Archives

Binele Suprem, Călătorii virtuale, ”Țara Promisă”, Halloween, Dune 2021 … !


Un final de Octombrie 2021 animat de zile răcoroase, ușor însorite peste zi, fără ploi consistente, găsindu-ne pe toți cu gândurile departe, și un debut de Noiembrie 2021 gravitând în jurul acelorași note și tente autumnale. Sentimentele proprii s-au îndreptat către amintirea celor care nu mai sunt printre noi de ceva vreme și la afecțiunea față de cei care luptă pentru viața lor în confruntarea mută cu coronavirus în țara noastră. Vremurile nedrepte își îndoiesc, de regulă, forțele în sezonul de toamnă-iarnă. Întregul regn vegetal a îngenuncheat făcând pasul către marea transformare și trecere, frunzele rănite și arămii scuturându-se în marea lor majoritate. Câteva zeci de mere și mere gutui au fost ultimele roade culese și astfel își face loc curățenia de toamnă și celelalte activități specifice sezonului. Îmbălsămat prin grădină de razele diafane ale soarelui tot mai distant, am devenit repede nostalgic și am căzut în visare… Micile mele preocupări și dereticeli de mic grădinar mă relaxează și binedispun, dar mă străduiesc să le împletesc cu timpul dedicat activităților mele intelectuale și creative.

În această perioadă chiar și bolta cerească privită în noapte pare a fi un monolit încremenit și rece care nu poate fi atins și care ne supraveghează în partea ei diurnă cu seninătate, necruțătoare și ingenuă în același timp. Constelații numeroase în nopțile senine se dezvăluie de pe alte poziții acum, amintindu-ne despre imensitatea spațiului cosmic și de timp în a sa implacabilă scurgere care își lasă inevitabil amprenta asupra tuturor ființelor vii… Gândurile zboară vrând-nevrând către nemărginire, către etern, către o armonie eternă, idealuri și vise pe care însă din cauza decăderii umane nu mai avem curajul sau intenția de a le mărturisi nici măcar din când în când pentru a nu fi luați în derâdere sau pentru a nu părea naivi sau pentru a nu ne dezvălui astfel vulnerabilitatea. În mijlocul tumultului cotidian omul modern obișnuit nu-și mai permite să viseze, dar devine tot mai oportunist, o mică bestie care-și dorește sieși tot ceea ce este mai bun pe lume din punct de vedere material și financiar.

Călătoriile mele virtuale au avut de fiecare dată menirea de a vizita de la distanță și gratuit locuri speciale, frumoase și renumite. Am reușit să vizitez astfel diferite obiective cultural-turistice în special din Europa de Vest. Pandemia prin care a trecut omenirea va convinge însă pe termen lung oamenii să ia în considerare acest gen de turism, oare? România a fost surprinsă complet de al patrulea val pandemic coronavirus și deși în primele trei valuri ne-am situat la cote acceptabile chiar și pentru țări occidentale, acum situația este complet inacceptabilă. Se moare din cauza acestui coronavirus ca într-o subcultură a civilizației occidentale care nu poate face pasul către noile faze… Este incredibil acest decalaj acum, deoarece celelalte țări europene se găsesc acum în stadiul ridicării tuturor restricțiilor și a depășirii momentelor critice. Astfel ne rămâne doar speranța că în cele din urmă binele suprem va fi atins… Aristotel în Arta Nicomahică I,5 vedea desăvârșirea ca binele suprem și atingerea acesteia ca o condiție a fericirii…

Iubitorii de evenimente au rămas cu un gust amar. În plan regional, zilele orașului Oradea nu au avut loc nici în acest an. Euforia ultimelor luni, bazată pe speranța revenirii la normalitate, s-a risipit la instituirea noilor restricții. Certificatul verde este un bilet de trecere local, național și internațional, dar încă există mulți oameni neîncrezători în eficacitatea vaccinului.

Ziua Armatei Române (25 octombrie) și ziua de naștere a regelui Mihai I au readus în atenție contemporanilor necesitatea respectării unor valori. În acest an Mihai I ar fi împlinit 100 de ani, deci monarhiști sau nemonarhiști, au trebuit cu toții să cinstească corespunzător acest moment special…

Cu inima strânsă, am reflectat cu toții la momentele trăite alături de cei care nu mai sunt printre noi. Tot mai mulți apropiați ne părăsesc prea devreme. Universul lor interior mai supraviețuiește o vreme prin noi. Lumânări și candele au fost aprinse în speranța unei comuniuni spirituale totale, dincolo de moarte, și concretizând un omagiu adresat celor care ne-au părăsit fizic. Un poem răscolitor, intitulat ”Murim și noi”, al lui Victor Eftimiu, aș zice eu că este cel mai potrivit acestor clipe: ” Cu fiecare dintre noi/De care moartea ne desparte/ Murim și noi – lăsând o parte/În fiecare dintre ei… Imagini…, gânduri…, doruri…, vise/Adorm în stinsele priviri/ Un cer întreg de amintiri/ În pleoapele pe veci închise…”

De asemenea, s-a revenit la ora de iarnă, nu înainte ca pregătirile de Halloween să se finalizeze, iar tinerii, în general, au gustat acest mod inedit de distracție. Costume și articole vestimentare care mai de care mai ciudate, dovleci și umbre vampirice, au făcut deliciul petrecerii realizate mai mult sau mai puțin în solitudine. Sărbătoarea nu este una românească, dar eu rețin că existau anumite obiceiuri în lumea rurală românească legate de această pasarelă a anului.

Visând la platforme călătorind prin spațiu, la platforme urbane umane pe alte planete, la descoperiri epocale și la depășirea multor momente actuale de neacceptat pentru un om al secolului XXI, trăiesc doar cu speranțe și cu dorința ca fiecare om să primească doar ceea ce merită… Prețurile actuale la combustibilii fosili sunt dintr-un registru al neverosimilului, în condițiile în care noile tehnologii și energii ar tebui implementate și ar trebui să devină dominante. Nemulțumirile mocnesc peste tot pe mapamond, deși momentan este liniște. Am vizionat recent Dune 2021, o ecranizare a unui roman care încă mai naște pasiuni imense, deși este privit de o parte a criticii ca orientalist sau cu paralelisme și trimiteri politice din cauza numelui caselor aflate în conflict: Atreides și Harkonnen… De remarcat o obsevație din roman: ”Ar trebui să existe o ştiinţă a nemulţumirii. Oamenii au nevoie de suferinţe şi de oprimare ca să-şi dezvolte muşchii psihici”.

Am ieșit de puține ori pe la oraș, deși sunt cu gândul tot mai mult la spații dinamice și interesante din lumea occidentală. Mici cumpărături, două-trei ore pe la bibliotecă, câte un pic prin zonele centrale savurând câteo băutură nealcoolică și cam atât. Întâlniri rare, fugare și întâmplătoare cu vechi cunoscuți, iar în rest circulație și flux specifice sezonului, în așteptarea deja a finalului de an. Într-o zi am vizitat și pădurea de la marginea localității locale unde frunzele veștede așternute la sol și copacii nemișcați, curtați de un soare nedecis, impresionează. În acea zonă există dovezi de locuire umană neolitică, antică și medievală…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

Țara Promisă –

aur, nestemate; curge

lapte și miere…

Vă doresc o lună Noiembrie 2021 superbă, prosperă și inspiratoare … !

Bruckenthal – 300, ”ce mai vrei? e vară !”, ”Quo Vadis,Domine?”, ”luna nu e stea” … !


