Archive | December 2014

Sărbători de Iarnă 2014, Cursuri Leadership Institute , Sensurile Ştiinţei !


Luna Noiembrie 2014 s-a scurs aproape imperceptibil. Grăbită parcă şi de către noi : aşteptăm cu toţii cu mare nerăbdare Sărbătorile de Iarnă. Dacă întreaga lună noiembrie a fost generoasă sub aspect meteorologic, ultimul ei week-end a fost deosebit de neplăcut : o ploaie continuă combinată cu lapoviţă în unele momente au fost în măsură să deprime şi să accentueze lipsa de bunădispoziţie a tuturor şi în special a celor mai morocănoşi. Pentru profesorii de istorie, sfârşitul acestei luni le rezervă pregătirea pentru comemorarea momentelor dedicate Zilei Naţionale a României. Programul dedicat acestor clipe de neuitat implică profesorii de istorie în special prin discursurile care invocă însemnătatea istorică a acestei zile pentru naţiunea română şi pentru evoluţia relaţiilor internaţionale. Apoi urmează fascinantele programe artistice realizate de către învăţătoare, profesori de muzică şi religie. Emoţiile nu lipsesc niciodată , dar cu fiecare ediţie nouă se constată progrese notabile în privinţa coregrafiei, costumaţiei sau în privinţa clinchetului vocilor micuţilor solişti implicaţi. Anul acesta am fost implicat în cadrul programului la Liceul Popeşti, Bihor , iar în week-end doream să particip la Oradea la festivităţile dedicate Zilei Naţionale a României ( 1 Decembrie), dar timpul nefavorabil şi o migrenă sâcâitoare , prietenă bună a unei viroze pe care sper că am stopat-o , m-au convins să vizionez înălţătoarele momente ale desfăşurării festivităţilor de la televizor.

Fotogr.0221  Fotogr.0220 Fotogr.0222 Fotogr.0223

Într-unul dintre week-endurile lunii noiembrie am plecat să văd şi Pădurea Rădvani (Cefa). Covorul de frunze uscate şi activitatea neobositelor ciocănitori m-au convins că toamna s-a aşternut definitiv. Ici , colo grupuri de căprioare nu ştiau la prima vedere dacă ar trebui să mă privească nevinovate sau ar trebui să fugă. Sunt atât de graţioase şi sensibile. La plecare am ieşit pe la Hanul Pescăresc Cefa unde am mâncat o ciorbă de peşte. A fost deosebit de gustoasă.

Fotogr.0212 Fotogr.0211 Fotogr.0200  Fotogr.0202

Începutul lunii Decembrie 2014 a revigorat toate energiile . Lumea încântată de splendidul orizont al Sărbătorilor de Iarnă este mai deschisă , mai optimistă, mai îngăduitoare. În aceste prime zile ale lui Decembrie 2014 câtorva cadre didactice ni s-au propus câteva cursuri deosebit de interesante. În ciuda unor obositoare eforturi privind deplasările în judeţ, trebuind să vin la Oradea pentru după-amiază , iar apoi seara să plec acasă la Cefa, pentru ca dis-de-dimineaţă să plec cu trenul pentru a ajunge la serviciu , un circuit care a trebuit reluat timp de trei zile din dorinţa de a merge la cursuri , pot să spun că la final vineri seara , în Ajun de Moş Nicolae , a venit şi la mine Moş Nicolae : am absolvit cele trei cursuri ale  Leadership Institute( cursuri gratuite predate în engleză de către profesorul american Miguel Moreno). Recunoaşterea acestora este internaţională, iar bucuria a fost cu atât mai mare, fiind primele mele cursuri americane pe care le-am absolvit.

Fotogr.0226 Fotogr.0227 Fotogr.0228 Fotogr.0230

În acest context , în trei seri consecutive am văzut luminile oraşului Oradea în urma unei scurte plimbări prin faţa Primăriei Oradea şi a centrului oraşului. Cu adevărat pregătiţi de sărbători din primele zile ale lunii , orădenii se pot lăuda cu feericele instalaţii electrice multicolore care strălucesc concomitent şi intermitent şi care împodobesc toate instituţiile şi parcurile , urând “Sărbători Fericite” şi “La Mulţi Ani, 2015”.

