Micuţa Ifigenia,Târg de Crăciun, Raţa Sălbatică, “Dedublarea” !


Zile dintre ani petrecute cu emoţia euforiei şi amintirilor Sărbătorilor de Iarnă şi cu speranţa resimţirii spiritului tainic al acestei perioade deosebite a anului . Frigul s-a cam lăsat de meserie, iar temperaturi primăvăratice ne uimesc fără a ne nemulţumi, deoarece mizăm pe cheltuieli pentru sezonul de iarnă mai reduse. Sărbătoarea Crăciunului a trecut şi pentru copilul mare din mine trebuie să mărturisesc că în acest an nici Moş Nicolae, nici Moş Crăciun nu mi-a dăruit nimic şi nici nu a făcut nicio reducere. Îmi vine să-l colind spunându-i : “Moş Crăciun…, /Fii mai bun…!”. În privinţa bilanţului nici nu vreau să-l privesc , deoarece vise şi speranţe întemeiate s-au năruit rând pe rând. Aş dori să iert necondiţionat dacă aş fi convins că undeva, cineva este încercat fie şi doar în treacăt de sentimentul vinovăţiei. Un gânditor nu prea îndepărtat spunea că cea mai bună practică e o bună teorie. Iarna nu este încă … pe uliţă, iar iubitorii sezonului de iarnă se simt prea puţin răsfăţaţi. Noaptea dintre ani a intensificat activităţile devoalându-se printr-o feerie inegalabilă. Stele neclintite şi reci au dăinuit cu căldură pe bolta cerească completată minunat de focuri de artificii. Am ales să rămân acasă, deşi aveam şi planuri de rezervă.

La-muntim-ani-2016-anul-nou-2016-decoratiuni

Aş şti să răspund majorităţii întrebărilor care ar putea să-mi fie adresate, dar în privinţa visurilor şi aspiraţiilor proprii aş oscila serios. Visuri şi aspiraţii înalte, întemeiate şi demne , înălţate spre văzduh precum zgârie-norii , dar sfărâmate de un Turn Babel al indiferenţei şi invidiei colective .

Pieter_Bruegel_the_Elder_-_The_Tower_of_Babel_(Vienna)_-_Google_Art_Project_-_edited

Am fost prea prudent şi nu sunt capabil să aduc jertfă propria conştiinţă şi identitate ,precum Agamemnon pe micuţa Ifigenia pentru vânturi prielnice îndeplinirii visurilor. La celălalt antipod însă , Ephialte trădează cedând puterii şi plăcerilor.

ifigenia

Sărbătoarea Naşterii Domnului a fost celebrată cu mare fast în toate ţările lumii. Papa Francisc I a oficiat ceremoniile din Catedrala Sf. Petru şi mesajele dumnealui sunt receptate cu bucurie. Îl consider un papă interesant, preocupat să-şi menţină propriul echilibru într-o lume marcată de spiritul secularizării, dar nu unul Providenţial.Lumea neoprotestantă este de asemenea în beatitudine şi sunt bucuros că spiritul sapienţial predomină peste tot în lumea creştină cultivând bunaînţelegere , ecumenismul. Dacă ar fi să apreciez o mare realizare contemporană cred că aceasta ar fi cea mai notabilă dincolo de progresele tehnologice. Îmi amintesc că Albert Einstein se declara complet dezamăgit că tehnologia a depăşit umanitatea , dar eu sunt profund deznădăjduit că a depăşit umanismul. Nu trebuie să fie posibil ca maşinăria să poată tranşa într-un sistem binar rezultate reci şi măsluite şi să promoveze persoane neavenite ghiftuite cu rezultate fără acoperire. Şi nu înţeleg cum un sistem financiar , naţional poate susţine şi cultiva imbecilitatea şi neperformanţa. O adevărată capodoperă a imposturii este ilustrată la nivel naţional. În acelaşi timp, nu cred că persoanele creative nevalorificate vor lua lecţii pentru adoptarea poziţiei floare-de-lotus de la preoţii budişti pentru a se conserva, precum fazanii împăiaţi, suprimându-şi funcţiile biologice şi  simţurile,până vor veni vremuri mai bune.Un măr stricat se simte de la prima muşcătură, iar un izvor searbăd nu este hrănitor.