Zile caniculare de Iulie 2021 petrecute majoritar la domiciliu și un debut de August 2021 la fel de dogoritor, dar cu unele adieri care ne dau speranțe în zile plăcute și mai răcoroase. Razele soarelui se dovedesc neiertătoare pentru tot ceea ce este verde și destul de incomode pentru ființele vii. Frunzele micii vegetații și chiar a pomilor fructiferi au început să pălească pe alocuri, semn că atât apa din sol e deficitară, dar poate și razele solare sunt mai nocive decât de obicei. Problemele de mediu ar putea să se acutizeze din nou și să atragă atenția… Am cules doar prunele acum din prunii crescuți spontan în grădină și care nu necesită mari îngrijiri. Din caisul excelsior doar două caise au ajuns până la maturitate. Încerc să mă bucur și de roșiile gustoase, dar succesul meu de grădinar din acest an este limitat… În fine, nici nu am mari pretenții în domeniu, dar mă fortifică timpul petrecut în mijlocul unui mic spațiu verde…

Deși lunile de vară sunt destul de intense pentru mine s-au scurs până acum suficient de posomorât… Speram într-o vară mai dinamică și într-un moment cardinal care să lanseze promițător acest deceniu al secolului XXI. Economiile naționale abia acum încep să revină către normalitate, dar nemulțumirile populației sunt în continuare numeroase. În calitate de simplu viețuitor/locuitor al planetei am și eu nemulțumirile mele, deși aș dori să menționez că nu mă aliez cu interesele mici și meschine ale celor care se lasă ușor manipulați.

Am auzit de foarte timpuriu scuze de genul: ”ce mai vrei? e vară”… sau ”este vacanță deja” sau ”e perioada concediilor, nu se mai lucrează”. Aceste scuze sunt în opinia mea cele mai incredibile, nocive și mizerabile care se pot avansa… Ele sunt dovada cea mai elocventă a neprofesionalismului și a lipsei de conștiință civică. Culmea grozăviei este că practicile de acest gen sunt existente și în domeniile creative și în afaceri chiar și în Occident unde luna concediilor este mai frecvent luna august… În opinia mea, în aceste momente, atât de provocatoare și de critice în același timp, nicăieri pe planetă nu ar trebui să existe o asemenea atitudine. Pur și simplu, nu poți ieși din galeriile secolelor în secolul XXI în acest mod… Bineînțeles că oamenii au nevoie de timp liber și de deconectare, dar a face un scop din asta și a neglija responsabilitățile față de societate mi se pare un non-sens vegetativ-subconștient care nu este deloc compatibil cu obiectivele unor timpuri tehnologizate. Omul nu este încă, din păcate, o ființă cosmică…

Mica mea descoperire arheologică m-a obligat la o deplasare pe cheltuială proprie la Sibiu pentru a încerca să semnalez obiectele mai bine. În cele din urmă, din păcate, deplasarea mea a avut ca simplu succes vizitarea obiectivelor istorice ale Sibiului din centrul istoric și la întoarcere a zonei centrale din Cluj-Napoca. Ceea ce nu am știut eu este faptul că specialistul către care m-am îndreptat este suficient de bolnav pentru a-i mai păsa de ceva. Astfel eu m-am ales cu o atitudine prietenoasă, dar obiectele mele neolitice sunt în continuare necurtate. Așadar scurta mea vizită la Muzeul (Palatul) Bruckenthal s-a terminat repede și m-am trezit că am timp berechet pentru a vizita orașul. Mi-aș fi dorit însă un tratament mai profesionist al acestora, o atenție mult mai activă… Am poposit în această instituție de cultură și construcție grandioasă în acest an Bruckenthal – 300 de ani de la nașterea lui Samuel von Bruckenthal. Mărturisesc că centrul istoric este impresionant și era vizitat de către turiști europeni. Turnul Sfatului, Podul minciunilor, catedrala romano-catolică sau evanghelică sunt deosebit de interesante. În cele din urmă totul s-a terminat cu o excursie, iar la cazare am putut pe timp de noapte să mă odihnesc un pic. Am putut să mă plimb în voie, să savurez câte un capucino și să mă hidratez pe la cafenelele din zona centrală sau să-mi comand câteo porție de paste cu suc de roșii și busuioc…

Pe drumul de întoarcere am petrecut sâmbăta la Cluj-Napoca. La fel și aici, turiștii europeni erau prezenți, iar oamenii erau bucuroși că activitatea s-a reluat. Vorbesc acum despre oamenii care se manifestau decent, civilizat și lucrul lăudabil este că te puteai plimba în zonele centrale fără a fi deranjat sau atenționat. Cred însă că histrionii ( oricât de educați și de inteligenți) și cocalarii se manifestau pe undeva prin ascunzișuri și pe undeva prin subway… Catedrala romano-catolică din centrul Clujului arăta splendid luminată feeric în noapte, iar vizitatorii se plimbau liniștiți la fel ca în oricare metropolă europeană. La final, m-am întors la Oradea și a trebuit să-l aprob pe Cicero care spunea că ”dacă ai o grădină și o bibliotecă ai tot ceea ce îți trebuie”. De asemenea, nu cred că trebuie să ne automulțumim pentru că astfel cădem în extrema constatării lui L. Rebreanu: ”atunci când ți-e sete, fericirea este un pahar cu apă”…

În ciuda unor îngrijorări realiste la nivel mondial totul a evoluat fără inflamări sau conflicte. Din când în când se mai lansează amenințări de o parte sau de cealaltă, dar deocamdată înțelepciunea și precauția tronează. Sperăm ca literatura și științele să înflorească din nou și umanitatea să atingă noi culmi de progres. M-am bucurat că volumul propriu de triolete a fost semnalat într-o lucrare de recenzii de către Teodor Dume și că intenția mea a fost surprinsă corespunzător măcar de către un slujitor al condeiului. Credința tuturor a rămas difuză undeva departe în spate și totuși eu mă consider o ființă homo religiosus. Deci, în mijlocul încercărilor, mă întreb deznădăjduit:”Quo vadis, Domine?”

Mă consolez cu proiectele personale la care lucrez fără termen și sunt înviorat de speranța că în cele din urmă ceva superior ne va anima și guverna… Iar dacă pe cei visători interesele meschine locale sau regionale ne vor strivi fără a ne fi materializate aspirațiile, măcar unora le va rămâne, precum spunea un renumit profesor, un nume pe o carte așa cum chiar unora dintre țărani le-au rămas cântecele, proverbele, poveștile sau unele biserici de lemn …

Aș dori să închei cu un triolet și un haiku personal:

negustorul și complicii:

hei, tu – negustor de nuiele,

pasărea pe limba ei piere;

știi câte în lună și stele

hei, tu – negustor de nuiele…

dramatic joci piese grele

cu vorba doar lapte și miere:

hei,tu -negustor de nuiele

pasărea pe limba ei piere…

haiku: sunt vrăjit de cer.

multe par a fi, dar nu sunt;

luna nu e stea…

Vă doresc o lună August 2021 splendidă, prosperă și senină … !

Summer 2021, ”Terra 2.0”, ”Incomod”, ”jucătorul de șah”,”unitatea familiei” … !


Un final de Iunie 2021 canicular care a creat un disconfort termic general ființelor și plantelor și un început de Iulie 2021 care amenință să fie deosebit de călduros sau cu furtuni care ne vor ține cu sufletul la gură. Grădinile încep să pălească pe alocuri și doar apa cu care sunt udate prin sistemul artificial mai compensează efectele arșiței pornită de una-două săptămâni… Constat că nu sunt foarte eficient în această perioadă și deși ar trebui să fiu mai energic sau mai activ, nu sunt nici foarte matinal, nici creativ… Mai mult, adorm foarte târziu și doar somnul din orele dimineții mai rotunjește calitatea somnului și odihna trupului. Sufletește stau însă foarte bine, sunt împăcat cu propria conștiință și aștept sincer ca în acest an să se întâmple ceva cu adevărat notabil, dacă se poate epocal… Am cules căpșuni, coacăze, zmeură ( nu foarte multe sau mai multe decât în alți ani), și încerc cum-necum să merg mai departe și să rezist provocărilor nedrepte care se sumețesc să-și arate roadele.

