Archives

Expoziția Umoristică, “MasterLibris”, “Idiotul Cultural”, Tineret și Presă Liberă !


Sfârșitul lunii Aprilie 2017 m-a convins că se poate chiar mai rău, iar debutul lunii Mai 2017 mă motivează să-mi mențin echilibrul interior și să privesc oarecum încrezător spre oportunitățile anului. Natura se străduiește să ne răsfețe printr-o inflorescență și vegetație luxuriantă, dar din punct de vedere climateric încă persistă suficiente fluctuații și zilele ploioase și răcoroase indispun pe majoritatea semenilor.

  

Am constatat cu nemulțumire de foarte mult timp cum acea parte a populației care are sau ar trebui să aibă responsabilități în societate se complace în lenevie și dezinteres și oameni care au comis răutăți majore se comportă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu pot să înțeleg cum obțin dumnealor liniștea interioară și nici tăcerea celor afectați. Dar cine sunt eu ca să judec, nu-i așa ?

Consecvent unei mici strategii proprii am reușit în cele din urmă să obțin, dincolo de interviuri sterile și promisiuni, câteva colaborări pe sistem de voluntariat sau comision și chiar o angajare pe perioadă determinată. Spre exemplu, un proiect deosebit de interesant și ambițios numit MasterLibris, inițiat de câțiva intelectuali ardeleni pentru promovarea cărții și a cititului online este mai mult decât lăudabil, dar dacă eu colaborez ca voluntar în calitate de marketer online și copywriter și sunt alături cu inima și sufletul față de proiect, un ochi îmi tresaltă de bucurie și altul îmi lacrimă. Sunt convins că nu se va trece pe acolo, vorba celor deja trecuți, ca pe la moară, nici nu se va vinde ca pâinea caldă. Abonamentul costă, iar lectura online este la fel de anevoioasă pentru cei care cred că totul se obține rapid citind sumarul neverificat. În același timp, chiar și eu, datorită unui contract retribuit în domeniul arhivării electronice, nu-i mai acord atenția necesară. Mi s-a solicitat, în același timp, din partea unei firme de construcții prosperă, să realizez articole pentru site-ul propriu. Am trimis materialul, cât mai complet și, zic eu, am ceva experiență, dar la sfârșit domnul respectiv a fost dispus să ofere doar o cincime din suma promisă inițial, în condițiile unei prezentări exhaustive și punctuale. Domnilor manageri dacă doriți să regresați continuați pe cărările pe care le urmați. În timp ce noi avem minime succese, în alte zări sunt obținute toate obiectivele, precum se realizau unele țesături dintr-un vers al Odiseei: “Din casă s-auzea cântând zeița/Cu viers fermecător, de unde dânsa/Țesea o pânză mare, măiestrită/Ca orice lucru gingaș și subțire,/Dumnezeiesc făcut de o zeiță”. Din păcate zeițele Libertate și Pace pătrund destul de rar în gândurile noastre.

Deosebit de atras și interesat de instantanee, am vizitat la Oradea o expoziție fotografică cu specific umoristic realizată de un număr impresionant de fotografi români și străini. Expoziția Internațională a prezentat 100 Fotografii Umoristice și a fost realizată de membri fotografi ai Asociației Euro Foto Art. Subiecte variate, ipostaze inedite și stranii puteau fi surprinse în fiecare imagine și bineînțeles talentul autorului. Dincolo de umor care ne binedispune, se putea observa la unele fotografii amărăciunea realității noastre cotidiene redată de forme și culori rebele. Inspirate din fanteziile și dramele noastre, fiecare dintre ele păreau o capodoperă capabilă să zâmbească și să spună: oricum ar fi, am învins timpul prezent. La polul opus, celălalt sediu al bibliotecii județene propunea fotografii de modeling ale unor tinere orădence care acordă o atenție deosebită vestimentației. Cât de diversă este lumea noastră, iar imagistica deține un rol esențial ! Unele dintre fotografii realizate într-un stil vintage, retro, alb-negru păreau a fi realizate de către frații Lumière în persoană. Având o mică experiență în postări, fermecat chiar de rezultatele acestor preocupări, pot să spun că mă fascinează domeniul.

     

În plan internațional nu ne putem permite un rezumat. O complexitate dezarmantă și deprimantă uimește și anulează valorile general umane. Atentatele teroriste se părea că nu mai contenesc pretutindeni în Europa, alegeri prezidențiale cu oscilații în Franța, instabilitate în Orientul Mijlociu și Apropiat, iar tăcerea și neputința indivizilor și generațiilor descumpănește. Mă animă convingerea că nimic nu va fi posibil fără eforturi umanitare și resurse educaționale imense pentru modelarea interioară a fiecărui cetățean al lumii noastre, iar dacă resursele financiare ar fi mai reduse puteți să apreciați dumneavoastră. Din nefericire nu fiecare membru al unei societăți are filtrul interior și discernământul personal pentru a fi considerat un exemplu sau încadrat în limitele normalității. Societățile evoluate încearcă să vină în întâmpinarea propriilor cetățeni din dorința de a preveni accidentele și derapajele majore, existând un cadru intern, o supranatură care poate prevedea printr-o determinare apriorică profilele generale. Am rămas uimit cum autori ai secolului XIX sau perioadei interbelice, spre exemplu, sunt foarte actuali prin observațiile lor. Emile Durkheim spune : “Societatea creează în om un om nou. […] Această virtute creatoare este, de altfel, un privilegiu special al educației omenești”. Autoarea româncă, Elisabeta Stănciulescu, menționează că Parsons lansează teoria actorului suprasocializat ( acest aspect poate fi surprinzător epocii respective,dar mult mai actual zilelor noastre) și acesta postulează la fel ca E. Durkheim existența unui Idiot Cultural care reproduce automat, fără discernământ. “Un astfel de actor este indispensabil unei societăți înalt integrate și stabile, dar este tot atât de utopic ca însăși această societate”, spune ilustra autoare continuând : “în acest context ordinea socială este privilegiată în detrimentul schimbării” ( Elisabeta Stănciulescu,Teorii sociologice ale educației, p. 70). Emile Durkheim în Educație și sociologie spunea : “Cuvântul educație a fost întrebuințat adesea cu un înțeles foarte larg, pentru a determina totalitatea influențelor, pe care natura sau ceilalți oameni le exercită fie asupra inteligenței, fie asupra voinței noastre”. El menționează definiția anterioară a educației oferită de către Stuart Mill ( englez ) : “tot ceea ce facem noi înșine și tot ceea ce fac alții pentru noi, cu scopul de a ne apropia de perfecțiunea naturii noastre”.

Am traversat o perioadă în care s-a sărbătorit Ziua Tineretului și Ziua Presei Libere. În privința tineretului putem aprecia că această categorie a societății, deși nu este cu adevărat ceea ce ne-am dori cu toții, reprezintă speranța și perspectiva fiecărei națiuni. Generația tânără ar trebui ajutată și direcționată corect. Despre presa liberă însă putem vorbi decât printr-o idealizare nerealistă și într-o mare măsură am constatat că întregul domeniu nu are nici măcar elanul anterior. Există o anumită promptitudine, determinare și coerență, dar secondate de unele compromisuri și de elemente manipulatoare. Majoritatea oamenilor știu că 1 Mai este ziua când poți să mânânci câți mici vrei și câtă bere poftești, dar nu că este ziua când poți să te bucuri de munca depusă peste an indiferent de genul ei ( fizică sau intelectuală ).

 

Dorind o mică deconectare de la problemele zilnice reușesc în miezul fiecărui anotimp cel puțin câte o ieșire recreativă la marginea localității natale. Pădurea cu puternice caracteristici medievale a înverzit din nou, deși pare destul de neîngrijită. Coroana și arcadele ei te întâmpină maiestuos și pe ici pe colo mai pot fi observați cerbi lopătari, căprioare, iepuri însoțiți de triluri impresionante de păsărele. Prospețimea aerului respirat cu iz de frunze de stejar care este majoritar poate contribui la fortificarea fizică și psihică a organismului. Timpul petrecut a fost prețios, dar în lipsa driadelor și limnadelor am revenit în localitate. Din ce cauză nu avem un proiect nou ambițios pentru valorificarea acestor tezaure naturale și proiectele vechi sunt abandonate este o problemă cu acoperire largă în România și ar trebui să ne ridice la toți semne de întrebare.

    

Vă doresc o lună Mai 2017 înfloritoare, reconfortantă, plină de prospețime !

“Ratio&Revelatio”, MR. “1989”, “Brexit Clock”, Sărbători Pascale 2017 !


A doua jumătate a lunii Martie 2017 s-a scurs aproape imperceptibil, iar luna Aprilie 2017 sper să aducă doar păcăleli pline de bunădispoziţie şi zâmbete inocente. Revenit pe meleagurile natale, după experienţa britanică, am încercat să mă regăsesc şi să mă reinventez dacă este posibil. Din păcate a trebuit să constat că sunt din nou cu economiile într-o zonă inacceptabilă şi nerezonabilă. Primăvara 2017 şi-a intrat în drepturi şi poate doar ea a reuşit să mă amăgească încă o dată, convingându-mă să reiau în timpul liber activităţile prin grădină , pe la floricele ( lăcrimioare, lalele, zambile,etc.) sau căpşuni şi pe la pomii fructiferi. Cireşii au înflorit deja îndemnându-mă parcă să scriu un haiku în spirit românesc.

