Archives

”O, Dante, plecăm spre Paradis?”, ”Promisiune Electorală”, Un om – mii de stele … !


Un final de Octombrie 2020 când mai însorit, când mai mohorât și un început de Noiembrie 2020 destul de blând cu dimineți și nopți doar ceva mai răcoroase. Frunzele ruginii ale marilor arbori și ale pomilor fructiferi se scutură încețișor rând pe rând prilejuind stările de visare și de nostalgie specifice toamnei. Mica vegetație se încăpățânează să reziste și ignoră încă semnele anotimpului. Chiar și câte un boboc de trandafir sau de hibiscus siriacus erupe, deși evidențele îi contrazic. Vrăbiuțele și turturelele sunt cam bulversate, dar fidele fiind gliei nu abandonează. Lumea este într-adevăr un spectacol continuu și viața, indiferent de formele ei, o taină care supraviețuiește chiar și în cele mai vitrege condiții… Nu strică câte o plimbare prin natură sau prin parc și nici mici campanii de curățare a grădinii. Fiecare gest de acest gen este răsplătit cu o purificare a gândirii și cu fortificarea organismului. Mens sana in corpore sano, aș spune…

hello-november-1-1080x675

Plecat pe la orașul de pe Crișul Repede am putut observa mai mult lacunar starea de fapt și de spirit de după tevatura cauzată de perioada electorală. Criza coronavirus revenită în forță accentuează amprenta nedorită a toamnei și chiar și zilele orașului au rămas neobservate. Din când în când pentru câteva secunde o imagine de Halloween se instala, dar suntem luptători și continuăm optimiști. Urmează alte alegeri importante nu numai în România și în acest context mi-am adus aminte de un haiku personal publicat în primul meu volum de poeme. Mi-am permis chiar să-i dau titlul: ”Promisiune electorală”, deși haiku-urile nu au titlu. L-am realizat în tristih bineînțeles, dar un hâtru mi-a reproșat că nu e haiku deoarece nu se referă la natură, la un anotimp, la un element din natură… Avea dreptate, cunoșteam și eu această lacună, dar el surprinde natura umană aflată ciclic în acțiune. Deci… , cu subtilitate , vă rog monșer: ”Votați-mă, nu / voi uita… Sunt cel mai bun/ Așa vom progresa”…

votati-ma

Și pentru că , chiar și în condiții nefavorabile, se mai întâmplă și lucruri bune, am putut reflecta la o acțiune specială a câtorva specialiști și iubitori de natură care au cunoscut-o pe marele biolog Anna Marossy. Pe o alee care-i poartă numele,în parcul pe care l-a conceput și îngrijit, o plăcuță memorială a fost montată susținută fiind din jur de o selecție de plante plăcut asortate. Marele biolog ne-a părăsit de cinci ani, dar ardoarea cu care a luptat pentru menținerea biodiversității ne-a rămas exemplu. Fără o planetă verde viața sănătoasă nu poate fi concepută pe pământ.Cu siguranță, ecosistemul planetar are nevoie de o mână de ajutor pentru a se reface și pentru a ne susține în continuare…

20201024_080103[1]

20201024_080125[1]

Am fost deosebit de bucuros să știu că științele nu au apus sau că nu au intrat într-un con de umbră din cauza unui virus. Din fericire oamenii au reușit să continue și fiecare domeniu încearcă să-și aducă contribuția. În plan literar m-a bucurat de fiecare dată când câte un autor își anunța o nouă apariție editorială, iar eu am lucrat pe stoc doar din motive financiare. Se întâmplă însă ca uneori sorții să fie mai favorabili și am găsit în sfârșit o editură pentru buzunarul meu. Am așadar în curs de apariție un volum de triolete (poeme) intitulat ”O, Dante, plecăm spre Paradis?” și unul de educație (științific) și aș concluziona că anul 2020 nu a fost lipsit de activitate sau dezastruos pentru mine. E drept că alte aspecte lasă de dorit. Educația este și ea atât de încercată acum. În mijlocul mediocrității generale domnește indiferența. Cum va putea un profesor slab pregătit să susțină o lecție online? Elevii sunt și ei tot mai dezinteresați și dezorientați. Messala în ”Dialogul despre oratori” al lui P.C. Tacitus spune: ”Profesorii nu-și câștigă ucenicii prin asprimea disciplinei și prin punerea la încercare a talentului, ci prin lingușirea adusă de salutațiile de dimineață și prin momelile gudurării pe lângă ei”.

Pentru ca unele zile să fie mai interesante și pentru ca serile să fie mai palpitante joc șah online și am adus câteva puncte echipei Romania Chess Federation. Hey, sunt membru al Romania Chess Federation … ! Nu am încă rating-ul de facto pe care mi-l doresc, dar am obținut victorii împotriva câtorva jucători cu rating foarte mare și cred că voi progresa… Șahul – ”sportul minții”, o altă forma mentis…

Așa cum știm cu toții, nu este simplu nicăieri pe pământ. Doar speranțele, aș spune realiste, ne animă. Puseuri ale fanatismului și fundamentalismului se ițesc periodic și stârnesc repulsie. Cred că dialogul interreligios și interconfesional este o soluție civilizată pe termen scurt,mediu și lung. Oare umanitatea va reuși să se stabilizeze după alegerile prezidențiale din S.U.A. sau după consumarea acestei faze a repoziționării europene și britanice?Existența generală va fi mai ușoară sau relațiile vor fi mai fair-play? În mod normal doar știința și cultura pot impune modele și soluționa amenințări. Nu există soluții magice (din păcate)…

Sărbătorile de Iarnă bat la ușă și deja suntem cu gândul la anul 2021 pe care ni-l dorim epocal și cardinal după principiul: ”Cele rele să se spele, cele bune să se adune”

Pe Terra, un punct minuscul din galaxia Calea Lactee, umanitatea se luptă să răzbată, să progreseze … Se spunea că fiecare om are ”steaua” lui, dar de fapt fiecare om are mii de stele… Realitatea științifică confirmă asta. Cred că în stele stă viitorul și succesul omenirii. Restul e viermuială inutilă și paleolitic… Pentru a ne fortifica ar trebui să luăm serios în seamă sfatul lui Hesiod către fratele său Perses din ”Munci și zile”: ”Perses, tu sfaturile-astea în cugetul tău le înseamnă/ Și de dreptate ascultă, cu totul uitând silnicia./ Legea aceasta statornicit-a-o Zeus între oameni:/Prevestitoarele păsări, jivinile, peștii-ntre sine/ Să se mănânce, fiindcă dreptate-ntre ei nu se află,/Însă le dete la oameni Dreptatea, și ea e mai bună./Celui ce mărturisește în obște dreptatea, de voie,/Zeus atotvăzătorul belșug îi va da și avere … [ … ] Însă-naintea virtuții amarnica trudă au pus-o/ Nemuritorii. Cărarea-nspre ea la-nceput este lungă,/ Aspră și anevoioasă. Dar când vei ajunge la culme/ Ea e ușoară apoi, măcar că fu grea mai-nainte”.

pamant

Aș dori să închei cu un triolet personal care se adresează în special celor care nu prea au obiceiul lecturii:

o carte – un mister…

volumele sunt domnișoare

cu pălării simandicoase;

citește luminat de soare –

volumele sunt domnișoare…

cu chipul lor plin de candoare

transmit idei pretențioase –

volumele sunt domnișoare 

cu pălării simandicoase…

Vă doresc o lună Noiembrie 2020 superbă, suavă și plină de inspirație … !

Peisaj Autumnal,”tot omul sub vremi?”… ,”glasul divinului”, a plouat … !


Zile de Septembrie 2020 când mai plăcute, când mai mohorâte și un început de Octombrie 2020 în care ploile toamnei par a se revărsa toate deodată… Munca prin grădini este din acest motiv momentan stopată și ieșirile pe la marginea localității sau prin oraș sunt amânate. O ușoară indispoziție este resimțită, amestecată cu melancolii de toamnă și dulci nostalgii. Amintirile plăcute ale copilăriei revin din când în când și pelicula trecutului livrează gratuit segmente, crâmpeie ale ei cu oameni dragi și care unii nu mai sunt. Am cules strugurii din timp și cele câteva kilograme de piersici au fost deosebit de gustoase. Gutuile și merele au făcut și ele subiectul unei atenții speciale și au fost suficiente pentru a savura zilnic câte un juice, iar compoturile așteaptă celălalt anotimp.Frunzele pălesc și întreaga natură este cutremurată, deși încă verdele unor plante mai mici se menține și temperaturile nu sunt deosebit de scăzute.

