Archive | July 2014

Iubire, Artă, Adevăr şi “Aurul şi argintul antic al României” !


Vara acestui an se găseşte în adevărata ei desfăşurare şi splendoare. Căldura relativ ridicată poate provoca disconfort în unele zile . În România, raportat la situaţia ultimilor ani , vara nu este cu mult diferită. Câteva localităţi din centrul ţării au avut de suferit din cauza fenomenelor meteorologice extreme . Culturi agricole compromise, viituri, inundaţii neaşteptate. Aceste fenomene sunt însă relativ izolate. Luna iulie a lăsat totuşi impresia uneia obişnuite . În nordul Europei însă se simte amplul fenomen de încălzire globală . Am observat imagini ale nordicilor europeni la plajă într-o vară nespecifică climei lor tradiţionale. Dar ,spun eu, nu asta ar constitui problema de fond şi principală, deşi reprezintă un aspect îngrijorător.

people-enjoy-summer-under-sunshine-wallpaper-53160ed6eae98

Am participat fără a excela în pregătire la Examenul de Titularizare 2014. Fără miză prea mare deoarece la disciplina Istorie la care am concurat nu sunt scoase la concurs posturi titularizabile în ultimii opt ani. Nota obţinută este complet nemulţumitoare pentru mine. Altora le-ar provoca o bucurie enormă şi o vacanţă suplimentară. Am confruntat baremul de corectare al subiectului de examen cu ce am scris eu, cele scrise de către mine desfăşurate pe suprafaţa a peste cincisprezece pagini, deasemenea notele celorlalţi concurenţi participanţi cărora le cunosc abilităţile , dimensiunea profesională şi dimensiunea , paginaţia obţinută în cadrul examenului scris. Uimirea mea este enormă. Cred că sunt victima unei erori. Mai mult , contestaţie n-am depus decât eu , restul celor de la istorie spre exemplu sunt hiper-mulţumiţi. Sper ca în urma contestaţiei să se remedieze eroarea. Însă sentimentul meu este că uşor două puncte mi-au fost volatilizate.  În fine însă , viaţa merge mai departe, deşi sentimentul tuturor oamenilor rezonabili este că progresul privind transparenţa şi corectitudinea în România este în impas. Bineînţeles nu se contestă unele realizări.

titularizare-1375113685

Adevărul însă este precum o aripă de undă. Există peste tot, transcende întreaga planetă , îl percepe fiecare într-un mod sau altul, dar nu este văzut în întregul său cu adevărat de către nimeni. Aristotel în Metafizica spune despre Adevăr : ” Studiul adevărului este, într-un fel , greu, iar în altul uşor. Dovadă , nimeni nu-l poate dobândi de tot convenabil după cum nimeni nu este lipsit de el, fiecare spunând ceva despre natură, chiar atunci când nu vine cât de cât cu ceva sau vine cu foarte puţin , dar forţa se naşte din strângerea laolaltă. Cât îl priveşte , cu el se întâmplă ca în proverb : cine nu nimereşte cu săgeata o poartă ? Aşa totu pare uşor. Dar faptul că putem avea întregul nu şi partea arată dificultatea. Şi cum aceasta este în două modalităţi , cauza celei despre care vorbim se prea poate să stea nu în lucruri , ci în noi înşine. Fiindcă , aşa cum ochii liliecilor sunt orbiţi de lumina zilei , tot deasemenea , inteligenţa care este sufletul nostru de cele ce, natural, dintre ele, sunt mai vizibile“. Mai departe el desemnează filosofia ca ştiinţă a adevărului şi recurge la cauzalitate ca modalitate de a surprinde Adevărul în temporalitatea lui : ” Dacă nu cunoaştem cauza , adevărul nu este posibil”.

