“Ziua Limbii Române” 2014,Paradis în Destrămare , “Mitul lui Heracle” !


Sfârşitul lunii august consemnează invariabil sfârşitul calendaristic al sezonului estival. Uşoare nostalgii ne încearcă de fiecare dată , iar unele ştiri au fost în măsură să mâhnească profund. Decesul marelui magnat român , Dinu Patriciu, liberal şi artist deopotrivă, controversat , dar mai ales apreciat prin carisma sa , a lăsat în urmă suspansuri şi regrete , incertitudini şi deprecieri. Forţa capitalismul românesc pare a fi compromisă prin evenimentele ultimilor luni ( Patriciu, Voiculescu, Becali , etc.). Doar la noi în Bihor sunt motive pentru a jubila sub acest aspect : fiica cea mare a magnatului Ioan Micula s-a căsătorit. În vârstă de 64 de ani , Dinu Patriciu a decedat la spitalul din Londra şi în cele din urmă a fost înhumat de către familie la Bucureşti.

patriciu

 

La Nisa, un mare eseist şi critic literar, teoretician literar român s-a stins la o vârstă respectabilă . Nicolae Balotă , născut la Cluj în familia avocatului Balotă în ianuarie 1920 , a avut o existenţă zbuciumată asupra căreia s-au imprimat evenimentele politice şi sociale ale României ultimelor opt decenii. O activitate literară fecundă dublată de o candoare sufletească neprefăcută au făcut din Nicolae Balotă o persoană iubită şi agreată peste tot. L-am întâlnit la Oradea anul trecut când a susţinut o conferinţă şi am rămas impresionat că la o vârstă atât de înaintată a dat dovadă de o prezenţă de spirit şi înaltă ţinută profesională şi oratorică. Revista de Cultură Familia dând dovadă de un înalt respect pentru literaţii patriei a postat prezentându-şi omagiile şi regretul. Dumnezeu să-i odihnească în pace !

Aura-Christi-Intre-nicolae-balota-si-ion-ianosi-150x150

În ultima zi a lunii August 2014 un eveniment mult mai fericit a revitalizat forţele creatoare şi organizatorice în România. “Ziua Limbii Române” a prilejuit numeroase discuţii , toasturi, bilanţuri şi intenţiile unor revigorări absolut necesare. Aflată într-un amplu proces de transformare care are la origini evoluţiile tehnologice , culturale şi profesionale ale ultimului secol, limba română a trebuit să se conformeze unor schimbări fericite şi nefericite deopotrivă. Apreciaţi şi dumneavoastră dacă direcţiile sunt bune sau dacă sunt de bun augur şi de largi perspective. Sunt convins că fără împrumuturi din engleză sau franceză nu s-ar fi putut şi acestea sunt chiar de apreciat şi binevenite, dar limba română are la origine limba latină care este atât de flexibilă şi grandioasă. Chiar şi azi după decenii ne răsună în minte cuvintele poetului  Aleksei Mateevici în “Limba noastră” : “Limba noastră-i o comoară/În adîncuri înfundată/Un șirag de piatră rară/Pe moșie revărsată.     Limba noastră-i foc ce arde/Într-un neam, ce fără veste/S-a trezit din somn de moarte/Ca viteazul din poveste.    Limba noastră-i numai cântec,/Doina dorurilor noastre,/Roi de fulgere, ce spintec/Nouri negri, zări albastre”.

<div style=”margin-bottom:5px”> <strong> <a href=”//www.slideshare.net/CititordeProza/ziua-limbii-romne-2014-caiet-program” title=”Ziua limbii române 2014 – Caiet Program ” target=”_blank”>Ziua limbii române 2014 – Caiet Program </a> </strong> from <strong><a href=”//www.slideshare.net/CititordeProza” target=”_blank”>Hopernicus</a></strong> </div>

