Marcus Aurelius : Ascensiunea viitorului împărat (138 – 169 E.N.) !


Împăratul Hadrian a ales pentru adopţie la început pe Ceionius Commodus care a primit numele de Aelius Caesar . Având mari probleme de sănătate acesta a decedat la începutul anului 138 e.n. lăsând lui Hadrian problema succesiunii nesoluţionată 1. Adoptarea lui Titus Aurelius Boionius Arrius Antoninus ( Antoninus Pius ) căruia i-a cerut să-i adopte pe fiul primului adoptat ( Ceionius Commodus ) Lucius Verus Commodus care avea atunci numai 7 ani şi pe Marcus Annius Verus ( Marc Aureliu ) în vârstă de 17 ani , deşi şi-a avut de la început şi adversari , s-a dovedit pe parcurs cea mai prudentă şi înţeleaptă hotărâre luată de Hadrian în timpul domniei pentru consolidarea dinastiei şi bunul progres al Imperiului , alături de politica defensivă de la graniţe .

220px-Bust_Hadrian_Musei_Capitolini_MC817 220px-Antoninus_Pius_Glyptothek_Munich_337_cropped

Moartea lui Hadrian nu a întrerupt urcuşul pe treptele carierei a lui Marcus Aurelius . Pe lângă numeroasele materii pe care le studia el era pregătit permanent în tainele conducerii unui colos cum era Imperiul Roman sub supravegherea lui Antoninus Pius . În anul 139 e.n. Marc Aureliu era deja numit consul şi caesar , lucru care însemna că relaţia sa cu Antoninus Pius era una deosebită . În Comentariile sale el a avut despre Antoninus Pius numai cuvinte de laudă : ” am observat o blândeţe unită cu neînduplecare straşnică în hotărârile luate în urma unei chibzuinţi mature . El dispreţuia faima deşartă , pe care o dau onorurile cuvenite ; îi plăcea munca stăruitoare , asculta binevoitor propunerile de folos obştesc ale altora , se purta totdeauna cu fiecare după merit , avea simţul just al situaţiunilor în care trebuia să fie aspru , şi în care trebuia să cedeze ; a renunţat la iubirea nefirească şi trăia numai pentru binele statului . … . Era mulţumit pretutindeni ; pe chipul său era zugrăvită totdeauna aceaşi seninătate ; se îngrijea mai înainte de viitor şi era cu luare aminte , fără zgomot , chiar la cea mai neînsemnată afacere … “2 .

220px-Young_Marcus_Aurelius_Musei_Capitolini_MC279

Lucius Verus a primit aceaşi educaţie ca şi Marc Aureliu ,dar era mult mai neastâmpărat decât primul şi va continua pe această cale totdeauna . ” Cei doi se considerau a fi fratres , deopotrivă fii adoptivi ai lui Pius . De acum locuiau alături de împărat în vechiul palat zidit de Tiberius3. Biograful său Iulius Capitolinus l-a prezentat ca pe ” un uşuratic , mereu vesel şi dedat tuturor plăcerilor , jocurilor şi distracţiilor , pe care le-a practicat cu oarecare decenţă “4 . La vârsta de 15 ani a primit toga virilis , între anii 154 şi 161 e.n. a fost şi consul , dar în timpul vieţii lui Antoninus Pius nu a fost ridicat la rangul de caesar .

250px-Lucius_Verus_-_MET_-_L.2007.26

În anul 145 e.n. Marc Aureliu şi-a dus la bun sfârşit cel de-al doilea consulat alături de Antoninus Pius . În urma căsătoriei cu fiica lui Antoninus Pius , Faustina , s-a născut în anul 146 e.n. o fetiţă , iar Marc Aureliu a fost de acum asociat la domnie . Maturitatea politică a lui Marc Aureliu începe să se manifeste din ce în ce mai mult şi să se concretizeze într-o autoritate crescândă de nestopat deoarece avea aprecierea multora şi nu nedreptăţise pe nimeni până atunci . Relaţia Lucius Verus – Marc Aureliu nu a fost umbrită de caracterele lor diferite , ci am putea spune dimpotrivă pentru că Lucius Verus avea o fire deschisă , iar Marc Aureliu prin educaţia sa îl respecta , deşi nu îl aprecia pentru tot ceea ce făcea .

port-faustina2-louvre

Între anii 146 – 161 e.n. putem vorbi de o coregenţă a lui Marc Aureliu alături de Antoninus Pius , ani în care cuvântările luate de Marc Aureliu în Senat îl fac tot mai cunoscut şi respectat , iar viaţa sa de la Roma îi aduc admiraţia locuitorilor . Toată această perioadă a vieţii sale el o rezumă în Comentarii astfel : ” Datorez zeilor că mi-am păstrat nevinovăţia adolescenţei mele , că nu mi-am risipit puterea bărbătească înainte de vreme , că am rămas cast până la o vârstă matură ; că m-am aflat în călăuzirea unui domnitor şi tată ( numeşte tată pe Antoninus Pius – tatăl adoptiv ) care a înăbuşit în mine orice germen de orgoliu şi m-a convins că chiar la curte se poate trăi fără gardă personală , fără veşminte luxoase , fără făclii şi columne comemorative şi fără fast , că se poate mărgini cineva ca mine aproape la o viaţă de particular , fără ca din pricina aceasta să dea dovadă de puţină demnitate şi putere în faptele sale ca şef al statului . Datorez deasemenea zeilor , că mi-au dat un frate ( pe Lucius Verus ) , care , prin purtarea sa , m-a îndemnat să veghez asupra mea însumi , şi care prin luarea sa aminte şi prin iubirea lui , mi-a înveselit inima ; că mi s-au născut copii al căror spirit nu a fost tocit şi al căror corp nu a fost schilod 5 .