aristotel

Aristotel invocă dealtfel experienţa lui Empedocle care ,presocratic fiind ,identifică Neikos (Ura) ca o cauză a pieirii. La Empedocle , Iubirea ( Philotes) şi Ura (Neikos) dau viaţă obiectelor şi vieţuitoarelor planetei şi Universului. În acest sens el completează magistral : ” De aici vin toate cele ce au fost ori sunt şi vor fi / arbori şi bărbaţi şi femei ivindu-se/ şi fiare şi păsări şi peşti , care în apă îşi află hrana ,/ chiar şi zeii cei cu viaţă lungă, de tot înălţaţi în cinstire” (Empedocles , Fr. 9 , 9-13). Subliniez aceste scurte reflectări datorită modului în care realitatea noastră cotidiană se compune în aceste zile. Cred că suma acţiunilor noastre configurează mai devreme sau mai târziu o realitate locală şi universală. Dacă guvernează un spirit bun euforia şi binele social erupe , dacă relaţiile degenerează, atunci încrederea reciprocă dispare sau se diminuează şi se poate ajunge degrabă la tragedii şi catastrofe. Este spre exemplu şi cazul situaţiei din Ucraina . Speram în această vară la ştiri care să anunţe progrese ştiinţifice fără precedent referitoare la aspiraţia omului către Univers, la descoperiri privind eficientizarea nivelului de viaţă şi de trai a umanităţii , etc., dar ştirile tuturor televiziunilor şi presei scrise m-au lăsat înmărmurit prin ceea ce reprezintă catastrofa aviatică din Ucraina. Asemenea scenarii sunt de neacceptat în mileniul III. Chiar nu contează cine este vinovat cu adevărat în această situaţie : separatiştii proruşi, Rusia sau Ucraina. Unii se străduiesc să învinovăţească chiar vestul ( S.U.A. sau statele vest-europene). Cert este că optzeci de copii nevinovaţi care trebuiau să aibă o călătorie aeriană şi o vacanţă de vis au decedat într-un mod stupid şi nedemn alături de alte câteva sute de pasageri adulţi. Este de înţeles frustrarea şi nemulţumirea Rusiei datorită deciziei Ucrainei de a se delimita de politica acesteia şi de a se îndrepta spre Europa. Ucraina reprezenta cel mai important stat aliat într-un mod tradiţional, iar panslavismul şi ortodoxia mondială au primit astfel o lovitură de imagine usturătoare. Dar cum spunea Cehov despre piesele de teatru: ” Dacă în actul întâi este prezentat un pistol , în actul IV cineva va trebui să fie împuşcat”. M-am bucurat să observ că aniversarea Prinţului George a Marii Britanii nu a trecut neobservată. Un anişor “deosebit de încărcat , cu o agendă bogată”. “La Mulţi Ani ” , micuţului Prinţ George şi multă sănătate !

empedocles-194x300

Într-una dintre zilele în care am fost la Oradea m-am îndreptat către sediul Muzeului Ţării Crişurilor pentru a vizita o expoziţie inedită care însumează descoperiri fantastice din spaţiul carpato-danubiano-pontic întinse din perioada neolitică şi până la începutul Evului Mediu (sec. VI e.n.). Deşi s-a inaugurat şi noul sediu al Muzeului Ţării Crişurilor multe exponate sunt găzduite încă la vechiul sediu de la Palatul Baroc. La etajul I la intrare existau expuse operele artiştilor plastici bihoreni speciale prin viziunea futuristă şi splendoarea întrepătrunderii culorilor. Deşi am zăbovit să le surprind şi pe acestea reţinând nume deja consacrate în orizontul artistic orădean ( Jakobovits, V. Bara) , am trecut în cele din urmă la ceea ce mă interesa cel mai mult.

Fotogr.0096

 