În același timp și lumea noastră pare a fi într-o preschimbare pe care nimeni n-o prea poate înțelege în întregul ei. Alegerile locale din țară s-au consumat stabilind o configurare politică pe care fie și parțial o intuiam. N-au lipsit nici clinciurile și certurile dâmbovițene în unele regiuni, dar pot fi constatate și aspecte pozitive per ansamblu și mai ales în Transilvania. Demn de semnalat este și faptul că Bucureștiul este recucerit de forțele de dreapta. În rest, întreaga Europă pare a se mișca doar din virtutea inerției fără evoluții sau schimbări spectaculoase. Din nefericire, mai la est nu se doarme și opoziția abia se trezește din somnul de moarte prescris lui Navalnâi… Se pare că cineva cunoaște foarte bine ritualul servirii ceaiului… Și pentru ca totul să se complice amețitor, în zona caspico-pontică un conflict hibrid mocnește. O zonă cu vechi tradiții riscă să se transforme într-un teatru de război. Urmăresc de asemenea deosebit de atent campania pentru alegerile prezidențiale din S.U.A. Trebuie să recunosc că îmi doream mai mult pentru cea mai dezvoltată țară a planetei, dar dacă administrația Trump nu mi s-a părut complet dezastruoasă raportat la condițiile în care s-a exercitat și la temerile anterioare, pentru mine cea mai neplăcută este această polarizare a societății cu reflexii în plan internațional: democrați și republicani … Atât de zbuciumata și glorioasa istorie a S.U.A. va scrie ,cred eu oricum, o nouă pagină specială în următorul deceniu… Aș evidenția doar un text căruia nu-i subscriu în totalitate, deoarece cred că atunci când o persoană își dorește să fie de partea adevărului și libertății este obligat să le apere și să forțeze o schimbare în bine care să le favorizeze în societate. Textul însă, care aparține discursului lui Maternus din Discursul despre oratori al lui P.C. Tacitus, subliniază dependența omului simplu de vremuri, de condițiile din societate care într-adevăr nu sunt de neglijat deloc: ” Credeți-mă, voi, cei mai talentați vorbitori, atât cât este cu putință, dacă ați fi trăit în veacurile înaintașilor pe care îi admirăm, ori ei s-ar fi născut în al nostru, iar un zeu oarecare ar fi schimbat, în chip neașteptat, vremurile, nu v-ar lipsi nici vouă lauda și gloria căpătate datorită elocinței, nici lor simțul măsurii și cumpătarea. Acum, pentru că nimeni nu poate dobândi în același timp o mare faimă și o mare liniște, fiecare să se bucure de bunul pe care i-l hărăzește veacul său, lăsând la o parte defăimarea celuilalt”…

Dincolo de problemele macro care nu trebuie neglijate, atunci când în fiecare seară se lasă cortina rămânem fiecare singuri și ne străduim să răspundem la marile întrebări ale existenței. Deși mă declar nemulțumit de numeroasele aspecte pe care mi le doream soluționate, de regulă reușesc să mă bucur de micile bucurii și plăceri ale vieții, sperând , neabandonând căci nu degeaba se spune: ”mai bine mai târziu, decât niciodată”… Recent mi-am amintit de clasorul meu din copilărie pe care l-am pierdut la un moment dat în condiții necunoscute. Aveam atunci timbre românești, sovietice ( erau mai accesibile atunci ) și doar câteva occidentale înșirate pe benzile transparente. Știu și eu , poate tocmai din cauza propagandei printre timbrele sovietice se strecurase unul care îmi plăcea foarte mult: era cel cu cățelușa Laika în capsula ei prin cosmos. Mi-am dorit de mult timp să-mi refac colecția, dar acum s-a concretizat. Loturile comandate au sosit surprinzător de repede răspunzând oarecum deosebit de pozitiv provocărilor crizei coronavirus. Emoția acestor achiziții a fost deosebit de interesantă și palpitantă, câțiva expeditori foarte amabili din străinătate permițându-și să-mi adreseze urări sincere. Am ajuns să-mi fac cadouri singur precum Mr.Bean. Admir mica mea colecție acum și un ușor regret mă încearcă din cauza faptului că în plan numismatic cea mai veche monedă pe care o dețin acum e una habsburgică de la 1800. Copia contemporană a unei monede din timpul regelui macedonean Filip II nu o iau în considerare. Prin blogalinitiative.ro am obținut un cadou pe care fără regret l-am făcut mamei: un șorț de bucătărie… Dar din dar se face rai… Pe la biblioteca județeană am surprins un porumbel gulerat deosebit de pedant și frumos, al cărui guler alb îi sporea nota de personalitate. Nu avea mască, nu avea mănuși sfidând astfel coronavirusul și m-a impresionat atât de tare încât l-am semnalat Societății Ornitologice Române

Ziua Internațională a Muzicii nu trebuie să treacă neobservată. Stabilită la 1 octombrie, ziua armoniei ritmurilor ar trebui să ne sensibilizeze suplimentar. Iubesc toate genurile muzicale interesante, decente, în special muzica clasică impresionându-mă într-un mod special. Bineînțeles că nu neglijez nici tendințele contemporane … Sunt descumpănit în privința ritmurilor de relaxare și meditație moderne: se inspiră ele din ritmurile șamanice scandinave, siberiene, amerindiene? Recent am redescoperit Chopin, dar fredonez uneori din Mozart sau Beethoven, mă impresionează cursivitatea și amplitudinea Second Waltz (Shostakovich)… Mai reflectez doar că în domeniul cinematografic creația ar fi mult mai săracă fără linia melodică… Iubitor și minim autor de aforisme aș spune că muzica este limba îngerilor, dar s-a spus deja ( T. Carlyle) sau că muzica e timp sonor, dar a scris deja E. Cioran. Spun atunci că : ”muzica este glasul divinului plutind către noi prin adieri atemporale”…

În rest, zilele se scurg încet parcă, dar implacabil. Am ieșit de puține ori prin localitate sau prin oraș, avansez încet cu câteva proiecte personale fără termen. Mă bucura nespus când vedeam că unii autori sau critici literari își anunțau finalizarea unor opere, semn că totuși nu se stă pe loc, semn că literatura, cultura nu sunt abandonate. Cred de asemenea că nici științele exacte nu sunt mai prejos și pentru a contribui cu ceva aș dori să-mi reactivez câteva proiecte din genul științifico-fantastic. Cea mai nouă știre despre Enceladus, luna lui Saturn, prezintă destul de credibil existența vieții extraterestre chiar în sistemul nostru solar. Ce bine ar fi dacă civilizațiile extraterestre din univers ar fi pașnice sau măcar mai pașnice decât noi…

Aș dori să închei cu un triolet personal în ton cu anotimpul și ploile venite și cu perioada deosebit de grea traversată de către umanitate, exprimându-mi speranța că greutățile vor fi în cele din urmă depășite:

a plouat 

(triolet)

și a plouat întreaga lună,

iar vântul șuiera cu fiere,

în noapte norii se cunună

și a plouat întreaga lună…

fu luminată calea bună

doar de fulgere efemere –

și a plouat întrega lună,

iar vântul șuiera cu fiere…

”Perpetuum mobile”, Inspirat de Arhimede,”Zece negri mititei”, e liniște … !


Un August 2020 cu zile suficient de însorite care îndemnau la vise către destinații exotice și care prilejuiau contemplarea roadelor care se profilează în natură și un debut de Septembrie 2020 ușor umed, dar plăcut și care favorizează surprinderea spectacolului vegetal și al vieții… Toată suflarea este în căutarea răcoririi și își dorește depășirea oricărui disconfort. Ușoare adieri specifice toamnei pot fi surprinse totuși, deși vara își toarce în continuare liedul… Mă înseninează zilnic o pereche de iepuri albi belgieni și o adolescentă anglo-nubiană ( caprină) cam neastâmpărată uneori și ușor egoistă, aflată acum la al doilea an de viață… Iubesc animalele pentru nevinovăția și gingășia lor și pentru multe altele care ar putea fi enumerate și consider că ele pot oferi momente unice gratuite zilnic. În curte și în grădină cea mai mare bucurie au fost cei aproximativ zece ciorchini de struguri albi de masă deosebit de aromați care sunt rodul câtorva vițe-de-vie nobile pe care le-am plantat personal și sunt acum la al treilea an…

Încet-încetișor toamna bate la ușă și alegerile locale de asemenea. Deși nu mă prea interesează politica și viața politică românească îmi displace, încerc să gândesc la viitoarea configurație locală și generală a politicii românești. O moțiune de cenzură a opoziției tocmai a înregistrat un insucces răsunător și mă gândesc că în principal (fără a neglija potențialul stângii) frământarea majoră va fi în dreapta spectrului politic românesc. Singura noutate absolută pare a fi apariția și propunerile POL (Partidul Oamenilor Liberi ) care sunt atât de entuziaști, idealiști și vizionari. Cred că ei sunt utili unei societăți pentru spiritul lor civic, pentru dorința de progres, pentru că militează pentru o lume verde… Nu cred că vor obține succese mari de la început, dar simpla lor prezență și reprezentativitate poate însemna mult pentru România. Pot constitui o oază dacă în cele din urmă nu se vor compromite. Îmi place să cred că în cele din urmă o anumită decență se va instaura și că nu vor fi posibili măscărici à la Caragiale care să se gândească mișcați la … ”țărișoara lor : Româniaaa”

În țară complexitatea problemelor intensificate de criza coronavirus pare a conduce la extenuare și pesimism. Bolnavii se înmulțesc și ne pregătim timid pentru deschiderea noului an școlar. Cum va fi posibil sau funcțional noul învățământ românesc, care-i vor fi performanțele? ; turbulențele, indisciplina și inconsecvențele nu vor condamna la incultură și inadaptare tinerii români? Mă întreb și întreb mai departe visând la o lume ideală: va fi posibilă vreodată distrugerea generală a tuturor virușilor,bacteriilor, microbilor? Mărind suprafața studiată de miliarde de ori un microbiolog poate revela câte pericole ne pândesc. În rest e vorba doar despre șansă și imunitate… Un micro-univers nevăzut ne înconjoară și vorba aceea : ”Totus mundus agit histrionem” …