  

Deşi deosebit de îndurerat din motive personale, am urmărit evoluţiile internaţionale şi mă declar năucit. Ceea ce părea sau chiar s-a dorit doar un avertisment a devenit un profil solid al unei certitudini ireversibile. Brexit Clock” a început să ticăie, iar Europa nu va mai fi niciodată completă fără Marea Britanie. Visul european a suferit, după şase decenii de construcţie instituţională şi extindere meticuloasă, o mare înfrângere, fiind confruntată cu fenomenul deconstrucţiei. Consider deosebit de grav ceea ce s-a întâmplat, iar pierderile vor fi, cred eu, din păcate, enorme de ambele părţi. Identitatea europeană va fi observabilă din Groenlanda şi până la Urali sau de la Polul Nord până în insulele din Marea Mediterană, dar unitatea europeană din nefericire nu va fi posibilă într-un model integrator şi generalizant. Decizia pozitivă a generaţiei anterioare din Marea Britanie, poate surprinzătoare atunci, a fost contrazisă mult mai surprinzător de generaţia următoare. Mulţimea ezitărilor şi neseriozităţii, a experimentărilor şi empirismului în plan politic şi economic sunt dăunătoare şi macină societăţile europene. Etica, dicţia, atitudinea, ordinea interioară a acestor responsabili chemaţi să ne reprezinte şi să contribuie la unitatea generală sunt în cele mai fericite cazuri afectate. Erasmus din Rotherdam  în Elogiul Nebuniei scria în vremuri la fel de tulburi prietenului său Thomas Morus ( un olandez către un englez ) : ” Omul care s-a încumetat să ia între mâinile sale soarta unui neam nu mai are viaţa lui, ci trăieşte doar pentru stat. Veşnic grijuliu cu fericirea supuşilor săi, el trebuie să fie întâiul care să se supună legilor, în care se reunesc puterea legislativă şi cea executivă. El trebuie să vegheze asupra cinstei miniştrilor şi dregătorilor. Toţi ochii sunt aţintiţi asupra sa, aşa că singur poate prin pilda purtărilor sale să se asemene fie cu un soare strălucitor ce-şi răspândeşte razele strălucitoare asupra pământului, fie cu o cometă blestemată ce aduce numai amărăciune şi moarte. Trebuie să ştie că viciile inşilor oarecare din mulţime nu sar în ochi, dar că rangul său îl opreşte de la oricare încălcare a datoriei. Alminteri cea mai mare nesocotinţă a lui este un izvor otrăvit din care beau toţi supuşii”. Cred că afirmaţiile multiseculare sunt mult mai actuale datorită sistemului democratic contemporan. Din păcate, Uniunii Europene îi va lipsi magnificul steag UK . . Între timp, un alt atentat a îndurerat Marea Britanie şi a avut loc pe Podul Westminster şi Palatul Parlamentului.

Am observat de asemenea că viaţa politică românească este la fel de agitată. M-a sensibilizat oarecum şi mulţumit sărbătorirea la nivel naţional a Zilei Internaţionale a Poeziei. Poemul a fost adulat măcar în acel cadru al manifestărilor specifice dedicate. Mă gândeam care versuri mi s-ar fi potrivit mai mult în aceste momente ( unul despre anotimp, despre aspiraţii cosmice, de dragoste sau profund şi uşor nostalgic) şi deşi am citit foarte multă poezie de bună calitate în ultimii ani am optat ( datorită experienţei londoneze ) pentru următoarele versuri :” Ceea ce mă înspăimântă/ E singurătatea-n mulţime,/ Aglomerările rele/ De fiinţe necunoscute-ntre ele/ Şi mai neînsemnate/ Şi mai fără chip/ Decât firele de nisip/  [… ]Minuscule fiare/ Strânse în haite/ De fiinţe străine,/ Indiferente unora altora/ Şi fiecare faţă de sine” ( Ana Blandiana, Nu singurătatea). În mare măsură, banul şi nepăsarea sunt blestemele marilor metropole şi ale civilizaţiilor.

 

La OradeaSala festivă a Facultăţii de Drept a găzduit un eveniment dedicat momentelor Revoluţiei Române din 1989. Autorul mai multor lucrări despre Revoluţia RomânăGrigore Cartianu, jurnalist, scriitor, a prezentat deosebit de bine condiţiile interne şi internaţionale ale evenimentelor din 1989. Singurul reproş care-i poate fi atribuit este stilul de redactor şi comentator sportiv utilizat, cu siguranţă datorită timpului relativ scurt alocat unei descrieri atât de vaste şi pretenţioase. În mod cert, ne-am întrebat cu toţii măcar o dată ce s-a întâmplat cu noi atunci şi de atunci. S-au scurs aproape trei decenii. În perioada în care m-am aflat la catedră am predat această lecţie ani în şir şi am constatat că generaţia tânără ori nu cunoaşte subiectul, ori nu-l interesează, ori are o imagine coruptă despre el. Doar rareori întâlneam opinii bine conturate şi argumentate. Consider anul 1989 unul de excepţie prin complexitatea lui la nivel internaţional, în mare măsură irepetabil. De asemenea, cred că doar carisma şi determinarea lui Mihail Gorbaciov, apărut providenţial, l-a făcut posibil din interior pe cale paşnică. În SUA, generaţia respectivă a dat dovadă de mare unitate ,viziune şi hotărâre. Estul european a optat pentru democraţie într-un elan firesc, doar în România dictatorul Nicolae Ceauşescu s-a încăpăţânat să reziste. Am citit poate peste o sută de lucrări importante care tratează acest subiect şi toate argumentele posibile. Din nefericire, în România totul s-a încheiat într-un mod sângeros, iar speranţele iniţiale s-au evaporat foarte repede, făcând loc incertitudinii, haosului economic, mineriadelor şi submediocrităţii. Anii ’90 au fost destul de obscuri, iar singura mare realizare a fost existenţa a doi poli în plan politic capabili să ofere legitimitatea unei minime vieţi democratice şi spirituale, în ciuda corupţiei şi degringoladei. După anii 2000 speranţele au renăscut, mediul de afaceri s-a îmbunătăţit, România adevenit stat european şi membră a NATO. Din nefericire, capitalul şi brandurile româneşti abia acum dacă se profilează, iar România a pierdut foarte mulţi specialişti şi intelectuali care au optat pentru cariere în Occident. În paralel, mulţi cetăţeni români slab calificaţi au îngrozit străzile oraşelor europene. Indiferent cum am privi lucrurile, la Revoluţia Română ( chiar termenul a fost pus sub semnul întrebării ), a participat şi poporul român şi revoluţia rămâne expresia aspiraţiei poporului român pentru libertate şi democraţie. MR. 1989 este original, unic, grandilocvent. Majoritatea participanţilor la eveniment au fost din rândurile tinerilor şi majoritatea lor din păcate nu au o opinie bine structurată asupra acestor momente astrale ale istoriei.

 

Sărbătorile Pascale se apropie cu repeziciune, iar postul cel mare rânduit de către biserică îndeamnă măcar la moderaţie. În acest an nu mă pot număra printre cei riguroşi, dar am fost destul de cumpătat. Jertfa Mântuitorului, după cum spun Evangheliile, a fost pentru absolvirea păcatelor omenirii în faţa lui DumnezeuSf. Niceta de Remesiana spunea în Opere, II,V,5-6” A PĂTIMIT SUB  PONŢIU PILAT. […] A TREIA ZI A ÎNVIAT DIN MORŢI, cum spune profetul, între morţi liber. Nici nu putea fi stăpânit de moarte Hristos, Care ţine toată puterea: şi a morţii şi a vieţii. S-A ÎNĂLŢAT LA CERURI, de unde şi pogorâse…”. Ca membru al societăţii laice, port în acelaşi timp un respect deosebit Bisericii, religiilor şi mă declar un membru al speciei homo religiosus.

Într-una dintre zilele când am trecut pe la Oradea, am intrat pe la Salonul de carte Ratio & Revelatio amplasat în zona centrală a oraşului şi deschis de puţină vreme. La fel de cochet ca şi cel din Cetatea Oradea, acest salon beneficiază de lumina soarelui şi de o ofertă de carte diversificată. Am servit un ceai în acest spaţiu atât de frumos decorat şi dedicat activităţilor şi evenimentelor literare. Să sperăm că raţiunea şi revelaţia, inspiraţia vor învinge şi spiritul sapienţial, cultural şi ştiinţific ne va lumina feţele şi gândurile.

  

Vă doresc o lună Aprilie 2017 candidă, Sărbători Pascale luminate, regeneratoare, prosperitate şi linişte sufletească !

 

“Abstract”, “The European Space”, “Arthur şi Camelot”, Activităţi de Caritate !