Expoziţia “Aurul şi Argintul  antic  al României” reuneşte un număr impresionant de piese , adevărate nestemate ale gustului artistic şi ale istoriei culturale a spaţiului mioritic. Această iniţiativă expoziţională este realizată şi aparţine Muzeului Naţional de Istorie a României şi poate fi vizitată în oraşul de pe Crişul Repede timp de peste o lună. Peste o mie (1000) de piese de o valoare istorică, arheologică , numismatică şi culturală deosebită sunt devoalate cu generozitate în cadrul acestei expoziţii. Rareori te poţi găsi în minunata proximitate a atâtor piese care variază de la dimensiunea unei bobiţe până la dimensiunea unui coif elenistic , a unei diademe de aur sau brăţări dacice de aur. Un asemenea florilegiu nu poate crea decât impresia unui previlegiu mai ales că preţul pentru vizionare este de 10 lei, adică simbolic . Piesele fac parte din inventarele ansamblurilor princiare getice (Craiova, Cucuteni-Băiceni, Poiana Coţofeneşti, Agighiol sau Peretu), diversitatea şi bogăţia de forme a orfevrăriei dacice (brăţările polispiralice de aur descoperite în zona cetăţii de la Sarmizegetusa Regia sau tezaure precum cele de la Sîncrăieni, Peteni, Drăgeşti, Tăşad, Sacalasău, Rociu, Bălăneşti etc.) , inventarele funerare şi tezaurele Evului Mediu Timpuriu sau Antichităţii Tîrzii, Pietroasa, Apahida, Cluj-Someşeni sau Histria, fiind   incluse piesele descoperite în Bihor,  podoabe şi monede de argint provenind din tezaurele de la Drăgeşti, Tăşad, Oradea-Sere, Sacalasău Nou, datînd din secolele II î. Ch.-I d.Ch.,  vasele romano-bizantine de la Tăuteni (sec. IV-V).

Fotogr.0098 Fotogr.0099 Fotogr.0101 Fotogr.0103 Fotogr.0107 Fotogr.0108 Fotogr.0111 Fotogr.0112

Fotogr.0115 Fotogr.0113 Fotogr.0116 Fotogr.0114

 

Marele istoric şi critic de artă Thierry de Duve în “Au nome de l art : Pour une archéologie de la modernité” spune întărind spiritul critic chiar şi al celor mai puţin avizaţi sau pretenţioşi : ” Arătând sub numele de artă ceea ce selecţionaţi nu mai sunteţi chiar un simplu amator. Vă publicaţi gusturile, le revendicaţi, le declaraţi, încercaţi să fie împărtăşite. Şi dacă mergeţi până la a vă face publice , tot sub numele de artă , îndoielile , lipsa de gust, dezgustul chiar şi toate sentimentele amestecate ce pot fi trezite de producţiile culturale pe care le definiţi tulburătoare , atunci aveţi toate calităţile pentru a fi , fără calambururi , un amator profesionist, adică un critic de artă. Criticul de artă în sens larg: cronicar , ziarist specializat, dar şi conservator la muzeu , curator sau colecţionar , adică orice persoană care-şi face publice judecăţile estetice , este cineva care practică o vigilenţă critică , nu asupra unui corpus de obiecte , nici asupra unui acord între cititori, ci asupra colecţiei de obiecte care i-a dat impresia că are de a face arta. Cu aceasta judecă şi după aceasta va fi judecat. Criticul de artă este de fapt cineva care se declară amator. Odată cu statutul profesional vin evident şi puterea , tribuna, autoritatea profesorală exersată în învăţământ sau mass-media , competenţa reală sau presupusă , o eventuală carismă şi posibilitatea de a folosi influenţa asupra publicului”. Tot el afirmă mai departe : ” Cultura ca valoare este făcută de tribunalul istoriei. Asta din cauză că istoria este un tribunal, unul care funcţionează permanent, unde unele valori culturale sunt create în timp ce altele sunt distruse… Istoricul de artă nu se înşela nici el când definea valoarea sedimentată numită artă drept patrimoniu “.