Pandemia coronavirus a devenit tot mai puțin amenințătoare, iar românii au început să-și reia activitățile din toate domeniile cu speranța că tot ceea ce a fost mai rău s-a consumat. Ne dorim ca auspiciile să fie mai favorabile anului și anilor care vin, iar personal îmi doresc ca oamenii înșiși să se înțelepțească și să fie mai atenți la lucrurile și detaliile din jurul lor. Rațiunea este o zestre rarisimă în aceste zile ale sezonului estival și fiecare dorește să fie cât mai chic, mai fun sau mai modern, omițând că astfel poate cădea în extrema nefericită a nefirescului și devine un excentric de neînțeles și incurabil. De asemenea, sunt vaccinat complet acum și mă întreb prin ce va mai trebui să trecem de acum încolo cei care ne dorim o viață normală și o merităm.

Am reușit, deși cu pași mai mici, să continuu câteva texte ale unor proiecte personale mai vechi. M-am bucurat enorm că volumul personal de triolete a fost semnalat și recenzat de către renumitul autor bihorean ( de poeme și aforisme ) Teodor Dume ( și curator, lector, aș zice eu) în lucrarea recent apărută ”Interogatorii Critice. Referințe.Recenzii. Note critice”. De asemenea, am experimentat o experiență rarisimă, excepțională. Aflat la Oradea pentru susținerea unui simultan, renumitul jucător de șah Liviu-Dieter Nisipeanu a strălucit prin măiestria dumnealui de a așeza piesele pe tabla de șah. Regret că ziua respectivă s-a suprapus pentru mine cu rapelul vaccinului anti-covid și că deplasările și tevatura nu mi-au dat posibilitatea de a mă pregăti mai bine. În fine, partida nu a arătat rău la primele douăzeci de mutări. Ba chiar am reușit prima captură – cavalerul (calul) din apărarea regelui. Am amânat însă o captură care m-ar fi menținut într-o poziție acceptabilă și m-am grăbit să fac mai întâi rocada. De acolo în câteva mutări am fost obligat să schimb un turn pe un cavaler (cal) al marelui jucător român. Din acele momente ale jocului a trebuit doar să mă apăr într-o luptă inegală și să rezist cât mai mult pentru a ieși între ultimii din interesantul simultan. Aș spune că am ieșit onorabil din această provocare deși la final poziția pieselor mele a fost deosebit de precară. Fotografiile și strângerea de mână de la final sau câte un exemplar al volumelor mele oferit marelui jucător cu dedicație și autograf au destins atmosfera. Joc șah și online și m-am bucurat că am fost înscris la clubul de șah al Universității Agora Oradea. Îmi amintesc de renumita nuvelă a lui Stefan Zweig intitulată ”Jucătorul de șah” și semnificațiile psihologice și existențiale pe care le lansează.

Pe la oraș mai ies cam de una-două ori pe săptămână. Nu ratez biblioteca pentru vreo două-trei ore, dar nici destinderea sau micile cumpărături. Un capucino, o limonadă și câte un fresh de portocale mă atrag pe la câteva cafenele cochete din zona centrală a orașului. Regret că nu pot călători mai mult și că situația financiară personală nu este mai bună. Oricum, călătoriile mele virtuale se întind pe toată suprafața terestră. M-a extaziat de-a dreptul când am văzut că autoturismele 3D devin realitate și că în câțiva ani vor începe să se generalizeze. Ce emoție, ce mare pas înainte la nivel mondial… Dacă ar fi să ne imaginăm și să anticipăm, aglomerațiile de pe autostrăzi ar deveni istorie, totul ar fi mai degajat, mai civilizat și eficient.

O lansare de carte a unui renumit universitar orădean m-a convins să particip. Evenimentul a avut loc în foaierul Teatrului Regina Maria din Oradea. Participanții au fost cam puțini raportat la dimensiunea volumelor lansate. Orlando Balaș, universitar orădean, renumit în plan național și internațional, germanolog, a hotărât să revină și să scrie din nou. Volumul de poeme Terra 2.0 este o încercare unică în România prin care se atrage atenția asupra efectelor devastatoare asupra mediului pe care le produce poluarea și în cadrul poemelor se militează pentru o planetă verde, se visează și se speră, sunt tratate de asemenea zeflemitor formele și tiparele consacrate ale dezastrului ecoplanetar. Un volum exclusiv dedicat acestei probleme stringente la nivel planetar reflectă preocupările autorului în materie de mediu și reprezintă în același timp un important semnal de alarmă lansat și pe plaiuri crișane și mioritice. Aș expune doar un poem intitulat ”centrul universului”:” două miliarde de miliarde de galaxii/cu miliarde de miliarde de stele/pitice sau mari,gigante sau hipergigantice/albe,galbene,albastre,roșii/supernove,quasari,nebuloase/împrăștiate într-un hău de nelumină/undeva o galaxie în spirală/cu câteva sute de miliarde de stele/pe care lumina o străbate/în două sute de mii de ani/la marginea întunericului/sclipește o stea mică/vizitată de comete prietenoase/ce se strecoară/printre cele nouă planete/și centura ei de asteroizi/aici/pe a treia planetă/pe mărgica albastră/locuiești tu/buricul Pământului/centrul universului/aici tronezi tu/autocrat/pe un munte/de deșeuri”.

Celălalt volum lansat este la fel de surprinzător și de binevenit. Volumul ”Incomod” cuprinde trei piese de teatru. M-a impresionat într-un mod deosebit prima piesă intitulată ”Sieg Heil sau triumful Binelui”. Piesa lansează întrebări și dileme răvășitoare pentru societățile contemporane chiar dacă acțiunea este plasată în viitor, în secolul XXII ( anul 2151).Companiile biotech reușiseră să ofere familiilor, de mai multe generații, copiii perfecți pe care și-i doreau prin selecția și intervențiile în care erau specializate. Toți oamenii aveau semnul fulgerului încă de la naștere, practicat de companiile biotech. Un domn însă este adus în sala de judecată pentru că susținea că a văzut pe malul unui lac un copil care nu avea semnul fulgerului. El pretindea că respectivul copil era sănătos și vesel. Fără să realizeze, inculpatul mărturisea însă despre un moment care constituia un precedent și o amenințare pentru societatea umană din acel moment. Un recenzor al piesei, universitarul orădean Paul Magheru reflecta și se întreba: ”Autorul pune față în față trecutul și viitorul posibil, avertizând asupra pericolului de a aluneca spre dictatură, când de fapt vrem doar să trăim mai bine, mai sigur. Oare ce suntem dispuși să facem ca să ne asigurăm că rămânem sănătoși, noi și copiii noștri? Am accepta oare chiar modificarea genetică a embrionului uman? Este o temă, trebuie să recunoaștem, de mare actualitate!”

Anul trecut am găsit întâmplător în grădină mai multe obiecte neolitice. Povestea lor este una cam tristă până în momentul actual, dar deoarece am ceva timp disponibil s-ar putea ca prin prezentarea lor unui renumit specialist arheolog român povestea lor să se schimbe. Din păcate, tot ceea ce am întreprins în plan local pentru ele până acum mi-a demonstrat superficialitatea și chiar lipsa de interes a arheologilor locali. Mă declar complet nemulțumit, în urma contactului cu ei, eu aș fi putut arunca obiectele neolitice de o anumită valoare, aș spune eu, chiar notabilă…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

”unitatea familiei

o pâine e pusă pe masă

părintele o frânge cu drag,

un dram au toți cei din casă –

o pâine e pusă pe masă…

familia e numeroasă

și câinele așteaptă în prag –

o pâine e pus pe masă,

părintele o frânge cu drag…

Vă doresc o lună Iulie 2021 superbă, benefică și inspiratoare … !