Un sfârşit de ianuarie 2017 şi început de februarie 2017 destul de complicat şi agitat pentru mine. Temperaturile din România au fost destul de scăzute , iar pe unde mă găsesc acum climatul oceanic este mai prietenos decât m-aş fi aşteptat vreodată. Deşi mă consider o persoană deosebit de adaptabilă şi suficient de pregătită să fac faţă unor cerinţe noi sau neprevăzute , cu o vocaţie deschisă spre universalitate, alegerea recent făcută ar fi putut bulversa, fie şi măcar în parte, pe oricine.

february

Aflat încă pe la Oradea la începutul celei de-a treia decade a lui ianuarie 2017 am fost ispitit să trec într-o vizită la expoziţia unuia dintre cei mai tineri şi renumiţi artişti plastici orădeni, Radu Pământ. Expoziţia, deosebit de bine mediatizată, şi-a devoalat magnificele creaţii una după cealaltă într-o pleiadă de subiecte şi culori, fiinţând în Cetatea Oradea sub numele de “Abstract”. Teme misterioase şi spectaculoase precum genesis, mineral, vulcano şi-au găsit un punct de sprijin în imaginarul creativ al autorului şi concretizarea într-o efervescenţă de culori porfunde şi scoase în relief. Am rămas impresionat de conversaţia avută cu dumnealui prin care mi s-au confirmat solidele cunoştinţe ale acestuia privind pictura abstractă contemporană. Contururi şi detalii notabile puteau fi surprinse pe fiecare pânză chiar dacă fiecare puteau părea întâmplătoare.

img_20170113_144123 img_20170113_144102 img_20170113_144038 img_20170113_144005

La Biblioteca Universităţii Oradea m-am hotărât să particip la o lansare de carte care propunea un domeniu atât de vast, de interesant şi provocator. În condiţiile în care în întreaga Europă toate naţiunile aşteaptă semnalul unor noi dimensionări şi progrese satisfăcătoare , existând în acelaşi timp oarecare fiori reci privind posibile regrese, cartea lansată de către prof. univ. dr. Ioan Horga, ”The European Space. Borders and Issues”, se găseşte pe aliniamentul unei abordări echilibrate şi optimiste , cu importante remarci şi apeluri la trecutul european , relaţii internaţionale şi tradiţii europene comune. Lansarea a făcut posibile şi dezbaterile alături de aprecieri laudative în condiţiile unei audienţe consistente : studenţi, profesori universitari, bibliotecari, presă sau persoane fascinate de acest subiect. Identitatea şi cultura europeană sunt bunurile cele mai de preţ ale fiecărui membru al acestui continent indiferent de specificul naţiunii din care face parte. În fine, pot fi invocate atât educaţia, cât şi valorile europene pentru a aprecia la superlativ tot ceea ce a oferit această parte de lume întregii umanităţi, dar cred că majoritatea membrilor conştienţi şi oneşti îşi reproşează lipsa unei unităţi şi coeziuni mai coerente şi funcţionale. În privinţa viitorului european ne punem întrebări bineînţeles cu toţii, dar nu ne rămâne decât să sperăm că aspiraţiile acestei construcţii europene către universalitate vor prima unor interese de moment ale unor grupuri sau politicieni.

lansare-carte-horga horga-lansare

Deşi am urmărit înfrigurat evoluţiile confruntărilor putere-opoziţie din România, fiind îngrijorat de posibilele implicaţii socio-economice pe care le pot cauza , am dat curs unei oferte suficient de interesante care începuse să prindă contur în urma unei aplicaţii la un job în străinătate. O firmă de recrutare destul de importantă mi-a propus un loc de muncă în Marea Britanie pe un post al unei societăţi de caritate care susţine eforturile unui grup de profesionişti  pentru intervenţiile rapide cu elicopterul, necesare unor copii cu probleme de sănătate . În cele din urmă mi-am zis să încerc şi, deşi perioada era deosebit de scurtă, am încercat să organizez totul pentru a pleca şi totul pentru a fi în regulă acasă, deoarece mamei aproape nu i-a venit să creadă când i-am spus. Plecarea am realizat-o prin aeroportul din Budapesta spre Londra unde am ajuns cu bine şi parcă aveam sentimentul în primele zile că sunt într-o vizită. Am găsit acest oraş aproape aşa cum mi-l imaginam şi este într-adevăr grozav prin locaţii şi oameni , casele în stil … londonez, deşi nu am vizitat sau trecut decât printr-o mică parte a lui, dar parcă mi-aş fi dorit să-l găsesc chiar mai cosmopolit decât este. Pentru un oraş atât de mare m-a surprins atitudinea relativ prietenoasă a tuturor , liniştea interioară a fiecăruia şi în acelaşi timp am văzut oameni salutându-se reciproc şi chiar îmbrăţişându-se călduros. Nu ştiu spre exemplu dacă la Bucureşti ar fi posibil aşa ceva. Comitatul Surrey este şi el în apropiere. Nu aş dori să fiu înţeles greşit: nu aleargă nimeni să-ţi sară în ajutor, dar simplul fapt că primeşti gratuit un salut sau percepi bune intenţii te mobilizează şi mobilează sau fortifică deopotrivă. Îmi amintesc că un vers  al doamnei Ana Blandiana spunea : „La Paris la colţ de străzi/Cireşele cresc în lăzi” , iar eu încercând să stabilesc o finită paralelă aş spune :” La Londra de pe străzi mii/ Cresc caisele durdulii, /Clementine , mandarine de pe ram/Se-ntind spre tine./ Şi ei fac nectar din măr ,/ Miere , lapte … şi-astâmpăr /Prune, struguri sunet scot /Şi dansează-n unipot”. Deşi vorbesc limba engleză la un nivel mediu , o engleză vorbită prea rapid sau rea a altcuiva am observat că mă afectează imediat şi pe mine. Aş putea spune că apreciez şi chiar iubesc cultura britanică şi sunt fascinat de realizările acesteia. Cunosc în mare măsură întreaga literatură „osianică”  şi am fost impresionat şi marcat de legenda reginei Boadicea sau legenda regelui Arthur. Discutăm de o parte de lume cu importante reminiscenţe celtice, anglo-saxone, normande , în aşa fel încât măreţia britanică este pe deplin fundamentată. M-au impresionat deasemenea scrierile lui Anselm de Canterbury, Thomas Hobbes, W. Shakespeare, Lord Byron sau literatura fantastică a lui C.S. Lewis , J.R.R Tolkien sau mai recent a doamnei J.K. Rowling. Dincolo de activitatea pentru colectare, pentru care urmează să fiu retribuit, am sentimentul că realizez ceva util pentru societate , deşi munca nu este uşoară deloc. Deşi timpul a fost deosebit de scurt, am reuşit să fac  câteva plimbări şi să-mi conturez câteva impresii. Prima clădire cu importante rezonanţe istorice pe care am surprins-o deoarece era în apropierea locaţiei unde sunt cazat a fost ST. Dunstans Church , deosebit de aspectuoasă, cochetă şi îngrijită. Apoi două parcuri cu lacuri pe care pluteau lebede, raţe sălbatice , iar pe lângă copaci se plimbau câteva veveriţe.

img_20170129_130528 img_20170129_133014 img_20170203_092136 img_20170129_134010 img_20170204_142233

Aflat în căutarea propriului Camelot îmi doresc ca experienţa proprie să fie una de succes şi cât mai profitabilă tuturor. Mă întrebaţi poate dacă am regrete : bineînţeles că am ! Sunt lucruri pe care doream să le realizez în ţară, iar ele au fost făcute imposibile de către cei care vă predau acum democraţia în România. De asemenea nu consider această oportunitate ca pe o soluţie definitivă.Doar un bilet low cost de avion m-a adus spre alte tărâmuri şi cred că am lăsat în ţară şi oameni care m-au apreciat şi respectat. Activitatea de caritate pe care o desfăşor mă determină să nu mă simt un parazit în societate, nici nu aş fi acceptat aşa ceva. Este ceva asemănător unor versuri din Levantul lui M. Cărtărescu : „Mă durea sângurătatea, nostalghia mă sfâşie/ De căzui pă caldarâmul cel de gheaţă viorie/ Şi mă tăvălii, sunt ore … Apoi drumul mi-am urmat/ Până, într-o piaţă vastă, geometric loc tărcat,/ Am zărit , imens, în centru, un fantastic <<Remington>>/ Oglindea în lacul negru cartierul monoton”.

dreams

Vă doresc o lună februarie 2017 benefică, prosperă şi senină !

“Lyra de Aur”, “Micuţa Clara”, “IchBinEinBerliner”, Salonul de Carte !


Zile dintre ani ( 2016-2017 ) în care încercăm să alungăm toate gândurile şi să ne umplem timpul cu preocupări demne de perioada de sărbătoare, dar, vrând-nevrând, unele momente de reflecţie îşi fac loc şi încercăm să rememorăm ceva din anul aproape trecut sau să planificăm câte ceva pentru anul care se pregăteşte să vină. Iarna s-a înstăpânit de săptămâni bune, iar veşmintele ei ne amintesc despre iernile copilăriei noastre. Pregătirile s-au situat peste tot la cel mai înalt nivel într-un regal cu specific de iarnă, cu globuleţe şi beteală. Ne propunem cu toţii să fim mai buni, mai atenţi, mai uşor de înduplecat, mai darnici. Rudolph, cel mai destoinic ren al Moşului, a fost foarte solicitat şi cu siguranţă urmează un tratament de refacere acum.