Fotogr.0231 Fotogr.0224

Vineri seara copiii au aşteptat cu nerăbdare ca Moş Nicolae să le aducă cadouri cât mai atractive. În pragul acestor sărbători de iarnă încercăm cu toţii să fim mai atenţi, mai buni , mai credincioşi. Postul Crăciunului îndeamnă deasemenea la o alimentaţie mai moderată, dar nu reuşim întotdeauna. Eu ,cel puţin , măcar încerc : miercuri şi vineri. Cât de îndepărtate se dovedesc de noi cuvintele lui Niceta de Remesiana din Opere, Simbolul de Credinţă : ” Cine crede în Hristos şi-L urmează pe El , care duce la adevărata viaţă, după cum poporul lui Israel , urmându-l pe Moise , a intrat în ţara făgăduinţei , acela cu credinţă , îndrumat de Hristos , se leapădă de vrăşmaş şi de îngerii lui , de toată iscodirea vrăjitorească ce stăruie prin îngerii Satanei. Apoi se leapădă de faptele rele , adică de lucrările lui , de idoli, ghiciri şi preziceri, alaiuri şi spectacole , desfrânare şi beţie , dănţuiri şi minciuni. Acestea şi încă altele sunt cele ce vă despărţeau de Domnul şi vă uneau cu Diavolul. … Aşadar omul, … , grăieşte de acum cu glas curat : CRED ÎNTR-UNUL DUMNEZEU , TATĂL ATOTPUTERNICUL, FĂCĂTORUL CERULUI ŞI AL PĂMÂNTULUI. Deosebit de călduroase aceste cuvinte ale înaltului scriitor creştin daco-roman , dar cu mult înaintea lui , Philon de Alexandria observa : ” Orice se naşte e supus schimbării şi ispitei , fiindcă aceasta este firea lui , tot aşa cum lui Dumnezeu îi este propriu să rămână neschimbat şi neispitit”.

res_04531b219c748569412b551a8bb83ec9

Alegerile prezidenţiale din România au confirmat, în urma unui scrutin deosebit de strâns , noul preşedinte al ţării. Klaus Johannis a fost în cele din urmă alesul . Speranţe noi se reînfiripă crescând năzuinţele şi certitudinile României în privinţa dezvoltării socio-economice în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi stat membru NATO. În toţi aceşti 25 de ani care au trecut de la Revoluţia din 1989 , România s-a găsit între improvizaţie, incertitudine şi amatorism. Adept al cercetării şi al ştiinţei şi metodelor ştiinţifice , Aristotel în Metafizica spunea : ” Este limpede că ştiinţa pe care trebuie să o dobândim este aceea a cauzelor prime , … , cauze despre care se vorbeşte în patru sensuri : într-unul cauza fiind substanţa sau esenţa, … , în altul, este materie, adică substrat; în al treilea este principiu al mişcării , ca, în al patrulea , opus celui precedent , să fie “pentru ce” sau binele. Căci acesta este scopul oricărei generări şi mişcări.”

aristotel

Decembrie este luna cadourilor. Sărbătorile de Iarnă ne emoţionează până la nostalgie. Parcă doar ieri mergeam şi eu cu colinda, copil fiind, sau mă jucam prin zăpadă şi pe gheaţă ziua întreagă ignorând frigul şi umiditatea şi lăsând seara hăinuţele ude mamei la spălat, care se întâmpla să mă certe pentru că am stat prea mult la joacă. Inegalabilele momente ale acestor sărbători ne amintesc de îmbietorul miros al cozonacilor proaspeţi sau a preparatelor culinare. Euforia acestor clipe este circumscrisă hărniciei gospodinelor precum în versurile următoare : ” Iară maică-ta prin casă roboteşte şi găteşte / Nu ştiu ce pe-acolo , însă masa este aşezată / Şi din toate ce făcură socotesc că doar pe tine/ Te aşteaptă” atribuite lui Daos, sclavul isteţ ,din “Fata cu cosiţa tăiată” a lui Menandru.

220px-Портрет_Менандра_А_850

Vă doresc Sărbători de Iarnă feerice şi divine, prosperitate şi multă sănătate în Noul An 2015 !

Marcus Aurelius : Ascensiunea viitorului împărat (138 – 169 E.N.) !


Împăratul Hadrian a ales pentru adopţie la început pe Ceionius Commodus care a primit numele de Aelius Caesar . Având mari probleme de sănătate acesta a decedat la începutul anului 138 e.n. lăsând lui Hadrian problema succesiunii nesoluţionată 1. Adoptarea lui Titus Aurelius Boionius Arrius Antoninus ( Antoninus Pius ) căruia i-a cerut să-i adopte pe fiul primului adoptat ( Ceionius Commodus ) Lucius Verus Commodus care avea atunci numai 7 ani şi pe Marcus Annius Verus ( Marc Aureliu ) în vârstă de 17 ani , deşi şi-a avut de la început şi adversari , s-a dovedit pe parcurs cea mai prudentă şi înţeleaptă hotărâre luată de Hadrian în timpul domniei pentru consolidarea dinastiei şi bunul progres al Imperiului , alături de politica defensivă de la graniţe .