Se apropie și ziua mea de naștere pe care o voi sărbători cu moderație la fel ca în ceilalți ani… Reflectez cu înfrigurare că s-au împlinit cinci ( 5 ) ani de când nu mai am un loc de muncă (stabil) la care se adaugă alții (nu-i mai număr ) din perioada anilor 90 și început de 2000… Nici n-ar fi fost nevoie dacă reușeam să încheg ceva pe cont propriu. De fapt chiar sunt pe cont propriu, cred într-un destin al meu, dar deocamdată rezultatele financiare mă ceartă.Nimeni nu s-a grăbit să mă sune pentru a-mi oferi ceva fie și temporar, nimeni nu se consideră responsabil. Nici măcar vreun ajutor pe timp de pandemie nu m-a curtat. Foarte interesant este faptul că atunci când se întâmplă să întârzii cu vreo datorie, fie entitate de stat, fie privată te găsește și în gaură de șarpe… Cu siguranță am nevoie de propria ”autostradă” pentru a reuși. Regretul principal este în special din cauza faptului că propriul potențial nu a fost valorificat decât într-o mică măsură și că obscurantismul umblă în hainele adevărului și a dreptății… Un ”cincinal” și o experiență care nu știu cui au folosit…

Ieșind pe la oraș am reușit să concretizez o vizită la muzeu pentru a admira o expoziție dedicată ingeniozității lui Arhimede. Epoca acestuia, mai exact sec. III î.e.n., insuflată de realizările elenistice, a promovat artele și științele pe la curțile regilor elenistici. Arhimede este unul dintre cei mai mari oameni de știință ai tuturor timpurilor. Contribuțiile lui în matematică, fizică, astronomie sunt până în zilele noastre uluitoare. Viziunea lui abstractă în geometrie și ambițiile lui de a pune în practică propriile invenții și observații au fost susținute de orașul Siracuza. Personalitatea lui a fost recunoscută unanim în toate epocile ulterioare. Fidelitatea și dedicarea lui pentru știință este reflectată și de ultimele cuvinte care îi sunt atribuite: ”Noli perturbare circulos meos”, murind la cucerirea Siracuzei de către romani în anul 212 î.e.n. Deși îmi sunt cunoscute toate principiile respective, exponatele m-au obligat să reflectez mai adânc la bogăția antichității și la erudiția reprezentanților săi.

Rasismul a fost o pacoste a tuturor timpurilor. Recent, descendenții scriitoarei britanice Agatha Christie au decis în semn de solidaritate cu normele progresului și civilizației să schimbe numele romanului ”Zece negri mititei” care poate părea în anumite circumstanțe ofensator sau a fost folosit în acest sens rasial de-a lungul timpului… Impactul literaturii în societate poate fi așadar enorm, incredibil, formator și persoane civilizate încearcă să facă câte ceva de fiecare dată în acest sens. În același timp, fără a fi malițios, cred că nicio persoană nu poate fi obligată să accepte necondiționat, pur și simplu, pe cineva indiferent de religie,sex,rasă, etnie,vârstă, orientare sexuală etc. Dacă însă suferințele celuilalt nu ne sensibilizează, ba dimpotrivă ne fericesc și fac deliciul răsăritului de soare și al miezului nocturn atunci cu adevărat avem grave probleme, suntem condamnați istoric și trăim în trecut…

Ne pregătim deja pentru intrarea în noul deceniu.Deși toate lucrurile sunt atât de complicate se întâmplă și lucruri pozitive care dau speranțe umanității. Laserul de la Turnu-Măgurele este unul dintre aceste realizări majore și ambițioase și care va reuși să aducă beneficii imense în societate. El a devenit funcțional de curând și a atins (se spune) capacitatea maximă. Lumină, fotoni, viteză, precizie, observații, concepte toate se reunesc pentru a descoperi tainele cerului și ale divinității și pentru a le folosi pentru o viață mai bună pe pământ. ”Lumină din Lumină”, perpetuum mobile, monșer … !

Aș dori să închei cu un triolet personal:

e liniște … (triolet)

e liniște spre dimineață

când roua tainic se depune;

gândul e pur și plin de viață –

e liniște spre dimineață …

cernit de-a nopților povață

sufletul vrea să se aline,

e liniște spre dimineață

când roua tainic se depune…

Vă doresc o lună Septembrie 2020 răcoroasă, benefică și senină … !

 

 

”Amicus Plato”,”Hagia Sophia”, ”Booknation.ro”, sunt trubadur … !


Un final de Iulie 2020 călduros și însuflețit de speranțele noastre de mai bine și un început de August 2020 incendiar și cu adieri suave, dar puțin folositoare ale vântului. Vara 2020 ne animă pe toți și în ciuda neajunsurilor și impunerilor fiecare încearcă să se destindă ceva mai mult, măcar la sfârșit de săptămână. ”Căldură mare, mon cher … !” Chiar dacă nu am vizitat nimic recent, am scos hamacul din săculeț și l-am agățat în gutui, am cules ”vedetele” perioadei (prunele și corcodușele), din care mama a făcut gem. Îmi reproșez un pic că n-am fost prea productiv în ultima perioadă, dar oricum nu sunt chiar un ”Pierde-Vară” … Mă străduiesc să fiu cât mai matinal, dar în același timp nopțile sunt tot mai albe, probabil datorită magiei lor sau energiei personale care este mai evidentă în plin sezon estival. O gâscă cenușie de Toulouse, a cărei dimensiune medie o face și mai delicată, se învrednicește în fiecare dimineață să dea deșteptarea celorlalte păsări din curte… Lumea e mică, dar curtea ei e mare …

Mărturisesc că nu am vizitat Hagia Sophia și că pelerinajul la ea n-a constituit pentru mine o prioritate. Sunt ortodox, deși din punct de vedere strict dogmatic în viața spirituală subscriu gândirii evanghelice, neo-protestante. Lumea ortodoxă a păstrat aproape insesizabil acest simbol al propriei identități care din motive politice, religioase a ajuns să afecteze din nou Asia Mică și Balcanii. Nefericitele experimente ale președintelui turc ofensează profund lumea ortodoxă ( atât estică, cât și balcanică)… Dacă Turcia laică dorește să ofere o deschidere mai mare spiritualității musulmane în propria societate nu știu în ce măsură suntem noi îndreptățiți să judecăm, dar ar trebui să fie mai atentă și tolerantă cu valorile universale pe care trebuie să le gestioneze. Nu cred că aceste propuneri și abordări folosesc cuiva și nu înțeleg din care motive un arbitrariu internațional indiferent de natura lui ( de preferat de factură culturală) nu deliberează pentru a aplana izbucnirea unui conflict într-o zonă și așa foarte sensibilă. Vechimea acestei fantastice bazilici, unică și inegalabilă, ar trebui să depășească în secolul XXI simple ambiții personale. A-ți atrage dușmani într-un mod gratuit mi se pare cea mai mare greșeală pe care un om sau un popor o pot comite. Este foarte adevărat că pentru ortodoxia populară Hagia Sophia nu mai reprezintă de foarte multă vreme ceva, că Athosul este ceva viu, palpabil, dar pentru ortodoxia cultă Hagia Sophia reprezintă puctul 0. Cred totuși că în cele din urmă înțelepciunea (”sfânta înțelepciune”) va triumfa… Mă gândesc doar că împăratul Iustinian a avut succes în ambițiile sale imperiale și a supraviețuit acceptabil opoziției și ciumei din Imperiul Bizantin.

Dacă am lăudat modul în care România a deschis ostilitățile cu coronavirusul și succesele inițiale mi s-au părut de diamant deoarece personal mă așteptam la un scenariu asemănător Italiei,relaxarea generală actuală pare a fi zădărnicit totul și o condamn.”Hai Liberare ” a licărit în ochii și a străfulgerat mintea tuturor celor care nu au stare sau altceva mai bun de făcut. Sedentarismul și preocupările domestice ale românilor sunt puse serios sub semnul întrebării. Mă mir că economia și societatea se menține la cote acceptabile după încercările la care am fost supuși cu toții în acest an. Aș fi foarte afectat dacă am fi percepuți spre toamnă ca o sursă de infecție, ca o ”plagă” a Europei într-un mod nemeritat, dar din cauza unor concetățeni iresponsabili. Notele de regret personal sau general sunt lesne de înțeles. Mâhnirea-mi, învăluită totuși cu speranțe, adresează un vers din Mnasalkes, Epitaf unei lăcuste: ”N-au să mai scapere-aripile tale crâmpeie de zumzet./ Brazda ogorului nu-ți mai așterne sălaș./Și de-am s-adorm în frunzișuri de umbră, din aur de-aripă/N-o mai urca așa dulce, farmecul viersului tău”.

Evenimentele încearcă să revină pe agenda muritorilor. Nu este așa de simplu însă. Concertele în aer liber (simfonice chiar) par a fi deosebit de apreciate de către un anumit segment de ”consumatori”. Speram ca în domeniul literar și cultural să se producă evoluții mai spectaculoase. Cât de prolifică a fost perioada aceasta în plan cultural-științific doar Dumnezeu știe și poate vom afla și noi cândva. Îmi lipsesc discuțiile și dezbaterile prilejuite de către o lansare de carte, un eveniment notabil. Singurul pas înainte, momentan, pentru mine este un interviu pe booknation.ro, o platformă care promovează gratuit autorii români și pe care o recomand. Bucuria nu a fost deloc mică…

În ceea ce privește colaborarea cu Growedu toată euforia s-a evaporat în doar trei zile. Materialele trimise de către mine n-au fost pe placul superiorului care promovat cine știe pe ce căi a confundat voluntariatul cu plata din propriul buzunar și bunele mele intenții au fost anihilate de autoritatea dictatorială pe care o promovează. Este mai mult decât regretabil, devine chiar scandalos faptul că proiecte de suflet devin vehiculul unor persoane care nu pricep ideea voluntariatului și a colaborării, confiscând chiar și în ong-uri  spiritul democratic, creativitatea,originalitatea și dreptul la autodeterminare.

