Archive by Author | BALAJ Radu-Alin

”Amicus Plato”,”Hagia Sophia”, ”Booknation.ro”, sunt trubadur … !


Un final de Iulie 2020 călduros și însuflețit de speranțele noastre de mai bine și un început de August 2020 incendiar și cu adieri suave, dar puțin folositoare ale vântului. Vara 2020 ne animă pe toți și în ciuda neajunsurilor și impunerilor fiecare încearcă să se destindă ceva mai mult, măcar la sfârșit de săptămână. ”Căldură mare, mon cher … !” Chiar dacă nu am vizitat nimic recent, am scos hamacul din săculeț și l-am agățat în gutui, am cules ”vedetele” perioadei (prunele și corcodușele), din care mama a făcut gem. Îmi reproșez un pic că n-am fost prea productiv în ultima perioadă, dar oricum nu sunt chiar un ”Pierde-Vară” … Mă străduiesc să fiu cât mai matinal, dar în același timp nopțile sunt tot mai albe, probabil datorită magiei lor sau energiei personale care este mai evidentă în plin sezon estival. O gâscă cenușie de Toulouse, a cărei dimensiune medie o face și mai delicată, se învrednicește în fiecare dimineață să dea deșteptarea celorlalte păsări din curte… Lumea e mică, dar curtea ei e mare …

Mărturisesc că nu am vizitat Hagia Sophia și că pelerinajul la ea n-a constituit pentru mine o prioritate. Sunt ortodox, deși din punct de vedere strict dogmatic în viața spirituală subscriu gândirii evanghelice, neo-protestante. Lumea ortodoxă a păstrat aproape insesizabil acest simbol al propriei identități care din motive politice, religioase a ajuns să afecteze din nou Asia Mică și Balcanii. Nefericitele experimente ale președintelui turc ofensează profund lumea ortodoxă ( atât estică, cât și balcanică)… Dacă Turcia laică dorește să ofere o deschidere mai mare spiritualității musulmane în propria societate nu știu în ce măsură suntem noi îndreptățiți să judecăm, dar ar trebui să fie mai atentă și tolerantă cu valorile universale pe care trebuie să le gestioneze. Nu cred că aceste propuneri și abordări folosesc cuiva și nu înțeleg din care motive un arbitrariu internațional indiferent de natura lui ( de preferat de factură culturală) nu deliberează pentru a aplana izbucnirea unui conflict într-o zonă și așa foarte sensibilă. Vechimea acestei fantastice bazilici, unică și inegalabilă, ar trebui să depășească în secolul XXI simple ambiții personale. A-ți atrage dușmani într-un mod gratuit mi se pare cea mai mare greșeală pe care un om sau un popor o pot comite. Este foarte adevărat că pentru ortodoxia populară Hagia Sophia nu mai reprezintă de foarte multă vreme ceva, că Athosul este ceva viu, palpabil, dar pentru ortodoxia cultă Hagia Sophia reprezintă puctul 0. Cred totuși că în cele din urmă înțelepciunea (”sfânta înțelepciune”) va triumfa… Mă gândesc doar că împăratul Iustinian a avut succes în ambițiile sale imperiale și a supraviețuit acceptabil opoziției și ciumei din Imperiul Bizantin.

Dacă am lăudat modul în care România a deschis ostilitățile cu coronavirusul și succesele inițiale mi s-au părut de diamant deoarece personal mă așteptam la un scenariu asemănător Italiei,relaxarea generală actuală pare a fi zădărnicit totul și o condamn.”Hai Liberare ” a licărit în ochii și a străfulgerat mintea tuturor celor care nu au stare sau altceva mai bun de făcut. Sedentarismul și preocupările domestice ale românilor sunt puse serios sub semnul întrebării. Mă mir că economia și societatea se menține la cote acceptabile după încercările la care am fost supuși cu toții în acest an. Aș fi foarte afectat dacă am fi percepuți spre toamnă ca o sursă de infecție, ca o ”plagă” a Europei într-un mod nemeritat, dar din cauza unor concetățeni iresponsabili. Notele de regret personal sau general sunt lesne de înțeles. Mâhnirea-mi, învăluită totuși cu speranțe, adresează un vers din Mnasalkes, Epitaf unei lăcuste: ”N-au să mai scapere-aripile tale crâmpeie de zumzet./ Brazda ogorului nu-ți mai așterne sălaș./Și de-am s-adorm în frunzișuri de umbră, din aur de-aripă/N-o mai urca așa dulce, farmecul viersului tău”.

Evenimentele încearcă să revină pe agenda muritorilor. Nu este așa de simplu însă. Concertele în aer liber (simfonice chiar) par a fi deosebit de apreciate de către un anumit segment de ”consumatori”. Speram ca în domeniul literar și cultural să se producă evoluții mai spectaculoase. Cât de prolifică a fost perioada aceasta în plan cultural-științific doar Dumnezeu știe și poate vom afla și noi cândva. Îmi lipsesc discuțiile și dezbaterile prilejuite de către o lansare de carte, un eveniment notabil. Singurul pas înainte, momentan, pentru mine este un interviu pe booknation.ro, o platformă care promovează gratuit autorii români și pe care o recomand. Bucuria nu a fost deloc mică…

În ceea ce privește colaborarea cu Growedu toată euforia s-a evaporat în doar trei zile. Materialele trimise de către mine n-au fost pe placul superiorului care promovat cine știe pe ce căi a confundat voluntariatul cu plata din propriul buzunar și bunele mele intenții au fost anihilate de autoritatea dictatorială pe care o promovează. Este mai mult decât regretabil, devine chiar scandalos faptul că proiecte de suflet devin vehiculul unor persoane care nu pricep ideea voluntariatului și a colaborării, confiscând chiar și în ong-uri  spiritul democratic, creativitatea,originalitatea și dreptul la autodeterminare.

Zilele se scurg aproximativ după același tipar. Nici concentrarea și nici inspirația personală nu sunt la cele mai înalte standarde, dar urmărind proiecte mai vechi aș spune că nu stagnez în totalitate. În cursul săptămânii ies în câte o zi în oraș pentru mici cumpărături și nu îmi refuz plăcerea de a savura un capucino, o limonadă sau un ceai matcha la vreo terasă centrală. Deși stau și pe la bibliotecă câte o oră sau două, fiind vară tot mai puțini cititori pot fi văzuți. Masca necesară, obligatorie, incomodează un pic. Câte o discuție cu un cercetător în domeniul nanoparticulelor, angajat al instituției, mă fac să regret că nu am avut timp și resurse pentru a mă forma și în aceste domenii de vârf ale științei. El știe să … ”radă” la propriu tot ceea ce e mizerabil, necinstit și periculos pe suport de hârtie. În urma dumnealui rămâne tabula rasa… Aș spune precum anticii: ”Amicus Plato, sed magis amica veritas”… ( Mi-e prieten Platon, dar mai prieten Adevărul…) și ”Aegroto dum anima est, spes est”… (cât timp bolnavul respiră, mai există speranță).

Aș dori să închei cu un triolet personal în ton cu sezonul estival:

sunt trubadur …

”sunt trubadur sub clar de lună

cerșind la geam divinu-ți chip;

ignor și ploi, vremea nebună –

sunt trubadur sub clar de lună…

aș vrea ca să te țin de mână,

la balcon visul să-nfirip –

sunt trubadur sub clar de lună

cerșind la geam divinu-ți chip…”

Vă doresc o lună August 2020 boemă, splendidă și plină de inspirație … !

 

 

”Growedu”, Summer 2020, ”Panta Rhei”, Salcie Plângătoare … !


Zile de Iunie 2020 ploioase și destul de noroase cu doar câteva zile mai însorite și un început de Iulie 2020 nedecis ale cărui zile alternează cu nori denși și soare dogoritor, menținându-se un oarecare disconfort termic. Din păcate prin țară inundațiile și-au arătat din nou colții. Sezonul vișinelor a fost un pic mai generos acum decât în ultimii ani, iar culesul lor pentru compot mi-a amintit de anii copilăriei. Supa de vișine era preferata mea pe timp de vară și de iarnă. Suplimentar, de parcă divinitatea m-ar fi auzit și miluit, am pregătit și o porție de dulceață de căpșuni. Legumele din grădină merită toată atenția, trandafirii au înflorit și ei, câteva fire de viță-de-vie franceze promit ciorchini frumoși la toamnă, iar un pui de brăduț argintiu de la stradă e atât de înduioșător de parcă ar încerca să salute și să înduplece pe toată lumea. Subscriu vorbei omului fără noroc și sătul de muncă: ”fă rai din ce ai”.