Thierry-de-Duve

Trebuind să dau un răspuns la un articol postat privind un eveniment care urma să aibă loc privind tradiţia poporului român şi care era susţinut de către un mare savant şi lingvist german , am oferit comentatorului o expunere , spun eu, coerentă , cuprinzătoare şi mulţumitoare asupra subiectului. Nu îmbrăţişez totalul pesimism al istoricului Lucian Boia care susţine rolul insignifiant al locuitorilor spaţiului carpato-danubiano-pontic în istorie. Cred că influenţe majore au constrâns dezvoltarea şi manifestările interne provocând numeroase neajunsuri, dar pot fi evidenţiate contribuţii meritorii şi ale românilor încă din primul mileniu. Cred că opinii precum cele ale lui Andrei Marga , marele cercetător şi critic român , chiar în privinţa creştinismului şi dezvoltării culturale româneşti sunt mai echilibrate. Simonide din Keos (sec. VI-V î.e.n.) reliefează în versuri în Fragmentul IV un adevăr de necontestat : “E greu să fii un om virtuos cu adevărat / Desăvârşit la trup şi suflet , fără de cusur”. Intereselor politice şi strategice li se întrepătrund interesele economice . “Elogiul Nebuniei” a lui Erasmus din Rotherdam oferă o opinie a marelui învăţat condamnatoare în privinţa economistului Evului Mediu . “Cea mai smintită şi josnică breaslă este cea a neguţătorilor. Stăpâniţi mereu de urâta patimă a câştigului ei şi-o ostoiesc în cele mai murdare chipuri. Minciuna, sperjurul , furtul, înşelăciunea şi pungăşeala le călăuzesc întreaga viaţă. Dar asta nu-i împiedică să se creadă mai presus decât ceilalţi oameni. Şi nu sunt puţini călugăraşii linguşitori care-i blagoslovesc în faţa obştei cu nume de cinste , ca să le smulgă o părticică din galbenii strânşi pe căi atât de ticăloase”.

erasmus-din-rotterdam-1466-1536_35500cc986c843

Vacanţele şi concediile însă întregesc destinderile tuturor românilor . La mare sau la munte, în străinătate sau în ţară , românii caută atât cât pot să guste plăcerile vieţii. Plajele sunt permanent pline şi totul se desfăşoară precum în poemul poetului elenistic Mnasalkes (sec. III î.e.n) dedicat zeiţei Kypris (IX,314) : “Plaja scăldată în freamăt de valuri ne fie popasul. / Templul zeiţei îl vezi? Creşte în larguri . Spre zări / Plopi de-ntuneric înclină răcoare fântânii : în undă / Blonzi alcioni îşi afundă , arşiţa ciocului lor”.

220px-NAMA_Aphrodite_Syracuse

 

Vă doresc ca sfârşitul lunii iulie să vă ofere confortul şi liniştea binemeritate , iar începutul lunii august,2014 să vă desfeţe cu toate beneficiile şi roadele sale !

Summer 2014, Bac 2014, Educaţia Copilului, Brazilia 2014 , Pasiune şi Doliu !


Luna iunie rezervă în fiecare an o desfăşurare năucitoare a evenimetelor situate între fast şi modestie , între bucurie şi nostalgie. Învăţământul românesc felicită elevii absolvenţi şi se pregăteşte în această perioadă de gestionarea examenelor celor care se pregătesc să devină liceeni sau studenţi. Absolvenţii de clasa a opta se pot bucura de rezultatele unei pregătiri care se poate întinde pe durata mai multor ani , în timp ce absolvenţii clasei a XII-a după susţinerea examenelor orale se îndreaptă spre faza finală a Bacalaureatului 2014 prin susţinerea probelor scrise. Sperăm ca Bacalaureat 2014 să se susţină în cele mai bune condiţii , fără scandalurile specifice ultimilor ani , deşi există unele motive pentru a fi rezervaţi. Am văzut deja transmise pe posturile de televiziune exemple scandaloase care s-au concretizat cu destituiri.

Bac-2014--Vezi-baremele-de-la-Limba-si-literatura-romana

 