Zilele se scurg aproximativ după același tipar. Nici concentrarea și nici inspirația personală nu sunt la cele mai înalte standarde, dar urmărind proiecte mai vechi aș spune că nu stagnez în totalitate. În cursul săptămânii ies în câte o zi în oraș pentru mici cumpărături și nu îmi refuz plăcerea de a savura un capucino, o limonadă sau un ceai matcha la vreo terasă centrală. Deși stau și pe la bibliotecă câte o oră sau două, fiind vară tot mai puțini cititori pot fi văzuți. Masca necesară, obligatorie, incomodează un pic. Câte o discuție cu un cercetător în domeniul nanoparticulelor, angajat al instituției, mă fac să regret că nu am avut timp și resurse pentru a mă forma și în aceste domenii de vârf ale științei. El știe să … ”radă” la propriu tot ceea ce e mizerabil, necinstit și periculos pe suport de hârtie. În urma dumnealui rămâne tabula rasa… Aș spune precum anticii: ”Amicus Plato, sed magis amica veritas”… ( Mi-e prieten Platon, dar mai prieten Adevărul…) și ”Aegroto dum anima est, spes est”… (cât timp bolnavul respiră, mai există speranță).

Aș dori să închei cu un triolet personal în ton cu sezonul estival:

sunt trubadur …

”sunt trubadur sub clar de lună

cerșind la geam divinu-ți chip;

ignor și ploi, vremea nebună –

sunt trubadur sub clar de lună…

aș vrea ca să te țin de mână,

la balcon visul să-nfirip –

sunt trubadur sub clar de lună

cerșind la geam divinu-ți chip…”

Vă doresc o lună August 2020 boemă, splendidă și plină de inspirație … !

 

 

”Growedu”, Summer 2020, ”Panta Rhei”, Salcie Plângătoare … !


Zile de Iunie 2020 ploioase și destul de noroase cu doar câteva zile mai însorite și un început de Iulie 2020 nedecis ale cărui zile alternează cu nori denși și soare dogoritor, menținându-se un oarecare disconfort termic. Din păcate prin țară inundațiile și-au arătat din nou colții. Sezonul vișinelor a fost un pic mai generos acum decât în ultimii ani, iar culesul lor pentru compot mi-a amintit de anii copilăriei. Supa de vișine era preferata mea pe timp de vară și de iarnă. Suplimentar, de parcă divinitatea m-ar fi auzit și miluit, am pregătit și o porție de dulceață de căpșuni. Legumele din grădină merită toată atenția, trandafirii au înflorit și ei, câteva fire de viță-de-vie franceze promit ciorchini frumoși la toamnă, iar un pui de brăduț argintiu de la stradă e atât de înduioșător de parcă ar încerca să salute și să înduplece pe toată lumea. Subscriu vorbei omului fără noroc și sătul de muncă: ”fă rai din ce ai”.

Perioada traversată a demonstrat că înțelepciunea și reținerea nu este tocmai o virtute care ne caracterizează. Pandemia coronavirus găsește încă suficiente victime și relaxarea totală poate să ne aducă în fața unei realități crude înspre toamnă. Deosebit de îngrijorător este faptul că persoanele suferinde de alte afecțiuni și boli sunt trecute pe lista așteptărilor. ”Mens sana in corpore sano” devine astfel un ideal de neatins și este repede înlocuit de ”panta rhei”… , ”căci acelorași mijloace (obiceiuri inumane aș zice)/ se supun câte există/ și de mii de ani încoace/ lumea-i veselă și tristă./ Alte măști; aceeași piesă”… Adolescenții , cei care ar trebui să fie mai încrezători și proaspeți în societate, s-au confruntat de asemenea cu provocări neașteptate și cu un an școlar compromis. Rezultatele celor care au susținut examene naționale, deși se pare că acestea au fost mai accesibile, nu sunt tocmai de evidențiat. Cursurile online sunt de recomandat celor care deja sunt oarecum autonomi sau autodidacți. Este foarte posibil ca incertitudinile și problemele actuale din educație, accentuate de acest episod inedit la nivel mondial, să creeze falii, să accentueze crevase… Îmi amintesc o întâmplare plină de umor din timpul epocii comuniste când la un examen din domeniul electro-mecanic un profesor universitar a impus la examen scrierea unei singure afirmații de către candidați după dictarea examinatorului. Profesorul le cerea să scrie corect doar: ”Toată lumea are nare, numai porcul n-are nare. Carnet de calificare”… Câte persoane au cunoscut ortograma puteți bănui și dumneavoastră…Mediul de afaceri încearcă să revină la normalitate, dar normalitatea nu prea mai este nicăieri în lume la standardele cu care am fost obișnuiți sau pe care ni le dorim. ”Negustorul” și întreaga logistică a zilelor noastre sunt deosebit de încercate și cred că ar fi momentul pentru a fi reconsiderate modele mai ambițioase, ecologice și eficiente… Mă gândeam doar dacă oamenii de știință, de cultură sau scriitorii au fost mai inspirați sau creativi în această perioadă… În ce mă privește aș răspunde: așa și așa… , nici da, nici ba…

Printre puținele motive de optimism și bucurie s-a evidențiat o colaborare pe sistem de voluntariat care poate ca o excepție a excepțiilor încearcă să-mi atragă atenția sugerându-mi că se întâmplă din când în când și lucruri bune. Școala de Valori și Growedu îmi oferă posibilitatea de a contribui la dezvoltarea și derularea proiectelor educaționale care se adresează adolescenților oferindu-mi poziția de coordonator de comunicare și marketing. În acest fel tocmai am realizat primele task-uri și sunt în extaz că pot contribui la dezvoltarea personală a tinerilor și la succesele proiectelor. Growedu își propune obiective ambițioase fiind un proiect național și internațional, având deja o tradiție de un deceniu, dar având nevoie acum de o relansare, de susținere și implicare. Aș fi interesat și de o colaborare pe poziția de trainer unde am de asemenea experiență. Sper ca totul să evolueze firesc și pozitiv și ca lucrurile pozitive să se întâmple cu naturalețe. Summer 2020 ar putea fi salvată și evenimentele dedicate liceenilor ar putea continua frumoasa tradiție a Școlii de Valori și a Growedu. O bună comunicare menține relații armonioase și de durată.  La începutul ”Dialogului despre oratori ”, P.C. Tacitus spune: ”Adesea mă întreb, Iustus Fabius, pentru ce, în timp ce veacurile înaintașilor au înflorit datorită talentului și gloriei atâtor oratori de seamă, timpul nostru, neroditor și văduvit de lăudarea elocinței, aproape a uitat cuvântul orator: căci nu-l mai folosim decât pentru cei din vechime. Vorbitorii deștepți ai vremurilor pe care le trăim , noi îi numim apărători, avocați, patroni și oricum altfel, dar nu oratori”…

În zilele ceva mai senine am ieșit câte un pic și prin oraș pentru mici shopping-uri sau pe la bibliotecă. În zona centrală artiștii orădeni s-au încumetat să expună, printr-o expoziție stradală. picturi interesante și îndrăznețe care le reprezintă viziunea și aspirația în artă. Oamenii circulau mult mai degajați și parcă eliberați de pietrele grele de moară ale pandemiei. Părea întipărită o anumită stare de optimism… În lipsa cerșetorilor și a cântăreților stradali, doar o persoană, probabil de confesiune reformată sau evanghelică, cânta un cântec religios în limba germană. Am intrat pentru vreo zece minute și la Librăria Humanitas care redeschisă invita la lectură și achiziții livrești și sentimentale.

În plan internațional patimile s-au mai domolit, dar în același timp democrația pare a fi compromisă la răsărit: președintele Rusiei ar putea rămâne în funcție până în celălalt deceniu. Atunci când normalitatea devine un vis cineva se străduiește să ne spună că și noi avem partea noastră de vină, că fiecare popor își merită conducătorii, că ”totul mundus agit histrionem”…

Închei cu un triolet personal:

salcie plângătoare (triolet)

sub salcia cea plângătoare

întins privesc seninul cer,

firescul e eliberare

sub salcia cea plângătoare…

ating apele-n alintare 

crenguțele de leru-i ler,

sub salcia cea plângătoare

întins privesc seninul cer…

Vă doresc o lună Iulie 2020 senină, boemă, prosperă … !

Lansare NASA-SpaceX,”Familia Flintstone și Rahan”, “Never Say Never”, Bujori și Iriși … !


Un final de Mai 2020 în care zilele au alternat între temperaturi plăcute și ploi răzlețe atât de necesare și un început de Iunie 2020 aflat sub aceleași impuneri. Din fericire în zonele de câmpie ale Crișanei ploile au venit ca o binecuvântare pentru vegetație și viețuitoare și nu au stricat așa cum se putea vedea în alte regiuni. Am putut să gust din cireșele proprii și mai puțin din căpșunile care ar trebui să fie mai multe. De asemenea salata mamei din grădină a devenit indispensabilă și însoțește salatele la masă și câte o supă de sezon săptămânală. Personal o mai folosesc, alături de mărarul tot din grădină, la spaghetele cu brânză dulce pe care mi le prepar singur. Bujorii au înflorit și sunt atât de gingași, dar doar cei albi se mențin încă. Din păcate bujorii roșii s-au scuturat foarte repede, înainte de a-i imortaliza cumva în acest an…

Relaxarea generală a fost trâmbițată peste … mări și țări, vorba poveștilor, și este atât de așteptată încât parcă ca o lege a firii fiecare persoană mai îndrăzneață se grăbește să o anticipeze. Autoritățile sunt și ele mult mai indulgente. Ieșit prin oraș, la Oradea, îmi aminteam acum, precum stră-străbunicii și străbunicii la piața orădeană venind pe jos sau cu căruța de la țară, am putut vedea orașul într-o stare acceptabilă. Într-o zi am petrecut chiar câteva ore la bibliotecă însă sub regimul destul de strict respectat al distanțării fizice, a igienei și se observa că puținii cititori sau personalul nu prea jubilau. Personal nu prea dialoghez îndelung, nu abordez străini, răspund politicos și cât mai scurt dacă sunt întrebat ceva, dar sunt încântat să schimb uneori impresii și opinii scurte cu unele persoane. Ba chiar aș zice că eram salutat cu bucurie chiar și de către femeile de serviciu. În zona centrală a orașului, semn că evenimentele încearcă să-și revină, la Galeria de Artă, ființa o expoziție interesantă, dar cel puțin la acea oră de dinaintea amiezii puțin vizitată. Am putut găsi pe simeze câteva pânze inspiratoare având ca motive în special natura în plină primăvara și doar câteva reprezentări abstracte și umane. Deși apreciez la fel de mult fiecare abordare tematică, părcă în această perioadă a anului, m-a impresionat mai mult irișii și bujorii atât de simpli, naturali și cruzi, redați cu atâta meticulozitate de către autori.