Perioada traversată a demonstrat că înțelepciunea și reținerea nu este tocmai o virtute care ne caracterizează. Pandemia coronavirus găsește încă suficiente victime și relaxarea totală poate să ne aducă în fața unei realități crude înspre toamnă. Deosebit de îngrijorător este faptul că persoanele suferinde de alte afecțiuni și boli sunt trecute pe lista așteptărilor. ”Mens sana in corpore sano” devine astfel un ideal de neatins și este repede înlocuit de ”panta rhei”… , ”căci acelorași mijloace (obiceiuri inumane aș zice)/ se supun câte există/ și de mii de ani încoace/ lumea-i veselă și tristă./ Alte măști; aceeași piesă”… Adolescenții , cei care ar trebui să fie mai încrezători și proaspeți în societate, s-au confruntat de asemenea cu provocări neașteptate și cu un an școlar compromis. Rezultatele celor care au susținut examene naționale, deși se pare că acestea au fost mai accesibile, nu sunt tocmai de evidențiat. Cursurile online sunt de recomandat celor care deja sunt oarecum autonomi sau autodidacți. Este foarte posibil ca incertitudinile și problemele actuale din educație, accentuate de acest episod inedit la nivel mondial, să creeze falii, să accentueze crevase… Îmi amintesc o întâmplare plină de umor din timpul epocii comuniste când la un examen din domeniul electro-mecanic un profesor universitar a impus la examen scrierea unei singure afirmații de către candidați după dictarea examinatorului. Profesorul le cerea să scrie corect doar: ”Toată lumea are nare, numai porcul n-are nare. Carnet de calificare”… Câte persoane au cunoscut ortograma puteți bănui și dumneavoastră…Mediul de afaceri încearcă să revină la normalitate, dar normalitatea nu prea mai este nicăieri în lume la standardele cu care am fost obișnuiți sau pe care ni le dorim. ”Negustorul” și întreaga logistică a zilelor noastre sunt deosebit de încercate și cred că ar fi momentul pentru a fi reconsiderate modele mai ambițioase, ecologice și eficiente… Mă gândeam doar dacă oamenii de știință, de cultură sau scriitorii au fost mai inspirați sau creativi în această perioadă… În ce mă privește aș răspunde: așa și așa… , nici da, nici ba…

Printre puținele motive de optimism și bucurie s-a evidențiat o colaborare pe sistem de voluntariat care poate ca o excepție a excepțiilor încearcă să-mi atragă atenția sugerându-mi că se întâmplă din când în când și lucruri bune. Școala de Valori și Growedu îmi oferă posibilitatea de a contribui la dezvoltarea și derularea proiectelor educaționale care se adresează adolescenților oferindu-mi poziția de coordonator de comunicare și marketing. În acest fel tocmai am realizat primele task-uri și sunt în extaz că pot contribui la dezvoltarea personală a tinerilor și la succesele proiectelor. Growedu își propune obiective ambițioase fiind un proiect național și internațional, având deja o tradiție de un deceniu, dar având nevoie acum de o relansare, de susținere și implicare. Aș fi interesat și de o colaborare pe poziția de trainer unde am de asemenea experiență. Sper ca totul să evolueze firesc și pozitiv și ca lucrurile pozitive să se întâmple cu naturalețe. Summer 2020 ar putea fi salvată și evenimentele dedicate liceenilor ar putea continua frumoasa tradiție a Școlii de Valori și a Growedu. O bună comunicare menține relații armonioase și de durată.  La începutul ”Dialogului despre oratori ”, P.C. Tacitus spune: ”Adesea mă întreb, Iustus Fabius, pentru ce, în timp ce veacurile înaintașilor au înflorit datorită talentului și gloriei atâtor oratori de seamă, timpul nostru, neroditor și văduvit de lăudarea elocinței, aproape a uitat cuvântul orator: căci nu-l mai folosim decât pentru cei din vechime. Vorbitorii deștepți ai vremurilor pe care le trăim , noi îi numim apărători, avocați, patroni și oricum altfel, dar nu oratori”…

În zilele ceva mai senine am ieșit câte un pic și prin oraș pentru mici shopping-uri sau pe la bibliotecă. În zona centrală artiștii orădeni s-au încumetat să expună, printr-o expoziție stradală. picturi interesante și îndrăznețe care le reprezintă viziunea și aspirația în artă. Oamenii circulau mult mai degajați și parcă eliberați de pietrele grele de moară ale pandemiei. Părea întipărită o anumită stare de optimism… În lipsa cerșetorilor și a cântăreților stradali, doar o persoană, probabil de confesiune reformată sau evanghelică, cânta un cântec religios în limba germană. Am intrat pentru vreo zece minute și la Librăria Humanitas care redeschisă invita la lectură și achiziții livrești și sentimentale.

În plan internațional patimile s-au mai domolit, dar în același timp democrația pare a fi compromisă la răsărit: președintele Rusiei ar putea rămâne în funcție până în celălalt deceniu. Atunci când normalitatea devine un vis cineva se străduiește să ne spună că și noi avem partea noastră de vină, că fiecare popor își merită conducătorii, că ”totul mundus agit histrionem”…

Închei cu un triolet personal:

salcie plângătoare (triolet)

sub salcia cea plângătoare

întins privesc seninul cer,

firescul e eliberare

sub salcia cea plângătoare…

ating apele-n alintare 

crenguțele de leru-i ler,

sub salcia cea plângătoare

întins privesc seninul cer…

Vă doresc o lună Iulie 2020 senină, boemă, prosperă … !

Lansare NASA-SpaceX,”Familia Flintstone și Rahan”, “Never Say Never”, Bujori și Iriși … !


Un final de Mai 2020 în care zilele au alternat între temperaturi plăcute și ploi răzlețe atât de necesare și un început de Iunie 2020 aflat sub aceleași impuneri. Din fericire în zonele de câmpie ale Crișanei ploile au venit ca o binecuvântare pentru vegetație și viețuitoare și nu au stricat așa cum se putea vedea în alte regiuni. Am putut să gust din cireșele proprii și mai puțin din căpșunile care ar trebui să fie mai multe. De asemenea salata mamei din grădină a devenit indispensabilă și însoțește salatele la masă și câte o supă de sezon săptămânală. Personal o mai folosesc, alături de mărarul tot din grădină, la spaghetele cu brânză dulce pe care mi le prepar singur. Bujorii au înflorit și sunt atât de gingași, dar doar cei albi se mențin încă. Din păcate bujorii roșii s-au scuturat foarte repede, înainte de a-i imortaliza cumva în acest an…

Relaxarea generală a fost trâmbițată peste … mări și țări, vorba poveștilor, și este atât de așteptată încât parcă ca o lege a firii fiecare persoană mai îndrăzneață se grăbește să o anticipeze. Autoritățile sunt și ele mult mai indulgente. Ieșit prin oraș, la Oradea, îmi aminteam acum, precum stră-străbunicii și străbunicii la piața orădeană venind pe jos sau cu căruța de la țară, am putut vedea orașul într-o stare acceptabilă. Într-o zi am petrecut chiar câteva ore la bibliotecă însă sub regimul destul de strict respectat al distanțării fizice, a igienei și se observa că puținii cititori sau personalul nu prea jubilau. Personal nu prea dialoghez îndelung, nu abordez străini, răspund politicos și cât mai scurt dacă sunt întrebat ceva, dar sunt încântat să schimb uneori impresii și opinii scurte cu unele persoane. Ba chiar aș zice că eram salutat cu bucurie chiar și de către femeile de serviciu. În zona centrală a orașului, semn că evenimentele încearcă să-și revină, la Galeria de Artă, ființa o expoziție interesantă, dar cel puțin la acea oră de dinaintea amiezii puțin vizitată. Am putut găsi pe simeze câteva pânze inspiratoare având ca motive în special natura în plină primăvara și doar câteva reprezentări abstracte și umane. Deși apreciez la fel de mult fiecare abordare tematică, părcă în această perioadă a anului, m-a impresionat mai mult irișii și bujorii atât de simpli, naturali și cruzi, redați cu atâta meticulozitate de către autori.

Cred că viața ne poate rezerva zilnic surprize nebănuite. Acest labirint pe care divinitatea în înțelepciunea ei nu ne-a oferit posibilitatea decât de puține ori de a-l vedea de deasupra, această enigmă ne poate reanima și consola deopotrivă după unele decepții suferite. Având alte preocupări asupra cărora sunt implicat mai intens acum, am neglijat o pasiune mai veche care m-a îndreptat la începutul mileniului către o facultate de istorie-arheologie, deși profilul principal personal era din liceu diferit, îndreptat mai mult către științele exacte prin absolvirea unui liceu de matematică-fizică. But, never say never… Impunerile cauzate de coronavirus, carantina generală m-au făcut să petrec ceva mai mult timp prin grădina de la domiciliu. Aveam de foarte multă vreme unele suspiciuni privind potențialul ei arheologic. Am mai descoperit anual mici fragmente de ceramică neolitică, medievală și chiar o monedă de argint medievală. Ochii parcă îmi erau însă pecetluiți și preocuparea mea era cea firească: de a ajuta pe mama la legumele ei și de a-mi proteja cât mai bine pomii fructiferi și căpșunile. Într-o zi , în timp ce udam legumele, am călcat un bulgăre de pământ aflat la marginea unei porțiuni încă necultivată. Aproape împiedicându-mă, am fost silit să mă uit imediat unde am călcat pentru a nu repeta vreun alt pas greșit cu papucii. Din bulgărele spart s-a ițit plin de praf un obiect cu formă precisă care mi-a atras imediat atenția. L-am luat în mână și inițial am crezut că este o dală modernă sau contemporană de piatră. În următoarele minute l-am spălat și atenția acordată confirma tot mai mult că obiectul păstrat perfect în proporție de două treimi semăna identic cu un posibil topor ceremonial, ritualic din perioada neolitică, eneolitică sau începutul epocii bronzului purtat ori de către un lider spiritual local, ori de către un lider politico-militar local sau ambele. Imediat , de parcă ochii mi s-ar fi deschis, am căutat tot ceea ce putea prezenta interes în zona respectivă, fiind intrigat cu atât mai mult cu cât săpătura de toamnă-primăvară o executasem eu cu cazmaua, deoarece nu se poate intra cu altceva într-un spațiu de câțiva ari. Am mai găsit o mulțime de piese deosebit de interesante și de vechi: posibile piese de amulete din piatră cu însemne pe ele, un cap de șarpe ceramic bine păstrat, bucăți de piatră șlefuite de forme zoomorfe, pietre folosite la fasonat și șlefuit, posibile pietre care înconjurau colibele sau casele acelor oameni. Mi s-a părut deosebit de interesant cum artizani care au trăit în vremuri atât de îndepărtate comunicau acum cu mine prin acele obiecte și prin acele forme geometrice sau posibile semne de pe ele. Aș putea suspecta chiar o proto-scriere specifică vechii Europe și noilor proto-indo-europeni datorită analogiilor pe care specialiștii le cunosc pe un spațiu deosebit de extins în Eurasia. Convins că piesele sunt autentice m-am îndreptat către sediul Muzeului Țării Crișurilor în chiar prima zi de deschidere către public. Acolo însă mai tinerii cercetători nu le-au acordat atenția necesară și mi-au propus să mă îndrept către Direcția de Cultură și Patrimoniu. Acolo un la fel de tânăr și cunoscut coleg mi-a mărturisit că procedura predării s-a complicat și că primăria răspunde de preluarea pieselor acum, dar nu știa care departament al instituției răspundea de acest aspect. Am rămas nelămurit și îmi era doar frică că nu voi putea valorifica această descoperire personală. Așadar am apelat la un arheolog al universității care a promis să fie mai atent la evaluarea lor. I-am trimis inițial pozele pe e-mail, apoi i-am dus piesele mai reprezentative la universitatea orădeană. Acolo ele au fost fotografiate foarte atent și arheologul nu a putut să refuze evidențele: cel puțin o parte din piese erau sigure, autentice, veritabile și foarte valoroase. Peripeția mea s-ar fi putut termina însă nefericit după prima experiență dacă eu însumi n-aș fi fost convins că am descoperit ceva cu adevărat și aș fi cedat primei impresii a celor de la muzeu. Așadar acum sunt deosebit de bucuros că ele cândva vor fi valorificate spre folosul patrimoniului național. Mă gândeam doar că Familia Flintstone își derulase cândva aventurile, că Rahan trăise poate experiențe interesante și în această parte de lume cândva, pentru a face referire la universul copilăriei noastre sau că Stonehenge este acum mult mai aproape de mine…