Tensiunea relaţiilor sociale şi internaţionale ale statelor europene este ilustrată de interminabilele conflicte din Ucraina. Sprijinul Rusiei pentru separatişti este mai consistent, iar Vl. Putin a lansat ipoteza constituirii unei noi entităţi statale în sudul Ucrainei. În urmă cu câţiva ani am intuit posibilitatea federalizării sau separării în Ucraina , dar nu am mărturisit atunci nimănui. Conştientizăm acum cât de vulnerabili am fi  în lipsa apartenenţei noastre europene şi nord-atlantice. Indiferenţa, inconsecvenţa , ignoranţa cultivate individual sau conjugat pot trimite în proximitatea unei lumi paradisiace într-o continuă alterare. Între timp s-a ajuns la un acord între părţi , dar cine ştie dacă va fi respectat . Versurile poetului Lucian Blaga din “Laudă Somnului , Paradis în Destrămare” răsună cu o veridicitate regretabilă : ” Trece printre sori vecini/porumbelul sfântului duh,/cu pliscul stinge cele din urmă lumini./  … vai mie, vai ţie / paianjeni mulţi au umplut apa vie, / odată vor putrezi şi îngerii sub glie”. Este incredibil şi mă întreb oare este posibil să ne fi amăgit cu toţii într-atât ? Peste două decenii din existenţa fiecăruia dintre noi au fost irosite şi am crezut că pacea a triumfat.  Tremurului colectiv din Europa de Est se adaugă convingerea vest-europenilor că lor nu li se poate întâmpla. Iar în România se apropie alegerile prezidenţiale când siguranţa unei vieţi şi activităţi economice normale sau pozitive devine imposibilă. Corupţia , incompetenţa ne descumpănesc. Încă din secolul al XIX-lea versurile lui Arthur Rimbaud răsună dureros de actual în poezia intitulată sugestiv “Orgia Pariziană” lăsând însă loc şi unei unde de speranţă : ” Căţele-nfierbântate , cu cataplasme-n dinţi! / Vă cheamă-aceste case de aur !  Daţi năvală ! / Mâncaţi ! Aceasta-i noaptea plăcerilor fierbinţi , / Ce-a coborât în stradă . Beţivi cu burta goală, … Nebuni, regi, sifilitici, paiaţe, ventrilogi, / …  Societate , totul e ca pe vremuri , azi“.

porumbel

Am rămas impresionat de activităţile desfăşurate de către Noua Acropolă Oradea. Expoziţii de reproduceri arheologice de o simbolistică ancestrală urmate de prelegeri filosofice fortificatoare. Ultima dintre aceste prelegeri care va avea loc mi-a lansat o dezbatere interioară fantastică : “Arhetipul Eroului . Mitul lui Heracle”. Credem uneori că am parcurs şi răspuns definitiv unor întrebări şi provocări , dar avem nevoie din când în când de o reevaluare. “Eroul” şi “muncile” lui , actualitatea eroilor şi “cavalerismul” lor, tipologia provocărilor şi multe alte aspecte care trebuiesc să ne determine la retaparea mitului eroului de-a lungul timpului. Trebuie admis şi transferul mitului eroului din planul exclusiv al virtuţilor fizice şi extinderea acestuia asupra forţei creatoare, genialităţii, temerităţii şi aspiraţiilor. Dincolo de lumea greco-romană care a promovat cultivarea şi fortificarea corporală, lumea iudaică şi creştină a pus oarecum în antiteză simţurile (valorile dezvoltării fizice ) şi intelectul sau spiritul. Philon din Alexandria , un scriitor evreu elenizat , spune :” Trezirea simţurilor este somnul intelectului.  …. Trezirea intelectului este lipsa de activitate a simţurilor ; se întâmplă că atunci când soarele răsare şi luminează , strălucirea celorlalte astre să devină nevăzută , sau , dimpotrivă , ca atunci când soarele apune , ele să se vadă din nou” (n.n. – aici apare expunerea dualismului simţ-cultivare corporală şi intelect-spirit ). Cred într-o armonie a dezvoltării şi fortificării corporale şi intelectuale-psihice . O persoană echilibrată cu minime resurse poate obţine rezultate notabile în toate aceste planuri dacă mai are un minimum de nativitate dăruit de către zestrea genetică sau divinitate. ” Citius  , Altius , Fortius” strălucite Heracle indiferent de natura eroicităţii tale !

10622804_689694294439636_6143711825459945038_n(1)