Cred că viața ne poate rezerva zilnic surprize nebănuite. Acest labirint pe care divinitatea în înțelepciunea ei nu ne-a oferit posibilitatea decât de puține ori de a-l vedea de deasupra, această enigmă ne poate reanima și consola deopotrivă după unele decepții suferite. Având alte preocupări asupra cărora sunt implicat mai intens acum, am neglijat o pasiune mai veche care m-a îndreptat la începutul mileniului către o facultate de istorie-arheologie, deși profilul principal personal era din liceu diferit, îndreptat mai mult către științele exacte prin absolvirea unui liceu de matematică-fizică. But, never say never… Impunerile cauzate de coronavirus, carantina generală m-au făcut să petrec ceva mai mult timp prin grădina de la domiciliu. Aveam de foarte multă vreme unele suspiciuni privind potențialul ei arheologic. Am mai descoperit anual mici fragmente de ceramică neolitică, medievală și chiar o monedă de argint medievală. Ochii parcă îmi erau însă pecetluiți și preocuparea mea era cea firească: de a ajuta pe mama la legumele ei și de a-mi proteja cât mai bine pomii fructiferi și căpșunile. Într-o zi , în timp ce udam legumele, am călcat un bulgăre de pământ aflat la marginea unei porțiuni încă necultivată. Aproape împiedicându-mă, am fost silit să mă uit imediat unde am călcat pentru a nu repeta vreun alt pas greșit cu papucii. Din bulgărele spart s-a ițit plin de praf un obiect cu formă precisă care mi-a atras imediat atenția. L-am luat în mână și inițial am crezut că este o dală modernă sau contemporană de piatră. În următoarele minute l-am spălat și atenția acordată confirma tot mai mult că obiectul păstrat perfect în proporție de două treimi semăna identic cu un posibil topor ceremonial, ritualic din perioada neolitică, eneolitică sau începutul epocii bronzului purtat ori de către un lider spiritual local, ori de către un lider politico-militar local sau ambele. Imediat , de parcă ochii mi s-ar fi deschis, am căutat tot ceea ce putea prezenta interes în zona respectivă, fiind intrigat cu atât mai mult cu cât săpătura de toamnă-primăvară o executasem eu cu cazmaua, deoarece nu se poate intra cu altceva într-un spațiu de câțiva ari. Am mai găsit o mulțime de piese deosebit de interesante și de vechi: posibile piese de amulete din piatră cu însemne pe ele, un cap de șarpe ceramic bine păstrat, bucăți de piatră șlefuite de forme zoomorfe, pietre folosite la fasonat și șlefuit, posibile pietre care înconjurau colibele sau casele acelor oameni. Mi s-a părut deosebit de interesant cum artizani care au trăit în vremuri atât de îndepărtate comunicau acum cu mine prin acele obiecte și prin acele forme geometrice sau posibile semne de pe ele. Aș putea suspecta chiar o proto-scriere specifică vechii Europe și noilor proto-indo-europeni datorită analogiilor pe care specialiștii le cunosc pe un spațiu deosebit de extins în Eurasia. Convins că piesele sunt autentice m-am îndreptat către sediul Muzeului Țării Crișurilor în chiar prima zi de deschidere către public. Acolo însă mai tinerii cercetători nu le-au acordat atenția necesară și mi-au propus să mă îndrept către Direcția de Cultură și Patrimoniu. Acolo un la fel de tânăr și cunoscut coleg mi-a mărturisit că procedura predării s-a complicat și că primăria răspunde de preluarea pieselor acum, dar nu știa care departament al instituției răspundea de acest aspect. Am rămas nelămurit și îmi era doar frică că nu voi putea valorifica această descoperire personală. Așadar am apelat la un arheolog al universității care a promis să fie mai atent la evaluarea lor. I-am trimis inițial pozele pe e-mail, apoi i-am dus piesele mai reprezentative la universitatea orădeană. Acolo ele au fost fotografiate foarte atent și arheologul nu a putut să refuze evidențele: cel puțin o parte din piese erau sigure, autentice, veritabile și foarte valoroase. Peripeția mea s-ar fi putut termina însă nefericit după prima experiență dacă eu însumi n-aș fi fost convins că am descoperit ceva cu adevărat și aș fi cedat primei impresii a celor de la muzeu. Așadar acum sunt deosebit de bucuros că ele cândva vor fi valorificate spre folosul patrimoniului național. Mă gândeam doar că Familia Flintstone își derulase cândva aventurile, că Rahan trăise poate experiențe interesante și în această parte de lume cândva, pentru a face referire la universul copilăriei noastre sau că Stonehenge este acum mult mai aproape de mine…

 

Deși problemele sunt numeroase, România a rezistat mulțumitor în ultimele luni. Personal, mă așteptam la o situație mult mai gravă și nu sunt de regulă un pesimist. Și mai recent, Uniunea Europeană trezită la realitate și la propriul orgoliu a propus un plan pentru depășirea crizei. României i-ar reveni nu mai puțin de treizeci și trei de miliarde de euro în mare parte nerambursabili. Un cunoscut sociolog orădean întreba pe Facebook referitor la ceea ce s-ar putea face cu acești bani, menționând doar proiectul de interes mondial al laserului de la Turnu-Măgurele. I-am răspuns : o sută de proiecte gen Turnu-Măgurele ( fiecare de trei sute cincizeci de milioane euro), exagerând (un pic), deoarece bineînțeles că trebuie avute în vedere aspectele sociale ale țării. Sunt convins însă că din tot ceea ce s-a risipit până acum și din pierderile din sistemele societale s-ar putea construi o întreagă lume în spațiul extraterestru sau o platformă spațială care să adăpostească toată omenirea.

În plan internațional fremătările sunt și ele deosebit de interesante și intense. Atât Hong-Kong, cât mai recent S.U.A. sunt martorele unor evenimente deosebit de grave și vechi. Presa americană și europeană, posibil exagerat, a prezentat America în pragul războiului civil, dar protestele stradale par a fi din imagini deosebit de violente. Mă întreb dacă nu există și anarhiști printre protestatari sau dacă nu există și alte interese la mijloc. Rasismul nu este o soluție, dar America în același timp a fost asaltată în ultimele decenii de imigranți ,majoritatea de culoare, fără nicio perspectivă. Copilul teribil al Europei, dar și al viselor colective are din când în când probleme serioase. Cu toate acestea nimic nu poate împiedica ca lucruri bune să aibă loc. NASA și SpaceX au lansat cu succes o capsulă cu doi astronauți americani către Stația Spațială Internațională. Frumosului moment îi dedic un haiku personal: “stau pe gânduri:/universul e miraj,/viața numai vis”… America este atrăgătoare, este vie, este o construcție cu sens, iar celebrul Mark Twain spunea: “Se pot da multe exemple de construcţii fără sens. Cea mai reuşită este construcţia unui gard de cimitir. Cei care sunt înăuntru oricum nu mai pot ieşi afară, cei de afară oricum nu vor să intre”. 

Aș dori să închei cu un triolet personal dedicat superbilor bujori din curte aflați în beatitudine:

printre bujori (triolet)

printre bujorii rubiconzi

mi-am plimbat pașii fermecat;

fac fluturii voioase cozi

printre bujorii rubiconzi…

când festivalul tu îl vezi

te simți cu toate împăcat;

printre bujorii rubiconzi

mi-am plimbat pașii fermecat…

Vă doresc o lună Iunie 2020 superbă, senină și prosperă … !

 

 

Fiordul Speranței, Captain America, Mont Blanc, Epoca ROBO, “Lumină, mai multă Lumină” … !