an-nou-2017 rudolf

Încercându-mă amintiri vechi de peste treizeci de ani când venea şi la mine Moş Crăciun, mi-am dorit să mă cufund cel puţin pentru câteva ore într-un tărâm de basm, nobleţe a spiritului şi trupului, a sensibilităţii îmbălsămată cu lacrimi de nostalgie. Şi nimic nu ar fi fost mai adecvat pentru sărbătorile de iarnă decât inegalabilul univers al basmelor şi povestirilor germane. Lumea teatrului a identificat de timpuriu acest potenţial cultural imens şi, chiar dacă prin autori străini, a răsfăţat publicul cu numeroase piese transpuse chiar în mirifica lume a baletului. Spărgătorul de Nuci este un exemplu grandilocvent în acest sens. Povestirea hoffmann-iană ( E.T.A. Hoffmann ) are aceiaşi dimensiune ca a basmelor Fraţilor Grimm sau a lui H.C. Andersen. Galaxia fantastică a autorului transpusă într-un balet de către Piotr Ilici Ceaikovski este desăvârşită şi o înscrie în categoria cea mai selectă a valorilor culturale universale. Sala mare a teatrului din Oradea a fost profund mişcată la desfăşurarea maiestuoasă a momentelor piesei , jucată de către actori şi balerini clujeni cu o graţie demnă de o mare trupă europeană. Visul atât de înduioşător al micuţei Clara s-a materializat printr-o adevărată dovadă de eleganţă, graţiozitate şi imaginaţie a renumitei trupe clujene, a beatitudinii condusă până la delir şi simfonie telurică şi cosmică. Aplauzele călduroase, chiar dacă au fost generoase, ar fi meritat amplificate. Liniile melodice au unduit precum în versurile lui Pindar : “Lyră de aur, tovarăşă deopotrivă/A lui Apollo şi-a Muzelor cu-oacheşe bucle,/ La glasul tău pasu-ncadenţat al horei deschide serbarea/ Iar cântăreţii ascultă de semnele tale,/ Când răsunând, tu îţi picuri primele note/ Călăuzind cu preludiul tău mişcările horei” ( Pindar, Fragment din Prima Odă Pitică ).

img_20161210_161539 img_20161210_155858 sp-de-nuci

Din nefericire, această lume atât de splendidă a naţiunii germane a fost zguduită recent de un gest criminal inexplicabil, incalificabil. Am dat Like pe pagina de Facebook a oraşului Berlin de foarte mult timp şi postările de pe această pagină mi-au părut atât de interesante şi expresive, realizate de către autori profesionişti. Chiar în urma atentatului cu una şi două zile dădusem like-uri şi mă minunam de frumuseţea atmosferei şi peisajelor de la renumitul Târg de Crăciun. La ora regretabilului atentat televiziunile au început să vuiască prezentând drama, incredibilul. Apoi pe pagina oraşului Berlin a apărut poarta Brandenburg cu nuanţa de doliu. Am considerat necesar să transmit un mesaj de susţinere. Este regretabil că tineri nevinovaţi au trebuit să moară nevinovaţi datorită unor relaţii dezarmonioase cu reverberaţii internaţionale. IchBinEinBerliner, postat la Berlin, a răsunat în interiorul fiecăruia care doreşte pace şi armonie. Este foarte simplu să răspunzi cu violenţă, dar foarte greu să-ţi cultivi înclinaţiile şi virtuţile. Simonide din Keos spunea într-un fragment: “Se spune că Virtutea mai de mult sălăşluia/ În vârful unor stânci greu de urcat,/ Şi că acum e înconjurată de lăcaşul sfânt/ Al zeilor; că nevăzută-i de-al oamenilor ochi./ Şi că spre dânsa doar cu osteneli te sui/ Şi cu sudori, ce sufletu-ţi mănâncă/ Până s-ajungi la piscul îndrăsnelii” ( Fragmentul 37).

berlin

În localitatea natală sunt prea puţine evoluţii. Comuna stagnează evidenţiind mici cosmetizări, dar în mare măsură lipsită de renumele trecutului. Lipsindu-mi instrumentele nu pot pretinde însă că iau pulsul corect. Ies destul de rar, doar pentru mici cumpărături, iar în locul mersului la biserică am început să prefer, duminica, posturile tv religioase. În fine, nu sunt mândru de acest aspect. Devine ciudat, inexplicabil : sunt în localitatea natală şi totuşi la mii de kilometri distanţă. Glumind : trebuie să exersez ştiinţa imposibilului. Sunt nemulţumit de modul în care ne risipim. Imaginaţia şi îndrăzneala lui A. Einstein a fost totuşi finită: unii oameni de ştiinţă merg mai departe azi şi susţin că viteza luminii nu reprezintă un maxim, ci doar o unitate de măsură. Se pare însă că nibelungii şi gnomii păzesc cu străşnicie secretele comorilor ştiinţei, iar “gnomul” propriu mă îndeamnă totuşi la moderaţie.

Eforturile câtorva intelectuali şi scriitori orădeni s-au concretizat chiar în perioada acestor sărbători de iarnă. Nu mai puţin de două saloane de carte au fost deschise la Oradea, dorindu-se promovarea cărţii şi a spiritului literar şi antreprenorial. Deşi piaţa de carte din România a scăzut în ultimii ani conform unor date oficiale, există totuşi şi impătimiţi , dar şi responsabili sensibili care doresc să revitalizeze acest domeniu. Unul dintre aceste saloane de carte fiinţează la Cetatea Oradea, într-o locaţie cu profunde amprente şi însemnătăţi medievale. Interiorul este de un iz medieval captivant, deosebit de propice promovării unor apariţii editoriale. Deşi oferta era una distinsă, multe lucrări le citisem deja, dar preocupat de dilema posibil-imposibil , mi-a căzut privirea pe romanul unei scriitoare franceze, Christine Angot : O iubire imposibilă. Romanul câştigător la Prix Decembre 2015 descrie poveşti de viaţă deosebit de profunde. Cât de posibile sunt iubirile,aspiraţiile, speranţele noastre? Autoarea reuşeşte să prezinte momente din viaţa de familie din Franţa celei de-a doua jumătăţi a secolului XX : “La trei ani , mergeam singurică la băcănie şi mă plimbam de bună voie pe raza câtorva străzi. Vecinii se întâlneau cu mine pe drum. Îmi cereau să le cânt vreun cântecel, să dansez twist, n-aveam nevoie de muzică”. Iar spre sfârşitul lucrării o observaţie sfâşietoare : “- Ştii …  uneori, când mă gândesc la trecut, mă întreb unde s-a dus toată lumea aceea. Şi dacă a existat cu adevărat. Îmi spun: <<Unde o fi lumea pe care o ştiam eu ?>> .  – Ne iubeam mult, mamă. – Doar asta aveam !”. Am sorbit chiar şi un capucino la acest salon şi am rămas la opinia că merită vizitat şi recomandat.

img_20161220_130533

Cu câteva zile înaintea sfârşitului de an 2016 a fost lansată la biblioteca judeţeană din Oradea o lucrare care încearcă promovarea urbei de pe Crişul Repede din puncte de vedere inedite care şi-au atras şi unele critici. Oradea.Imagini posibile a fost lansată în prezenţa unui public care a umplut sala amfiteatrului bibliotecii şi a câtorva personalităţi ale oraşului. Construcţiile Art Nouveau ale oraşului au stimulat activităţile creative, intelectuale şi comerciale sau recreative ale contemporanilor interbelici. În mod firesc, s-au înfiripat poveşti de succes şi insucces, de extaz şi agonie, mai mult sau mai puţin exagerate, la care printr-o transmitere orală sau chiar literară din epocă câţiva autori contemporani au aplecat urechea. Astfel contribuţiile arhitecţilor familiei Rimanóczy sau Vágó, vizitele în oraş ale unor personalităţi precum Ion Minulescu sau Rabindranath Tagore, detalii ale decorurilor interioare şi exterioare ale impozantelor construcţii arhitectonice au fost preluate şi prelucrate în viziunea literară a criticului de artă Ramona Novicov şi a poetului Mihai Vieru, stârnind aprecieri şi critici deopotrivă. Cât de relevantă va deveni această lucrare rămâne de văzut, dar nu aş aprecia-o ca fiind dezagreabilă în nici într-un caz. Iar în unele situaţii are menirea de a suplimenta cunoştinţele unor cititori privind destinul şi dezvoltarea oraşului.

ora-img or-im

Urări de bine, de sănătate, An Nou 2017 Fericit, prosperitate şi armonie trainică !

anulnou-9026

 

 

 

 

 

Concertul de Vioară, “Muzeul Pâinii” , “Flori” de matriţă, Democraţie şi Regalitate !


Un sfârşit de Iulie 2016 canicular şi un început de August 2016 asemănător. Abia dacă mai există uşoare adieri de vânt cu răcoriri binecuvântate. Rareori norişori răzleţi se scutură prin măreaţa lor pufoşenie în aceste regiuni de vest ale României , adevărate “câmpii Elizee” ale Crişanei deschise reveriei şi meditaţiei .

campii elizee vara incendiar

În urmă cu aproape două luni mi-am început activitatea mai mult din curiozitate , dar şi din unele considerente financiare într-una dintre fabricile cu capital francez din apropierea Oradiei , la Sântandrei, ca operator al unei societăţi poloneze de outsourcing. Nu am fost foarte încântat şi nu dau credit unor soluţii de acest gen prea mult , dar ocazia de a aborda ceva nou m-a ambiţionat. Am avut ocazia de a aprofunda cunoştinţele mele tehnice ( doar într-o paranteză – liceul meu are specializarea matematică-fizică) şi am fost uşor nemulţumit că trebuia să aştept ajutorul unor reglori sau preparatori absolvenţi ai unor şcoli profesionale doar, rareori de liceu, dar cu experienţă. Aşa cum m-am obişnuit să le numesc , “florile” de matriţă din mase plastice ieşeau din mâinile mele oră după oră. Un episod destul de greu de suportat , dar eu reuşesc să mă mobilizez şi nu sunt un leneş, făcând faţă cerinţelor calitative şi cantitative. Nemulţumirea proprie se situează însă de cealaltă parte a problemei : piaţa locurilor de muncă din România nu este deloc favorabilă mie şi nu a răspuns pozitiv. Este imposibil să aplici pentru peste o mie de joburi şi să obţii un job destinat în mare măsură celor proscrişi din societate. Cunosc foarte multe persoane cu CV-uri mult mai inferioare şi slab realizate, chiar cosmetizate, care obţin joburi bănoase şi reconfortante. Mă animă încă un spirit aventurier moderat şi un simţ al umorului care îmi oferă o anumită imunitate.