220px-Bust_Hadrian_Musei_Capitolini_MC817 220px-Antoninus_Pius_Glyptothek_Munich_337_cropped

Moartea lui Hadrian nu a întrerupt urcuşul pe treptele carierei a lui Marcus Aurelius . Pe lângă numeroasele materii pe care le studia el era pregătit permanent în tainele conducerii unui colos cum era Imperiul Roman sub supravegherea lui Antoninus Pius . În anul 139 e.n. Marc Aureliu era deja numit consul şi caesar , lucru care însemna că relaţia sa cu Antoninus Pius era una deosebită . În Comentariile sale el a avut despre Antoninus Pius numai cuvinte de laudă : ” am observat o blândeţe unită cu neînduplecare straşnică în hotărârile luate în urma unei chibzuinţi mature . El dispreţuia faima deşartă , pe care o dau onorurile cuvenite ; îi plăcea munca stăruitoare , asculta binevoitor propunerile de folos obştesc ale altora , se purta totdeauna cu fiecare după merit , avea simţul just al situaţiunilor în care trebuia să fie aspru , şi în care trebuia să cedeze ; a renunţat la iubirea nefirească şi trăia numai pentru binele statului . … . Era mulţumit pretutindeni ; pe chipul său era zugrăvită totdeauna aceaşi seninătate ; se îngrijea mai înainte de viitor şi era cu luare aminte , fără zgomot , chiar la cea mai neînsemnată afacere … “2 .

220px-Young_Marcus_Aurelius_Musei_Capitolini_MC279

Lucius Verus a primit aceaşi educaţie ca şi Marc Aureliu ,dar era mult mai neastâmpărat decât primul şi va continua pe această cale totdeauna . ” Cei doi se considerau a fi fratres , deopotrivă fii adoptivi ai lui Pius . De acum locuiau alături de împărat în vechiul palat zidit de Tiberius3. Biograful său Iulius Capitolinus l-a prezentat ca pe ” un uşuratic , mereu vesel şi dedat tuturor plăcerilor , jocurilor şi distracţiilor , pe care le-a practicat cu oarecare decenţă “4 . La vârsta de 15 ani a primit toga virilis , între anii 154 şi 161 e.n. a fost şi consul , dar în timpul vieţii lui Antoninus Pius nu a fost ridicat la rangul de caesar .

250px-Lucius_Verus_-_MET_-_L.2007.26

În anul 145 e.n. Marc Aureliu şi-a dus la bun sfârşit cel de-al doilea consulat alături de Antoninus Pius . În urma căsătoriei cu fiica lui Antoninus Pius , Faustina , s-a născut în anul 146 e.n. o fetiţă , iar Marc Aureliu a fost de acum asociat la domnie . Maturitatea politică a lui Marc Aureliu începe să se manifeste din ce în ce mai mult şi să se concretizeze într-o autoritate crescândă de nestopat deoarece avea aprecierea multora şi nu nedreptăţise pe nimeni până atunci . Relaţia Lucius Verus – Marc Aureliu nu a fost umbrită de caracterele lor diferite , ci am putea spune dimpotrivă pentru că Lucius Verus avea o fire deschisă , iar Marc Aureliu prin educaţia sa îl respecta , deşi nu îl aprecia pentru tot ceea ce făcea .

port-faustina2-louvre

Între anii 146 – 161 e.n. putem vorbi de o coregenţă a lui Marc Aureliu alături de Antoninus Pius , ani în care cuvântările luate de Marc Aureliu în Senat îl fac tot mai cunoscut şi respectat , iar viaţa sa de la Roma îi aduc admiraţia locuitorilor . Toată această perioadă a vieţii sale el o rezumă în Comentarii astfel : ” Datorez zeilor că mi-am păstrat nevinovăţia adolescenţei mele , că nu mi-am risipit puterea bărbătească înainte de vreme , că am rămas cast până la o vârstă matură ; că m-am aflat în călăuzirea unui domnitor şi tată ( numeşte tată pe Antoninus Pius – tatăl adoptiv ) care a înăbuşit în mine orice germen de orgoliu şi m-a convins că chiar la curte se poate trăi fără gardă personală , fără veşminte luxoase , fără făclii şi columne comemorative şi fără fast , că se poate mărgini cineva ca mine aproape la o viaţă de particular , fără ca din pricina aceasta să dea dovadă de puţină demnitate şi putere în faptele sale ca şef al statului . Datorez deasemenea zeilor , că mi-au dat un frate ( pe Lucius Verus ) , care , prin purtarea sa , m-a îndemnat să veghez asupra mea însumi , şi care prin luarea sa aminte şi prin iubirea lui , mi-a înveselit inima ; că mi s-au născut copii al căror spirit nu a fost tocit şi al căror corp nu a fost schilod 5 .

