Iubire, Artă, Adevăr şi “Aurul şi argintul antic al României” !


Vara acestui an se găseşte în adevărata ei desfăşurare şi splendoare. Căldura relativ ridicată poate provoca disconfort în unele zile . În România, raportat la situaţia ultimilor ani , vara nu este cu mult diferită. Câteva localităţi din centrul ţării au avut de suferit din cauza fenomenelor meteorologice extreme . Culturi agricole compromise, viituri, inundaţii neaşteptate. Aceste fenomene sunt însă relativ izolate. Luna iulie a lăsat totuşi impresia uneia obişnuite . În nordul Europei însă se simte amplul fenomen de încălzire globală . Am observat imagini ale nordicilor europeni la plajă într-o vară nespecifică climei lor tradiţionale. Dar ,spun eu, nu asta ar constitui problema de fond şi principală, deşi reprezintă un aspect îngrijorător.

people-enjoy-summer-under-sunshine-wallpaper-53160ed6eae98

Am participat fără a excela în pregătire la Examenul de Titularizare 2014. Fără miză prea mare deoarece la disciplina Istorie la care am concurat nu sunt scoase la concurs posturi titularizabile în ultimii opt ani. Nota obţinută este complet nemulţumitoare pentru mine. Altora le-ar provoca o bucurie enormă şi o vacanţă suplimentară. Am confruntat baremul de corectare al subiectului de examen cu ce am scris eu, cele scrise de către mine desfăşurate pe suprafaţa a peste cincisprezece pagini, deasemenea notele celorlalţi concurenţi participanţi cărora le cunosc abilităţile , dimensiunea profesională şi dimensiunea , paginaţia obţinută în cadrul examenului scris. Uimirea mea este enormă. Cred că sunt victima unei erori. Mai mult , contestaţie n-am depus decât eu , restul celor de la istorie spre exemplu sunt hiper-mulţumiţi. Sper ca în urma contestaţiei să se remedieze eroarea. Însă sentimentul meu este că uşor două puncte mi-au fost volatilizate.  În fine însă , viaţa merge mai departe, deşi sentimentul tuturor oamenilor rezonabili este că progresul privind transparenţa şi corectitudinea în România este în impas. Bineînţeles nu se contestă unele realizări.

titularizare-1375113685

Adevărul însă este precum o aripă de undă. Există peste tot, transcende întreaga planetă , îl percepe fiecare într-un mod sau altul, dar nu este văzut în întregul său cu adevărat de către nimeni. Aristotel în Metafizica spune despre Adevăr : ” Studiul adevărului este, într-un fel , greu, iar în altul uşor. Dovadă , nimeni nu-l poate dobândi de tot convenabil după cum nimeni nu este lipsit de el, fiecare spunând ceva despre natură, chiar atunci când nu vine cât de cât cu ceva sau vine cu foarte puţin , dar forţa se naşte din strângerea laolaltă. Cât îl priveşte , cu el se întâmplă ca în proverb : cine nu nimereşte cu săgeata o poartă ? Aşa totu pare uşor. Dar faptul că putem avea întregul nu şi partea arată dificultatea. Şi cum aceasta este în două modalităţi , cauza celei despre care vorbim se prea poate să stea nu în lucruri , ci în noi înşine. Fiindcă , aşa cum ochii liliecilor sunt orbiţi de lumina zilei , tot deasemenea , inteligenţa care este sufletul nostru de cele ce, natural, dintre ele, sunt mai vizibile“. Mai departe el desemnează filosofia ca ştiinţă a adevărului şi recurge la cauzalitate ca modalitate de a surprinde Adevărul în temporalitatea lui : ” Dacă nu cunoaştem cauza , adevărul nu este posibil”.