Se apropie cu repeziciune ziua mea de naştere ( 10 septembrie ). Dacă credeţi că o sărbătoresc într-un mod somptuos nu aţi nimerit. În fiecare an această zi a devenit mai mult un reper pentru reflecţii şi evaluare decât de petrecere şi grandomanie. Este la fel de adevărat însă că dacă continuu tot aşa voi închina singur către orizont . Urările primite de-a lungul timpului m-au onorat şi binedispus ( părinţi, fraţi , verişori, prieteni). Din nefericire din punct de vedere profesional ziua de naştere de acum nu coincide cu certitudinea locului de muncă în învăţământ. Nu mă pot baza pe nimic , nici măcar o fracţiune de catedră încă. După o evoluţie profesională neîntreruptă în ultimii şapte ani care a culminat cu obţinerea Gradului II Didactic şi a unui Masterat în Istorie sunt pus în situaţia de a renunţa . Este inexplicabil cum în opt ani consecutivi nu a fost scos la concurs niciun post titularizabil la disciplina istorie în Bihor , în condiţiile în care la alte discipline titularizările au continuat într-o veselie. Sunt în acelaşi timp dezgustat de ceea se întâmplă în educaţie. Sper să nu fiu vreodată nevoit să spun mai multe, dar sunt convins că măcar o parte a adevărului este cunoscut de către toţi. Regret însă că prin renunţarea mea aş lăsa loc cel puţin unei persoane incompetente în sistem şi modul meu de a fi şi de a gândi a fost învins. Timp de şapte ani nu a existat o oră măcar în care să fi stat degeaba cu elevii, i-am implicat în activităţi şi ţinut la oră , le-am proiectat lecţii , dar cu toate acestea reproşuri nu au lipsit chiar din partea unor colegi cu o pregătire precară , dar deja titularizaţi. A fost dureros să am în cinci ani note de titularizare şi să văd cum la alte materii cu note mai mici, alte persoane se titularizează. S-au încercat inclusiv înscenări fapt care mi s-a părut scandalos. Iar toate acestea s-au întâmplat în condiţiile salarizării precare din România şi ale subdezvoltării economice , neputând suplimenta cu nimic resursele financiare. Naveta obositoare şi deprimantă efectuată în fiecare dimineaţă începând cu orele 4,00 . În treacăt fie spus deasemenea : cu masteratul absolvit aş avea dreptul să predau şi la liceu. Un CV  impresionant acum ca al meu poate stagna definitiv. Cred că fără disciplină, seriozitate şi competenţă nu se va realiza nimic şi mai cred că nu te poţi preface o viaţă întreagă. Dar ca de obicei contează mai puţin sau deloc ceea ce cred eu.

Filosofia kantiană a inspirat numeroşi gânditori din epoca modernă şi contemporană. I. Kant, fiind un deschizător de drumuri , a trebuit să definească şi teoretizeze noţiuni şi concepte complexe. Empiric , experienţă şi  cunoaştere, spaţiu şi timp, transcedental şi divinitate , raţional şi iraţional se regăsesc şi sunt dezbătute corespunzător şi ştiinţific printr-o critică coerentă. Influenţaţi de el şi de societate mulţi autori au fost apreciaţi mai mult sau mai puţin (Hegel, S. Kierkegaard, Nietzsche, Heidegger, A. Camus sau filosofi români : E. Cioran, M.Eliade). Despre timp şi spaţiu , I. Kant spune în “Critica Raţiunii Pure” : “Spaţiul este reprezentat ca o mărime infinită dată … Geometria este o ştiinţă care determină sintetic, şi totuşi a priori, proprietăţile spaţiului” şi “Timpul este o reprezentare necesară, care se află la baza tuturor intuiţiilor … Infinitatea timpului nu înseamnă altceva decât că orice mărime determinată a timpului este posibilă numai prin  limitările unui timp unic care serveşte ca fundament”. 

150px-Kant_Portrait

Oarecum emblemă a ateismului existenţialist contemporan, romanul “Străinul” al lui Albert Camus desprins de filosofia creştină şi de educaţia rigidă vest-europeană prezintă la sfârşitul său indiferenţa faţă de propria viaţă şi lipsa ataşamentului  faţă de semeni : “Pentru ca totul să se consume, pentru ca să mă simt mai puţin singur, nu-mi mai rămînea decît să doresc în ziua execuţiei mele mulţi spectatori care să mă întâmpine cu strigăte de ură“.

camus-236x300

Vă doresc ca prima lună de toamnă să vă răcorească cât mai benefic şi să aveţi parte numai de prosperitate !

Advertisements

4 thoughts on ““Ziua Limbii Române” 2014,Paradis în Destrămare , “Mitul lui Heracle” !

  1. Pingback: “Ziua Limbii Române” 2014, Paradis în Destrămare , “Mitul lui Heracle” ! | balajradualin

  2. Pingback: “Ziua Limbii Române” 2014, Paradis în Destrămare, “Mitul lui Heracle” ! | matinalcafe

  3. Pingback: “Ziua Limbii Române” 2014,Paradis în Destrămare , “Mitul lui Heracle” ! | My Blog

  4. Pingback: Mitul lui Heracle ! | regatulpovestilor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s