi nu scot în evidenţă existenţa sau caracterul unitar al poporului evreu. Arhitectura religioasă este cea care a consacrat cu adevărat arta ebraică prin cele două componente definitorii ale sale : Templul şi sinagoga . Primul ( Templul ) precede pe cea de-a doua , dar sunt opinii care plasează coexistenţa sinagogii , în forma cea mai arhaică , cu Templul până către secolul VI î.e.n.5.

iaamenorahseal268

Templul a supravieţuit şi a fost martorul tăcut al existenţei istorice sinuoase a poporului evreu. El a devenit centrul spiritual şi cultural al poporului evreu şi însemnătatea lui a fost primordială pentru fiecare evreu din Israel sau din diaspora. O importantă centralizare a cultului în jurul Templului din Ierusalim are loc în timpul regelui Iosia ( 640-609 î.e.n.) când după scindarea regatului şi ascensiunea Asiriei , Iudeea redevine independentă6.

Victoriile regatului neobabilonian au condus şi la invadarea Iudeii şi ocuparea Ierusalimului , mulţi evrei fiind deportaţi în Babilon. A doua asediere a Ierusalimului condusă de Nabucodonosor al II-lea ( 589-586 î.e.n.) a provocat incendierea Templului. De condiţia iniţial umilă a evreilor babilonieni se acceptă că s-ar lega existenţa primelor sinagogi arhaice. Ocuparea Babilonului de către perşii conduşi de Cirus II a condus la posibilitatea repatrierii unor evrei şi la reconstrucţia Templului care a căpătat o puternică valoare de simbol şi de încredere în forţele proprii ale tuturor evreilor.

Inaugurării din anul 515 î.e.n. I s-a adăugat o nouă repatriere din Imperiul Persan în timpul lui Artaxerxe I când Neemia , conducătorul exilaţilor din zona Nippur , reconstruieşte zidurile Ierusalimului ( 445 î.e.n.). Ezdra în fruntea altor repatriaţi avansează un set de reforme care duceau la dezvoltarea iudaismului rabinic , atribuindu-se şi redactarea Torei : „ Naşterea iudaismului rabinic şi sinagogal a fost ca o nouă revelaţie : Talmudul a ajuns chiar să afirme : <<Ezdra ar fi fost demn să primească Tora dacă Moise nu l-ar fi precedat>>7 .

Tempul continuă şi de-a lungul epocii elenistice să rămână centrul activităţilor ebraice cu toată dezvoltarea pe care a cunoscut-o aşezările evreieşti din patria-mamă sau din diaspora şi cu toată întărirea fariseismului şi a sinagogilor până către începutul erei creştine. Regele Irod care fusese atât de înfiorător şi de temut a fost ultimul restaurator al Templului din Ierusalim , iniţiativă care se va întinde pe durata mai multor secole. În anul 70 e.n. ca urmare a primului război iudaic Marele Templu a fost distrus pecetluindu-se dispariţia lui în devenirea arhitecturală , dispariţia iudaismului sacerdotal şi a regalităţii şi supravieţuirea iudaismului prin latura sa rabinică.

În secolul I î.e.n. şi până la distrugerea Marelui Templu lupta din interiorul naţiunii evreieşti , dintre saduchei ( adoratorii Templului ) şi rabini a fost importantă în plan ideologic. Deşi Templul avea locul central , el tindea să devină către începutul erei creştine doar un simbol , centrul de greutate deplasându-se către sinagogile răspândite în tot Israelul. Schimbarea în plan arhitectural chiar dacă regătită de mai multe secole a fost parcă mult prea bruscă prin dispariţia Marelui Templu.