Câteva texte ale lui Jean Piaget , cutremurător de adevărate şi valabile, m-au motivat să reflectez în plus în privinţa unor provocări care ţin de succesul educaţional. “Pentru educaţia intelectuală , problema crucială este aceea a logicii copilului” (J. Piaget, Psihologie şi Pedagogie), observând şi consemnând un “Hiatus” între o teorie construită de un adult şi înţelegerea copiilor mici (10 – 12 ani). Nu puţine sunt cazurile când persoane sau chiar educatori , învăţători , profesori de generaţie sau mentalitate diferită nu găsesc căi de comunicare cu elevii lor din cauza unor “repertorii” diferite. Tot J. Piaget continuă : ” La un nivel destul de ridicat al dezvoltării mintale , practica apare ca o aplicaţie a teoriei . Astfel de multă vreme instruirea a depăşit stadiul compromisului , spre a beneficia în fiecare zi de aplicaţii ale ştiinţei”, şi am putea spune că postula : ” Înainte de orice limbaj , şi deci înainte de gândire concepţională şi reflexivă , la copil se dezvoltă o inteligenţă senzorio-motorie sau practică, ce merge atât de departe în cucerirea lucrurilor încât construieşte singură elemente esenţiale ale spaţiului şi ale obiectului , ale cauzalităţii şi ale timpului, pe scurt organizează deja pe planul acţiunii un univers întreg , solid şi coerent”. Probabil constatând distanţe şi derapaje între ceea ce dorea el să transmită elevilor şi propriile preocupări ale acestora, ( asemeni contemporanului său francez, Celestin Freinet, care a devenit învăţător după ce venise din războiul mondial cu o rană la corzile vocale care-i îngreuna dialogurile), dorind soluţionarea unei situaţii-problemă deosebit de arzătoare şi provocatoare pentru el , fără a bănui măcar care va fi impactul adevărat al propriilor scrieri, J. Piaget a devenit un adevărat pionier al dezvoltării şi remodelării învăţământului mondial , a aşezării acestuia în rândul bunelor practici şi a artelor. Fără îndoială , este foarte adevărat , că întreaga Europă avea nevoie să evolueze inspirându-se din tradiţia greco-romană şi din ceea ce putea fi păstrat ca util din epoca medievală şi modernă. Am încercat de fiecare dată să înţeleg elevii şi tinerii în general, să mă apropii de ei , să îi sprijin , dar niciodată nu am înţeles şi sprijinit lipsa interesului pentru învăţătură care a tins să se generalizeze. Ştefan Păun în “Didactica Istoriei” observa fără putere de tăgadă : “Elevul constituie elementul cel mai important al procesului de predare-învăţare a istoriei”. Bineînţeles că poţi să fii deosebit , interesant şi sensibil fără să excelezi în unul sau mai multe domenii sau să fii un geniu, la fel cum o persoană poate să fi atins excelenţa într-un domeniu prin propriile forţe chiar, dar să fie insensibil în gesturi şi exprimări.

190px-Jean_Piaget_in_Ann_Arbor

În fine, în mod cert a venit vara. Summer 2014 vom vedea ce ne rezervă. Vacanţa copiilor prilejuieşte şi profesorilor o oarecare destindere de la programul strict al orarului şcolar.

copii-1373966955

 

Suplinitorilor calificaţi însă , nu sunt prea mândru că fac parte din această categorie, nu e nici alegerea şi din păcate nici nivelul meu, cu tot respectul pentru această categorie foarte importantă a cadrelor didactice , li se rezervă un examen de titularizare. M-am înscris la Titularizare 2014 şi voi participa pe 21 iulie 2014 . Dacă primăvara este mai romantică şi protectoare a noilor speranţe, vara fiecare persoană se arată în plenitudinea forţelor intelectuale şi fizice , plină de energie şi crezându-se nemuritor.

mi-e-dor-de-vara-ce-o-sa-vina_42a9a0d856edcc

 

Pasiunile se dezlănţuiesc cu adevărat vara, trimise fiind în planul concret . Rememorez dragostea lui Dante pentru Beatrice , a lui Abélard pentru Hélőise sau a lui Petrarca pentru Laura. Sunt de-a dreptul pasionale , inegalabile şi impresionante.