Tablou-de-Craciun-520x330

România pare acum din punct de vedere politic, diplomatic şi economic macro-stabilizată, dar anul electoral care se anunţă va zădărnici , cred eu , progresul şi va adânci tendinţele anarhice în societate făcând victime nevinovate. Un renumit autor internaut spunea despre anul economic 2016 că va fi “plicticos şi electoral” . Alegeri o să fie şi în U.S.A.O viaţă politică exemplară în armonie cu diplomaţia poate evidenţia şi recomanda o ţară, dar un om de afaceri ,oricât de priceput ,va suferi eşecuri într-o ţară străină fără o minimă susţinere din ţara mamă. Rămân descumpănit când mă gândesc că o speculaţie de dimensiune medie pe marile pieţe de capital înghite sau generează într-o săptămână sume care depăşesc uşor PIB-ul României.

26-27-bursa-shutterstock-51

La sediul Librăriei Humanitas din Oradea a fost lansată, printre altele, o lucrare a doamnei Lăcrimioara Stoenescu , intitulată “Dedublarea”. Titlul îndeamnă de la început la adânci reflecţii. Autoarea prezintă experienţe petrecute în timpul deportării din epoca comunistă. O copilărie care s-a desfăşurat , la fel ca a tuturor celor deportaţi, sub semnul traumelor şi incertitudinii. Tinerii zilelor noastre nu cunosc şi nu conştientizează dramatismul acelor momente. Lucrarea a fost recenzată de către criticul literar Marius Miheţ şi doamna Liana Cozea , iar autoarea a sintetizat echilibrat propriile observaţii. Am reuşit conturarea câtorva întrebări deoarece am fost deosebit de interesat să aflu care este opinia autorului asupra ultimului secol din istoria României. Convingerea proprie este că nimeni nu realizează o prezentare completă şi cât mai complexă a evenimentelor care au schimonosit România în perioada interbelică şi comunistă, iar a glorifica realizările post-decembriste mi se pare deplasat.