După Hayoun şi Jarrasé, dacă revenim la originea şi geneza sinagogii , trebuie să ţinem cont şi de percepţia iudaică , conform căreia sinagoga ar avea o arhitectură , dar mai ales un suflet. Datele istorice arată că , dacă edificarea Templului din Ierusalim s-ar fi realizat cu preţul distrugerii celorlalte sanctuare vechi evreieşti , apariţia sinagogii se face în condiţiile coexistenţei încă o durată de timp a cultului sacrificial („ suflul buzelor”) cu cel sinagogal şi că rugăciunea evreiască a îmbinat întotdeauna fervoarea religioasă cu studiul.

Iniţial , sinagogile ar fi fost nişte clădiri de o simplitate extremă , a căror realizare nu era ghidată de prescripţii şi a căror mică piesă de mobilier ar fi fost dulapul în care erau depozitate sulurile Torei-Sifre Tora ( unele surse afirmă că acesta ar fi fost mobil , fiind amplasat pe un cărucior). Curând a fost adăugată tribuna predicatorului , bimahul sau almenorul8 .

Aproape toate religiile antice au trăsături comune : sunt politeiste , antropomorfe , iar cultul interior este dedicat clerului şi doar exteriorul pentru restul credincioşilor9. Templul mesopotamian , ritualul religios egiptean , templul grec sau cel italic au aceste trăsături principale. „ Faţă de toate acestea , apare evidentă mutaţia realizată de singogă: comunitatea este admisă în interior şi aici se desfăşoară liturghia, faţadele trec printr-o „eclipsă” şi vor deveni importante mult mai târziu după unii autori consacraţi altarul de jertfă este înlocuit de un artefact- chivotul scrierilor sfinte şi curând locul de propagare a cuvântului divin va fi exprimat prin cel de-al doilea pol al lăcaşului- bimahul10 .

Existau indicaţii şi în privinţa amplasamentului sinagogilor. Acestea trebuiau să fie construite în apropierea unei ape , în punctul cel mai înalt al aşezării , într-un „loc curat”11 . Aceste condiţii nu au putut fi respectate întotdeauna de evrei deoarece grecii, romanii, creştinii şi mai târziu musulmanii nu acceptau ca lăcaşurile lor de cult să fie depăşite în înălţime”12.

antiquitiessynagogue1

Ferestrele sinagogii13 trebuiau să fie relativ mici , cu parapeţi înalţi pentru ca serviciul divin să nu fie deranjat sau observat de cei din exterior.

Cuvântul sinagogă are origine grecească pentru evrei existând trei denumiri consacrate ale lăcaşului : Bet hakneset – casa adunării , destinată rugăciunii comune şi studiul Torei în comun; Bet tefila – casa de rugăciuni şi Bet hamidraş- casa învăţăturii , de obicei de dimensiuni mai reduse în care ziua se desfăşura învăţământul religios14.

În opinia lui Aristide Streja şi Lucian Schwarz , ansamblul sinagogal ar fi ajuns relativ repede să aibă o sală mică ( 10-12 locuri pentru rugăciuni zilnice) , o curte în aer liber , sediu administrativ , clădiri pentru învăţământ şi adunare15 .

Diaspora babiloniană şi egipteană pare să fi simţit prima necesitatea întâlnirii în clădiri speciale , o primă menţiune fiind o inscripţie din timpul lui Ptolemeu III ( 246-221 î.e.n.)dedicată unei sinagogi16. Din scrierile apostolilor care-şi istorisesc călătoriile lor aflăm că în Asia Mică , Grecia continentală sau în Italia existau numeroase sinagogi , cele mai numeroase fiind însă în Israel , în special în Ierusalim ( între 400-500 înainte de distrugerea Templului)17.