 

Deși problemele sunt numeroase, România a rezistat mulțumitor în ultimele luni. Personal, mă așteptam la o situație mult mai gravă și nu sunt de regulă un pesimist. Și mai recent, Uniunea Europeană trezită la realitate și la propriul orgoliu a propus un plan pentru depășirea crizei. României i-ar reveni nu mai puțin de treizeci și trei de miliarde de euro în mare parte nerambursabili. Un cunoscut sociolog orădean întreba pe Facebook referitor la ceea ce s-ar putea face cu acești bani, menționând doar proiectul de interes mondial al laserului de la Turnu-Măgurele. I-am răspuns : o sută de proiecte gen Turnu-Măgurele ( fiecare de trei sute cincizeci de milioane euro), exagerând (un pic), deoarece bineînțeles că trebuie avute în vedere aspectele sociale ale țării. Sunt convins însă că din tot ceea ce s-a risipit până acum și din pierderile din sistemele societale s-ar putea construi o întreagă lume în spațiul extraterestru sau o platformă spațială care să adăpostească toată omenirea.

În plan internațional fremătările sunt și ele deosebit de interesante și intense. Atât Hong-Kong, cât mai recent S.U.A. sunt martorele unor evenimente deosebit de grave și vechi. Presa americană și europeană, posibil exagerat, a prezentat America în pragul războiului civil, dar protestele stradale par a fi din imagini deosebit de violente. Mă întreb dacă nu există și anarhiști printre protestatari sau dacă nu există și alte interese la mijloc. Rasismul nu este o soluție, dar America în același timp a fost asaltată în ultimele decenii de imigranți ,majoritatea de culoare, fără nicio perspectivă. Copilul teribil al Europei, dar și al viselor colective are din când în când probleme serioase. Cu toate acestea nimic nu poate împiedica ca lucruri bune să aibă loc. NASA și SpaceX au lansat cu succes o capsulă cu doi astronauți americani către Stația Spațială Internațională. Frumosului moment îi dedic un haiku personal: “stau pe gânduri:/universul e miraj,/viața numai vis”… America este atrăgătoare, este vie, este o construcție cu sens, iar celebrul Mark Twain spunea: “Se pot da multe exemple de construcţii fără sens. Cea mai reuşită este construcţia unui gard de cimitir. Cei care sunt înăuntru oricum nu mai pot ieşi afară, cei de afară oricum nu vor să intre”. 

Aș dori să închei cu un triolet personal dedicat superbilor bujori din curte aflați în beatitudine:

printre bujori (triolet)

printre bujorii rubiconzi

mi-am plimbat pașii fermecat;

fac fluturii voioase cozi

printre bujorii rubiconzi…

când festivalul tu îl vezi

te simți cu toate împăcat;

printre bujorii rubiconzi

mi-am plimbat pașii fermecat…

Vă doresc o lună Iunie 2020 superbă, senină și prosperă … !

 

 

Fiordul Speranței, Captain America, Mont Blanc, Epoca ROBO, “Lumină, mai multă Lumină” … !


Zile plăcute de Aprilie 2020 și un început de Mai 2020 cu temperaturi de primăvară însoțite de câteva averse de ploaie deosebit de așteptate. Pomii fructiferi au înflorit toți, iar Sărbătorile Pascale și-au făcut loc, strecurându-se printre noi, pentru a ne revela încă o dată jertfa, vestea cea bună și tandrețea hristică. Lăcrimioarele exultă etalându-și gingășia clopoțeilor și rafinamentul parfumului. Din păcate de lalele nu prea m-am mai bucurat acum. Au înflorit lacunar și doar vreo două,trei zile. Încă suntem sub impunerile generale ale amenințării coronavirusului și foarte multe persoane nu mai iau în serios și ad literam măsurile de precauție. Mă întreb dacă în urma acestei nefericite experiențe Omul va ieși mai înțelept sau mai frumos la liman… Sunt bucuros că mica mea campanie de plantare a avut un succes complet și că, printre altele, aronia , zmeurul și agrișul sunt promițătoare și sănătoase…

Toate evenimentele, atâtea câte există, se regăsesc în această perioadă în online. Urmăresc dialoguri teologice, literare etc. care se poartă prin zoom, personalități care doresc să transmită mesaje de activitate și încurajare admiratorilor sau auditoriului. Pasionat de șah, m-am înscris online în clubul Federației Române de Șah unde am putut să joc partide oficiale… Am avut câteva victorii, dar tracul primei participări și-a spus cuvântul… Jocul meu , inexplicabil, a avut de suferit… Străzile sapienției sau pacienției (ambele), vorba caragialescă, sunt crunt încercate. S-ar putea însă ca o nouă epocă să cunoască avântul dorit pentru o evoluție mondială fără precedent. Robotizarea atât de așteptată de către unii, asociată cel mai probabil inteligenței artificiale, poate fi o soluție atât pentru eficiență, cât și pentru singurătatea ( percepută ca abandon ) oamenilor. Generația adultă ar putea lăsa tinerei generații, considerată mai iresponsabilă și leneșă, histrionică chiar, un cadou neașteptat pentru a o pedepsi sau corecta și un suport ideal pentru a o ajuta. Glumind sau nu, casele ar putea deveni mai inteligente decât proprietarii, animalele de companie și roboții mai valoroși decât stăpânii…În urmă cu treizeci de ani, Japonia părea a deveni paradisul roboților… Am primit atunci un cadou interesant de la un verișor mai mare – un calculator de buzunar cu alarmă,ceas și restul funcțiilor matematice. Mi s-a părut epocal atunci… Între timp lumea a evoluat totuși, dar așteptările mele superioare tot nu sunt satisfăcute… Părea că totul a stagnat în domeniu, dar roboțeii au apărut și pe la noi: i-am văzut la tv chiar servind pe cei care sunt bolnavi și răspunzând la întrebările celui interesat. “Totul curge”, se scurge printre noi, și ,acceptând sau nu, suntem marcați într-un fel sau altul de interminabilul flux… Realitatea e imanentă, transcendentă, dominată de existențialism? Cert este că ea este suma acțiunilor și competențelor noastre până la un punct, a cunoștințelor acumulate de către umanitate care luptă cu necunoscutele care apar periculos din când în când… Mă întreb însă: în mijlocul celulelor de criză actuale, virusologii nu au un răspuns mai rapid? Ieri doar, surse credibile, dintr-un subdomeniu al medicinei, susțineau că dețin suficiente date pentru prelungirea fabuloasă a vieții umane începând cu următorul deceniu… Trăim într-un sistem integrator și deschis sau într-unul separatist și semiînchis? În mijlocul neîncrederii, inconsecvenței și ipocriziei generale pot apărea foarte ușor lupii singuratici… Cu măști de teatru sau alte … măști, civilizația a fost pusă sub semnul întrebării… Lipsa de reacție europeană, occidentală mă nemulțumește profund. Nota materialist-existențialistă nu trebuie însă ignorată… În ultimele două luni mi-au intrat în cont exact zero lei… Am câștigat doar trei produse prin intermediul blogalinitiative și blogawards: o cană personalizată care are o fereastră pe care pot lăsa cu cretă răvașe,panseuri…, o baterie externă pentru smartphone și o tastatură de calculator ( aproape alegorică acum)… Deși încă #rezist rezonabil nu pot să nu mă întreb cui servesc aceste experiențe sau experimente? Precum personajul kafkanian stau în cameră ( n-aș spune că-mi displace ) și văd un păianjen care vrea să mă domine, după ce am aerisit a trebuit să mă lupt cu o viespe care a apărut cine știe din care zări… Sunt un visător și mă întreb când va interveni salvator Captain America sau voi fi obligat eu să-i joc rolul? Am ca aliat undele, frecvențele, dar tânjesc după frecvența Schumann