În această perioadă a vieţii sale liniştea existenţei de la palat a fost uşor contrabalansată de răscoale în Mauretania şi o ultimă marte răscoală a evreilor în Palestina . Încorsetat între zidurile vieţii de palat , întocmai ca şi Antoninus Pius , el era un bun teoretician al modului de guvernare , dar nu avea exerciţiul conducerii efective a vreunei provincii ceea ce s-a dovedit a fi un handicap serios mai târziu . Politica defensivă continuată de Antoninus Pius era agreată şi de Marc Aureliu , deşi comandanţii legiunilor trăgeau semnale de alarmă puternice simţind creşterea cutezanţei popoarelor de la frontiere . Cel puţin deocamdată însă atitudinea imperială dădea roade şi existau popoare de la graniţele Imperiului Roman care ar fi dorit alăturarea la Imperiu pe cale paşnică . Deţinător a unor titluri sacerdotale importante de bună vreme Marc Aureliu nu era un ateu , dar nici un credincios fanatic în numeroşii zei ai Romei . Comentariile sale lasă în câteva locuri să se întrevadă o uşoară îndoială în privinţa existenţei zeilor însoţită de necesitatea credinţei în ei deoarece nu-şi putea explica altfel nimic din jurul său .

columna-lui-marcus-aurelius-la-roma

Tot în aceşti ani spiritul econom al lui Antoninus Pius la care contribuia şi subscria şi Marc Aureliu a dat roade prin crearea unui surplus considerabil la finanţele imperiale . Mercantilismul practicat pe o scară atât de largă oferea dinastiei conducătoare şi înaltei aristocraţii romane o bunăstare care le putea rupe de realitatea lumii în care trăiau . Austeritatea vieţii lui Marc Aureliu ne arată că , cel puţin în cazul său , el era conştient şi informat suficient asupra modului în care marea majoritate a supuşilor îşi ducea existenţa . Ultimii ani de viaţă a lui Antoninus Pius au lăsat să se dezvăluie intenţia şi hotărârea de a lăsa la cârmă un om matur şi echilibrat în persoana lui Marc Aureliu şi convingerea că acesta va reuşi într-un mod deosebit să facă faţă tuturor provocărilor de orice fel ar fi fost ele .

Trecerea în nefiinţă alui Antoninus Pius în anul 161 e.n. l-a propulsat în funcţia supremă . El ” îşi deschise însă zilele domniei cu un act pe care sufletul său de filosof îl considera plin de echitate şi util în acelaşi timp . Lucius Verus , exclus a domni de către Pius , a fost ridicat de Marcus la rangul de împărat , având aceleaşi puteri ca şi el . Pentru ca legăturile dintre cei doi fratres imperatores să fie temeinice , i-a dat în căsătorie pe fiica sa , Annia Lucilla6. Neavând o fire militară şi nicio experinţă în acest sens el a luat o măsură utilă prin asocierea lui Lucius Verus , formulă în care el păstra întâietatea conducerii . Din nefericire pentru el numeroasele probleme interne şi externe care mocniseră şi se profilaseră din timpul domniilor precedente au explodat în aceşti ani 60 şi 70 ai secolului II e.n. . Spre meritul său şi norocul Romei antice a reuşit să fie deasupra provocărilor de numeroase ori .

120px-Marco_Aurelio_bronzo

În anul 169 e.n. după succesele obţinute în nord cu barbarii Marc Aureliu se pregătea să se întoarcă la Roma împreună cu Lucius Verus . Pe drumul de întoarcere Lucius Verus a murit subit în timp ce se afla în trăsură cu Marc Aureliu . După cum ” nu a existat împărat roman care să rămână neatins de defăimări “7 a planat asupra lui Marc Aureliu bănuiala că l-ar fi otrăvit pe prietenul , colegul şi ginerele care era Lucius Verus . Intrarea în Roma şi-a făcut-o singur , iar şederea a fost pentru scurt timp deoarece se dovedea că nu fuseseră soluţionate nici pe departe ameninţările externe . Firii sale meditative i se opunea cu insistenţă o furtună care părea de nestăvilit . Rămânea aşadar să împărăţească singur după moartea lui Lucius Verus şi să încerce să asigure prosperitate în această lungă perioadă de incertitudini .

1 E. Cizek , Istoria Romei , Editura Paideia , Bucureşti , 2002 , p. 405 .

2 Marcus Aurelius , Către sine însuşi , I , 16 .

3 D. Tudor , op.cit. , p. 104 .

4 Vita Veri , 2 .

5 Marc Aureliu , Către sine însuşi , I , 17 .

6 D. Tudor , Op.cit. , p. 106 .

7 Istoria Augusta , Marc Aureliu , 15 .