În această perioadă a vieţii sale liniştea existenţei de la palat a fost uşor contrabalansată de răscoale în Mauretania şi o ultimă marte răscoală a evreilor în Palestina . Încorsetat între zidurile vieţii de palat , întocmai ca şi Antoninus Pius , el era un bun teoretician al modului de guvernare , dar nu avea exerciţiul conducerii efective a vreunei provincii ceea ce s-a dovedit a fi un handicap serios mai târziu . Politica defensivă continuată de Antoninus Pius era agreată şi de Marc Aureliu , deşi comandanţii legiunilor trăgeau semnale de alarmă puternice simţind creşterea cutezanţei popoarelor de la frontiere . Cel puţin deocamdată însă atitudinea imperială dădea roade şi existau popoare de la graniţele Imperiului Roman care ar fi dorit alăturarea la Imperiu pe cale paşnică . Deţinător a unor titluri sacerdotale importante de bună vreme Marc Aureliu nu era un ateu , dar nici un credincios fanatic în numeroşii zei ai Romei . Comentariile sale lasă în câteva locuri să se întrevadă o uşoară îndoială în privinţa existenţei zeilor însoţită de necesitatea credinţei în ei deoarece nu-şi putea explica altfel nimic din jurul său .

columna-lui-marcus-aurelius-la-roma

Tot în aceşti ani spiritul econom al lui Antoninus Pius la care contribuia şi subscria şi Marc Aureliu a dat roade prin crearea unui surplus considerabil la finanţele imperiale . Mercantilismul practicat pe o scară atât de largă oferea dinastiei conducătoare şi înaltei aristocraţii romane o bunăstare care le putea rupe de realitatea lumii în care trăiau . Austeritatea vieţii lui Marc Aureliu ne arată că , cel puţin în cazul său , el era conştient şi informat suficient asupra modului în care marea majoritate a supuşilor îşi ducea existenţa . Ultimii ani de viaţă a lui Antoninus Pius au lăsat să se dezvăluie intenţia şi hotărârea de a lăsa la cârmă un om matur şi echilibrat în persoana lui Marc Aureliu şi convingerea că acesta va reuşi într-un mod deosebit să facă faţă tuturor provocărilor de orice fel ar fi fost ele .

Trecerea în nefiinţă alui Antoninus Pius în anul 161 e.n. l-a propulsat în funcţia supremă . El ” îşi deschise însă zilele domniei cu un act pe care sufletul său de filosof îl considera plin de echitate şi util în acelaşi timp . Lucius Verus , exclus a domni de către Pius , a fost ridicat de Marcus la rangul de împărat , având aceleaşi puteri ca şi el . Pentru ca legăturile dintre cei doi fratres imperatores să fie temeinice , i-a dat în căsătorie pe fiica sa , Annia Lucilla6. Neavând o fire militară şi nicio experinţă în acest sens el a luat o măsură utilă prin asocierea lui Lucius Verus , formulă în care el păstra întâietatea conducerii . Din nefericire pentru el numeroasele probleme interne şi externe care mocniseră şi se profilaseră din timpul domniilor precedente au explodat în aceşti ani 60 şi 70 ai secolului II e.n. . Spre meritul său şi norocul Romei antice a reuşit să fie deasupra provocărilor de numeroase ori .

120px-Marco_Aurelio_bronzo

În anul 169 e.n. după succesele obţinute în nord cu barbarii Marc Aureliu se pregătea să se întoarcă la Roma împreună cu Lucius Verus . Pe drumul de întoarcere Lucius Verus a murit subit în timp ce se afla în trăsură cu Marc Aureliu . După cum ” nu a existat împărat roman care să rămână neatins de defăimări “7 a planat asupra lui Marc Aureliu bănuiala că l-ar fi otrăvit pe prietenul , colegul şi ginerele care era Lucius Verus . Intrarea în Roma şi-a făcut-o singur , iar şederea a fost pentru scurt timp deoarece se dovedea că nu fuseseră soluţionate nici pe departe ameninţările externe . Firii sale meditative i se opunea cu insistenţă o furtună care părea de nestăvilit . Rămânea aşadar să împărăţească singur după moartea lui Lucius Verus şi să încerce să asigure prosperitate în această lungă perioadă de incertitudini .

1 E. Cizek , Istoria Romei , Editura Paideia , Bucureşti , 2002 , p. 405 .

2 Marcus Aurelius , Către sine însuşi , I , 16 .

3 D. Tudor , op.cit. , p. 104 .

4 Vita Veri , 2 .

5 Marc Aureliu , Către sine însuşi , I , 17 .

6 D. Tudor , Op.cit. , p. 106 .

7 Istoria Augusta , Marc Aureliu , 15 .

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s