Mărțișor 2021, Perseverance,”Unde ești copilărie?”, ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” … !


Zile de Februarie 2021 trăite, cu sufletul la gură, în așteptarea primăverii și un început senin de Martie 2021. Iarna nu a fost însă deloc capricioasă sau câinosă, mai ales la câmpie. Temperaturile au fost relativ ridicate, iar soarele a mângâiat părintește glia care a început să freamăte. Simțind zefirul favorabil, tulpinițe de garoafe, ghiocei sau viorele se înălță încetișor, trezite la viață. E felul lor de a spune ”suntem minunea primăverii” și ”bună dimineața”. Spectacolul reînvierii naturii este continuat de corcodușii care se grăbesc să înflorească în curând și la un cot distanță doar de caișii extra-timpurii. Cred însă că iarna va mai avea câteva reveniri scurte până la resemnarea definitivă. Am început munca prin grădină și, deși am fost ocupat cu altceva, am reușit să mențin curățenia pe care mi-o doresc și să admir minimele rezultate. Căpșunile s-au trezit și ele, pomii fructiferi se dezmorțesc și , bucurie maximă, se pare că smochinul plantat în toamnă s-a prins. Verdele la care am pus umărul mă liniștește, mă fortifică și mă extaziază.

Mărțișorul a venit și în acest an m-a găsit acasă. Bucuria a fost maximă deoarece doi ”ghiocei”, două ieduțe s-au născut chiar în această zi și sunt foarte energice. În rest, am fost destul de ocupat cu celelalte probleme intelectuale. Mă bucur că sunt sănătos și că nu am vreo problemă de sănătate sau chiar coronavirus în această perioadă atât de sensibilă și dificilă din punct de vedere medical. Se spune prin popor că, în primul rând, fiecare om este medic pentru el însuși.

Redeschiderea școlilor a deschis porțițele speranțelor, deși au existat voci care au susținut că autoritățile s-au cam grăbit. Deplâng experiențele micuților care au ratat liniștea unduirii degetelor la concretizarea primelor litere sub îndrumarea învățătoarei. ”Ma-ma” sau ”Ana are mere” au fost lipsite de farmecul și magia momentului emoționant și clasic. Mai mult decât orice, cred că primul an de școală (nici măcar cel de la grădiniță) este atât de special și de neuitat. Personal, am mers la șase ani în clasa întâi și știam să număr, să socotesc, cunoșteam literele atunci, dar îndrumarea învățătoarei și sfaturile ei mi s-au părut providențiale. Din păcate, caligrafie se mai face cu adevărat doar în primul an de școală.

Mi-au plăcut toate disciplinele, considerând că din toate poți învăța lucruri utile, deci și matematica… ! Îmi amintesc că prin clasa a treia învățătoarea a avut o inspecție. Era la geografie. Iar eu am fost scos la hartă. Nu pot să-mi explic cum, dar m-am trezit detaliind și explicând resursele României de parcă aș fi fost specialistul la un summit modern în străinătate. La câte o întrebare scurtă a învățătoarei, eu răspundeam dezvoltând și făcând conexiuni și cu alte discipline. Abia mai târziu am realizat naturalețea și originalitatea momentului. Atât învățătoarea, cât și asistența a rămas fără cuvinte, ascultându-mă… Asta este de fapt inocența și prospețimea copilăriei. Și vorba versurilor: ”Unde ești copilărie?”, cu alaiul tău cu tot…

În plan național, în ciuda unor inconsecvențe, este totuși o relativă liniște. Partidele aflate la guvernare își pot lansa proiectele și inițiativele, adnotate de firava opoziție din când în când. Pandemia este în continuare amenințătoare, iar Europa încă este în cumpănă în privința acestei infecții. Se speră însă ca până la vară situația să fie tranșată în favoarea normalității și a civilizației.

În SUA, noua administrație instalată încearcă să-și definească propria viziune și optică, iar președintele american Joe Biden a salutat succesul amartizării roverului Perseverance. Un moment istoric pentru umanitate. Cel puțin asta susțin oamenii de știință și ufologii. În același timp, treburi mai pământene obligă la monitorizarea tensiunilor care se întețesc în Africa și Orient. Și nu întâmplător, Cicero spunea:” Inter arma silent musae” (Când armele vorbesc, muzele tac).

Am reflectat un pic asupra locului pe care îl ocupă literatura și artele în general în viețile noastre și cât de active sunt de fapt ele. Sau tehnologiile noi… Nu sunt tocmai mulțumit în privința modului în care se promovează toate. Ori nu prea o fac deloc, ori o fac strident și regretabil. De cealaltă parte, subcultura a căpătat o popularitate de invidiat, împreună cu melodiile însoțite de mesaje teribiliste și nespecifice civilizației. În aceste condiții se mai străduiete cineva să recite Odiseea lui Homer în limba greacă veche? Și doar unii abia mai putem îngăima, precum o rugăciune: ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ și nu ucid/ cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc/ în calea mea/ în flori, în ochi, pe buze sau morminte”… (Lucian Blaga)

În zilele în care am ieșit pe la oraș am lăsat câte un exemplar din ultimele mele volume apărute noului director al Revistei Familia și am încercat să surprind orașul așa cum este el într-o zi oarecare. Dar mai cred că doar noaptea se văd cu ochiul liber stelele. Un vers interesant al poetei antice Sapho spune: ”Se cufundă-n mare luna/ Și pleiadele; e miezul/Nopții,/ Anotimpul trece,/ Singură stau de veghe”.

Aș dori să închei cu un triolet personal:

ce o fi viața, ce e omul?

ce o fi viața, ce e omul?

Exist eu oare? Suntem doar vis?

Întreb o floare, întreb spânul… :

ce o fi viața, ce e omul?

Tot cercetez, caut răspunsul

neliniștei de necuprins…

ce o fi viața, ce e omul?

Exist eu oare? Suntem doar vis?

Vă doresc o lună Martie 2021 superbă, prosperă, inspiratoare și alături de cei dragi … ! La Mulți Aaani, tuturor doamnelor și domnișoarelor și o primăvară senină … !

”Happy New Year”, ”Quadrantine”, ”e greu să fii om bun?”,”Fericirile” … !


O lună Decembrie 2020 în care am încercat să retrăiesc sărbătorile de iarnă de altădată, însă în realitate ele nu au fost întocmai fără … zăpezile de altădată, și un început de Ianuarie 2021 în care doresc să transmit urări de bine și de sănătate tuturor. Moș Nicolae și Moș Crăciun a venit la copii cu daruri și printre toate celelalte m-am găsit într-o mare așteptare, gândindu-mă la noul an care se apropie. Acest an 2020 a fost unul dificil pentru toată lumea și cred că nu suntem în măsură să analizăm acum vortexul incredibil care ne-a împresurat. Probabil vom conștentiza cu adevărat abia peste câțiva ani. Nu au fost zile friguroase, ploile s-au întețit în doar câteva zile și vântul doar în unele nopți a șuierat înfricoșător. În schimb, mica vegetație nu a capitulat definitiv nici acum , fapt emoționant și incredibil. Speranțele sunt puse în acest nou deceniu care se deschide și pe care ni-l dorim epocal din toate punctele de vedere.