220px-Dante_and_beatrice

 

Abélard convins susţine : ” Amoris impulsio , culpae justificatio” (Îndemnul iubirii , justificarea vinovăţiei).

heloise

“Cântul funebru” al Hélőisei , iubita lui P. Abélard , compus în versuri latine sună astfel : “Urmează-mă de crucea mea/Călăuzeşte spre lumină/Sufletul meu eliberat” şi corul măicuţelor : ” Să aibă tihnă după a lor trudire/ Şi după a lor durere din iubire/ Doreau unirea celora ce-adastă-n ceruri/ Acuma-s în altarul Aceluia ce-aduce mântuire”. La prima aniversare a iubirii pentru Laura , Fr.Petrarca a realizat un sonet : ” Binecuvânt dar clipe când furate / privirile s-au aţintit săgeată-atât de sus : “Inimă , ţi-arată/ recunoştinţa-n piept cum ţi se zbate, / îmi zic . Căci ea sădeşte-n ea simţirea- pe care Domnul , de-o urmăm ne iartă , / şi-alungă orice dorinţă ce-i deşartă./ Doar ea stârneşte avântul ce ne poartă / spre ceruri şi ne-aduce mântuirea / ce de pe-acum mi-asmute sumeţirea “ (Canţonierul XIII, Fr. Petrarca).

_details_Cantonierul_03231459

În plan sportiv aş evidenţia : Campionatul Mondial de Fotbal Brazilia 2014. Meciurile grupelor s-au încheiat şi am regretul că echipa României nu a fost mai inspirată pentru a se califica la mondial. Surprize majore încă din grupe : Spania, Anglia , Italia şi Portugalia pleacă acasă.

Brazil-2014-logo-263x300

Dacă în plan politic şi diplomatic aş remarca asocierea , oarecum surprinzătoare, la Uniunea Europeană a Ucrainei, Moldovei şi Georgiei şi eforturile tuturor oamenilor rezonabili de a colabora şi contribui la menţinerea păcii , sportul întregeşte cu siguranţă eforturile pentru consolidarea relaţiilor planetare. Surprinzând magistral acest concert internaţional , bucolic şi sensibil deopotrivă , globalizator cu manifestări în plan cultural, ecumenic, social, economic etc. , Mircea Cărtărescu are versuri speciale în “Levantul” : “Manoil în zori de ziuă cunoscut la toţi mă face/ Pă la hoţii ce îşi spală supţiori în boloboace,/ La ţiganii ce se scarpin şi la nobilii iroi/ … … … Şi dodată văz câmpia coperită dă mulţimi :/ Sunt călări , pe gios, cu prapuri, cu cădelniţi, / cu-elohimi,/ Negri cari idoli poartă, ce se strâmbă-n roş şi verde/ Indiani cu graşii Buda ce subt baldachin îşi perde/ Vagul râs şi pleopa-nchisă; sunt zuluşi pictaţi, maori,/ Japonezi ce-nalţă zmee dă mătasă pre subt nori/ Răsuciţi cum chiminouri pre un mijloc supţirel./ Joacă lin cu Tora-n braţe oamenii lui Israel./ Vin creştini dân Lima (cupe poartă ei, cu chocolatl)/ Cari încă îl confundă pe Hristos cu Quatzalcoatl,/ Tatuaţi şamani boroco ce se înrudesc frumos/ După reguli structurale , cum vedem în Levi-Strauss,/ Pă cămile musulmanii , pă măgari cordelierii/ Pravoslavnicii cu barbe până-n brâuri vin puzderii/ Cu icoane condeiate şi nimbate-n foi de aur. /Mai târziu agiung campuchii ce se-nchină la balaur :/ Aduc vase smălţuite , delicate ca păuni ./ Schimnici ce la gâturi are crucifix legat cu funi /Pâlcuri-pâlcuri vin în luncă , costelivi şi păroşaţi ,/ Îi urmează episcopii-n fir de aur înfăşaţi/ Şi cu mitrele bătute în smaragde ca şi ouă ./ Schisme , secte se amestec pă cărările de rouă,/ Indienii Picior Negru pipa trec cu dignitate/ Cătră pastorii ce fumul scot pă nările umflate ,/ Pre când scurmă în obrazu-i cu o sulă un derviş ./ Toată lunca amiroasă a tămâie şi haşiş ./ Psalmodii gregoriene , gonguri grele din pagode ,/ Psalmi şi ritmuri havaiene să-ntretaie , imne, ode/ Să înalţă pân-la ceriu dă dân pepturi dă martiri./ Toţi s-opresc naintea noastră-n rogojini şi serasir”.