După Sed – Rajna , sinagogile din Israel ar putea fi clasificate , după criterii cronologice şi topografice în trei mari tipuri : – sec. II-III în Galileea şi pe înălţimile Golan: plan basilical , cu colonadă interioară pe trei laturi , acces pe a patra latură orientată spre Ierusalim şi unde se aduceau pe un cărucior mobil sulurile Torei pe durata oficierii serviciului divin ; exemplarele s-au găsit la Capharnaum ( galeria ar fi fost rezervată femeilor ) , Chorazim, Meron, Kfar, Baram, Nabratein, En Dikke, prima sinagogă din secolul IV; la originea acestei tipologii s-ar afla sălile de rugăciune amenajate de către zeloţi în triclinia din fortăreţele lui Irod de la Massada şi Herodion sau la Gamla , încă din secolul I; – sec. IV-V în Iudeea , este reprezentat prin practicarea intrării pe alt zid decât cel orientat spre Ierusalim în centrul căruia se va amplasa dulapul din sulurile Torei; exemplele sunt Susiya şi Esthtemoa , la care sala e dezvoltată pe lăţime; – sfârşitul secolului V – începutul secolului VI , exemplificat prin Beth-Alpha (517-518), plan basilical , intrare pe latură opusă celei orientate spre Ierusalim pe care se realizează o absidă pentru chivotul cu sulurile Torei , iar în faţa acesteia apare estrada pentru lectura acestora – bimahul; acesta , a fost , în final , tipul cel mai omogen şi adaptat liturghiei18.

Orientarea sinagogilor se făcea spre Ierusalim , cu excepţia celor samaritene care aveau drept sanctuar muntele sacru Garizim. Această orientare a cunoscut în Palestina o evoluţie (oarecum similară cu cea a lăcaşurilor creştine timpurii) în care primele sinagogi aveau intrarea orientată spre Ierusalim , pentru ca din secolul IV spre acesta să fie îndreptat zidul cu chivotul sulurilor Torei şi care trebuia să fie cel mai puternic din toată clădirea19. Toate acestea nu au fost reguli absolute , existând cazuri în care fie orientarea era diferită , fie printr-o influenţă creştină „ se cristalizează o predominanţă a configuraţiei basilicale cu navă principală , două colaterale şi absidă terminală la începutul secolului VI e.n.20.

Arheologia vine să întărească opiniile cercetătorilor . Deşi puţine şi incomplete săpăturile arheologice au adus la lumină mai multe sinagogi din Israel , Siria , iar în Irak arheologii evrei , neavând posibilitatea de a cerceta , au intrat doar în posesia informaţiilor transmise. La Tiberias ,lângă lacul Galileea, sinagoga din secolul IV avea reprezentări umane şi zoomorfe21, la Capernaum o sinagogă de secol II-III e.n. fiind în urma alteia mai vechi22, mai multe sinagogi au fost escavate în Siria , iar lângă şoseaua Nazaret-Haifa , centrul academic al lui Iuda Ha-Nasi dezvăluie sinagoga,catacombele şi cimitirul23. La Dura-Europos , pe Eufrat , a fost scoasă la lumină o sinagogă datată 245 e.n. cu inscripţii în aramaică , greacă şi pehlevi-partă şi 30 de fâşii de pergament pictate (imagini ale patriarhilor , ieşirea , David şi temele reîntoarcerii şi mântuirii)24.

În opinia lui Moshe Carmilly-Weinberger în secolul VII e.n. odată cu expansiunea arabă şi a atitudinii iconoclaste , arta evreiască de tip Dura-Europos ar fi suferit un eşec.

Moses Rosen afirmă în „ Eseuri biblice” că sinagoga nu era doar o biserică , ci o casă a adunării obştii şi un lăcaş de învăţătură , iar în sinagogă fiecare se roagă pentru sine având o relaţie nemijlocită cu Creatorul.

Zugrăveala interioară şi exterioară este cunoscută mai bine prin sinagogile mai recente , dar şi în antichitate exista o zugrăveală bine definită cu motive vegetale şi geometrice. După primele secole creştine şi pe acestă latură au intervenit schimbări importante existând şi reprezentări antropomorfe şi zoomorfe.

iaalodmosaic1

Chivotul era bogat ornamentat cu sculpturi în lemn fiind depozitarul sulurilor de pergament care conţin textul Pentateuchului şi care era plasat în partea de răsărit a sinagogii. Predela era cea care acoperea Chivotul cu sulurile Legii pe fondul de catifea sau brocart brodându-se motive tradiţionale şi texte cu diferite conţinuturi.