Zile plăcute de Aprilie 2020 și un început de Mai 2020 cu temperaturi de primăvară însoțite de câteva averse de ploaie deosebit de așteptate. Pomii fructiferi au înflorit toți, iar Sărbătorile Pascale și-au făcut loc, strecurându-se printre noi, pentru a ne revela încă o dată jertfa, vestea cea bună și tandrețea hristică. Lăcrimioarele exultă etalându-și gingășia clopoțeilor și rafinamentul parfumului. Din păcate de lalele nu prea m-am mai bucurat acum. Au înflorit lacunar și doar vreo două,trei zile. Încă suntem sub impunerile generale ale amenințării coronavirusului și foarte multe persoane nu mai iau în serios și ad literam măsurile de precauție. Mă întreb dacă în urma acestei nefericite experiențe Omul va ieși mai înțelept sau mai frumos la liman… Sunt bucuros că mica mea campanie de plantare a avut un succes complet și că, printre altele, aronia , zmeurul și agrișul sunt promițătoare și sănătoase…

Toate evenimentele, atâtea câte există, se regăsesc în această perioadă în online. Urmăresc dialoguri teologice, literare etc. care se poartă prin zoom, personalități care doresc să transmită mesaje de activitate și încurajare admiratorilor sau auditoriului. Pasionat de șah, m-am înscris online în clubul Federației Române de Șah unde am putut să joc partide oficiale… Am avut câteva victorii, dar tracul primei participări și-a spus cuvântul… Jocul meu , inexplicabil, a avut de suferit… Străzile sapienției sau pacienției (ambele), vorba caragialescă, sunt crunt încercate. S-ar putea însă ca o nouă epocă să cunoască avântul dorit pentru o evoluție mondială fără precedent. Robotizarea atât de așteptată de către unii, asociată cel mai probabil inteligenței artificiale, poate fi o soluție atât pentru eficiență, cât și pentru singurătatea ( percepută ca abandon ) oamenilor. Generația adultă ar putea lăsa tinerei generații, considerată mai iresponsabilă și leneșă, histrionică chiar, un cadou neașteptat pentru a o pedepsi sau corecta și un suport ideal pentru a o ajuta. Glumind sau nu, casele ar putea deveni mai inteligente decât proprietarii, animalele de companie și roboții mai valoroși decât stăpânii…În urmă cu treizeci de ani, Japonia părea a deveni paradisul roboților… Am primit atunci un cadou interesant de la un verișor mai mare – un calculator de buzunar cu alarmă,ceas și restul funcțiilor matematice. Mi s-a părut epocal atunci… Între timp lumea a evoluat totuși, dar așteptările mele superioare tot nu sunt satisfăcute… Părea că totul a stagnat în domeniu, dar roboțeii au apărut și pe la noi: i-am văzut la tv chiar servind pe cei care sunt bolnavi și răspunzând la întrebările celui interesat. “Totul curge”, se scurge printre noi, și ,acceptând sau nu, suntem marcați într-un fel sau altul de interminabilul flux… Realitatea e imanentă, transcendentă, dominată de existențialism? Cert este că ea este suma acțiunilor și competențelor noastre până la un punct, a cunoștințelor acumulate de către umanitate care luptă cu necunoscutele care apar periculos din când în când… Mă întreb însă: în mijlocul celulelor de criză actuale, virusologii nu au un răspuns mai rapid? Ieri doar, surse credibile, dintr-un subdomeniu al medicinei, susțineau că dețin suficiente date pentru prelungirea fabuloasă a vieții umane începând cu următorul deceniu… Trăim într-un sistem integrator și deschis sau într-unul separatist și semiînchis? În mijlocul neîncrederii, inconsecvenței și ipocriziei generale pot apărea foarte ușor lupii singuratici… Cu măști de teatru sau alte … măști, civilizația a fost pusă sub semnul întrebării… Lipsa de reacție europeană, occidentală mă nemulțumește profund. Nota materialist-existențialistă nu trebuie însă ignorată… În ultimele două luni mi-au intrat în cont exact zero lei… Am câștigat doar trei produse prin intermediul blogalinitiative și blogawards: o cană personalizată care are o fereastră pe care pot lăsa cu cretă răvașe,panseuri…, o baterie externă pentru smartphone și o tastatură de calculator ( aproape alegorică acum)… Deși încă #rezist rezonabil nu pot să nu mă întreb cui servesc aceste experiențe sau experimente? Precum personajul kafkanian stau în cameră ( n-aș spune că-mi displace ) și văd un păianjen care vrea să mă domine, după ce am aerisit a trebuit să mă lupt cu o viespe care a apărut cine știe din care zări… Sunt un visător și mă întreb când va interveni salvator Captain America sau voi fi obligat eu să-i joc rolul? Am ca aliat undele, frecvențele, dar tânjesc după frecvența Schumann

Fiordul speranței are note, tente australe totuși… Dacă pentru majoritatea populației și afacerilor va fi un an … sabatic, pentru a folosi un cuvânt elegant, pentru unii creativitatea și reinventarea ar putea fi stimulate. Deși am unele temeri că în plan economic, social și politic efectele negative abia se profilează și că economia subterană ( black market ) paradoxal jubilează putând eclipsa economia contorizată, cea din urmă devenind un dratf – ciornă ( a se reține versiunile americano-ruse ale termenului  ) a primei, sunt încrezător că spiritul sapiențial va domina în cele din urmă și că epopeea cultural-științifică va continua curând în folosul tuturor, că viața normală își va lua în cele din urmă cursul… Chiar dacă acum crepuscurile surâd, valorile general umane, democrația,libertatea trebuie să triumfe. Poate că observând câte libertăți și colaborări fructuoase pot fi compromise, oamenii se vor căi și vor cerși precum sensibilul Goethe: “Lumină , Lumină, mai multă Lumină” ( licht,licht,mehr licht) …

Sunt dezorientat când mă gândesc cum vor arăta relațiile internaționale. Fragmentarea, enclavizarea dau apă la moară doar celor cărora le este frică de progres, doar celor cărora le este frică de viitor, doar celor care au obținut ceva rapid și se ascund lipsiți de valoare. O floare de colț ar trebui să o poți găsi atât în munții Alaska, în Anzi, cât și în Alpi sau mai ales în Mont Blanc, dar cât mai sus… Tânjind după dinamismul și euforia anterioară îmi amintesc cuvintele celebrului istoric Tucidide care spunea: “Avem o constituție care nu imită legile vecinilor, ci mai degrabă noi suntem exemplu […] Am procurat și pentru suflet foarte multe recreații după oboseli, practicând obiceiul întrecerilor și serbărilor, care durează un an, și fasturilor particulare deosebite, al căror farmec zilnic înlătură încruntarea […] Iubim frumosul, cu simplitate și cultivăm științele fără moliciune. Ne folosim de bogăție mai mult ca ajutor pentru faptă decât ca podoabă pentru cuvântare, iar a-și recunoaște sărăcia nu este pentru nimeni o rușine, ci este mai rușinos să nu cauți să o înlături prin faptă”… (Tucidide, Războiul Peloponeziac, Cartea II ).

Impresionat și cucerit de generozitatea și galanteria primăverii uit pentru o vreme de grijile care planează totuși. Au venit și rândunicile, iar în fiecare dimineață una dintre ele stă și ciripește de pe o bară suport din curte și mă lasă să o privesc de foarte aproape. Ciripesc și eu… , ea mă privește mirată și apoi iar ciripește și ea… Ne cunoaștem de o viață… !

Aș dori să închei cu un triolet personal:

clopoței de lăcrimioare ( triolet )

au înflorit iar lăcrimioare

lângă cireșul cel de mai;

parfum divin în desfătare –

au înflorit iar lăcrimioare…

a clopoțeilor lentoare

e coborâtă chiar din rai;

au înflorit iar lăcrimioare

lângă cireșul cel de mai…

Vă doresc o lună Mai 2020 senină, prosperă, plină de inspirație și lumină … !

 

 

“Cutia Pandorei”, Home School, “Nu mi-e frică de Bau-Bau” … !


Un Martie 2020 acceptabil sub aspectul temperaturilor cu doar câteva zile mai capricioase și un început de Aprilie 2020 însorit, plăcut și cu o ușoară briză un pic neliniștitoare, dar parcă însuflețitoare totuși. Primăvara pare a-și fi intrat definitiv în drepturi, floricelele gingașe au înflorit sau se zoresc să o facă, deci am putut să mă bucur ,privindu-le, de această jubilare atât de pură aflată pe fața pământului la propriu, sedusă de soare, revigorată de adieri subtile de vânt și care răsfață prin straiul multicolor, aproape translucid prin intermediul căruia poate fi înțeleasă mai bine sinceritatea, iubirea,frumosul,tandrețea… Parfumul lor răzbate misterios și emoționează, impresionează și convinge deopotrivă. În aceste momente atât de dificile avem nevoie să ne reculegem, să găsim puncte de sprijin, avem nevoie de elemente inspiratoare pentru a merge mai departe cu succes și tonusul interior mental,psihic sau fizic poate fi fortificat astfel. Nu este simplu, dar nu degeaba anticii spuneau: “Per aspera ad astra … !”