Am încercat, un pic mai mult, să mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară, de la pisica Ema care e tot mai răsfățată până la iepurele meu belgian care este cuminte și așteaptă morcovi și cereale sau căprița nubiană care se pare că a rămas gestantă. Lumea din jurul nostru e deosebit de frumoasă și astfel, chiar dacă visăm la stele și la tehnologii hiper-avansate. Mă preocupă și smochinul plantat în toamnă și pe care am încercat să-l protejez cât mai bine pe timp de iarnă sau turturelele și vrăbiuțele care trăiesc liber prin curte și își merită cele câteva grăunțe. Cred că divinitatea se lasă reflectată în tot și în toate… Între timp experiența mea jurnalistică continuă și mă extaziază, dar nu-mi doresc să mă domine. Aș vrea ca personalitatea mea să se reflecteze mai mult din postura de autor și de intelectual preocupat de știință și cultură, iar în jurnalism mi-aș dori să contribui la schimbarea imaginii jurnalismului din țară care nu este foarte favorabilă unui stat care se dorește democratic și presă se întâmplă să se facă neprofesionist și cu lascivitate. Poate ca un semn de bun augur, în primele zileale anului 2021 are loc o ploaie de meteoriți deosebit de spectaculoasă și de rarisimă, fenomen numit Quadrantine, anunțat de NASA. Poate cerul vrea să ne spună prin intermediu spectacolului celest că ne așteaptă lucruri bune. Mă gândeam că la catolici perseidele sunt numite ”lacrimile Sfântului Laurențiu” și că simplul fapt că privim spre cer este dovada cel puțin a unei aspirații. Johan Wolfgang von Goethe spunea într-un mod emoționant și profund: ”Există doar două moșteniri de durată pe care sperăm să le oferim copiilor noștri. Una dintre acestea sunt rădăcinile, iar cealaltă sînt aripile”.

Eu am petrecut și acum tot acasă, deci nu a fost un efort, nici nu mi-am dorit să petrec histrionic și pantagruelic prin alte părți. Îmi este dor însă de o mică vacanță în străinătate în care să vizitez locuri interesante sau de o ieșire în aer liber în deplină libertate și fără niciun pericol. Aș fi curios să aflu care a fost succesul campaniei ”Stai acasă revelionul acesta” a Ministerului Sănătății, dar mi s-a părut lăudabilă. Citesc în ritm propriu câte ceva și îmi reproșez că am ratat câțiva autori contemporani importanți și mai scriu câte ceva cu speranța concretizării unor volume viitoare. Volumele personale apărute în decembrie sunt apreciate de către o parte a cititorilor și grație redactorului-șef al Revistei Extemporal Liric volumul de triolete a fost semnalat în plan poetic. Pentru mine este un volum de suflet și unic în felul lui. În rest, las pe ceilalți să aprecieze. Deși mie mi se pare că ar trebui să fie normal ca un om să fie corect, cumsecade și de folos, poetul antic Simonide din Keos mă contrazice parțial: ” ” e greu să fii om bun”,/ deși e spusă de un înțelept./ Doar zeii au parte de așa ceva”.

Pe la oraș am ieșit doar în câteva zile pentru cumpărături și atât la Oradea, cât și la Salonta se simțea atmosfera de sărbătoare și optimismul în vremuri mai bune, în ciuda problemelor economice, sociale și sanitare care trenează. Acordurile Filarmonicii de la Viena au putut fi ascultate online și pe ritmuri clasice s-au putut pune dorințe arzătoare pentru o lume mai curată, mai înțeleaptă, mai bună. Un succes deosebit a fost obținut de către Clubul Foto Varadinum din Oradea printr-un loc 12 deosebit de onorant la cel mai mare concurs de fotografie din lume, ”World Cup for Clubs”. Am fost și eu pasionat de acest domeniu și încă mă animă gândul că fără fotografie lumea ar fi mult mai săracă și momentele vieții s-ar scurge fără a fi imortalizate cumva. Tata , care m-a părăsit prea devreme, a făcut în tinerețe fotografii, le developa atunci singur, și a proiectat filme pe pânzele acelea mari și clasice.

Îmi doresc ca științele și artele să înflorească și pacea să îmbobocească pe toate continentele și dacă încă mai există tensiuni, ”făcătorii de pace” să poată media prompt, căci una dintre ”Fericirile” Mântuitorului spune: ”Fericiți făcătorii de pace căci ei Fiii lui Dumnezeu se vor numi”.

Aș dori să închei cu un triolet personal intitulat ”noapte înseninată” :

”deasupra e Steaua Polară

în noaptea cea de vrajă plină,

văd Hercule cântând la Lyră

deasupra e Steaua Polară…

sunt călătorul Pierde-Vară

prin constelații fără vină,

deasupra e Steaua Polară

în noaptea cea de vrajă plină”…

Vă doresc un an 2021 prosper și plin de inspirație, cu sănătate și bucurii alături de cei dragi … !

Sărbători de Iarnă 2020, ”EVZ de Transilvania”,”Cântecul Nibelungilor”, Noaptea Cercetătorilor Europeni … !


Zile de Noiembrie 2020 normale pentru acest anotimp și un început de Decembrie 2020 în care diminețile etalează răcoarea specifică iernii și zilele sunt relativ senine, dar cu raze diafane și distante ale astrului zilei. Încă frunzele pomilor, deși galben-ruginii majoritatea, nu au căzut complet și mai stau agățate în cumpăna vântului și a soartei. Mica vegetație este și ea fie și parțial activă, mărturisind pe la câmpie despre o minune care este viața așa cum rareori poate fi văzută undeva în decembrie. Frunzulițe verzi de căpșuni, gazon verde și crud sau fire comune de iarbă, alături de florile de cârciumărese pot fi admirate cu ușurință acum, și n-aș spune că este neplăcut, ci doar oarecum inedit pentru zona temperat-continentală. Am început activitățile de toamnă prin grădină și constatând că totuși s-a răcit și că păsărelele își găsesc mai greu hrana, am pus grăunțe în cele două hrănitori pe care le-am agățat undeva în curte. Vrăbiuțe, pițigoi sau turturele trec constant să ciugulească câteva bobițe.

O ieșire în natură la marginea localității natale mi s-a părut necesară și din ceva firesc înainte s-a transformat acum într-o adevărată evadare. Pădurea ancestrală de stejar, o relicvă aproape sau un martor al unor vremi aproape uitate, este impresionantă, deși suferă vizibil și pare destul de neîngrijită. Frunzele care cădeau cu un foșnet răvășitor în cascadă și cele căzute care formau un strat consistent la sol anunțau că marele mister se pregătește pentru a intra în adormire. Deși aerul părea purificat și răspândea miresme calmante nu m-a convins și am păstrat masca de protecție. Întâlnirea cu un prieten al pădurarului, ieșit și el cu câinii la plimbare, a prilejuit un salut sumar și o scurtă prezentare. Prenumele (sau numele?) de Ivan mărturisit de către misteriosul meu amic m-a făcut să mă întreb pentru o secundă dacă nu mă găsesc în vreo poveste slavă sau în vreo povestire a lui Turgheniev. Pentru a nu reveni degeaba am cules ciuperci, măceșe și bobițe de păducel pe care le-am pus acasă la păstrare.