prod1

În Cetatea Oradea activităţile s-au intensificat de-a lungul acestui sezon estival atât de aşteptat. Atras irezistibil , am încercat să prioritizez etapele vizitei când am trecut pe acolo la finele lunii iulie 2016. O iniţiativă extraordinară concretizată prin implicarea factorilor de decizie locali ( Primăria Oradea, Muzeul Ţării Crişurilor) o reprezintă – Muzeul Pâinii , realizat chiar în zona unde în epoca medievală acest aliment esenţial era produs. Mi s-a spus că este deosebit de bine realizat şi spaţios, dar din păcate am ajuns în acea zi exact la ora închiderii – orele 17.00. M-am uitat doar pe geamul fumuriu către interior precum un mic copil, hoţoman de covrigi. Cu siguranţă când mai trec o să am  ocazia să-l vizitez pe îndelete. Imaginile folosite sunt de această dată din ştirile mass-media locale. Acest aliment atât de săţios şi atractiv, devenit indispensabil şi atât de comun de-a lungul mileniilor , a devenit un simbol al prosperităţii, ospitalităţii şi naturaleţii peste tot pe mapamond. Dincolo de tehnicile de producţie care au evoluat în bine şi în rău de-a lungul timpului , trebuie amintit că pâinea are o tradiţie atât de veche încât poate fi surprinsă la originile civilizaţiei. Credinţa creştină deţine profunde semnificaţii referitoare la acest aliment vital încă de la originile sale : frângerea pâinii, pilde şi a fost inclusă în taina euharistiei ( pâine şi vin) sau ca anafură sau pomeni oferite în biserică. Primirile tradiţionale la români se realizează cu pâine şi sare şi a devenit notorie exprimarea : “i-am oferit o pâine” atunci când cineva oferă un loc de muncă . Chiar rugăciunea domnească conţine : “Pâinea noastră cea de toate zilele /Dă-ne-o nouă astăzi  sau Pâinea noastră cea spre fiinţă …”.

paine-400x230 Muzeul-Painii-Cetatea-Oradea

Atracţia principală a constituit-o însă un concert de muzică clasică cu intrare gratuită oferit prin generozitatea a doi virtuoşi muzicieni locali cu care urbea orădeană are toate motivele să se mândrească : Thurzo Sándor Jőzsef şi Lucian Maliţa. Concertul a avut un public nu foarte numeros, dar adecvat spaţiului destinat acestuia. Au fost prezentate arii, sonate din G.F. Haendel, M. Haydn, Roberto Farias şi Fr.X. Tost, iar la final a fost evocată personalitatea lui Johann Sebastian Bach care a fost comemorat la 266 de ani de la trecerea în nefiinţă ( 28 iulie 1750). Ritmurile realizate cu atâta eleganţă şi claritate de către distinşii muzicieni au impresionat lăsând loc unei tăceri profunde şi misterioase , unor reflecţii adânci şi unei uşurări sufleteşti completă. Emoţionaţi cu toţii , am rămas impresionaţi de acest gen de comuniune şi eu nu am rezistat să nu felicit personal pe fiecare dintre renumiţii artizani ai acestui moment unic. Deşi ritmurile au fost de origine clasică-modernă , ele trimiteau în ansamblul arhitectonic medieval al cetăţii către imaginarea alaiurilor medievale şi a evoluţiilor pre-moderne şi moderne. Precum în câteva versuri din Cântecul Nibelungilor IX puteai visa la armonie şi solidaritate : “Care mai de care mai arătoase, cu pajişti florate pe pieptare brodate,/ Una mai mândră decât alta izbuteau în frumuseţe să se arate.  …  Iar când cele mlădiţe copile cu belşug de giuvaieruri s-au gătit/ Iată că şi stolul vultanilor războinici în mare număr s-a vestit;/ Cu largile scuturi poleite , în trapul roibilor când înaintau/ Lungi suliţe, din tulpină de frasin , cu dreapta lor oştenii falnici avântau”.

IMG_20160728_175830 IMG_20160728_180549 IMG_20160728_181229 IMG_20160728_181231

Deşi situaţia generală din România nu este deloc de invidiat , veştile în plan internaţional sunt deosebit de îngrijorătoare. Nu prea există zi care să nu evidenţieze o nouă tentativă de atentat sau atentat revendicat , iar Turcia care părea un adevărat campion al stabilităţii orientale s-a dovedit suficient de instabilă şi cu probleme interne atât de grave. Dacă anul trecut Turcia promitea Europei o soluţie la problema imigraţiei , acum putem să-i observăm limitele. O ţară a contrastelor şi mentalităţilor diverse, un fost imperiu cu o populaţie numeroasă de origini variate, Turcia se zbate între democraţie şi haos, deşi a făcut eforturi uriaşe pentru a se democratiza.

O ştire vehiculată cu o repeziciune năucitoare şi regretabilă a revelat cât de nedreaptă este moartea sau poate chiar viaţa … ! Majestatea Sa Regina Ana , soţia Regelui Mihai I al României a decedat la vârsta de nouăzeci şi doi de ani (92) . O prinţesă europeană, membră a unor familii nobiliare atât de renumite , cu o biografie atât de interesantă , cu o viaţă de familie ,alături de soţul ei, deosebit de activă şi frumoasă , Regina Ana a reuşit să se facă iubită în ţară şi străinătate , fiind în acelaşi timp deosebit de discretă. Doresc să transmit omagiile, condoleanţele  personale şi pe această cale !

ana

Vă doresc o lună August 2016 benefică, prosperă şi augustă !

 

Mărţişor 2016, “Cuibul Democraţiei”, Star Wars, “Oameni de-ai locu’ … lui”, Muză Adormită !


Anotimpul rece a fost mai îngăduitor decât oricând în regiunile de câmpie cu adieri mângâietoare şi mediteraneene. Cei de la șes suntem mai la “poale” se poate spune, dar câțiva cunoscuți îmi spuneau că la munte, chiar dacă iarna a fost mai blândă, nu a lipsit zăpada . Noi , ceilalți, am traversat o perioadă mai degrabă primăvăratică care a excelat în umiditate și raze insistente, dar înșelătoare ale Soarelui. Zâna Primăvară se pare că a învins. Valentine’s Day şi Dragobete parcurse sub aceste auspicii au fost în măsură să înflăcăreze suplimentar tineretul și sentimentele lor altruiste. Optimismul și vigoarea lor pot mobiliza și regenera o societate. Unele opinii condamnă instituirea acestui gen de sărbători în societate, dar eu le consider utile atâta timp cât se păstrează decența și nu defavorizează alte categorii sociale. Cred că a iubi nu este prea târziu niciodată.

inceput de primavara 1 inceput de primavara 2 inceput de primavara 4

Lipsurile din societate, lipsa educaţiei de factură democratică şi corupţia sunt în măsură să erodeze orice democraţie. Consider ca fiind providențial faptul că în România, în ciuda greutăţilor şi numeroselor prefaceri interne, vectorul principal a fost de natură pro-occidentală. Eventuale nostalgii, chiar dacă există după , sunt nerelevante. La Oradea , într-una dintre încăperile bibliotecii județene s-a inaugurat sediul unui club democratic de inspirație americană, implementat și funcțional în marile orașe ale României şi deosebit de util şi educativ.Conceput ca un spațiu care trimite chiar către ideea sacralității,o adevărată bazilică a democraţiei,perceput de către mine ca deosebit de necesar, o adevărată “celulă de criză” a societăţii româneşti pentru protejarea democrației și spiritului civic  , evenimentul a fost remarcat de către ONG-urile şi presa oraşului sau reprezentanţi ai administraţiei publice locale . Acest spațiu al dialogului și meditației se numește “Cuibul Democraţiei” şi are menirea de a dezbate şi sancţiona tot ceea ce este nefiresc şi nociv în interiorul firescului unei societăţi civice moderne. Uşoarele nedumeriri privind denumirea acestuia ( trimitere la cuiburile legionare ), au fost disipate prin explicaţiile organizatorilor. Cuibul reprezintă un spațiu primar (familial și familiar) , dar și un punct de plecare către văzduh, iar denumirea de club ar fi putut căpăta conotații exclusiviste. S-a discutat cu mult respect, echilibru şi deschidere, exersându-se spiritul civic şi democratic. Aș remarca printre cei prezenți : Martha Jakobovits (artist plastic și ceramist de renume european) din partea Uniunii Artiştilor Plastici Bihor, Fundaţia Academia Civică prezentă prin doamna Iuliana Păcurar , Asociaţia Aqua Crisius , Asociaţia ” Gh. Şincai” a Studenților Universităţii Oradea, Asociația Tikwah, Astroclub Meridian 0. Au fost analizate unele dintre problemele şi aspiraţiile oraşului . Am conturat şi eu câteva idei , felicitând pentru iniţiativă şi exprimându-mi convingerea că ,într-un anumit fel, trebuie acţionat conjugat pentru conştientizarea şi sensibilizarea factorilor responsabili pentru dezvoltarea civismului orădean. Mă slujesc însă de o convingere deloc liniştitoare . Nu cred că rezultatele spectaculoase vor apărea peste noapte şi prin eforturi şi exemple personale izolate. La fel, nu mă văd protestând în stradă pentru ceva însoţit de persoane obscure care doresc o formă de libertate pe care nu o înţeleg sau cu intelectuali care doresc să-şi crească ratingul şi să se promoveze în numele civismului şi civilităţii. Există de ceva vreme o categorie de intelectuali care a obținut pe căi întortocheate funcții mai mici sau mai importante în țara noastră ( ei sunt cei imortalizaţi de marea oportunitate, cei titularizaţi). Eu îi numesc , mai în glumă mai în serios, : Oameni de-ai “locu’ … lui” , tocmai datorită faptului că se cred etern şi de drept în funcţie şi se pretind de-ai locului (băştinaşi) ( la stat sau în privat). Sunt încredinţat că exprimările dumnealor în lucrările de licenţă, masterat şi doctorat sunt la fel de incorecte gramatical ca a mea acum, dar măcar cea proprie este elocventă şi distractivă. La birocraţie inutilă , sunt convins că există şi utilă,nu-i întrece nimeni.Aceştia au cu toţii cariere liniare,nu înţeleg eşecurile,dar în cele din urmă ,în mod inevitabil, vor trebui să se confrunte cu neîmplinirile.Şi nu ştiu, zău, dacă vor rezista.Marele filosof Platon spunea într-una dintre scrisorile sale că,tânăr fiind,îşi dorea foarte mult să atingă vârsta pentru a face politică, având chiar rude implicate în acest domeniu.Ulterior , dezamăgit, a fost convins că orice democraţie oricât de bine teoretizată ar fi, oricât de mari reprezentanţi ar avea, depinde şi de noroc ( exprimarea este cea originală a filosofului), adică de şansă, de condiţii, de modul în care se configurează marile procese istorice .