Fiordul speranței are note, tente australe totuși… Dacă pentru majoritatea populației și afacerilor va fi un an … sabatic, pentru a folosi un cuvânt elegant, pentru unii creativitatea și reinventarea ar putea fi stimulate. Deși am unele temeri că în plan economic, social și politic efectele negative abia se profilează și că economia subterană ( black market ) paradoxal jubilează putând eclipsa economia contorizată, cea din urmă devenind un dratf – ciornă ( a se reține versiunile americano-ruse ale termenului  ) a primei, sunt încrezător că spiritul sapiențial va domina în cele din urmă și că epopeea cultural-științifică va continua curând în folosul tuturor, că viața normală își va lua în cele din urmă cursul… Chiar dacă acum crepuscurile surâd, valorile general umane, democrația,libertatea trebuie să triumfe. Poate că observând câte libertăți și colaborări fructuoase pot fi compromise, oamenii se vor căi și vor cerși precum sensibilul Goethe: “Lumină , Lumină, mai multă Lumină” ( licht,licht,mehr licht) …

Sunt dezorientat când mă gândesc cum vor arăta relațiile internaționale. Fragmentarea, enclavizarea dau apă la moară doar celor cărora le este frică de progres, doar celor cărora le este frică de viitor, doar celor care au obținut ceva rapid și se ascund lipsiți de valoare. O floare de colț ar trebui să o poți găsi atât în munții Alaska, în Anzi, cât și în Alpi sau mai ales în Mont Blanc, dar cât mai sus… Tânjind după dinamismul și euforia anterioară îmi amintesc cuvintele celebrului istoric Tucidide care spunea: “Avem o constituție care nu imită legile vecinilor, ci mai degrabă noi suntem exemplu […] Am procurat și pentru suflet foarte multe recreații după oboseli, practicând obiceiul întrecerilor și serbărilor, care durează un an, și fasturilor particulare deosebite, al căror farmec zilnic înlătură încruntarea […] Iubim frumosul, cu simplitate și cultivăm științele fără moliciune. Ne folosim de bogăție mai mult ca ajutor pentru faptă decât ca podoabă pentru cuvântare, iar a-și recunoaște sărăcia nu este pentru nimeni o rușine, ci este mai rușinos să nu cauți să o înlături prin faptă”… (Tucidide, Războiul Peloponeziac, Cartea II ).

Impresionat și cucerit de generozitatea și galanteria primăverii uit pentru o vreme de grijile care planează totuși. Au venit și rândunicile, iar în fiecare dimineață una dintre ele stă și ciripește de pe o bară suport din curte și mă lasă să o privesc de foarte aproape. Ciripesc și eu… , ea mă privește mirată și apoi iar ciripește și ea… Ne cunoaștem de o viață… !

Aș dori să închei cu un triolet personal:

clopoței de lăcrimioare ( triolet )

au înflorit iar lăcrimioare

lângă cireșul cel de mai;

parfum divin în desfătare –

au înflorit iar lăcrimioare…

a clopoțeilor lentoare

e coborâtă chiar din rai;

au înflorit iar lăcrimioare

lângă cireșul cel de mai…

Vă doresc o lună Mai 2020 senină, prosperă, plină de inspirație și lumină … !

 

 

“Cutia Pandorei”, Home School, “Nu mi-e frică de Bau-Bau” … !


Un Martie 2020 acceptabil sub aspectul temperaturilor cu doar câteva zile mai capricioase și un început de Aprilie 2020 însorit, plăcut și cu o ușoară briză un pic neliniștitoare, dar parcă însuflețitoare totuși. Primăvara pare a-și fi intrat definitiv în drepturi, floricelele gingașe au înflorit sau se zoresc să o facă, deci am putut să mă bucur ,privindu-le, de această jubilare atât de pură aflată pe fața pământului la propriu, sedusă de soare, revigorată de adieri subtile de vânt și care răsfață prin straiul multicolor, aproape translucid prin intermediul căruia poate fi înțeleasă mai bine sinceritatea, iubirea,frumosul,tandrețea… Parfumul lor răzbate misterios și emoționează, impresionează și convinge deopotrivă. În aceste momente atât de dificile avem nevoie să ne reculegem, să găsim puncte de sprijin, avem nevoie de elemente inspiratoare pentru a merge mai departe cu succes și tonusul interior mental,psihic sau fizic poate fi fortificat astfel. Nu este simplu, dar nu degeaba anticii spuneau: “Per aspera ad astra … !”

Se spune că obișnuința este a doua natură, dar cel puțin acum, în zilele noastre atât de încercate, viața este prima … De parcă cutia Pandorei s-ar fi deschis, păstrând doar firava speranță, toate neputințele, vanitățile, înfruntările umane metamorfozate în această ciudată pandemie s-au grăbit să ne eticheteze, să ne separe, să ne nemulțumească de ineficiența și indiferența colectivă. Brusc am devenit dintr-un locuitor al planetei, dintr-un european, doar un român dintr-o regiune oarecare a țării. Precum la o apăsare de telecomandă gratiile au căzut din ceruri până în adâncurile pământului peste granițele statelor, dovedind limitele fiecăruia dintre ele. Coronavirusul va face victime încă o perioadă, dar, zic eu, că în maxim jumătate de an va exista un vaccin rezonabil. Efectele social-economice la scară planetară par a fi însă fără precedent. E vorba despre mult mai mult.Mai mulți consultanți în afaceri atrăgeau atenția chiar în urmă cu câțiva ani că o criză economică este iminentă. Mulți ar spune că este firesc: așa e lumea, cu bune, cu rele, cu momente de evoluție și de recesiune uneori… Momentan toată lumea este alarmată. Rețelele sociale, forumurile,blogurile, toate canalele de comunicare relevă îngrijorarea personalităților privind evoluția ulterioară. Măsurile de prevenție adoptate de la nivel central au mobilizat populația la domiciliu și doar tehnologia demonstrează că suntem pionieri ai secolului XXI și că scenarii milenariste, apocaliptice specifice evului mediu care să mențină fobii și psihoze sunt puțin verosimile. Teoriile conspiraționiste au încolțit și ele. Cert este că adevărul gol-goluț aproape nu mai contează și că în ciuda unui elan umanitar care domină situația actuală, cineva, pe undeva,de undeva încearcă să profite întotdeauna. Și totuși, dincolo de asistența medicală de care va trebui să beneficieze populația, eu cred că o asistență psihologică, dacă nu chiar psihiatrică va trebui instituită la nivel comunitar peste tot pe mapamond. De asemenea este un moment de înaltă provocare pentru democrațiile planetei. Restrângerea fără precedent pentru actuala generație în Occident a libertăților și a unor drepturi uluiește și accentuează nefirescul. Putem doar să sperăm că situația nu va crește apetitul forțelor de ordine, că naționalismul, autoritarismul nu vor crea curente și patimi. Să-l credem pe Cicero care spune: “Suntem sclavii legilor pentru a putea fi liberi”. În ciuda unei avalanșe de provocări imense, îmi exprim convingerea că umanitatea va reuși să depășească momentul nefast, dar pentru a face acest lucru este necesar să luăm doar ceea ce este bun din ceea ce a fost și să dezvoltăm ceea ce este bun din noua realitate și un nou pas tehnologic devine indispensabil pentru a ne reinventa de la alt nivel. Va trebui educat caracterul deopotrivă cu inteligența și tocmai din această cauză există acum mari probleme, există chiar enclave sociale și comunitare care par imposibil de soluționat în timp util. Și asta în condițiile în care fiecare instituție are un departament de etică. Spiritualitatea pare a fi repudiată de către toți datorită neputinței religiei, datorită faptului că nu se produc miracole. Sper să nu dau idei și să le fabrice cineva…

Mediul de afaceri a fost deosebit de încercat. Domenii atât de înfloritoare și promițătoare au fost nevoite să stopeze complet activitatea. Au apărut șomerii pe bandă rulantă. În vestul României, tinerii încrezători schimbau locul de muncă la discreție, deși pregătirea lor era mai mult decât discutabilă. Pentru mine, aflat într-o situație complet nemeritată, tot ceea ce s-a întâmplat a fost posibil prin grija câtorva oameni de afaceri abili care au reușit să atragă investiții, dar salariile nu au fost altceva decât un ajutor social special. Mai trebuia să se pună taxă de intrare la locul de muncă, atât la privat,cât și la stat… Aș menționa doar că în țări renumite chiar și un euro sau un dolar înseamnă mult și că a monetiza este un act cultural…

În fine, trebuie să apreciem părțile bune ale situației actuale. Oamenii bineintenționați pot exersa înclinațiile domestice, există mai mult timp de petrecut în familie, amintirile copilăriei putând constitui un liant. Internetul și Facebook-ul rămân totuși cel mai bun îndulcitor natural al zilelor noastre. Sub aspectul educației aș evidenția un sistem ingenios care este funcțional în S.U.A. și Marea Britanie la anumite niveluri – home school. Acest concept propune educarea copiilor de către părinți (de regulă intelectuali, dar nu numai) la domiciliu. Domestic sistem strălucește de cinci stele datorită acestei abordări, deși astfel copilăria este oarecum mai săracă, privată de prietenii și de unele amintiri ulterioare esențiale. M-aș bucura dacă locurile de muncă de tipul home-office, remote ar înflori datorită zodiei momentului și dacă munca în sine de tip blogging, online ar fi apreciată astfel la justa ei valoare…

Așadar doar atunci când merg săptămânal pentru ceva cumpărături ies în și din localitatea natală. În rest, la domiciliu citesc, recitesc cărți și avansez fără termen cu câteva proiecte personale. Îngrijesc florile, pomii fructiferi, mă reculeg în preajma spațiului verde care mă sensibilizează suplimentar prin noblețea și puritatea lui. Deocamdată au înflorit doar corcodușii care sunt ancestrali, sunt de-ai noștri și pe care i-am îngrijit deosebit de puțin. Toate aceste hobby-uri sunt o adevărată terapie dincolo de utilitatea lor și de aspectul creat. Și când mă gândesc că atenția mea pentru îngrijire se rezumă la maxim o oră pe zi… Deși ne găsim într-o perioadă crucială și de răscruce, spun totuși: “Nu mi-e frică de Bau-Bau … !”