Plecat la Oradea pentru mici cumpărături am putut observa orașul gătit în beteală și în așteptarea sărbătorilor de iarnă. Deși nu se sărbătorește ca în alți ani din cauza pandemiei, în semn de speranță a fost instalat bradul ecologic din Piața Unirii și luminițele au fost aprinse deja oficial. Speranțele sunt puse în vremuri mai bune, însă momentan situația este destul de grea. Semenii nu au abandonat, rămân optimiști în general, dar o stare de ușoară oboseală este sesizabilă poate accentuată de intrarea în anotimpul rece. Aștept de asemenea apariția ( fizică ) a celor două volume personale care va mai îndulci oarecum neîmplinirea și nemulțumirile mele din acest an. Îmi doresc să progresez, dar ceea ce îmi doresc dintotdeauna este să mă pot exprima fără a fi încorsetat de ambițiile inumane ale celor care de regulă nu au prea mult de oferit societății. M-am bucurat că ”Noaptea Cercetătorilor Europeni 2020” a avut loc în online și că știința transmite astfel un semnal important societății, spunând parcă: ”Suntem la post, suntem pe baricade”… Cred că proiecte importante și ambițioase se cercetează și că visele oamenilor se pot îndeplini mai ales prin intermediul științelor și cercetării. Ziua Sfântului Apostol Andrei nu a trecut neobservată și activitatea apostolului în spațiul carpato-danubiano-pontic a fost rememorată. Și foarte repede Ziua Națională a României a sosit și s-a cerut cumva sărbătorită. Am fost bucurat și impresionat de câteva inițiative inedite care au fost mediatizate: un jandarm a interpretat la pian imnul României la o altitudine de peste 1700 m, membri ai US Navy au interpretat linii melodice românești având în frunte o tânară interpretă la clarinet care a studiat în RomâniaUrez , României, românilor – La Mulți Aaani … ! și să fie atenți la cele spuse de către Solon în Fragmentul 5:” Dat-am la popor atâtea drepturi câte să-i ajungă/Neștirbind a sa cinste, nici poftind-o pentru mine/Celor ce aveau puterea – pizmuiți pentru avere – / Nu le-ngăduii să aibă niciun lucru pe nedrept./ Între cele două taberi stat-am ca un scut puternic/ Nelăsând pe niciuna să învingă pe nedrept”.

O veste bună a venit pentru mine chiar de ziua națională. Evenimentul Zilei, renumitul cotidian, a luat decizia de a lansa Evenimentul Zilei de Transilvania, iar eu am aplicat absolut întâmplător la jobul de redactor online postat de către reprezentanții cotidianului direct de pe Facebook. Repet: am fost recrutat de pe Facebook…Nu mi-a venit să cred că mi s-a răspuns în câteva ore și că experiența mi-a fost apreciată, iar acum scriu articole pe platforma EVZ de Transilvania. Sper ca experiența să fie de lungă durată pentru toți și că îmi voi valorifica potențialul la adevărata valoare. Dacă ar fi fost să aleg mi-aș fi dorit să mă exprim cât mai mult prin blogurile personale și independent, dar simpla posibilitate de a colabora cu un lider în presa scrisă și online românească este deosebit de provocatoare și de onorantă.

La domiciliu îmi propun zilnic câte ceva, citesc cărți mai vechi sau mai noi, scriu câte un pic din când în când pentru anul viitor sau pentru ceilalți ani. O postare a unui renumit profesor orădean referitoare la ”Cântecul Nibelungilor” m-a convins că trebuie să revin asupra textului medieval, dar ce mă fac că am doar traducerea în limba română? Și vrând-nevrând astfel revin la ”Lacul Lebedelor” , la eroul Siegfried, la comori ascunse, la povești cu prinți și prințese… Partea bună este că se potrivește de minune cu momentele actuale ale anului și e posibil că partea rea este că eu sunt prea visător… Alaiul medieval este prezentat astfel în Cântecul Nibelungilor IX:” Care de care mai arătoase, cu pajiști florate pe pieptare brodate,/Una mai mândră decât alta izbuteau în frumusețe să se arate. … Iar când ele mlădițe copile cu belșug și giuvaieruri s-au gătit/ Iată că și stolul vultanilor războinici în mare număr s-a vestit;/Cu largile scuturi poleite, în trapul roibilor când înaintau/Lungi sulițe, din tulpină de frasin,cu dreapta lor oștenii falnici avântau”…

În plan național și internațional evoluțiile se speră să fie pozitive la acest final de an și la începutul anului viitor, deși tensiunile par a crește peste tot în lume și știrile neplăcute revin periodic și destul de intens îngrozind spiritele opiniei publice. În lumea civilizată orașele s-au gătit pentru a întâmpina sărbătorile de iarnă care împreună cu tradițiile fac parte acum din cultura noastră. Ne dorim pace și liniște, o viață normală și unii dintre noi visează la stele…

Vă doresc un final de an feeric, o lună Decembrie 2020 prosperă și senină, Sărbători de Iarnă splendide, de neuitat … !

”O, Dante, plecăm spre Paradis?”, ”Promisiune Electorală”, Un om – mii de stele … !


Un final de Octombrie 2020 când mai însorit, când mai mohorât și un început de Noiembrie 2020 destul de blând cu dimineți și nopți doar ceva mai răcoroase. Frunzele ruginii ale marilor arbori și ale pomilor fructiferi se scutură încețișor rând pe rând prilejuind stările de visare și de nostalgie specifice toamnei. Mica vegetație se încăpățânează să reziste și ignoră încă semnele anotimpului. Chiar și câte un boboc de trandafir sau de hibiscus siriacus erupe, deși evidențele îi contrazic. Vrăbiuțele și turturelele sunt cam bulversate, dar fidele fiind gliei nu abandonează. Lumea este într-adevăr un spectacol continuu și viața, indiferent de formele ei, o taină care supraviețuiește chiar și în cele mai vitrege condiții… Nu strică câte o plimbare prin natură sau prin parc și nici mici campanii de curățare a grădinii. Fiecare gest de acest gen este răsplătit cu o purificare a gândirii și cu fortificarea organismului. Mens sana in corpore sano, aș spune…

hello-november-1-1080x675

Plecat pe la orașul de pe Crișul Repede am putut observa mai mult lacunar starea de fapt și de spirit de după tevatura cauzată de perioada electorală. Criza coronavirus revenită în forță accentuează amprenta nedorită a toamnei și chiar și zilele orașului au rămas neobservate. Din când în când pentru câteva secunde o imagine de Halloween se instala, dar suntem luptători și continuăm optimiști. Urmează alte alegeri importante nu numai în România și în acest context mi-am adus aminte de un haiku personal publicat în primul meu volum de poeme. Mi-am permis chiar să-i dau titlul: ”Promisiune electorală”, deși haiku-urile nu au titlu. L-am realizat în tristih bineînțeles, dar un hâtru mi-a reproșat că nu e haiku deoarece nu se referă la natură, la un anotimp, la un element din natură… Avea dreptate, cunoșteam și eu această lacună, dar el surprinde natura umană aflată ciclic în acțiune. Deci… , cu subtilitate , vă rog monșer: ”Votați-mă, nu / voi uita… Sunt cel mai bun/ Așa vom progresa”…

votati-ma

Și pentru că , chiar și în condiții nefavorabile, se mai întâmplă și lucruri bune, am putut reflecta la o acțiune specială a câtorva specialiști și iubitori de natură care au cunoscut-o pe marele biolog Anna Marossy. Pe o alee care-i poartă numele,în parcul pe care l-a conceput și îngrijit, o plăcuță memorială a fost montată susținută fiind din jur de o selecție de plante plăcut asortate. Marele biolog ne-a părăsit de cinci ani, dar ardoarea cu care a luptat pentru menținerea biodiversității ne-a rămas exemplu. Fără o planetă verde viața sănătoasă nu poate fi concepută pe pământ.Cu siguranță, ecosistemul planetar are nevoie de o mână de ajutor pentru a se reface și pentru a ne susține în continuare…

20201024_080103[1]

20201024_080125[1]

Am fost deosebit de bucuros să știu că științele nu au apus sau că nu au intrat într-un con de umbră din cauza unui virus. Din fericire oamenii au reușit să continue și fiecare domeniu încearcă să-și aducă contribuția. În plan literar m-a bucurat de fiecare dată când câte un autor își anunța o nouă apariție editorială, iar eu am lucrat pe stoc doar din motive financiare. Se întâmplă însă ca uneori sorții să fie mai favorabili și am găsit în sfârșit o editură pentru buzunarul meu. Am așadar în curs de apariție un volum de triolete (poeme) intitulat ”O, Dante, plecăm spre Paradis?” și unul de educație (științific) și aș concluziona că anul 2020 nu a fost lipsit de activitate sau dezastruos pentru mine. E drept că alte aspecte lasă de dorit. Educația este și ea atât de încercată acum. În mijlocul mediocrității generale domnește indiferența. Cum va putea un profesor slab pregătit să susțină o lecție online? Elevii sunt și ei tot mai dezinteresați și dezorientați. Messala în ”Dialogul despre oratori” al lui P.C. Tacitus spune: ”Profesorii nu-și câștigă ucenicii prin asprimea disciplinei și prin punerea la încercare a talentului, ci prin lingușirea adusă de salutațiile de dimineață și prin momelile gudurării pe lângă ei”.