Fotogr.0415 Fotogr.0416

Elitismul şi suflul tehnocratic, care a animat România în perioada interbelică, a contribuit la un renume şi recunoaştere internaţională a ţării, dar au fost neglijate problemele şi nemulţumirile sociale care în deceniul carlist s-au acutizat într-un context internaţional deosebit de instabil şi ameninţător, fără precedent. Aş mai spune doar că economia României era susţinută de o ţărănime integră,activă şi conştientă, proprietară de mici terenuri, iar importurile erau aproape inexistente în privinţa produselor alimentare. Industria, deşi într-un continuu progres, nu reprezenta mai mult de 30 % din producţia ţării. La finalul perioadei interbelice în mediul rural marea majoritate a unei populaţii oneste şi active trăia încă în condiţii mizere, iar exemplele prosperităţii nu erau întotdeauna cele mai alese şi apreciate. Doar puţini dintre fruntaşii satelor obţinuseră respectul şi sprijinul sătenilor. În oraşe muncitorimea educată era îndoită în privinţa modului în care se acumulau bunurile în societate. Fruntaşii comunişti ,mai târziu, au instrumentat toate aceste lacune în folosul ideologiei îmbrăţişate. Marele merit al regimului comunist a fost acela că în primă fază , încă din anii 50, a reuşit să implementeze rapid succesele tehnologice , atribuindu-şi-le. Micilor proprietari de terenuri ( 1-5 ha ), majoritari în societate, deşi au pierdut suprafeţele, li s-au oferit locuri de muncă, fiind în cele din urmă înduplecaţi. Fiecare sistem de guvernare îşi caută , urmăreşte şi chiar inventează victimele şi motivele. Regimul comunist a fost suficient de perfid pentru a face această sarcină cât mai puţin vizibilă în societate, într-atât încât au fost amăgiţi chiar unii membri de partid sau intelectuali sinceri şi inovatori. A fost însă dezastruos , dramatic pentru înalta intelectualitate şi marii proprietari interbelici care au fost suprimaţi fără discernământ. Păstorel Teodoreanu neîndurător îşi croia umilitoarele versuri ( în lumea asta nou făcută… etc.). Disidenţa şi rezistenţa anticomunistă în România au existat, dar au fost insuficiente şi lipsite de soare.Nu am pretenţia că o să epuizez un subiect atât de vast în doar câteva rânduri, dar mi se pare incorectă o prezentare unilaterală a acestor procese istorice, de aceea vă provoc la dialog. Pentru a exemplifica , stră-străbunicii şi străbunicii (din partea tatălui şi mamei) au deţinut mici suprafeţe de teren şi animale mari şi mici în localitatea natală încă dinaintea reformei agrare din 1921 şi chiar înainte de anii 1900. Educaţia de care au beneficiat a fost însă contracost. Absolvirea unei simple şcoli profesionale era o mare reuşită şi necesita resurse financiare importante din partea familiei în perioada interbelică. Existau familii cu peste cinci copii, toţi la fel de inteligenţi, dar care n-au putut susţine financiar decât un singur membru pentru a deveni intelectual sau meseriaş.Regimul comunist a ridicat însă pragul şi a alfabetizat marea majoritate a populaţiei într-un mod gratuit. Dacă veţi convinge dumneavoastră contemporanii , printr-o argumentaţie contrafactuală, că regimurile politice interbelice ar fi procedat după al doilea război mondial la fel , vă felicit. Bunicul (din partea tatălui) a fost obligat în anii dictatului (1940-1944) să presteze muncă forţată în Ungaria. Bunicii (din partea mamei şi tatălui) au pierdut 2-3 ha şi animale la intrarea în colectivă, dar n-au fost persecutaţi şi au primit locuri de muncă. Un verişor al bunicii ( din partea tatălui) a pierdut peste patruzeci de hectare de teren. Fratele bunicului (din partea mamei) a făcut cinci ani la canal. Tata, deşi a fost membru de partid şi secretar de partid, a căutat să sprijine pe toată lumea şi nu a persecutat pe nimeni. A semnat chiar pentru plecarea mai multor români în străinătate (Germania, Israel) care nu s-au mai întors în ţară niciodată, dar la sfârşitul anilor 70 s-a dezis de facto de mişcarea comunistă şi a fost izolat sistematic. La sfârşitul epocii comuniste societatea românească era profund traumatizată , în aşa fel încât nu mai puteai să spui care membru al ei este “cel mai iubit dintre pământeni”.Victoria revoluţionară nu a răspuns nici pe departe aşteptărilor. În anii 90 ,când aş fi avut mai mare nevoie de ajutor, ambii părinţi şi-au pierdut locurile de muncă şi am fost obligaţi, în plin regim neo-comunist instaurat, să supravieţuim prin “plinătatea” gospodăriei rurale şi a terenurilor restituite. În zilele noastre sunt tineri care muncesc încă minori fiind, dar eu cu un liceu absolvit atunci nu am găsit nimic timp de ani de zile. La examenul de admitere al mai multor facultăţi la care m-am înscris nota mi-a fost “ajustată” , în timp ce “băieţii de bani gata” se năşteau cu anii de studenţie deja înregistraţi. Nu cunosc vreun bun obţinut pe care să nu-l fi obţinut cu mari eforturi,cu vârf şi îndesat. Totul a avut loc într-o bufoniadă grotescă a dedublării generale. Să fi fost acestea reverberaţii ale epocii comuniste? O glumă moscovită sună cam aşa : “întrebare : Este ceva mai rău decât comunismul? ; răspuns : Da, ceea ce urmează după…”. Esenţa gândirii  comuniste este seducătoare. Propune comuniunea , egalitatea socială întocmai ca revoluţia franceză. Premiul Nobel pentru Literatură în 2015 a fost acordat autoarei din Belarus , Svetlana Alekseevich pentru o lucrare care devoalează un gen asemănător de experienţe suferite în comunism şi toţi autorii contemporani condamnă ideologia comunistă fără însă a se explica suficient. În Franţa zilelor noastre spre exemplu, într-un sistem democratic, predomină socialiştii, în Germania social-democraţia este o forţă importantă, în sudul european (Spania,Italia,Grecia) partidele de stânga sunt o tradiţie, chiar în Marea Britanie laburiştii sunt apreciaţi.