Cu speranța că vom depăși aceste momente deosebit de dificile, încrâncenate, fără precedent dedic umanității și reinventării colective un triolet personal:

spre Paradisul lui Dante

“O, Dante, plecăm spre Paradis?” –
că te urmez cu umilință…
e viața fum, abur și vis:
“O, Dante , plecăm spre Paradis?”
prin negrul Iad, de nedescris,
spre Purgatoriu cu speranță:
“O, Dante, plecăm spre Paradis?” –
că te urmez cu umilință…

Vă doresc un Aprilie 2020 splendid, lipsit de păcăleli păguboase, în ton cu spiritul primăverii … !

Mărțișor 2020, Biserica Victorioasă, “Que Viva Picasso”, Muzeul Iluziilor !


Un final de Februarie 2020 scurs sub aceleași note tandre ale temperaturilor și un debut de Martie 2020 puțin mai mohorât, dar destul de candid. Mărțișorul a căzut în acest an într-o zi de duminică și cel puțin eu m-am rezumat să trimit doar mărțișoarele și urările virtuale. De fapt am atașat și un triolet , zic eu, special dedicat lui 1 Martie. Întreaga natură este nerăbdătoare să purceadă către spectacolul neegalat și plin de sensibilitate al vieții și al primăverii și dacă credeam inițial că toate sunt ceva mai rezervate și în repaus, uitându-mă mai bine am văzut majoritatea florilor ițindu-se și corcodușii la un pas de înflorire. Dacă am reuși să ne primenim și noi în această primăvară a lui 2020 ar fi deosebit de plăcut și util… Sunt însă convins că vom reuși să zâmbim , că vom fi mai senini și că vom fi mai atenți cu lucrurile care ne înconjoară.

De multă vreme îmi doream să vizitez și să abordez un subiect ceva mai jovial, deși mă străduiesc în abordarea proprie să introduc nota de optimism și bunădispoziție fiecărui domeniu sau eveniment. Așadar am tresăltat de bucurie când am aflat că Muzeul Iluziilor este prezent la Oradea și că se poate vizita. Iluzionismul poate părea, bineînțeles, neortodox sau pseudo-științific, dacă nu chiar ocult. Cu siguranță însă are atractivitatea lui și are fundamente științifice incontestabile. Ajuns la locația casei de cultură am solicitat un bilet și într-un mod cu totul surprinzător doamna respectivă mi-a spus că pot intra împreună cu grupul de copii din față fără să plătesc. Am insistat, dar nu a dorit să mă încaseze, iar eu am intrat în cele din urmă pentru a nu pierde ora respectivă de intrare. Prezentatorul a prezentat toate atelierele, iar copiii au fost deosebit de încântați. Trebuie să recunosc că și pe mine m-au impresionat spre exemplu oglinzile care reflectau aceiași persoană în patru imagini de dimensiuni diferite, de parcă ar fi fost realizate de către mine la prima încercare, ca un defect… Bineînțeles că experimentele explicate s-au consumat unul după celălalt devoalând paradoxuri, dileme, iluzii optice … Deși s-au prezentat ateliere destul de complexe axate și pe domeniul electro-magnetic, cel mai interesant mi s-a părut cel care evidenția … căderea unui dublu con pe un plan înclinat. Paradoxal, el urca pe planul înclinat, dar o dată explicat se dovedea că el de fapt urma regulile fizice cunoscute creând iluzia urcării în plan înclinat fără altă forță care să-l ajute. La final am vizionat și câteva desene imposibile sau paradox care pot să-ți solicite neuronii sau să te contrarieze o perioadă. De fapt, majoritatea acestora erau cunoscute din antichitate, grecii fiind adevărați maeștri în lansarea și dezvoltarea unor enunțuri de acest gen. Cred că într-o primă fază fizica, chimia sau matematica ar fi mult mai atractive pentru generația tânără dacă ar fi prezentate astfel. O senzație de acest gen, mult mai profundă, am trăit doar în copilărie când am fost în tabără la mare la planetariul și delfinariul din Constanța. În întunericul din planetariu se vedeau doar constelațiile, iar întunericul era deplin. La ieșire, lumina bruscă mi-a lăsat impresia că de fapt am călătorit într-un alt univers… În aceiași zi delfinii atât de jucăuși și inteligenți mi-au demonstrat că și animalele lăsate de către divinitate pe pământ pot fi sublime și pot fi de asemenea dintr-o altă lume… Mă gândeam la final la un aforism al lui V. Butulescu: “Mai ușor scoți iepuri din pălărie, decât înțelepți din urna de vot” …

O renumită expoziție realizată printr-o colaborare multi-națională poate fi admirată la Muzeul Țării Crișurilor. Așadar , nu a trebuit decât să-mi sincronizez programul și să vizitez. Que Viva Picasso prezintă lucrările cubiste și abstracte ale marelui artist, beneficiind de o prezentare și clasificare deosebite. Litografiile sunt deosebit de sugestive și P. Picasso a reușit să sintetizeze magistral viziunea sa asupra artei și societății într-o perioadă foarte agitată la nivel internațional. Impresionant este faptul că lucrările sale au avut un impact imens și imediat în epocă și apreciate sau recenzate corespunzător. Unele dintre ele puteau părea atât de banale pentru un amator, dar atât de profunde pentru specialiști. Am avut ocazia să descopăr personalitatea lui Picasso când am citit poemele sale în vers alb și am constatat că merită să fie reanalizat și în acest domeniu. În fine, Picasso ne învață cât de important este un punct, o linie șerpuită sau frântă… Prin cubism el încearcă să demonstreze cât de banală e realitatea și cum firescul se destramă sub forța și forma artificialului necontrolat și dominant… Criticul și istoricul de artă Thierry de Duve spune atât de înduioșător că <<arta are un nume propriu>> și susține că “cultura ca valoare este făcută de tribunalul istoriei, unde unele valori culturale sunt create, în timp ce altele sunt distruse”.

Ne găsim în perioada postului Paștelui deja, dar foarte puțină lume mai are timpul sau dispoziția de a conștientiza acest lucru. Este foarte bine însă că unii mai poartă în memorie vremea bunicilor și acordă și acestei perioade din an o atenție specială. Un mesaj telefonic de această dată mă anunța că decenu.eu organizează un eveniment și mă invita să particip. Dat fiind și momentul anului m-am străduit să ajung la timp și nu am regretat. Amfitrionii evenimentului propuneau o discuție colocvială pe subiectul primei jumătăți de mileniu din existența bisericii creștine, discuție moderată totuși de către un specialist în domeniu – Ciprian Simuț. Biserica creștină prigonită timp de trei secole, apoi recunoscută și ulterior victorioasă ( dar intolerantă de data aceasta cu celelalte religii, culte) a fost prezentată și ideea creștină evidențiată prin universalismul ei, prin modelul cultural și uman propus, prin speranța vieții veșnice și a smereniei pe care le promova. Chiar dacă cei mai malițioși au văzut prin creștinism un stoicism iudaic, valoarea culturală a creștinismului este enormă și importanța lui istorică în ultimele două milenii este fabuloasă. Educat în școlile elenistice, Apostolul Pavel se temea la sfârșitul vieții să nu piardă cumva cununa mântuirii în urma alergării pe acest pământ, iar cel mai iubit de către Mântuitor dintre apostoli – Apostolul Ioan, își începea evanghelia astfel: “1.La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu, Cuvântul era Dumnezeu … 4. În El era viața și viața era lumina oamenilor. 5. Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o”… ( Evanghelia după Ioan, Cap. 1, 1-5).

În plan național o anumită instabilitate politică trenează și de asemenea multe griji și rezerve privind evoluția economică, semn că nu suntem tocmai pe calea cea bună și nici sub cele mai bune auspicii. În plan internațional frica de coronavirus a atins cote planetare. Îngrijorarea personală este că poate e vorba despre mult mai mult,  de faptul că o întreagă suită de viruși mai periculoși și necunoscuți pre-existenți sau post-existenți coronavirusului pot exista și vor fi descoperiți curând, iar circulația haotică și necontrolată a bunurilor și persoanelor să fi răspândit deja ceea ce e de nedorit. Implicațiile asupra economiei mondiale vor fi cu siguranță imense, iar noi suntem prea mici pentru a le analiza complet. În fine, pentru a încheia într-o notă optimistă, vă propun un triolet personal dedicat Mărțișorului 2020 :

am cumpărat trei mărțișoare:

cu buburuză, crin și ghiocel…

e liniște în buzunare –

am cumpărat trei mărțișoare…

este Femeia zi cu soare,

iar Mărțișorul – porumbel;

am cumpărat trei mărțișoare:

cu buburuză, crin și ghiocel…

Vă doresc o lună Martie 2020 plină de iubire, de restabilire a echilibrului interior și de prosperitate !