Pentru ca unele zile să fie mai interesante și pentru ca serile să fie mai palpitante joc șah online și am adus câteva puncte echipei Romania Chess Federation. Hey, sunt membru al Romania Chess Federation … ! Nu am încă rating-ul de facto pe care mi-l doresc, dar am obținut victorii împotriva câtorva jucători cu rating foarte mare și cred că voi progresa… Șahul – ”sportul minții”, o altă forma mentis…

Așa cum știm cu toții, nu este simplu nicăieri pe pământ. Doar speranțele, aș spune realiste, ne animă. Puseuri ale fanatismului și fundamentalismului se ițesc periodic și stârnesc repulsie. Cred că dialogul interreligios și interconfesional este o soluție civilizată pe termen scurt,mediu și lung. Oare umanitatea va reuși să se stabilizeze după alegerile prezidențiale din S.U.A. sau după consumarea acestei faze a repoziționării europene și britanice?Existența generală va fi mai ușoară sau relațiile vor fi mai fair-play? În mod normal doar știința și cultura pot impune modele și soluționa amenințări. Nu există soluții magice (din păcate)…

Sărbătorile de Iarnă bat la ușă și deja suntem cu gândul la anul 2021 pe care ni-l dorim epocal și cardinal după principiul: ”Cele rele să se spele, cele bune să se adune”

Pe Terra, un punct minuscul din galaxia Calea Lactee, umanitatea se luptă să răzbată, să progreseze … Se spunea că fiecare om are ”steaua” lui, dar de fapt fiecare om are mii de stele… Realitatea științifică confirmă asta. Cred că în stele stă viitorul și succesul omenirii. Restul e viermuială inutilă și paleolitic… Pentru a ne fortifica ar trebui să luăm serios în seamă sfatul lui Hesiod către fratele său Perses din ”Munci și zile”: ”Perses, tu sfaturile-astea în cugetul tău le înseamnă/ Și de dreptate ascultă, cu totul uitând silnicia./ Legea aceasta statornicit-a-o Zeus între oameni:/Prevestitoarele păsări, jivinile, peștii-ntre sine/ Să se mănânce, fiindcă dreptate-ntre ei nu se află,/Însă le dete la oameni Dreptatea, și ea e mai bună./Celui ce mărturisește în obște dreptatea, de voie,/Zeus atotvăzătorul belșug îi va da și avere … [ … ] Însă-naintea virtuții amarnica trudă au pus-o/ Nemuritorii. Cărarea-nspre ea la-nceput este lungă,/ Aspră și anevoioasă. Dar când vei ajunge la culme/ Ea e ușoară apoi, măcar că fu grea mai-nainte”.

pamant

Aș dori să închei cu un triolet personal care se adresează în special celor care nu prea au obiceiul lecturii:

o carte – un mister…

volumele sunt domnișoare

cu pălării simandicoase;

citește luminat de soare –

volumele sunt domnișoare…

cu chipul lor plin de candoare

transmit idei pretențioase –

volumele sunt domnișoare 

cu pălării simandicoase…

Vă doresc o lună Noiembrie 2020 superbă, suavă și plină de inspirație … !

Peisaj Autumnal,”tot omul sub vremi?”… ,”glasul divinului”, a plouat … !


Zile de Septembrie 2020 când mai plăcute, când mai mohorâte și un început de Octombrie 2020 în care ploile toamnei par a se revărsa toate deodată… Munca prin grădini este din acest motiv momentan stopată și ieșirile pe la marginea localității sau prin oraș sunt amânate. O ușoară indispoziție este resimțită, amestecată cu melancolii de toamnă și dulci nostalgii. Amintirile plăcute ale copilăriei revin din când în când și pelicula trecutului livrează gratuit segmente, crâmpeie ale ei cu oameni dragi și care unii nu mai sunt. Am cules strugurii din timp și cele câteva kilograme de piersici au fost deosebit de gustoase. Gutuile și merele au făcut și ele subiectul unei atenții speciale și au fost suficiente pentru a savura zilnic câte un juice, iar compoturile așteaptă celălalt anotimp.Frunzele pălesc și întreaga natură este cutremurată, deși încă verdele unor plante mai mici se menține și temperaturile nu sunt deosebit de scăzute.

În același timp și lumea noastră pare a fi într-o preschimbare pe care nimeni n-o prea poate înțelege în întregul ei. Alegerile locale din țară s-au consumat stabilind o configurare politică pe care fie și parțial o intuiam. N-au lipsit nici clinciurile și certurile dâmbovițene în unele regiuni, dar pot fi constatate și aspecte pozitive per ansamblu și mai ales în Transilvania. Demn de semnalat este și faptul că Bucureștiul este recucerit de forțele de dreapta. În rest, întreaga Europă pare a se mișca doar din virtutea inerției fără evoluții sau schimbări spectaculoase. Din nefericire, mai la est nu se doarme și opoziția abia se trezește din somnul de moarte prescris lui Navalnâi… Se pare că cineva cunoaște foarte bine ritualul servirii ceaiului… Și pentru ca totul să se complice amețitor, în zona caspico-pontică un conflict hibrid mocnește. O zonă cu vechi tradiții riscă să se transforme într-un teatru de război. Urmăresc de asemenea deosebit de atent campania pentru alegerile prezidențiale din S.U.A. Trebuie să recunosc că îmi doream mai mult pentru cea mai dezvoltată țară a planetei, dar dacă administrația Trump nu mi s-a părut complet dezastruoasă raportat la condițiile în care s-a exercitat și la temerile anterioare, pentru mine cea mai neplăcută este această polarizare a societății cu reflexii în plan internațional: democrați și republicani … Atât de zbuciumata și glorioasa istorie a S.U.A. va scrie ,cred eu oricum, o nouă pagină specială în următorul deceniu… Aș evidenția doar un text căruia nu-i subscriu în totalitate, deoarece cred că atunci când o persoană își dorește să fie de partea adevărului și libertății este obligat să le apere și să forțeze o schimbare în bine care să le favorizeze în societate. Textul însă, care aparține discursului lui Maternus din Discursul despre oratori al lui P.C. Tacitus, subliniază dependența omului simplu de vremuri, de condițiile din societate care într-adevăr nu sunt de neglijat deloc: ” Credeți-mă, voi, cei mai talentați vorbitori, atât cât este cu putință, dacă ați fi trăit în veacurile înaintașilor pe care îi admirăm, ori ei s-ar fi născut în al nostru, iar un zeu oarecare ar fi schimbat, în chip neașteptat, vremurile, nu v-ar lipsi nici vouă lauda și gloria căpătate datorită elocinței, nici lor simțul măsurii și cumpătarea. Acum, pentru că nimeni nu poate dobândi în același timp o mare faimă și o mare liniște, fiecare să se bucure de bunul pe care i-l hărăzește veacul său, lăsând la o parte defăimarea celuilalt”…