978-973-50-3562-4

Iniţiative lăudabile ale Prinţului Charles în România sunt continuate prin restaurarea Castelului Banffy din Bonţida. Interesul unei astfel de personalităţi pentru România trebuie să ne onoreze şi contribuie enorm la imaginea României în lume. Generozitatea membrilor Casei Regale Britanice se dezvăluie românilor prin fair-play şi eleganţă.

220px-Castelul-banffi-fara-bordura

Între timp pentru a mă mai destinde am fost într-o zi la băi termale şi în mai multe zile la pescuit. Am reuşit să merg şi la alergare în câteva zile ceea ce zic şi simt eu că a contribuit la fortificarea corporală şi la stabilizarea psihică şi mentală. La pescuit rezultatele au întârziat să apară. Dacă anii trecuţi aveam prinşi în această perioadă a anului zeci de bucăţi , anul acesta nu mă pot lăuda decât cu câţiva bibani şi caraşi. Este foarte adevărat că peşte există , dar n-am avut eu timpul necesar să-l prind metodic şi parcă mănâncă mai rar având din apă vegetaţie şi insecte.

Photo0231

Deosebit de îndurerat am primit vestea decesului surorii tatălui. Tata a decedat în 2009 şi, poate ironie a sorţii, l-am înhumat exact pe 8 martie. “Tuşe” Lenuţă , sora lui mult iubită, se odihneşte şi ea acum . O parte din mine s-a frânt la aflarea veştii. Ştiam că e bolnavă şi slăbită , mă aşteptam în urmă cu câteva luni la năpraznica veste datorită internărilor , dar acum părea stabilizată. Ea s-a căsătorit destul de departe în judeţ , la peste 100 de km de localitatea de origine. Fânaţe este o localitate între Ştei şi Nucet. Acolo mergeam eu în vacanţe pentru una-două săptămâni. Se întâmpla câteodată să fiu reţinut din cauza ospitalităţii chiar şi o lună întreagă uneori. Îmi amintesc “bunica” cea bătrână căutându-mă pe stradă pentru a mă chema la masă, în timp ce eu eram cu copiii din sat la joacă prin pădure. Îi spuneam “bunica”, deşi era bunica verişorului meu primar, Cornel Juşcă. A fost o femeie deosebită şi credincioasă. Prin ea am putut înţelege credinţa creştină ortodoxă populară românească , demnă, anonimă, plină de lespezi pe care se văd urmele genunchilor ţărăncilor aplecate în rugăciune. Surprinzător , erau cunoscuţi în sat “a Blagului”. Blag, fiind prenumele bunicului lui Cornel. Nume cu profunde rezonanţe româneşti.Mătuşa mea , Lenuţa, le-a fost o noră exemplară. Vânzătoare fiind la Ştei , era cea care îmi aducea ciocolată Kandia în perioada comunistă când atrăgătorul aliment era deosebit de rar. Am ţinut la ea foarte mult şi semăna cu bunica din partea tatălui şi la faţă şi la fire. Oarecum moartea prematură a bunicii când aveam doar trei ani şi jumătate a fost atenuată de asemănarea fizică izbitoare a mătuşii , fiica bunicii. Dumnezeu să te odihnească în Pace , ţuşică !

Fotogr.0033 Cornel cu bunicul său !                                 Fotogr(8) Eu (Balaj Radu-Alin la grădiniţă)

Prezent cu un blog propriu pe reteaualiterara.ro , cea mai titrată reţea românească online în plan literar, mă bucur că din cele 40 de articole publicate au fost promovate la recomandate 10 articole. Vizualizările şi comentariile mă onorează . Mulţumesc şi pe această cale tuturor celor care mi-au citit postările şi sper să le fi folosit. Un sfert (25 %) dintre articole au confirmarea unei calităţi superioare din partea unei renumite reţele literare.

Vă doresc o lună Iulie 2014 cât mai lejeră şi confortabilă !