 

 

Planeta – casa noastră, “Prince of Persia”, Conu` Leonida, Gânduri la început de an !


Un Ianuarie 2020 generos sub aspect meteorologic și un debut de Februarie 2020 neașteptat de călduros. Doar în câteva zile pe săptămână frigul proverbial al perioadei traversate s-a sumețit cât de cât. Nopțile lungi sunt singurele care confirmă anotimpul, iar în zilele geroase vrăbiuțele și pițigoii sunt într-o alertă mai mare, căutând hrană, fiind mai grăbite în toate acțiunile lor. Două mici hrănitori pe care le-am pus în curte parcă fidelizează aceste mici înaripate. Curând ceea ce părea neverosimil devine o proprietate pe care și-o revendică fiecare dintre ele. Din fericire repausul vegetativ nu este perturbat momentan, deși există zone din țară unde este invocat și acest aspect. Oamenii în general au devenit ceva mai sedentari. Ei preferă micile activități de pe lângă casă și se aventurează doar dacă este vorba despre activități recreative de sezon. Într-o oarecare măsură, niște fructe frumoase la toamnă se pot pregăti încă de pe acum… Îmi amintesc iernile mult mai grele cântate într-un fragment de către Alceu: “Ninge. Zeus de sus din ceruri/Ne trimite iarna grea/Apele sunt înghețate/Toate sloi”.

Încerc să mă menajez cât mai mult posibil, dar unele indispoziții tot se depun. Nemulțumirea personală în plan financiar și poate chiar profesional sunt doar două dintre punctele nedorite care mă preocupă. Cel mai neplăcut este faptul că vina nu este a mea, ci a societății în care trăiesc, chiar dacă sunt convins că peste tot sunt probleme. Cel mai mult mă deranjează că mie nu mi se întâmplă chiar dacă merit, că pentru mine nu funcționează chiar dacă sunt îndreptățit. Mă surprinde și mi se pare incredibil elanul inerțial în care se lasă cuprinsă toată societatea sau modul în care persoane din alt orizont cultural pretind funcții retribuite la nivel occidental. Societățile, deși într-o schimbare fără precedent în ultimele decenii, nu au reușit să sădească și etica sau să cultive oameni integri decât în ediție limitată. “Sapă numai, sapă, sapă/până dai de stele-n apă”…, vorba marelui poet.

Există momente când lumea vibrează având propriile temeri sau agitându-se suplimentar și alarmându-se peste ceea ce este cunoscut a fi ritmul firesc. Văd anul 2020 ca o piatră de hotar și chiar cred că dincolo de deceniul trei al acestui secol umanitatea ar putea să se reinventeze. Anul a debutat vijelios, mai furtunos decât ne-am fi gândit vreodată. În S.U.A., o decizie a președintelui american a curmat viața unui mare general iranian implicat la nivel înalt în problemele Orientului Apropiat și Mijlociu. Isteria a cuprins rapid întreaga planetă: debutul celui de-al treilea război mondial, apocalipsul etc. erau doar câteva dintre opiniile vehiculate. Întotdeauna spiritele sunt foarte agitate, stând toți ascunși în dormitoare precum Conu` Leonida față cu reacțiuneaPrince of Persia fascinează pe occidentali și e posibil ca unii să-și fi căutat volumele și filmele din acest gen de prin dulăpioare. Cred că acțiunile teroriste trebuie sancționate cumva și că lumea musulmană trebuie să găsească resursele de a impresiona altfel. Un gazel pe zi, algebra exersată permanent, iar din Coran citirea versetelor pacifiste ar putea fi un bun început. Cu siguranță americanilor nu le place să fie ignorați sau provocați. Într-o incertitudine atât de ridicată și în mijlocul unor amenințări atât de mari este o minune că populația rezistă în condiții atât de precare. Este inutil să ne întrebăm cum ar arăta planeta noastră dacă suprafața terestră ar fi fost doar pe jumătate față de cea existentă. Cum s-ar fi scurs secolele în condițiile respective, contactele și mobilitatea fiind mult mai ridicate…În cele din urmă totul s-a calmat fără repercursiuni imediate nedorite.Omar Khayyam spunea atât de înduioșător într-un catren: ” Universul e un miraj. Viața – un vis”.

Emisfera sudică s-a înfiorat în ultimele luni. Continentul australian a fost supus unor încercări deosebit de mari. Toate sursele au evidențiat dimensiunea dezastrului și neputința oamenilor. Plante și copaci seculari, animale până atunci zglobii au căzut victime incendiilor care au luat amploare permanent fără posibilitatea de a fi stopate. Din nefericire, Australia este de acum dovada vie că ceva s-a întâmplat cu planeta noastră și că omul trebuie să găsească mijloace și metode mai eficiente pentru a trăi și crea. Cangurul – animalul simbol al Australiei, koala de asemenea, împreună cu alte sute de specii de animale, insecte, copaci și plante sunt amenințate chiar cu dispariția și au habitatul mult restrâns. Visez la o reinventare paradisiacă a planetei, la o planetă verde, și tot ceea ce s-a întâmplat mi s-a părut îngrozitor. Locuitorii trebuie să fi fost profund marcați și afectați de iadul care s-a instaurat în apropierea lor. Un eșec climatic răsunător care trebuie să ne pună serios pe gânduri pe toți. Recunoaștem cu toții atunci când spunem atât de simplu și de profund: “Planeta este casa noastră”… De cealaltă parte știrile venite din China privind virusul care s-a răspândit deosebit de rapid a îngrozit toată suflarea. În mijlocul atâtor probleme este de mirare că o anumită stabilitate se menține și că se găsesc soluții în timp util…

În această prima lună a anului evenimentele locale care mi-au atras atenția au fost prea puține, iar eu am fost mai puțin activ… Poate ar fi trebuit să merg și pe la teatru,dar mai este timp încă. Clipele de destindere mi le rezerv la un fresh, ceai sau capucino, iar biblioteca a devenit oarecum cafeneaua cititorului. Se apropie ziua îndrăgosiților și poate atunci reconcilierea generală va fi posibilă și vom încerca să fim mai atenți cu celălalt și mai buni. Aflat acasă în majoritatea timpului îmi organizez propriile materiale și continuu să duc la bun sfârșit câteva proiecte, iar în timpul liber găsesc de făcut câte ceva prin curte și grădină.

Vă doresc o lună Februarie 2020 memorabilă, benefică și plină de iubire … !

 

Welcome 2020, “Perseidele”, A cincea forță, Renaștere … !


Un sfârșit de 2019 aflat sub emoția sărbătorilor de iarnă și un început de 2020 trăit cu speranțe reînnoite și cu beatitudinea unui nou început care ne mângâie de fiecare dată după primele clipe ale anului. Schimbarea prefixului credem că este de bun augur și poate 2020 va descătușa energii, va fi unul psihologic, epocal chiar. Merită să fim optimiști și chiar avem motive aș zice eu, dar trebuie să ținem cont și de greutățile pe care ni le-am făcut uneori singuri. Temperaturile au fost îngăduitoare până într-atât încât iubitorii sezonului de iarnă și de schi au cerșit zăpadă. Nopțile sunt totuși destul de reci, etalând o boltă distantă și impresionantă de cristal.

Majoritatea zilelor le-am petrecut la domiciliu străduindu-mă să-mi mențin optimismul și să ignor unele perspective mai sumbre. Călătoriile virtuale mă mai animă uneori în lipsa celor reale pe care nu mi le pot satisface în totalitate. De fapt dacă ar trebui să-mi satisfac totul din categoria travels (călătorii), sincer nu știu când aș termina. Situația financiară nu este nici ea pe roze, dar imaginația, speranța și dispoziția interioară pot mobiliza orice ființă, o pot distinge și pot constitui un punct de plecare sănătos pentru soluționarea problemelor și neîmplinirilor de moment. Sărbătorile de iarnă sunt în primul rând un prilej de înaltă bucurie, un prilej de a privi spre celălalt și spre tine cu intenția de a deveni mai solidari și umani, dar și un moment al anului când introspecția și analizele diverse sunt inerente și notele de optimism sunt afectate, deși se mențin doar datorită nevinovăției perioadei traversate. Lumea e în mișcare și a te închide în tine și izola precum un personaj kafkanian nu e o soluție. Câteva ieșiri în afara localității locale și grija față de câteva animale domestice sau față de tot ceea ce e în amorțire prin grădină sunt motive serioase pentru a mă fortifica și înviora trupește și sufletește. Avansez lent cu câteva proiecte literare personale, dar sunt bucuros că ating și depășesc de fiecare dată calitatea minimă pe care mi-o doresc. În zilele când m-am găsit pe la Oradea am putut admira târgul de Crăciun și restul orașului strălucitor, cel puțin în zonele sale centrale. Biblioteca a fost colindată aproape zilnic, fiind implicată și pătrunsă de atmosfera candidă a sărbătorilor de iarnă. Urbea a fost cucerită de expoziții,vernisaje și lansări de carte, iar singurul regret a fost că pe Crișul Repede n-am mai văzut îndrăgitele lebede, ci doar câteva perechi de rațe sălbatice. Acasă ajutând pe mama în bucătărie, în amintirea excursiilor din vest, am preparat un striezel care a ieșit bine rumenit și a fost deosebit de gustos și conformându-mă tradiției un pește la cuptor.