aristotel

Aristotel invocă dealtfel experienţa lui Empedocle care ,presocratic fiind ,identifică Neikos (Ura) ca o cauză a pieirii. La Empedocle , Iubirea ( Philotes) şi Ura (Neikos) dau viaţă obiectelor şi vieţuitoarelor planetei şi Universului. În acest sens el completează magistral : ” De aici vin toate cele ce au fost ori sunt şi vor fi / arbori şi bărbaţi şi femei ivindu-se/ şi fiare şi păsări şi peşti , care în apă îşi află hrana ,/ chiar şi zeii cei cu viaţă lungă, de tot înălţaţi în cinstire” (Empedocles , Fr. 9 , 9-13). Subliniez aceste scurte reflectări datorită modului în care realitatea noastră cotidiană se compune în aceste zile. Cred că suma acţiunilor noastre configurează mai devreme sau mai târziu o realitate locală şi universală. Dacă guvernează un spirit bun euforia şi binele social erupe , dacă relaţiile degenerează, atunci încrederea reciprocă dispare sau se diminuează şi se poate ajunge degrabă la tragedii şi catastrofe. Este spre exemplu şi cazul situaţiei din Ucraina . Speram în această vară la ştiri care să anunţe progrese ştiinţifice fără precedent referitoare la aspiraţia omului către Univers, la descoperiri privind eficientizarea nivelului de viaţă şi de trai a umanităţii , etc., dar ştirile tuturor televiziunilor şi presei scrise m-au lăsat înmărmurit prin ceea ce reprezintă catastrofa aviatică din Ucraina. Asemenea scenarii sunt de neacceptat în mileniul III. Chiar nu contează cine este vinovat cu adevărat în această situaţie : separatiştii proruşi, Rusia sau Ucraina. Unii se străduiesc să învinovăţească chiar vestul ( S.U.A. sau statele vest-europene). Cert este că optzeci de copii nevinovaţi care trebuiau să aibă o călătorie aeriană şi o vacanţă de vis au decedat într-un mod stupid şi nedemn alături de alte câteva sute de pasageri adulţi. Este de înţeles frustrarea şi nemulţumirea Rusiei datorită deciziei Ucrainei de a se delimita de politica acesteia şi de a se îndrepta spre Europa. Ucraina reprezenta cel mai important stat aliat într-un mod tradiţional, iar panslavismul şi ortodoxia mondială au primit astfel o lovitură de imagine usturătoare. Dar cum spunea Cehov despre piesele de teatru: ” Dacă în actul întâi este prezentat un pistol , în actul IV cineva va trebui să fie împuşcat”. M-am bucurat să observ că aniversarea Prinţului George a Marii Britanii nu a trecut neobservată. Un anişor “deosebit de încărcat , cu o agendă bogată”. “La Mulţi Ani ” , micuţului Prinţ George şi multă sănătate !

empedocles-194x300

Într-una dintre zilele în care am fost la Oradea m-am îndreptat către sediul Muzeului Ţării Crişurilor pentru a vizita o expoziţie inedită care însumează descoperiri fantastice din spaţiul carpato-danubiano-pontic întinse din perioada neolitică şi până la începutul Evului Mediu (sec. VI e.n.). Deşi s-a inaugurat şi noul sediu al Muzeului Ţării Crişurilor multe exponate sunt găzduite încă la vechiul sediu de la Palatul Baroc. La etajul I la intrare existau expuse operele artiştilor plastici bihoreni speciale prin viziunea futuristă şi splendoarea întrepătrunderii culorilor. Deşi am zăbovit să le surprind şi pe acestea reţinând nume deja consacrate în orizontul artistic orădean ( Jakobovits, V. Bara) , am trecut în cele din urmă la ceea ce mă interesa cel mai mult.

Fotogr.0096

 

Expoziţia “Aurul şi Argintul  antic  al României” reuneşte un număr impresionant de piese , adevărate nestemate ale gustului artistic şi ale istoriei culturale a spaţiului mioritic. Această iniţiativă expoziţională este realizată şi aparţine Muzeului Naţional de Istorie a României şi poate fi vizitată în oraşul de pe Crişul Repede timp de peste o lună. Peste o mie (1000) de piese de o valoare istorică, arheologică , numismatică şi culturală deosebită sunt devoalate cu generozitate în cadrul acestei expoziţii. Rareori te poţi găsi în minunata proximitate a atâtor piese care variază de la dimensiunea unei bobiţe până la dimensiunea unui coif elenistic , a unei diademe de aur sau brăţări dacice de aur. Un asemenea florilegiu nu poate crea decât impresia unui previlegiu mai ales că preţul pentru vizionare este de 10 lei, adică simbolic . Piesele fac parte din inventarele ansamblurilor princiare getice (Craiova, Cucuteni-Băiceni, Poiana Coţofeneşti, Agighiol sau Peretu), diversitatea şi bogăţia de forme a orfevrăriei dacice (brăţările polispiralice de aur descoperite în zona cetăţii de la Sarmizegetusa Regia sau tezaure precum cele de la Sîncrăieni, Peteni, Drăgeşti, Tăşad, Sacalasău, Rociu, Bălăneşti etc.) , inventarele funerare şi tezaurele Evului Mediu Timpuriu sau Antichităţii Tîrzii, Pietroasa, Apahida, Cluj-Someşeni sau Histria, fiind   incluse piesele descoperite în Bihor,  podoabe şi monede de argint provenind din tezaurele de la Drăgeşti, Tăşad, Oradea-Sere, Sacalasău Nou, datînd din secolele II î. Ch.-I d.Ch.,  vasele romano-bizantine de la Tăuteni (sec. IV-V).