Coroana era plasată deasupra celor două capete de axă pe care era înfăşurat textul Pentateuchului. Erau lucrate cu mult rafinament în metal nobil şi încustrate cu pietre semipreţioase.

Cupa de kiduş avea o mărime , formă , tehnică de execuţie şi ornamentare diferite. În majoritatea cazurilor cupa de kiduş era realizată din argint fiind folosită de rugăciunea de binecuvântare a vinului la ocazii festive.

Dantelăria era prezentă însoţind diferitele ştergare şi feţe de masă din sinagogă , alături de vestimentaţia de sărbătoare a credincioşilor.

Indicatorul ( iad ) era un obiect din metal sau lemn prin care se ţinea şirul textelor din sulurile Legii. În numeroase cazuri era bogat ornamentat uneori din metal nobil , fildeş şi cu pietre semipreţioase având la capăt o mână cu un arătător deosebit de lung. În forma sa cea mai primitivă era confecţionat dintr-un beţişor cilindric sau paralelipipedic ascuţit la vârf.

Inelul pentru prosopul de sinagogă era ornat cu linii curbe şi figuri de păsări, flori, cerbi, fiind de regulă realizat din alamă.

Meghila reprezenta textul Poveştii Esterei aşternut pe pergament , iar Menora ( simbol al credinţei iudaice ) era celebrul candelabru cu şapte braţe din alamă , bronz , fiind aşezat mai ales în zona pupitrului de rugăciune. Mezuza ( textul caligrafiat pe pergament al crezului iudaic „Sema-Israel”) era poziţionat în zona uşilor.

Pupitrul de rugăciune era bogat împodobit cu sculpturi din lemn fiind însoţit pe perete de o grafică „seviti”. Jilţul lui Eliahu era folosit în ceremonialul circumciziei fiind frumos lucrat în sculptură de lemn . Lampa de Hanuca era realizată inclusiv din argint fiind corpul de iluminat care servea în cele opt seri ale sărbătorii macabeilor.

MFAJ05w30

Arta ebraică s-a reflectat de numeroase ori şi în broderiile sau în învelitorile şi pâinea împletită pentru sâmbătă sau al anumite sărbători. Principalele elemente de ornament erau cele vegetale ca şi ciorchinele , frunze sau vrezuri de viţă-de-vie , ramură de palmier salcia, fructe sau pomul vieţii şi abia din secolul III e.n. încep să devină comune simbolurile şi imaginile antropomorfe şi zoomorfe.Având specificul său, arta ebraică, aşa cum ni se dezvăluie , constituie un reper deosebit între manifestările artistice şi culturale ale Orientului Apropiat şi Mijlociu. Păstrându-şi linia de originalitate pe o perioadă deosebit de întinsă în timp arta ebraică străluceşte prin ingeniozitatea slujitorilor săi şi prin evidenţierea trăsăturilor care o fac unică.

iaafindings


1 Exod, 20, 4-6

2 Mircea Moldovan, Sinagoga -arhitectură a monoteismului , Editura Paideia,Bucureşti, 2003, p. 28-29

3 Ibidem

4 Ibidem, p. 30

5 Ibidem,p.15

6 Ibidem

7 Josy Eisenberg, op.cit.,p.51

8 M. Moldovan, op.cit., p.35

9 Ibidem, p.37

10 Ibidem, p.39

11 Talmud, Editura Hasefer,Bucureşti,2007

12 M. Moldovan, op.cit., p. 83

13 Cartea lui Daniel,6,11

14 M. Moldovan, op.cit., p. 84

15 Ibidem, p.87

16 Ibidem, p. 122

17 Ibidem

18 Ibidem, p.126

19 Ibidem, p.125

20 Ibidem

21 P. Johnson,op.cit.,p.126

22 Ibidem

23 Ibidem

24 Ibidem