O lansare de carte la Librăria Humanitas Oradea mi-a prilejuit întâlnirea cu iubitori de carte, de cultură din județ. Participanții au putut admira, înaintea lansării, oferta de carte foarte diversificată și deosebit de atractivă a librăriei. Colecția de povestiri (short stories) “Perseidele” a lui Mircea Pricăjan a fost recenzată de către distinși invitați: Dan-Liviu Boeriu, Marius Miheț. Măiestria autorului prezintă socialul românesc și captivitatea acestuia aflat în mrejele neputinței și a eternelor întoarceri, dilemele interioare reflectate și consumate meteoric. Autorul prezintă cu amărăciune și într-un stil existențialist și pragmatic, lipsit de spiritualitate, dar realist, ipostazele personajelor din povestirile sale, devoalând grotescul fazelor traversate de către indivizi și societate. Epilogul – “Sub nori, lumea asta” – postulează că nici măcar șansa venită prea târziu nu poate soluționa ceva, ci posibil- ca o parodie neagră – accentuează contradicțiile interioare. Basil Anatol nu devine fericit la bătrânețe în urma câștigării unui circuit european și nici după parcurgerea city-break-urilor prin capitalele europene. “În zadar a mai ridicat ochii spre cer, plin de speranță, degeaba a scrutat peticeala norilor. Sentimentul de abandon era acolo”. Aș reproșa doar stilul retro ortografic utilizat de către autor și faptul că (aproape sigur din cauza unei erori de redactare) s-a strecurat în text în locul basculanta cu balast – <<basculanta cu balastru>>.

Reflectam de ceva vreme la finitudinea cunoașterii umane în ciuda faptului că tot ceea ce se cunoaște este sistematizat pe domenii și pare ( chiar este în acest moment al evoluției) atât de vast… Apostolul Pavel spunea că “în parte cunoaștem”, iar Sf. Ioan Gură de Aur îl completa spunând că nu cunoaștem nici a mia parte… Recent o echipă de cercetători a anunțat că sunt convinși că au detectat o a cincea forță în univers. O parte a celor mai optimiști au spus că de fapt există chiar mai multe forțe. Anticii chiar dacă supertițioși și venerând numeroase zeități au pus un accent mai mare pe capacitățile intelectului uman spre deosebire de creștini care s-au împăcat cu ei înșiși și au lăsat totul în grija lui Dumnezeu. Cu toții erau însă în căutarea împlinirii și fericirii pe care au înțeles-o în felul lor. Aristotel spunea: “Așadar, fericirea pare a fi ceva desăvârșit și de sine stătător, ea fiind scopul final al activităților (ființelor)”. Sunt în căutarea fericirii chiar și persoanele de vârsta a treia deasupra cărora, așa cum subliniasem mai sus, sentimentul de abandon planează. Însă și mai vechiul Sofocle se întreabă în vers, prin gura corului din Oedip Rege, despre plinătatea și persistența acesteia: “Cine a fost vreodată-n stare/să-și ducă pân-la capăt fericirea?/Ea dăinuie cât să pară/C-a fost astfel trăită, și-ndată asfințește…”

Anul Nou a venit astfel și am fost deosebit de nerăbdători să-l primim. El aduce,în ciuda speranțelor noastre, unele îngrijorări și perspective negative. Brexit-ul va deveni cel mai probabil o realitate în mai puțin de o lună și nu ne rămâne decât să sperăm că relațiile de orice fel post-brexit vor fi la fel de bune pentru ambele părți și că ambele părți vor suferi cât mai puțin. Tensiuni internaționale mai vechi par a se acutiza și marii actori internaționali s-ar putea dovedi copleșiți de propriile probleme. România se găsește în an electoral și grijile social-financiare nu sunt de neglijat. Publilius Syrus spune cu convingere în maximele sale: “Cui i se îngăduie mai mult decât i se cuvine, vrea mai mult decât i se îngăduie”. Dorind să rămân totuși pe o traiectorie optimistă vă propun un haiku propriu intitulat ochi-lacrimi-renaștere: “din nimb de spirit/se scurg perle de cristal/hrănind glia vieții”. Fie ca din greutățile și neîmplinirile noastre, care ne smulg lacrimi, să avem puterea de a erupe și de a renaște.

Vă doresc un an 2020 mai bun decât tot ceea ce ați trăit până acum și care să pună bazele unor succese notabile în anii următori … !

 

Sărbători de Iarnă, “T-r-e-i-z-e-c-i de Ani”, “La Naşterea Domnului”, despre Carte … !


Zile minunate, magice dintre noiembrie şi decembrie 2019 aflate în această perioadă feerică a Sărbătorilor de Iarnă. Emoţiile şi amintirile ne copleşesc şi totul din jur ne îndeamnă să trăim bucuria naşterii Pruncului Sfânt şi să conştientizăm valoarea culturală şi universală a creştinismului. Totul pe mica şi diversa planetă albastră vibrează (mistic,magic sau tainic) şi misterul hristic îngemănat cu elementele tradiţionale nord-europene ne animă, ne mobilizează şi ne farmecă… Entuziasmul general este situat la cote incredibile şi atenţia faţă de celălalt contează, chiar primează uneori… Colindele sunt aşteptate, cetina de brad, vâscul şi gutuiul purificatoare sensibilizează, iar ceasul teluric-astral este pregătit să-şi mai spună încă o dată povestea. Împrejur temperaturile au mai scăzut puţin, dar acest lucru este un dat firesc… Suntem predispuşi să ignorăm acum grijile şi neîmplinirile şi să privim mai senini către viitor sau către noul an care este tot mai aproape…

Deşi îmi planificasem să particip la mai multe evenimente şi expoziţii, am tot amânat deoarece în marea majoritate a cazurilor subiectele deja le abordasem anterior. În localitatea natală lucrurile nu au cum să evolueze decât în ritmul unei localităţi oarecum semi-urbane care se găseşte între cele mai mari oraşe ale judeţului ( Oradea şi Salonta ). Schimbarea mijloacelor de producţie şi de trai în ultima sută de ani a condus pe la noi şi la progrese, dar şi la regrese şi la inadaptabilitate, în general… În fine, ar mai fi multe de spus dacă mi-aş propune să fac un studiu pe această temă, dar câteva aspecte pot fi privite şi prin prisma întrebării cetăţeanului turmentat al lui Caragiale: “eu cu cine votez?” Şi pentru că tocmai am traversat o perioadă deosebit de intensă din acest punct de vedere, cred că noua etapă spre care România ar dori să se îndrepte ar putea deveni dinamică şi provocatoare dacă am dovedi stabilitate şi consecvenţă în atingerea obiectivelor propuse. Anul 2020 ar putea deveni psihologic şi moral, unul hotărâtor şi memorabil. Alegerea preşedintelui României ( Klaus W. Johannis) pentru un nou mandat poate oferi suficiente garanţii dacă se va acţiona. Pentru a prezenta însă şi cealaltă jumătate a paharului , aş menţiona doar că au trecut t-r-e-i-z-e-c-i de ANI de la Revoluţia din Decembrie ’89. Repet, dragi români: t-r-e-i-z-e-c-i de ANI … ! Şi nu e vorba despre Ani(ţa) de la băcănie, ci de anii ăia unul şi unul în care neputinţa şi mizeria la propriu sau morală a tuturor a condus la amânări, regrese, monstruozităţi şi malpraxisuri pe care niciun horror nu le-ar putea surprinde suficient: un masterpiece de balcanism importat chiar şi în cele mai nordice regiuni ale ţării. E aproape la fel de mult ca epoca Gheorghiu-Dej – N. Ceauşescu împreună.Câteva milioane de ţărani dispăruţi pur şi simplu fără a li se fi oferit o diplomă de … agent agricol, spre exemplu, câteva milioane de muncitori decedaţi în condiţii nedemne, constrânşi la o viaţă de cartier mizerabilă, de ghetou, câteva miloane de intelectuali scoşi în decor şi deveniţi repede declasaţi şi alcoolici; şi alte câteva milioane de români plecaţi în străinătate în speranţa reinventării şi a obţinerii unui nivel profesional şi financiar mai bun. Iar pe ceilalţi dacă nu i-a angajat PSD-ul, i-a angajat PNL-ul … În mijlocul dezastrului şi durerilor populaţia a căutat refugiu în cele spirituale invocând divinitatea, dar vorba poemului lui Bachilide: “Greu le este/ pământenilor să schimbe cugetele zeilor”…

Una dintre zilele acestei perioade m-a găsit în postura de participant la cenaclul Prietenii Poeziei unde câteva texte proprii de aforism şi de poem mi-au fost analizate de către criticii literari care au fondat acest cenaclu internaţional literar la Oradea (D.H.Popescu şi I. Caragea). Critica a fost obiectivă , aş spune eu, şi majoritar favorabilă, bineînţeles cu observaţiile, cu addenda ( sau botezul de rigoare )… În calitate de participanţi s-au regăsit câteva personalităţi din domeniul teatrului, muzicii şi publicisticii. Consider utilă această participare şi consider că ar putea fi deosebit de importantă în evaluarea şi aprecierea personală şi în dezvoltarea personală. Vă prezint doar un aforism propriu prezentat: “Cartea îţi vorbeşte despre un univers care a traversat un alt univers pentru a ajunge la tine”.