Fotogr.0098 Fotogr.0099 Fotogr.0101 Fotogr.0103 Fotogr.0107 Fotogr.0108 Fotogr.0111 Fotogr.0112

Fotogr.0115 Fotogr.0113 Fotogr.0116 Fotogr.0114

 

Marele istoric şi critic de artă Thierry de Duve în “Au nome de l art : Pour une archéologie de la modernité” spune întărind spiritul critic chiar şi al celor mai puţin avizaţi sau pretenţioşi : ” Arătând sub numele de artă ceea ce selecţionaţi nu mai sunteţi chiar un simplu amator. Vă publicaţi gusturile, le revendicaţi, le declaraţi, încercaţi să fie împărtăşite. Şi dacă mergeţi până la a vă face publice , tot sub numele de artă , îndoielile , lipsa de gust, dezgustul chiar şi toate sentimentele amestecate ce pot fi trezite de producţiile culturale pe care le definiţi tulburătoare , atunci aveţi toate calităţile pentru a fi , fără calambururi , un amator profesionist, adică un critic de artă. Criticul de artă în sens larg: cronicar , ziarist specializat, dar şi conservator la muzeu , curator sau colecţionar , adică orice persoană care-şi face publice judecăţile estetice , este cineva care practică o vigilenţă critică , nu asupra unui corpus de obiecte , nici asupra unui acord între cititori, ci asupra colecţiei de obiecte care i-a dat impresia că are de a face arta. Cu aceasta judecă şi după aceasta va fi judecat. Criticul de artă este de fapt cineva care se declară amator. Odată cu statutul profesional vin evident şi puterea , tribuna, autoritatea profesorală exersată în învăţământ sau mass-media , competenţa reală sau presupusă , o eventuală carismă şi posibilitatea de a folosi influenţa asupra publicului”. Tot el afirmă mai departe : ” Cultura ca valoare este făcută de tribunalul istoriei. Asta din cauză că istoria este un tribunal, unul care funcţionează permanent, unde unele valori culturale sunt create în timp ce altele sunt distruse… Istoricul de artă nu se înşela nici el când definea valoarea sedimentată numită artă drept patrimoniu “.

Thierry-de-Duve

Trebuind să dau un răspuns la un articol postat privind un eveniment care urma să aibă loc privind tradiţia poporului român şi care era susţinut de către un mare savant şi lingvist german , am oferit comentatorului o expunere , spun eu, coerentă , cuprinzătoare şi mulţumitoare asupra subiectului. Nu îmbrăţişez totalul pesimism al istoricului Lucian Boia care susţine rolul insignifiant al locuitorilor spaţiului carpato-danubiano-pontic în istorie. Cred că influenţe majore au constrâns dezvoltarea şi manifestările interne provocând numeroase neajunsuri, dar pot fi evidenţiate contribuţii meritorii şi ale românilor încă din primul mileniu. Cred că opinii precum cele ale lui Andrei Marga , marele cercetător şi critic român , chiar în privinţa creştinismului şi dezvoltării culturale româneşti sunt mai echilibrate. Simonide din Keos (sec. VI-V î.e.n.) reliefează în versuri în Fragmentul IV un adevăr de necontestat : “E greu să fii un om virtuos cu adevărat / Desăvârşit la trup şi suflet , fără de cusur”. Intereselor politice şi strategice li se întrepătrund interesele economice . “Elogiul Nebuniei” a lui Erasmus din Rotherdam oferă o opinie a marelui învăţat condamnatoare în privinţa economistului Evului Mediu . “Cea mai smintită şi josnică breaslă este cea a neguţătorilor. Stăpâniţi mereu de urâta patimă a câştigului ei şi-o ostoiesc în cele mai murdare chipuri. Minciuna, sperjurul , furtul, înşelăciunea şi pungăşeala le călăuzesc întreaga viaţă. Dar asta nu-i împiedică să se creadă mai presus decât ceilalţi oameni. Şi nu sunt puţini călugăraşii linguşitori care-i blagoslovesc în faţa obştei cu nume de cinste , ca să le smulgă o părticică din galbenii strânşi pe căi atât de ticăloase”.

erasmus-din-rotterdam-1466-1536_35500cc986c843

Vacanţele şi concediile însă întregesc destinderile tuturor românilor . La mare sau la munte, în străinătate sau în ţară , românii caută atât cât pot să guste plăcerile vieţii. Plajele sunt permanent pline şi totul se desfăşoară precum în poemul poetului elenistic Mnasalkes (sec. III î.e.n) dedicat zeiţei Kypris (IX,314) : “Plaja scăldată în freamăt de valuri ne fie popasul. / Templul zeiţei îl vezi? Creşte în larguri . Spre zări / Plopi de-ntuneric înclină răcoare fântânii : în undă / Blonzi alcioni îşi afundă , arşiţa ciocului lor”.

220px-NAMA_Aphrodite_Syracuse

 

Vă doresc ca sfârşitul lunii iulie să vă ofere confortul şi liniştea binemeritate , iar începutul lunii august,2014 să vă desfeţe cu toate beneficiile şi roadele sale !

Advertisements

3 thoughts on “Iubire, Artă, Adevăr şi “Aurul şi argintul antic al României” !

  1. Pingback: Iubire, Artă, Adevăr şi “Aurul şi argintul antic al României” ! | balajradualin

  2. Pingback: Iubire, Arta, Adevăr şi Aurul si argintul antic al României | My Blog

  3. Pingback: Aurul şi Argintul antic al României ! | regatulpovestilor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s