Fotogr.0417

În acelaşi timp, o carte importantă a anului 2015 a lui Teodor Baconschi subliniază pericolul narcisist şi falsitatea pe care o poate menţine şi dezvolta reţelele sociale din zilele noastre. Facebook ,spune dumnealui, este “despre mine şi nu despre tine”. Lucrarea este intitulată “Facebook. Fabrica de narcisism” şi este actuală şi relevantă, punctând puncte nevralgice , nu numai beneficii ale spaţiului online şi socializării. Dedublarea, impostura este din nefericire cel mai uşor de întreţinut în acest mod , o întreagă “civilizaţie” online,ireală şi narcisistă putând coexista într-un mod nefericit cu o realitate internă şi externă îngrozitoare. Atitudinea poate fi importată şi în spaţiul blogurilor , website-urilor cu acelaşi succes şi intenţii.Depinde şi modul în care spui: “La Mulţi Ani !”. Oriunde aş scrie sunt interesat de adevăr ,care într-o viziune berdjaeviană reprezintă triumful spiritului, dar oare şi celălalt este la fel de responsabil şi sincer? “Niciodată însă societatea umană nu a fost mai complexă și mai ascunsă de ea însăși decât acum”, mai spune marele scriitor.

Teodor-Baconschi-Facebook-Fabrica-de-narcisism

În Cetatea Oradea pot fi observate rezultatele restaurării , contururile zidurilor şi semeţia clădirilor. Un atractiv Târg de Crăciun organizat cam intempestiv a găzduit, timp de peste două săptămâni, activităţi dintre cele mai ludice şi muzicale. Tarabele pline cu suveniruri de sărbători au animat exemplar întregul desfăşurător, dar în privinţa profiturilor nu prea sunt convins deoarece trecătorii păşeau  impresionaţi,dar cumpărau mai puţin. Cu siguranţă spaţiul oferit de această locaţie va aduce profituri importante oraşului şi va recomanda urbea . Când am trecut pe acolo într-una dintre zile , comercianţii abia îşi începeau activitatea zilnică. Aş fi dorit într-o oarecare măsură să particip la Revelionul organizat în Cetate , dar am renunţat la atractiva perspectivă în ultimele zile. Sunt convins că a fost fabulos. În plan naţional m-a nedumerit declanşarea unei polemici demne de “războiul stelelor” ( aluzie la filmul de mare succes recent  lansat) dintre Andrei Pleşu şi Dan Puric. Nu cred că domnul Dan Puric vânează o atitudine şi un mesaj profetic, deşi discursul dumnealui are o uşoară tentă asemănătoare, iar domnul Andrei Pleşu încercând să-l caracterizeze i-a realizat serviciul şi deserviciul. Mă tem că originile polemicii şi orgoliilor sunt departe de graniţele României. Un personaj al lui Henrik Ibsen din “Raţa Sălbatică” susţine că o raţă sălbatică e foarte greu de împuşcat.

Fotogr.0414 Fotogr.0413 Fotogr.0411 Fotogr.0412

Între timp periplul “măgarului de aur” continuă, metamorfozele de asemenea şi mărturisesc că ,la modul cel mai sincer, nu mai ştiu la ce să mă mai aştept. Mi-am luat măsuri de precauţie , încercând să mă dezvolt multilateral şi în momentul actual ar trebui să am oferte concrete, cel puţin trei-patru joburi sau o mică afacere proprie. Nu pot explica propria stagnare decât prin invidia altora şi prin “cenzura” (literară şi economică ) care paradoxal funcţionează încă sub alte forme. Universul kafkanian este prezent în măduva şi oasele socialului şi nu-ţi poţi dovedi dreptatea nici măcar în prezenţa înregistrărilor şi a dovezilor evidente. Optimismul propriu mă îndeamnă totuşi la răbdare şi în prima zi a anului 2016 m-a înviorat vizionarea Concertului de Anul Nou al Filarmonicii din Viena.

concert-viena

Vă urez împlinirea tuturor dorinţelor, multă sănătate şi prosperitate, An Nou 2016 Fericit !

638492_novyiy-god_2016_prazdnik_data_ukrasheniya_chasyi_2880x1620_www.Gde-Fon.com

 

Advertisements

4 thoughts on “Micuţa Ifigenia,Târg de Crăciun, Raţa Sălbatică, “Dedublarea” !

  1. Pingback: Micuţa Ifigenia,Târg de Crăciun, Raţa Sălbatică, “Dedublarea” ! | balajradualin

  2. Pingback: Micuţa Ifigenia,Târg de Crăciun, Raţa Sălbatică, “Dedublarea” ! | matinalcafe

  3. Pingback: Micuţa Ifigenia,Târg de Crăciun, Raţa Sălbatică, “Dedublarea” ! | regatulpovestilor

  4. Pingback: Micuţa Ifigenia,Târg de Crăciun, Raţa Sălbatică, “Dedublarea” ! | My Blog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s