Se spune că obișnuința este a doua natură, dar cel puțin acum, în zilele noastre atât de încercate, viața este prima … De parcă cutia Pandorei s-ar fi deschis, păstrând doar firava speranță, toate neputințele, vanitățile, înfruntările umane metamorfozate în această ciudată pandemie s-au grăbit să ne eticheteze, să ne separe, să ne nemulțumească de ineficiența și indiferența colectivă. Brusc am devenit dintr-un locuitor al planetei, dintr-un european, doar un român dintr-o regiune oarecare a țării. Precum la o apăsare de telecomandă gratiile au căzut din ceruri până în adâncurile pământului peste granițele statelor, dovedind limitele fiecăruia dintre ele. Coronavirusul va face victime încă o perioadă, dar, zic eu, că în maxim jumătate de an va exista un vaccin rezonabil. Efectele social-economice la scară planetară par a fi însă fără precedent. E vorba despre mult mai mult.Mai mulți consultanți în afaceri atrăgeau atenția chiar în urmă cu câțiva ani că o criză economică este iminentă. Mulți ar spune că este firesc: așa e lumea, cu bune, cu rele, cu momente de evoluție și de recesiune uneori… Momentan toată lumea este alarmată. Rețelele sociale, forumurile,blogurile, toate canalele de comunicare relevă îngrijorarea personalităților privind evoluția ulterioară. Măsurile de prevenție adoptate de la nivel central au mobilizat populația la domiciliu și doar tehnologia demonstrează că suntem pionieri ai secolului XXI și că scenarii milenariste, apocaliptice specifice evului mediu care să mențină fobii și psihoze sunt puțin verosimile. Teoriile conspiraționiste au încolțit și ele. Cert este că adevărul gol-goluț aproape nu mai contează și că în ciuda unui elan umanitar care domină situația actuală, cineva, pe undeva,de undeva încearcă să profite întotdeauna. Și totuși, dincolo de asistența medicală de care va trebui să beneficieze populația, eu cred că o asistență psihologică, dacă nu chiar psihiatrică va trebui instituită la nivel comunitar peste tot pe mapamond. De asemenea este un moment de înaltă provocare pentru democrațiile planetei. Restrângerea fără precedent pentru actuala generație în Occident a libertăților și a unor drepturi uluiește și accentuează nefirescul. Putem doar să sperăm că situația nu va crește apetitul forțelor de ordine, că naționalismul, autoritarismul nu vor crea curente și patimi. Să-l credem pe Cicero care spune: “Suntem sclavii legilor pentru a putea fi liberi”. În ciuda unei avalanșe de provocări imense, îmi exprim convingerea că umanitatea va reuși să depășească momentul nefast, dar pentru a face acest lucru este necesar să luăm doar ceea ce este bun din ceea ce a fost și să dezvoltăm ceea ce este bun din noua realitate și un nou pas tehnologic devine indispensabil pentru a ne reinventa de la alt nivel. Va trebui educat caracterul deopotrivă cu inteligența și tocmai din această cauză există acum mari probleme, există chiar enclave sociale și comunitare care par imposibil de soluționat în timp util. Și asta în condițiile în care fiecare instituție are un departament de etică. Spiritualitatea pare a fi repudiată de către toți datorită neputinței religiei, datorită faptului că nu se produc miracole. Sper să nu dau idei și să le fabrice cineva…

Mediul de afaceri a fost deosebit de încercat. Domenii atât de înfloritoare și promițătoare au fost nevoite să stopeze complet activitatea. Au apărut șomerii pe bandă rulantă. În vestul României, tinerii încrezători schimbau locul de muncă la discreție, deși pregătirea lor era mai mult decât discutabilă. Pentru mine, aflat într-o situație complet nemeritată, tot ceea ce s-a întâmplat a fost posibil prin grija câtorva oameni de afaceri abili care au reușit să atragă investiții, dar salariile nu au fost altceva decât un ajutor social special. Mai trebuia să se pună taxă de intrare la locul de muncă, atât la privat,cât și la stat… Aș menționa doar că în țări renumite chiar și un euro sau un dolar înseamnă mult și că a monetiza este un act cultural…

În fine, trebuie să apreciem părțile bune ale situației actuale. Oamenii bineintenționați pot exersa înclinațiile domestice, există mai mult timp de petrecut în familie, amintirile copilăriei putând constitui un liant. Internetul și Facebook-ul rămân totuși cel mai bun îndulcitor natural al zilelor noastre. Sub aspectul educației aș evidenția un sistem ingenios care este funcțional în S.U.A. și Marea Britanie la anumite niveluri – home school. Acest concept propune educarea copiilor de către părinți (de regulă intelectuali, dar nu numai) la domiciliu. Domestic sistem strălucește de cinci stele datorită acestei abordări, deși astfel copilăria este oarecum mai săracă, privată de prietenii și de unele amintiri ulterioare esențiale. M-aș bucura dacă locurile de muncă de tipul home-office, remote ar înflori datorită zodiei momentului și dacă munca în sine de tip blogging, online ar fi apreciată astfel la justa ei valoare…

Așadar doar atunci când merg săptămânal pentru ceva cumpărături ies în și din localitatea natală. În rest, la domiciliu citesc, recitesc cărți și avansez fără termen cu câteva proiecte personale. Îngrijesc florile, pomii fructiferi, mă reculeg în preajma spațiului verde care mă sensibilizează suplimentar prin noblețea și puritatea lui. Deocamdată au înflorit doar corcodușii care sunt ancestrali, sunt de-ai noștri și pe care i-am îngrijit deosebit de puțin. Toate aceste hobby-uri sunt o adevărată terapie dincolo de utilitatea lor și de aspectul creat. Și când mă gândesc că atenția mea pentru îngrijire se rezumă la maxim o oră pe zi… Deși ne găsim într-o perioadă crucială și de răscruce, spun totuși: “Nu mi-e frică de Bau-Bau … !”

Cu speranța că vom depăși aceste momente deosebit de dificile, încrâncenate, fără precedent dedic umanității și reinventării colective un triolet personal:

spre Paradisul lui Dante

“O, Dante, plecăm spre Paradis?” –
că te urmez cu umilință…
e viața fum, abur și vis:
“O, Dante , plecăm spre Paradis?”
prin negrul Iad, de nedescris,
spre Purgatoriu cu speranță:
“O, Dante, plecăm spre Paradis?” –
că te urmez cu umilință…

Vă doresc un Aprilie 2020 splendid, lipsit de păcăleli păguboase, în ton cu spiritul primăverii … !

Mărțișor 2020, Biserica Victorioasă, “Que Viva Picasso”, Muzeul Iluziilor !


Un final de Februarie 2020 scurs sub aceleași note tandre ale temperaturilor și un debut de Martie 2020 puțin mai mohorât, dar destul de candid. Mărțișorul a căzut în acest an într-o zi de duminică și cel puțin eu m-am rezumat să trimit doar mărțișoarele și urările virtuale. De fapt am atașat și un triolet , zic eu, special dedicat lui 1 Martie. Întreaga natură este nerăbdătoare să purceadă către spectacolul neegalat și plin de sensibilitate al vieții și al primăverii și dacă credeam inițial că toate sunt ceva mai rezervate și în repaus, uitându-mă mai bine am văzut majoritatea florilor ițindu-se și corcodușii la un pas de înflorire. Dacă am reuși să ne primenim și noi în această primăvară a lui 2020 ar fi deosebit de plăcut și util… Sunt însă convins că vom reuși să zâmbim , că vom fi mai senini și că vom fi mai atenți cu lucrurile care ne înconjoară.

De multă vreme îmi doream să vizitez și să abordez un subiect ceva mai jovial, deși mă străduiesc în abordarea proprie să introduc nota de optimism și bunădispoziție fiecărui domeniu sau eveniment. Așadar am tresăltat de bucurie când am aflat că Muzeul Iluziilor este prezent la Oradea și că se poate vizita. Iluzionismul poate părea, bineînțeles, neortodox sau pseudo-științific, dacă nu chiar ocult. Cu siguranță însă are atractivitatea lui și are fundamente științifice incontestabile. Ajuns la locația casei de cultură am solicitat un bilet și într-un mod cu totul surprinzător doamna respectivă mi-a spus că pot intra împreună cu grupul de copii din față fără să plătesc. Am insistat, dar nu a dorit să mă încaseze, iar eu am intrat în cele din urmă pentru a nu pierde ora respectivă de intrare. Prezentatorul a prezentat toate atelierele, iar copiii au fost deosebit de încântați. Trebuie să recunosc că și pe mine m-au impresionat spre exemplu oglinzile care reflectau aceiași persoană în patru imagini de dimensiuni diferite, de parcă ar fi fost realizate de către mine la prima încercare, ca un defect… Bineînțeles că experimentele explicate s-au consumat unul după celălalt devoalând paradoxuri, dileme, iluzii optice … Deși s-au prezentat ateliere destul de complexe axate și pe domeniul electro-magnetic, cel mai interesant mi s-a părut cel care evidenția … căderea unui dublu con pe un plan înclinat. Paradoxal, el urca pe planul înclinat, dar o dată explicat se dovedea că el de fapt urma regulile fizice cunoscute creând iluzia urcării în plan înclinat fără altă forță care să-l ajute. La final am vizionat și câteva desene imposibile sau paradox care pot să-ți solicite neuronii sau să te contrarieze o perioadă. De fapt, majoritatea acestora erau cunoscute din antichitate, grecii fiind adevărați maeștri în lansarea și dezvoltarea unor enunțuri de acest gen. Cred că într-o primă fază fizica, chimia sau matematica ar fi mult mai atractive pentru generația tânără dacă ar fi prezentate astfel. O senzație de acest gen, mult mai profundă, am trăit doar în copilărie când am fost în tabără la mare la planetariul și delfinariul din Constanța. În întunericul din planetariu se vedeau doar constelațiile, iar întunericul era deplin. La ieșire, lumina bruscă mi-a lăsat impresia că de fapt am călătorit într-un alt univers… În aceiași zi delfinii atât de jucăuși și inteligenți mi-au demonstrat că și animalele lăsate de către divinitate pe pământ pot fi sublime și pot fi de asemenea dintr-o altă lume… Mă gândeam la final la un aforism al lui V. Butulescu: “Mai ușor scoți iepuri din pălărie, decât înțelepți din urna de vot” …

O renumită expoziție realizată printr-o colaborare multi-națională poate fi admirată la Muzeul Țării Crișurilor. Așadar , nu a trebuit decât să-mi sincronizez programul și să vizitez. Que Viva Picasso prezintă lucrările cubiste și abstracte ale marelui artist, beneficiind de o prezentare și clasificare deosebite. Litografiile sunt deosebit de sugestive și P. Picasso a reușit să sintetizeze magistral viziunea sa asupra artei și societății într-o perioadă foarte agitată la nivel internațional. Impresionant este faptul că lucrările sale au avut un impact imens și imediat în epocă și apreciate sau recenzate corespunzător. Unele dintre ele puteau părea atât de banale pentru un amator, dar atât de profunde pentru specialiști. Am avut ocazia să descopăr personalitatea lui Picasso când am citit poemele sale în vers alb și am constatat că merită să fie reanalizat și în acest domeniu. În fine, Picasso ne învață cât de important este un punct, o linie șerpuită sau frântă… Prin cubism el încearcă să demonstreze cât de banală e realitatea și cum firescul se destramă sub forța și forma artificialului necontrolat și dominant… Criticul și istoricul de artă Thierry de Duve spune atât de înduioșător că <<arta are un nume propriu>> și susține că “cultura ca valoare este făcută de tribunalul istoriei, unde unele valori culturale sunt create, în timp ce altele sunt distruse”.