12628603_957807940921863_8197285638429049291_o 12615287_957807554255235_2322947683112153604_o 12671821_957806354255355_1846550413403379867_o 12694591_957806124255378_8183533543716384174_o 12646665_957807644255226_3560576139509833963_o

Mărţişor 2016 a poposit ,beneficiind de manifestări dedicate minunatului anotimp al primăverii , cu un ocean de mărţişoare şi flori, multă bucurie, bunădispoziţie, cu energii descătuşate şi speranţe reînnoite , cu zâmbete şi inocenţe. Am văzut oferindu-se flori doamnelor și domnișoarelor cu o săptămână înainte. Le doresc tuturor o primăvară splendidă și inedită, iar de 8 Martie le urez multă sănătate, inspiraţie şi prosperitate. Centrul oraşului Oradea era plin cu tarabele vânzătorilor de mărţişoare şi în trecere fiind am intrat să vizitez o expoziţie de artă contemporană la Galeria de Arte Vizuale intitulată : “ Trei “. Au fost expuse câteva pânze interesante : Ritual I , II sau Fata Morgana,Masca.

Fotogr.0436 Fotogr.0435 Fotogr.0437

Asociaţia Culturală Noua Acropolă Oradea a organizat o prezentare referitoare la un subiect devenit de  suflet acum. Vorbesc despre filmul Star Wars care a fost reeditat anul trecut pentru a şaptea oară. Primele trei episoade (1977,1980 și 1983) au fost revoluționare și au contribuit la dezvoltarea și stimularea imaginației unei generații întregi. Războiul Stelelor, Imperiul Contraatacă și Întoarcerea lui Jedi au pătruns în România abia în anii ’80 și au constituit un succes fantastic. Ideile care le propuneau aceste filme sunt demne de luat în seamă şi au constituit cele mai reprezentative filme de gen SF ale secolului XX. Ilustrau existența mai multor civilizații inteligente în Univers , călătorii intergalactice cu nave spațiale de mare viteză, dar și confruntări interne și nu concordie generală. Lansau ideea existenţei unor fiinţe cu capacităţi intelectuale şi paranormale incredibile ( Jedi, Yoda, mentaţi) şi sintetizau posibilul pericol pe care l-ar putea reprezenta inteligenţa artificială foarte evoluată şi necontrolată. Personajele acestor filme au devenit foarte repede familiare şi faimoase pe cât de legendare sunt astăzi. S-a iscat o adevărată modă și un curent asemănător fenomenelor genurilor muzicale ale anilor ’60-’90. Unii oameni mai sensibili sau mai visători au crezut că este posibil. Fiind între 6 şi 12 ani atunci ,am fost deosebit de impresionat. Ultima ediţie, însă , cred că nu este ceea ce am dorit cu toţii şi a stârnit doar nostalgii şi ceva pasiuni la cei mai mici dintre fani care au cumpărat săbii , costume şi alte accesorii specifice filmului. Speram la efecte speciale mai spectaculoase , la o recuzită mai evoluată. Ştiu cel puţin zece filme mai interesante printre care : Avatar, Elysium, Jupiter Ascending. Asemănătoare acestor serii , literatura și cinematografia americană a consacrat Dune al lui Frank Herbert , Superman, Spyderman (Omul Paianjen) sau mai recent Captain America. Toate abordează posibilităţile galactice ale omului , imensitatea oportunităţilor şi imensitatea spaţiului. Am participat cu plăcere copilărească la acest eveniment susținut de către conferențiarul asociației, Andreea Neacşu, în contextul în care cu doar o zi înainte se confirmase, din punct de vedere ştiinţific, existenţa undelor gravitaţionale pe care le anunţase cu un  secol în urmă Albert Einstein şi Nicola Tesla. Pentru a ne destinde un pic : poate că … Forţa ne-a părăsit cândva demult sau este pe cale să ni se reveleze în viitor. Mă consider o persoană a cărei mentalitate şi mod de viaţă vine … din viitor, adică cred (veți spune că sunt lipsit de modestie), că mi-am depăşit timpul, dar toţi cei care trăim şi simţim aşa , credeţi că ar fi posibil să ne trezim într-o zi că am trăit într-un mod clasic? Că generația următoare ne va numi așa – clasici? Şi că lumea în care vom trăi a depășit timpul, spațiul, … moartea? Dacă progresele vor fi generalizate printr-o implementare rapidă ( gen internet, calculator, smartphone), atunci vor fi evitate discrepanţele! Teoriile sceptice susţin că dacă au existat civilizaţii extraterestre în Univers acestea au dispărut înainte să fi depăşit provocările majore din diverse cauze ( planeta lor a fost izbită de mari meteoriţi sau exploziile de radiaţii gamma au distrus totul). Ei susţin că niciunii nu au reuşit să se dezvolte mai repede decât ameninţările care li se opuneau, dar alte păreri spun că ar fi foarte posibil ca însuşi Universul nostru să fie doar unul dintre altele și că toate celelalte se guvernează după alte principii ( conceptul multiverse). Toate aceste teorii evită şi nu iau în calcul varianta creaţionistă. S-ar putea ca momentan umanitatea să nu fi atins nivelul de maturitate, înţelepciune şi stabilitate pentru a i se încredinţa mai mult. Mi-am permis această incursiune datorită actualităţii ei, dar n-aş dori să bulversez mai mult decât trebuie.

star wars 4 star wars 2 star wars 1 star wars 3

În Europa neliniştile sunt în continuare alimentate de reinventarea crizei imigranţilor. Există informaţii că noi valuri de imigranţi se pregătesc să erupă spre mult visatul continent. BREXITul a fost soluţionat spre satisfacţia tuturor, dar încă incertitudinile planează descurajator. În România câteva personalităţi marcante (Ioan Aurel Pop, Emil Hurezeanu, Cosmin Guşă ) sunt îngrijorate de letargia pe care o traversează Uniunea Europeană, reclamând lipsa solidarităţii popoarelor europene şi a operativităţii în luarea deciziilor şi a punerii lor în aplicare. Îmi place să cred însă că este doar un moment de tăcere de dinaintea depăşirii unui punct critic, urmând apoi noi progrese care ar trebui să fie benefice tuturor. România se găseşte chiar înaintea intrării în linie dreaptă în plan electoral. Am urmărit cu interes dezbaterile electorale din Statele Unite ale Americii. Începutul acestor confruntări mi s-a părut mai puţin demn de un stat care a atins performanţe atât de notabile.În unele situaţii candidaţii au fost la un pas de certuri dezastruoase. Ulterior , campania s-a umanizat simţitor. Declaraţii mult mai echilibrate, respect pentru celălalt, subiecte mai ample şi dezvoltate cu mai multă responsabilitate. Cred că în această a doua etapă candidaţii au conştientizat deplin menirea şi responsabilităţile. Donald Trump a făcut dovada că poate să fie sensibil şi înţelept după răspunsul adresat Papei Francisc I, Hillary Clinton radiază şi inspiră încredere, Ted Cruz, B. Sanders , M.A. Rubio sunt prezentabili şi rezervaţi. Mi-a fost frică în privinţa acestei campanii, deoarece am intuit că poate aluneca spre iresponsabilitate, pragmatism extrem şi poate deveni mizerabilă. Aşteptăm rezultatele Super-TuesdayBarack Obama a pornit cu un handicap datorită mentalităţilor în primul mandat, dar a demonstrat că este un preşedinte deosebit, popular şi uneori chiar indispensabil. Spiritul sapienţial, echilibrul interior şi încrederea de sine sunt calităţi absolut necesare pentru oricare candidat la preşedenţie în orice stat democratic.Filosoful Platon spunea:“Superioritatea în adevăr , dreptate, generozitate şi în nobleţea inerentă tuturor acestora este o calitate ce aparţine de bună seamă numai celor ce îşi fac o îndeletnicire din cinstirea acestor virtuţi” (Platon,Scrisoarea a IV-a).