Spre finalul lunii noiembrie biblioteca judeţeană şi-a deschis porţile… Ziua Porţilor Deschise a propus numeroase evenimente din dorinţa de a stimula cumva sentimentul bibliofil din fiecare dintre noi. Cei mici s-au bucurat în ludotecă de activităţi dedicate lor, în timp ce eu am reuşit să surprind discuţiile cu adolescenţii (pentru câteva minute) prilejuite de campaniile anti-drog şi anti-bullying. Ambele campanii au fost iniţiate din motive cât se poate de obiective, organele abilitate constatând o intensificare a fenomenelor de acest gen în şcoli şi societate. Dezbătut , despletit corespunzător fiecare aspect al acestor plăgi societale a putut fi conştientizat şi poate, în cele din urmă, prevenit. Elevii au putut privi şi emite propriile opinii privind cei trei actori identificaţi: victimă, agresor şi martor. Spre seară o lansare de carte care a mobilizat comunitatea greco-catolică a evocat personalităţile marilor intelectuali iluminişti Petru Maior şi Istvan Katona, personalităţi care au contribuit prin lucrările lor la renumele intelectualităţii transilvănene în Europa acelor timpuri.

Târgul de Crăciun s-a deschis şi la Oradea, iar în acest an frumoasa piaţetă orădeană va arăta din nou feeric găzduind concerte de colinde şi muzică uşoară. Ca element de maximă noutate, Radio Zu va transmite timp de mai multe zile din mijlocul acestui târg de Crăciun. Deşi unele lucrări de infrastructură din centrul oraşului s-au prelungit, oraşul este totuşi atractiv şi suficient de cochet. Dorind să vă fac urările cele mai potrivite şi călduroase pentru această perioadă specială a anului, vă propun un sonet propriu intitulat “La Naşterea Domnului”:

Naşterea Domnului să vă găsească

cu sufletul curat şi împăcat deplin

şi minunaţi de taina cea cerească:

să iubiţi pe celălalt ca un creştin…

 

Frumosul staul, magii, ciobanii şi Maria,

Fecioara Născătoare, să le-aveţi

ca o icoană, iar binele nămeţi

să revărsaţi, cinstindu-L pe Mesia.

Şi de ar fi ca Răul să vă dea târcoale,

să nu lăsaţi cumva să biruiască:

priviţi la Pruncul Sfânt ţinut în poale … ,

 

rugaţi Treimea ca să vă miluiască,

ţineţi zile de post; Hristos e Soare … : 

El vrea şi poate ca să ne mântuiască !

 

Vă doresc Sărbători de Iarnă feerice, divine şi prosperitate în Noul An … !

 

 

Miresmele Toamnei 2019,”Canonul literar”, “Bătrâna Transilvanie”,”Xura” !


Zile dintre octombrie și noiembrie 2019 împărțite între un soare diafan, distant și o vegetație mică care se străduiește să se mențină și nori,ploi, marea vegetație aflată în marele declin și temperaturi scăzute menite să aducă aminte de toamnele de altădată. Cert este că ultimul cvartal calendaristic al anului a fost până acum mai generos decât de obicei. Din când în când metamorfozele toamnei compuse din lumină translucidă, picături de ploaie, frunze ruginii și culori mai închise dănțuiesc împreună prin-mprejurul nostru marcându-ne prin efecte cu melancolii. Chiar dacă oamenii pot părea ușor descumpăniți, speranțele se reînfiripă și mobilizarea generală este pe măsura provocărilor. Revenirea la ora de iarnă și Halloween-ul s-au regăsit pe agenda marilor momente ale sezonului și măștile sau dovlecii luminați au atras atenția. În memoria celor decedați au fost depuse de asemenea coroane și s-au înălțat cele mai tandre gânduri …

Cenaclul internațional “Prietenii Poeziei” și-a reluat activitățile și a propus o triplă lansare de carte cu invitați speciali din străinătate. Contactele cu lumea literară vest-europeană pot fi deosebit de utile și onorante și cred eu că sunt necesare. De data aceasta invitații au fost din Franța de la editura Stellamaris. Lucrarea colectivă Xura este o încercate îndrăzneață de a contopi proza cu poemul, realitatea cu oniricul, existența cu superstițiile. Michel Chevalier , editor, autor, a impresionat prin poemele și destăinuirile dumnealui și limba franceză și-a devoalat sensibilitatea și bogăția culturală în cadrul acestui eveniment. Mi-am amintit cum în primele ore de limbă franceză am învățat (printre altele) cântecele “Sur le pont d’Avignon” și “Frére Jacques” … Apoi în locul limbii franceze s-a predat altceva ( limba rusă – care are și ea farmecul ei ). Copilăria a fost mai frumoasă prin parcurgerea cărților lui Jules Verne și a lucrării lui Fr. RabelaisGargantua și Pantagruel. Bucuria era la cote maxime când puteam viziona desenele animate “Pif et Hercule” sau filmele cu Louis De Funes sau Alain Delon. Surprinzător este că în zilele noastre francofilii nu mai pot gusta realizări contemporane de acest gen. Reflectam doar și sunt convins că o cultură sau o națiune poate triumfa prin modul în care se prezintă și impresionează în străinătate sau prin modul prin care își promovează valorile. Deși vorbesc mai bine limba engleză, limba franceză mă fascinează fiind o limbă culturală, o limbă care inspiră prospețime, o limbă chic. Și cum aș putea încheia aceste aprecieri altfel decât printr-un refren al poemului “Mă voi întoarce” al poetului I. Caragea, amfitrionul evenimentului: “și uneori tristețea mă amuză/și liniștit mă pierd în vraja/unui cântec”.

La ceas aniversar Revista de cultură Familia a fost onorată prin prezența a numeroși invitați speciali. Schimburile de idei au fost moderate de către amfitrionii ediției a XXIX ( I. Moldovan și T. Ștef). Opiniile împărtășite în câteva situații într-un mod colocvial au fost în măsură să sublinieze clipele grele pe care le traversează cultura română acum și lipsa de interes a publicului pentru valorile culturale autentice. Intervenția universitarului clujean Mircea Muthu m-a impresionat enorm. Vastitatea și multitudinea ideilor și valorilor menționate de către renumitul universitar într-un context cultural-științific a demonstrat un nivel deosebit de ridicat al propriilor observații și experiențe privind umanitatea și universul. Dincolo de canonul literar analizat și de necesitatea existenței și definirii lui pentru ierarhizarea valorilor literare, dumnealui a reușit să menționeze și să … “canonizeze” existența metafizicului, a multidimensionalului, postulând aproape existența noastră în tridimensional ca pe un purgatoriu necesar pentru purificarea spiritului. Ziua următoare a adus la Oradea pe președintele Uniunii Scriitorilor, marele/renumitul Nicolae Manolescu. Cuvintele înaltului oaspete au impresionat prin profunzimea și relevanța lor. În mijlocul acestui concert literar autentic fiecare participant s-a simțit răsfățat. Am reușit chiar să ofer câteva exemplare ale volumelor proprii câtorva personalități prezente și cred că indiferent de problemele actuale revista de cultură Familia va găsi resursele și posibilitățile onorabile prin care să se reinventeze și prin care să se mențină la cele mai înalte standarde. Aș dori să închei cu terținele sonetului Bătrâna Transilvanie ale lui Al. Andrițoiu cuprins într-o ediție îngrijită de către autorul și muzicologul Fl. Chelu Madeva care s-a grăbit deosebit de bucuros să mi-o ofere atunci când ne-am întâlnit întâmplător pe corso-ul orădean: “Cetăți și oameni mi se ridicară/prin timpul tău durut din cale-afară,/ în piatră încălcând cu braț de faur, // ca să te văd în Crișurile mele/ la ceas de soare și la ceas de stele/ cum te rezumi cu ochii tăi de aur” ( Revista Familia, nr.5, mai 1976).

În rest, doar zile petrecute la domiciliu în localitatea natală când încerc să progresez cu celelalte proiecte proprii sau să retușez pe ici, pe colo cele aflate într-o stare mai avansată. Când mă găsesc pe la oraș îmi organizez programul în așa fel încât să pot savura câte ceva în liniște ( capucino/ceai/limonadă). La sala de lectură a bibliotecii mai este loc între pauze de câte un schimb de impresii cu câteva dintre persoanele care frecventează și pe care le cunosc. Astfel mai pot afla câte o poveste de viață interesantă, precum cea a unui profesor de italiană, pensionar acum și care pentru un scurt timp a fost consilierul marelui lider PNTCD , Corneliu Coposu. Dumnealui lucrează acum cu pasiune și responsabilitate la cele trei romane pe care dorește să le lanseze cândva. Spun cândva pentru că le tot revizuiește, e mereu în extaz că a găsit soluția perfectă pentru ca apoi să revină și consideră altceva mai potrivit… Și într-adevăr, stoicul Epictet confirmă că “hoți de libertate a voinței nu există” , nici măcar la vârsta a treia.

În plan internațional administrația americană a înregistrat un succes major în lupta împotriva terorismului, deși Orientul Milociu este în continuare în mare fierbere. Problema Brexitului nu este încă soluționată, dar a obținut un nou termen ( 31.01.2020). În România primul tur al alegerilor prezidențiale este foarte aproape și ne întrebăm cu toții care ar fi cel mai potrivit pentru înalta funcție … Nu cred că vor exista surprize mari, decât fluctuații minore de procente la rezultatele primului tur și mi-au lipsit dezbaterile care altădată au fost într-adevăr obositoare.

Vă doresc o lună Noiembrie 2019 benefică, protectoare și prosperă … !