Ne găsim în perioada postului Paștelui deja, dar foarte puțină lume mai are timpul sau dispoziția de a conștientiza acest lucru. Este foarte bine însă că unii mai poartă în memorie vremea bunicilor și acordă și acestei perioade din an o atenție specială. Un mesaj telefonic de această dată mă anunța că decenu.eu organizează un eveniment și mă invita să particip. Dat fiind și momentul anului m-am străduit să ajung la timp și nu am regretat. Amfitrionii evenimentului propuneau o discuție colocvială pe subiectul primei jumătăți de mileniu din existența bisericii creștine, discuție moderată totuși de către un specialist în domeniu – Ciprian Simuț. Biserica creștină prigonită timp de trei secole, apoi recunoscută și ulterior victorioasă ( dar intolerantă de data aceasta cu celelalte religii, culte) a fost prezentată și ideea creștină evidențiată prin universalismul ei, prin modelul cultural și uman propus, prin speranța vieții veșnice și a smereniei pe care le promova. Chiar dacă cei mai malițioși au văzut prin creștinism un stoicism iudaic, valoarea culturală a creștinismului este enormă și importanța lui istorică în ultimele două milenii este fabuloasă. Educat în școlile elenistice, Apostolul Pavel se temea la sfârșitul vieții să nu piardă cumva cununa mântuirii în urma alergării pe acest pământ, iar cel mai iubit de către Mântuitor dintre apostoli – Apostolul Ioan, își începea evanghelia astfel: “1.La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu, Cuvântul era Dumnezeu … 4. În El era viața și viața era lumina oamenilor. 5. Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o”… ( Evanghelia după Ioan, Cap. 1, 1-5).

În plan național o anumită instabilitate politică trenează și de asemenea multe griji și rezerve privind evoluția economică, semn că nu suntem tocmai pe calea cea bună și nici sub cele mai bune auspicii. În plan internațional frica de coronavirus a atins cote planetare. Îngrijorarea personală este că poate e vorba despre mult mai mult,  de faptul că o întreagă suită de viruși mai periculoși și necunoscuți pre-existenți sau post-existenți coronavirusului pot exista și vor fi descoperiți curând, iar circulația haotică și necontrolată a bunurilor și persoanelor să fi răspândit deja ceea ce e de nedorit. Implicațiile asupra economiei mondiale vor fi cu siguranță imense, iar noi suntem prea mici pentru a le analiza complet. În fine, pentru a încheia într-o notă optimistă, vă propun un triolet personal dedicat Mărțișorului 2020 :

am cumpărat trei mărțișoare:

cu buburuză, crin și ghiocel…

e liniște în buzunare –

am cumpărat trei mărțișoare…

este Femeia zi cu soare,

iar Mărțișorul – porumbel;

am cumpărat trei mărțișoare:

cu buburuză, crin și ghiocel…

Vă doresc o lună Martie 2020 plină de iubire, de restabilire a echilibrului interior și de prosperitate !

 

 

Planeta – casa noastră, “Prince of Persia”, Conu` Leonida, Gânduri la început de an !


Un Ianuarie 2020 generos sub aspect meteorologic și un debut de Februarie 2020 neașteptat de călduros. Doar în câteva zile pe săptămână frigul proverbial al perioadei traversate s-a sumețit cât de cât. Nopțile lungi sunt singurele care confirmă anotimpul, iar în zilele geroase vrăbiuțele și pițigoii sunt într-o alertă mai mare, căutând hrană, fiind mai grăbite în toate acțiunile lor. Două mici hrănitori pe care le-am pus în curte parcă fidelizează aceste mici înaripate. Curând ceea ce părea neverosimil devine o proprietate pe care și-o revendică fiecare dintre ele. Din fericire repausul vegetativ nu este perturbat momentan, deși există zone din țară unde este invocat și acest aspect. Oamenii în general au devenit ceva mai sedentari. Ei preferă micile activități de pe lângă casă și se aventurează doar dacă este vorba despre activități recreative de sezon. Într-o oarecare măsură, niște fructe frumoase la toamnă se pot pregăti încă de pe acum… Îmi amintesc iernile mult mai grele cântate într-un fragment de către Alceu: “Ninge. Zeus de sus din ceruri/Ne trimite iarna grea/Apele sunt înghețate/Toate sloi”.

Încerc să mă menajez cât mai mult posibil, dar unele indispoziții tot se depun. Nemulțumirea personală în plan financiar și poate chiar profesional sunt doar două dintre punctele nedorite care mă preocupă. Cel mai neplăcut este faptul că vina nu este a mea, ci a societății în care trăiesc, chiar dacă sunt convins că peste tot sunt probleme. Cel mai mult mă deranjează că mie nu mi se întâmplă chiar dacă merit, că pentru mine nu funcționează chiar dacă sunt îndreptățit. Mă surprinde și mi se pare incredibil elanul inerțial în care se lasă cuprinsă toată societatea sau modul în care persoane din alt orizont cultural pretind funcții retribuite la nivel occidental. Societățile, deși într-o schimbare fără precedent în ultimele decenii, nu au reușit să sădească și etica sau să cultive oameni integri decât în ediție limitată. “Sapă numai, sapă, sapă/până dai de stele-n apă”…, vorba marelui poet.

Există momente când lumea vibrează având propriile temeri sau agitându-se suplimentar și alarmându-se peste ceea ce este cunoscut a fi ritmul firesc. Văd anul 2020 ca o piatră de hotar și chiar cred că dincolo de deceniul trei al acestui secol umanitatea ar putea să se reinventeze. Anul a debutat vijelios, mai furtunos decât ne-am fi gândit vreodată. În S.U.A., o decizie a președintelui american a curmat viața unui mare general iranian implicat la nivel înalt în problemele Orientului Apropiat și Mijlociu. Isteria a cuprins rapid întreaga planetă: debutul celui de-al treilea război mondial, apocalipsul etc. erau doar câteva dintre opiniile vehiculate. Întotdeauna spiritele sunt foarte agitate, stând toți ascunși în dormitoare precum Conu` Leonida față cu reacțiuneaPrince of Persia fascinează pe occidentali și e posibil ca unii să-și fi căutat volumele și filmele din acest gen de prin dulăpioare. Cred că acțiunile teroriste trebuie sancționate cumva și că lumea musulmană trebuie să găsească resursele de a impresiona altfel. Un gazel pe zi, algebra exersată permanent, iar din Coran citirea versetelor pacifiste ar putea fi un bun început. Cu siguranță americanilor nu le place să fie ignorați sau provocați. Într-o incertitudine atât de ridicată și în mijlocul unor amenințări atât de mari este o minune că populația rezistă în condiții atât de precare. Este inutil să ne întrebăm cum ar arăta planeta noastră dacă suprafața terestră ar fi fost doar pe jumătate față de cea existentă. Cum s-ar fi scurs secolele în condițiile respective, contactele și mobilitatea fiind mult mai ridicate…În cele din urmă totul s-a calmat fără repercursiuni imediate nedorite.Omar Khayyam spunea atât de înduioșător într-un catren: ” Universul e un miraj. Viața – un vis”.

Emisfera sudică s-a înfiorat în ultimele luni. Continentul australian a fost supus unor încercări deosebit de mari. Toate sursele au evidențiat dimensiunea dezastrului și neputința oamenilor. Plante și copaci seculari, animale până atunci zglobii au căzut victime incendiilor care au luat amploare permanent fără posibilitatea de a fi stopate. Din nefericire, Australia este de acum dovada vie că ceva s-a întâmplat cu planeta noastră și că omul trebuie să găsească mijloace și metode mai eficiente pentru a trăi și crea. Cangurul – animalul simbol al Australiei, koala de asemenea, împreună cu alte sute de specii de animale, insecte, copaci și plante sunt amenințate chiar cu dispariția și au habitatul mult restrâns. Visez la o reinventare paradisiacă a planetei, la o planetă verde, și tot ceea ce s-a întâmplat mi s-a părut îngrozitor. Locuitorii trebuie să fi fost profund marcați și afectați de iadul care s-a instaurat în apropierea lor. Un eșec climatic răsunător care trebuie să ne pună serios pe gânduri pe toți. Recunoaștem cu toții atunci când spunem atât de simplu și de profund: “Planeta este casa noastră”… De cealaltă parte știrile venite din China privind virusul care s-a răspândit deosebit de rapid a îngrozit toată suflarea. În mijlocul atâtor probleme este de mirare că o anumită stabilitate se menține și că se găsesc soluții în timp util…

În această prima lună a anului evenimentele locale care mi-au atras atenția au fost prea puține, iar eu am fost mai puțin activ… Poate ar fi trebuit să merg și pe la teatru,dar mai este timp încă. Clipele de destindere mi le rezerv la un fresh, ceai sau capucino, iar biblioteca a devenit oarecum cafeneaua cititorului. Se apropie ziua îndrăgosiților și poate atunci reconcilierea generală va fi posibilă și vom încerca să fim mai atenți cu celălalt și mai buni. Aflat acasă în majoritatea timpului îmi organizez propriile materiale și continuu să duc la bun sfârșit câteva proiecte, iar în timpul liber găsesc de făcut câte ceva prin curte și grădină.

Vă doresc o lună Februarie 2020 memorabilă, benefică și plină de iubire … !