alegeri usa

La nivel naţional s-au comemorat 140 de ani de la naşterea marelui sculptor român de renume mondial – Constantin Brâncuşi. Opera acestui sculptor de geniu a marcat evoluţia sculpturii mondiale cel puţin pentru un secol. Născut la Hobiţa,jud. Gorj, în anul 1876, după o copilărie şi adolescenţă sinuoase , Constantin Brâncuşi reuşeşte să se impună şi este acceptat la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti pe care o absolvă în anul 1902. A realizat bustul medicului Carol Davilla (1903) în Bucureşti, monument public care este singurul lucrat de către Constantin Brâncuşi în România. Plecat la Paris, a reuşit în cele din urmă pentru prima dată să expună la Sociètè Nationale de Beaux Arts şi Salon d Automne în anul 1906, iar în 1914 expoziţia de la New York creează emoţii şi aprecieri deosebite. Apoi lucrările lui sunt receptate ca fiind de dimensiune universală în cicluri precum Ovoidul sau Pasăre în Văzduh. Printre cele mai iubite, celebre şi importante lucrări brâncuşiene pot fi enumerate : Coloana Infinitului, Masa Tăcerii, Muză Adormită, Poarta Sărutului, Domnişoara Pogany etc. La Oradea comemorarea a avut loc în generosul hol al bibliotecii judeţene aflat chiar înaintea intrării şi au participat mari personalităţi ale judeţului, artişti din ţară, elevi, cadre didactice , bibliotecari. Oana Lianu, celebră vocalistă şi instrumentistă, a încântat prin interpretarea la nai a câtorva cântece din folclorul gorjean. Lucian Silaghi , directorul Direcţiei pentru Cultură Bihor,a prezentat magistral opera şi viaţa sculptorului şi a îndemnat la admirarea obiectelor expuse . Constantin Brâncuşi a devenit atât de celebru încât nu se poate spune că este al României sau al Franţei, ci că este al umanităţii întregi. Marea lui viziune transpusă în opere atât de notorii a depăşit chiar şi orizontul artistic al secolului XXI. Delimitându-se de şcoala lui Rodin se spune că ar fi murmurat : “La umbra marilor copaci nu creşte nimic”.

Fotogr.0439 Fotogr.0441 Fotogr.0438 Fotogr.0440Fotogr.0442

Vă doresc o primăvară însorită, fără regrete, prosperitate şi renaştere în toate planurile vieţii dumneavoastră !

 

 

 

 

Micuţa Ifigenia,Târg de Crăciun, Raţa Sălbatică, “Dedublarea” !


Zile dintre ani petrecute cu emoţia euforiei şi amintirilor Sărbătorilor de Iarnă şi cu speranţa resimţirii spiritului tainic al acestei perioade deosebite a anului . Frigul s-a cam lăsat de meserie, iar temperaturi primăvăratice ne uimesc fără a ne nemulţumi, deoarece mizăm pe cheltuieli pentru sezonul de iarnă mai reduse. Sărbătoarea Crăciunului a trecut şi pentru copilul mare din mine trebuie să mărturisesc că în acest an nici Moş Nicolae, nici Moş Crăciun nu mi-a dăruit nimic şi nici nu a făcut nicio reducere. Îmi vine să-l colind spunându-i : “Moş Crăciun…, /Fii mai bun…!”. În privinţa bilanţului nici nu vreau să-l privesc , deoarece vise şi speranţe întemeiate s-au năruit rând pe rând. Aş dori să iert necondiţionat dacă aş fi convins că undeva, cineva este încercat fie şi doar în treacăt de sentimentul vinovăţiei. Un gânditor nu prea îndepărtat spunea că cea mai bună practică e o bună teorie. Iarna nu este încă … pe uliţă, iar iubitorii sezonului de iarnă se simt prea puţin răsfăţaţi. Noaptea dintre ani a intensificat activităţile devoalându-se printr-o feerie inegalabilă. Stele neclintite şi reci au dăinuit cu căldură pe bolta cerească completată minunat de focuri de artificii. Am ales să rămân acasă, deşi aveam şi planuri de rezervă.

La-muntim-ani-2016-anul-nou-2016-decoratiuni

Aş şti să răspund majorităţii întrebărilor care ar putea să-mi fie adresate, dar în privinţa visurilor şi aspiraţiilor proprii aş oscila serios. Visuri şi aspiraţii înalte, întemeiate şi demne , înălţate spre văzduh precum zgârie-norii , dar sfărâmate de un Turn Babel al indiferenţei şi invidiei colective .

Pieter_Bruegel_the_Elder_-_The_Tower_of_Babel_(Vienna)_-_Google_Art_Project_-_edited

Am fost prea prudent şi nu sunt capabil să aduc jertfă propria conştiinţă şi identitate ,precum Agamemnon pe micuţa Ifigenia pentru vânturi prielnice îndeplinirii visurilor. La celălalt antipod însă , Ephialte trădează cedând puterii şi plăcerilor.

ifigenia

Sărbătoarea Naşterii Domnului a fost celebrată cu mare fast în toate ţările lumii. Papa Francisc I a oficiat ceremoniile din Catedrala Sf. Petru şi mesajele dumnealui sunt receptate cu bucurie. Îl consider un papă interesant, preocupat să-şi menţină propriul echilibru într-o lume marcată de spiritul secularizării, dar nu unul Providenţial.Lumea neoprotestantă este de asemenea în beatitudine şi sunt bucuros că spiritul sapienţial predomină peste tot în lumea creştină cultivând bunaînţelegere , ecumenismul. Dacă ar fi să apreciez o mare realizare contemporană cred că aceasta ar fi cea mai notabilă dincolo de progresele tehnologice. Îmi amintesc că Albert Einstein se declara complet dezamăgit că tehnologia a depăşit umanitatea , dar eu sunt profund deznădăjduit că a depăşit umanismul. Nu trebuie să fie posibil ca maşinăria să poată tranşa într-un sistem binar rezultate reci şi măsluite şi să promoveze persoane neavenite ghiftuite cu rezultate fără acoperire. Şi nu înţeleg cum un sistem financiar , naţional poate susţine şi cultiva imbecilitatea şi neperformanţa. O adevărată capodoperă a imposturii este ilustrată la nivel naţional. În acelaşi timp, nu cred că persoanele creative nevalorificate vor lua lecţii pentru adoptarea poziţiei floare-de-lotus de la preoţii budişti pentru a se conserva, precum fazanii împăiaţi, suprimându-şi funcţiile biologice şi  simţurile,până vor veni vremuri mai bune.Un măr stricat se simte de la prima muşcătură, iar un izvor searbăd nu este hrănitor.

Tablou-de-Craciun-520x330

România pare acum din punct de vedere politic, diplomatic şi economic macro-stabilizată, dar anul electoral care se anunţă va zădărnici , cred eu , progresul şi va adânci tendinţele anarhice în societate făcând victime nevinovate. Un renumit autor internaut spunea despre anul economic 2016 că va fi “plicticos şi electoral” . Alegeri o să fie şi în U.S.A.O viaţă politică exemplară în armonie cu diplomaţia poate evidenţia şi recomanda o ţară, dar un om de afaceri ,oricât de priceput ,va suferi eşecuri într-o ţară străină fără o minimă susţinere din ţara mamă. Rămân descumpănit când mă gândesc că o speculaţie de dimensiune medie pe marile pieţe de capital înghite sau generează într-o săptămână sume care depăşesc uşor PIB-ul României.

26-27-bursa-shutterstock-51

La sediul Librăriei Humanitas din Oradea a fost lansată, printre altele, o lucrare a doamnei Lăcrimioara Stoenescu , intitulată “Dedublarea”. Titlul îndeamnă de la început la adânci reflecţii. Autoarea prezintă experienţe petrecute în timpul deportării din epoca comunistă. O copilărie care s-a desfăşurat , la fel ca a tuturor celor deportaţi, sub semnul traumelor şi incertitudinii. Tinerii zilelor noastre nu cunosc şi nu conştientizează dramatismul acelor momente. Lucrarea a fost recenzată de către criticul literar Marius Miheţ şi doamna Liana Cozea , iar autoarea a sintetizat echilibrat propriile observaţii. Am reuşit conturarea câtorva întrebări deoarece am fost deosebit de interesat să aflu care este opinia autorului asupra ultimului secol din istoria României. Convingerea proprie este că nimeni nu realizează o prezentare completă şi cât mai complexă a evenimentelor care au schimonosit România în perioada interbelică şi comunistă, iar a glorifica realizările post-decembriste mi se pare deplasat.

Fotogr.0415 Fotogr.0416

Elitismul şi suflul tehnocratic, care a animat România în perioada interbelică, a contribuit la un renume şi recunoaştere internaţională a ţării, dar au fost neglijate problemele şi nemulţumirile sociale care în deceniul carlist s-au acutizat într-un context internaţional deosebit de instabil şi ameninţător, fără precedent. Aş mai spune doar că economia României era susţinută de o ţărănime integră,activă şi conştientă, proprietară de mici terenuri, iar importurile erau aproape inexistente în privinţa produselor alimentare. Industria, deşi într-un continuu progres, nu reprezenta mai mult de 30 % din producţia ţării. La finalul perioadei interbelice în mediul rural marea majoritate a unei populaţii oneste şi active trăia încă în condiţii mizere, iar exemplele prosperităţii nu erau întotdeauna cele mai alese şi apreciate. Doar puţini dintre fruntaşii satelor obţinuseră respectul şi sprijinul sătenilor. În oraşe muncitorimea educată era îndoită în privinţa modului în care se acumulau bunurile în societate. Fruntaşii comunişti ,mai târziu, au instrumentat toate aceste lacune în folosul ideologiei îmbrăţişate. Marele merit al regimului comunist a fost acela că în primă fază , încă din anii 50, a reuşit să implementeze rapid succesele tehnologice , atribuindu-şi-le. Micilor proprietari de terenuri ( 1-5 ha ), majoritari în societate, deşi au pierdut suprafeţele, li s-au oferit locuri de muncă, fiind în cele din urmă înduplecaţi. Fiecare sistem de guvernare îşi caută , urmăreşte şi chiar inventează victimele şi motivele. Regimul comunist a fost suficient de perfid pentru a face această sarcină cât mai puţin vizibilă în societate, într-atât încât au fost amăgiţi chiar unii membri de partid sau intelectuali sinceri şi inovatori. A fost însă dezastruos , dramatic pentru înalta intelectualitate şi marii proprietari interbelici care au fost suprimaţi fără discernământ. Păstorel Teodoreanu neîndurător îşi croia umilitoarele versuri ( în lumea asta nou făcută… etc.). Disidenţa şi rezistenţa anticomunistă în România au existat, dar au fost insuficiente şi lipsite de soare.Nu am pretenţia că o să epuizez un subiect atât de vast în doar câteva rânduri, dar mi se pare incorectă o prezentare unilaterală a acestor procese istorice, de aceea vă provoc la dialog. Pentru a exemplifica , stră-străbunicii şi străbunicii (din partea tatălui şi mamei) au deţinut mici suprafeţe de teren şi animale mari şi mici în localitatea natală încă dinaintea reformei agrare din 1921 şi chiar înainte de anii 1900. Educaţia de care au beneficiat a fost însă contracost. Absolvirea unei simple şcoli profesionale era o mare reuşită şi necesita resurse financiare importante din partea familiei în perioada interbelică. Existau familii cu peste cinci copii, toţi la fel de inteligenţi, dar care n-au putut susţine financiar decât un singur membru pentru a deveni intelectual sau meseriaş.Regimul comunist a ridicat însă pragul şi a alfabetizat marea majoritate a populaţiei într-un mod gratuit. Dacă veţi convinge dumneavoastră contemporanii , printr-o argumentaţie contrafactuală, că regimurile politice interbelice ar fi procedat după al doilea război mondial la fel , vă felicit. Bunicul (din partea tatălui) a fost obligat în anii dictatului (1940-1944) să presteze muncă forţată în Ungaria. Bunicii (din partea mamei şi tatălui) au pierdut 2-3 ha şi animale la intrarea în colectivă, dar n-au fost persecutaţi şi au primit locuri de muncă. Un verişor al bunicii ( din partea tatălui) a pierdut peste patruzeci de hectare de teren. Fratele bunicului (din partea mamei) a făcut cinci ani la canal. Tata, deşi a fost membru de partid şi secretar de partid, a căutat să sprijine pe toată lumea şi nu a persecutat pe nimeni. A semnat chiar pentru plecarea mai multor români în străinătate (Germania, Israel) care nu s-au mai întors în ţară niciodată, dar la sfârşitul anilor 70 s-a dezis de facto de mişcarea comunistă şi a fost izolat sistematic. La sfârşitul epocii comuniste societatea românească era profund traumatizată , în aşa fel încât nu mai puteai să spui care membru al ei este “cel mai iubit dintre pământeni”.Victoria revoluţionară nu a răspuns nici pe departe aşteptărilor. În anii 90 ,când aş fi avut mai mare nevoie de ajutor, ambii părinţi şi-au pierdut locurile de muncă şi am fost obligaţi, în plin regim neo-comunist instaurat, să supravieţuim prin “plinătatea” gospodăriei rurale şi a terenurilor restituite. În zilele noastre sunt tineri care muncesc încă minori fiind, dar eu cu un liceu absolvit atunci nu am găsit nimic timp de ani de zile. La examenul de admitere al mai multor facultăţi la care m-am înscris nota mi-a fost “ajustată” , în timp ce “băieţii de bani gata” se năşteau cu anii de studenţie deja înregistraţi. Nu cunosc vreun bun obţinut pe care să nu-l fi obţinut cu mari eforturi,cu vârf şi îndesat. Totul a avut loc într-o bufoniadă grotescă a dedublării generale. Să fi fost acestea reverberaţii ale epocii comuniste? O glumă moscovită sună cam aşa : “întrebare : Este ceva mai rău decât comunismul? ; răspuns : Da, ceea ce urmează după…”. Esenţa gândirii  comuniste este seducătoare. Propune comuniunea , egalitatea socială întocmai ca revoluţia franceză. Premiul Nobel pentru Literatură în 2015 a fost acordat autoarei din Belarus , Svetlana Alekseevich pentru o lucrare care devoalează un gen asemănător de experienţe suferite în comunism şi toţi autorii contemporani condamnă ideologia comunistă fără însă a se explica suficient. În Franţa zilelor noastre spre exemplu, într-un sistem democratic, predomină socialiştii, în Germania social-democraţia este o forţă importantă, în sudul european (Spania,Italia,Grecia) partidele de stânga sunt o tradiţie, chiar în Marea Britanie laburiştii sunt apreciaţi.

Fotogr.0417

În acelaşi timp, o carte importantă a anului 2015 a lui Teodor Baconschi subliniază pericolul narcisist şi falsitatea pe care o poate menţine şi dezvolta reţelele sociale din zilele noastre. Facebook ,spune dumnealui, este “despre mine şi nu despre tine”. Lucrarea este intitulată “Facebook. Fabrica de narcisism” şi este actuală şi relevantă, punctând puncte nevralgice , nu numai beneficii ale spaţiului online şi socializării. Dedublarea, impostura este din nefericire cel mai uşor de întreţinut în acest mod , o întreagă “civilizaţie” online,ireală şi narcisistă putând coexista într-un mod nefericit cu o realitate internă şi externă îngrozitoare. Atitudinea poate fi importată şi în spaţiul blogurilor , website-urilor cu acelaşi succes şi intenţii.Depinde şi modul în care spui: “La Mulţi Ani !”. Oriunde aş scrie sunt interesat de adevăr ,care într-o viziune berdjaeviană reprezintă triumful spiritului, dar oare şi celălalt este la fel de responsabil şi sincer? “Niciodată însă societatea umană nu a fost mai complexă și mai ascunsă de ea însăși decât acum”, mai spune marele scriitor.

Teodor-Baconschi-Facebook-Fabrica-de-narcisism

În Cetatea Oradea pot fi observate rezultatele restaurării , contururile zidurilor şi semeţia clădirilor. Un atractiv Târg de Crăciun organizat cam intempestiv a găzduit, timp de peste două săptămâni, activităţi dintre cele mai ludice şi muzicale. Tarabele pline cu suveniruri de sărbători au animat exemplar întregul desfăşurător, dar în privinţa profiturilor nu prea sunt convins deoarece trecătorii păşeau  impresionaţi,dar cumpărau mai puţin. Cu siguranţă spaţiul oferit de această locaţie va aduce profituri importante oraşului şi va recomanda urbea . Când am trecut pe acolo într-una dintre zile , comercianţii abia îşi începeau activitatea zilnică. Aş fi dorit într-o oarecare măsură să particip la Revelionul organizat în Cetate , dar am renunţat la atractiva perspectivă în ultimele zile. Sunt convins că a fost fabulos. În plan naţional m-a nedumerit declanşarea unei polemici demne de “războiul stelelor” ( aluzie la filmul de mare succes recent  lansat) dintre Andrei Pleşu şi Dan Puric. Nu cred că domnul Dan Puric vânează o atitudine şi un mesaj profetic, deşi discursul dumnealui are o uşoară tentă asemănătoare, iar domnul Andrei Pleşu încercând să-l caracterizeze i-a realizat serviciul şi deserviciul. Mă tem că originile polemicii şi orgoliilor sunt departe de graniţele României. Un personaj al lui Henrik Ibsen din “Raţa Sălbatică” susţine că o raţă sălbatică e foarte greu de împuşcat.

Fotogr.0414 Fotogr.0413 Fotogr.0411 Fotogr.0412

Între timp periplul “măgarului de aur” continuă, metamorfozele de asemenea şi mărturisesc că ,la modul cel mai sincer, nu mai ştiu la ce să mă mai aştept. Mi-am luat măsuri de precauţie , încercând să mă dezvolt multilateral şi în momentul actual ar trebui să am oferte concrete, cel puţin trei-patru joburi sau o mică afacere proprie. Nu pot explica propria stagnare decât prin invidia altora şi prin “cenzura” (literară şi economică ) care paradoxal funcţionează încă sub alte forme. Universul kafkanian este prezent în măduva şi oasele socialului şi nu-ţi poţi dovedi dreptatea nici măcar în prezenţa înregistrărilor şi a dovezilor evidente. Optimismul propriu mă îndeamnă totuşi la răbdare şi în prima zi a anului 2016 m-a înviorat vizionarea Concertului de Anul Nou al Filarmonicii din Viena.

concert-viena

Vă urez împlinirea tuturor dorinţelor, multă sănătate şi prosperitate, An Nou 2016 Fericit !

638492_novyiy-god_2016_prazdnik_data_ukrasheniya_chasyi_2880x1620_www.Gde-Fon.com