Dincolo de problemele macro care nu trebuie neglijate, atunci când în fiecare seară se lasă cortina rămânem fiecare singuri și ne străduim să răspundem la marile întrebări ale existenței. Deși mă declar nemulțumit de numeroasele aspecte pe care mi le doream soluționate, de regulă reușesc să mă bucur de micile bucurii și plăceri ale vieții, sperând , neabandonând căci nu degeaba se spune: ”mai bine mai târziu, decât niciodată”… Recent mi-am amintit de clasorul meu din copilărie pe care l-am pierdut la un moment dat în condiții necunoscute. Aveam atunci timbre românești, sovietice ( erau mai accesibile atunci ) și doar câteva occidentale înșirate pe benzile transparente. Știu și eu , poate tocmai din cauza propagandei printre timbrele sovietice se strecurase unul care îmi plăcea foarte mult: era cel cu cățelușa Laika în capsula ei prin cosmos. Mi-am dorit de mult timp să-mi refac colecția, dar acum s-a concretizat. Loturile comandate au sosit surprinzător de repede răspunzând oarecum deosebit de pozitiv provocărilor crizei coronavirus. Emoția acestor achiziții a fost deosebit de interesantă și palpitantă, câțiva expeditori foarte amabili din străinătate permițându-și să-mi adreseze urări sincere. Am ajuns să-mi fac cadouri singur precum Mr.Bean. Admir mica mea colecție acum și un ușor regret mă încearcă din cauza faptului că în plan numismatic cea mai veche monedă pe care o dețin acum e una habsburgică de la 1800. Copia contemporană a unei monede din timpul regelui macedonean Filip II nu o iau în considerare. Prin blogalinitiative.ro am obținut un cadou pe care fără regret l-am făcut mamei: un șorț de bucătărie… Dar din dar se face rai… Pe la biblioteca județeană am surprins un porumbel gulerat deosebit de pedant și frumos, al cărui guler alb îi sporea nota de personalitate. Nu avea mască, nu avea mănuși sfidând astfel coronavirusul și m-a impresionat atât de tare încât l-am semnalat Societății Ornitologice Române

Ziua Internațională a Muzicii nu trebuie să treacă neobservată. Stabilită la 1 octombrie, ziua armoniei ritmurilor ar trebui să ne sensibilizeze suplimentar. Iubesc toate genurile muzicale interesante, decente, în special muzica clasică impresionându-mă într-un mod special. Bineînțeles că nu neglijez nici tendințele contemporane … Sunt descumpănit în privința ritmurilor de relaxare și meditație moderne: se inspiră ele din ritmurile șamanice scandinave, siberiene, amerindiene? Recent am redescoperit Chopin, dar fredonez uneori din Mozart sau Beethoven, mă impresionează cursivitatea și amplitudinea Second Waltz (Shostakovich)… Mai reflectez doar că în domeniul cinematografic creația ar fi mult mai săracă fără linia melodică… Iubitor și minim autor de aforisme aș spune că muzica este limba îngerilor, dar s-a spus deja ( T. Carlyle) sau că muzica e timp sonor, dar a scris deja E. Cioran. Spun atunci că : ”muzica este glasul divinului plutind către noi prin adieri atemporale”…

În rest, zilele se scurg încet parcă, dar implacabil. Am ieșit de puține ori prin localitate sau prin oraș, avansez încet cu câteva proiecte personale fără termen. Mă bucura nespus când vedeam că unii autori sau critici literari își anunțau finalizarea unor opere, semn că totuși nu se stă pe loc, semn că literatura, cultura nu sunt abandonate. Cred de asemenea că nici științele exacte nu sunt mai prejos și pentru a contribui cu ceva aș dori să-mi reactivez câteva proiecte din genul științifico-fantastic. Cea mai nouă știre despre Enceladus, luna lui Saturn, prezintă destul de credibil existența vieții extraterestre chiar în sistemul nostru solar. Ce bine ar fi dacă civilizațiile extraterestre din univers ar fi pașnice sau măcar mai pașnice decât noi…

Aș dori să închei cu un triolet personal în ton cu anotimpul și ploile venite și cu perioada deosebit de grea traversată de către umanitate, exprimându-mi speranța că greutățile vor fi în cele din urmă depășite:

a plouat 

(triolet)

și a plouat întreaga lună,

iar vântul șuiera cu fiere,

în noapte norii se cunună

și a plouat întreaga lună…

fu luminată calea bună

doar de fulgere efemere –

și a plouat întrega lună,

iar vântul șuiera cu fiere…

”Perpetuum mobile”, Inspirat de Arhimede,”Zece negri mititei”, e liniște … !


Un August 2020 cu zile suficient de însorite care îndemnau la vise către destinații exotice și care prilejuiau contemplarea roadelor care se profilează în natură și un debut de Septembrie 2020 ușor umed, dar plăcut și care favorizează surprinderea spectacolului vegetal și al vieții… Toată suflarea este în căutarea răcoririi și își dorește depășirea oricărui disconfort. Ușoare adieri specifice toamnei pot fi surprinse totuși, deși vara își toarce în continuare liedul… Mă înseninează zilnic o pereche de iepuri albi belgieni și o adolescentă anglo-nubiană ( caprină) cam neastâmpărată uneori și ușor egoistă, aflată acum la al doilea an de viață… Iubesc animalele pentru nevinovăția și gingășia lor și pentru multe altele care ar putea fi enumerate și consider că ele pot oferi momente unice gratuite zilnic. În curte și în grădină cea mai mare bucurie au fost cei aproximativ zece ciorchini de struguri albi de masă deosebit de aromați care sunt rodul câtorva vițe-de-vie nobile pe care le-am plantat personal și sunt acum la al treilea an…

Încet-încetișor toamna bate la ușă și alegerile locale de asemenea. Deși nu mă prea interesează politica și viața politică românească îmi displace, încerc să gândesc la viitoarea configurație locală și generală a politicii românești. O moțiune de cenzură a opoziției tocmai a înregistrat un insucces răsunător și mă gândesc că în principal (fără a neglija potențialul stângii) frământarea majoră va fi în dreapta spectrului politic românesc. Singura noutate absolută pare a fi apariția și propunerile POL (Partidul Oamenilor Liberi ) care sunt atât de entuziaști, idealiști și vizionari. Cred că ei sunt utili unei societăți pentru spiritul lor civic, pentru dorința de progres, pentru că militează pentru o lume verde… Nu cred că vor obține succese mari de la început, dar simpla lor prezență și reprezentativitate poate însemna mult pentru România. Pot constitui o oază dacă în cele din urmă nu se vor compromite. Îmi place să cred că în cele din urmă o anumită decență se va instaura și că nu vor fi posibili măscărici à la Caragiale care să se gândească mișcați la … ”țărișoara lor : Româniaaa”

În țară complexitatea problemelor intensificate de criza coronavirus pare a conduce la extenuare și pesimism. Bolnavii se înmulțesc și ne pregătim timid pentru deschiderea noului an școlar. Cum va fi posibil sau funcțional noul învățământ românesc, care-i vor fi performanțele? ; turbulențele, indisciplina și inconsecvențele nu vor condamna la incultură și inadaptare tinerii români? Mă întreb și întreb mai departe visând la o lume ideală: va fi posibilă vreodată distrugerea generală a tuturor virușilor,bacteriilor, microbilor? Mărind suprafața studiată de miliarde de ori un microbiolog poate revela câte pericole ne pândesc. În rest e vorba doar despre șansă și imunitate… Un micro-univers nevăzut ne înconjoară și vorba aceea : ”Totus mundus agit histrionem” …

Se apropie și ziua mea de naștere pe care o voi sărbători cu moderație la fel ca în ceilalți ani… Reflectez cu înfrigurare că s-au împlinit cinci ( 5 ) ani de când nu mai am un loc de muncă (stabil) la care se adaugă alții (nu-i mai număr ) din perioada anilor 90 și început de 2000… Nici n-ar fi fost nevoie dacă reușeam să încheg ceva pe cont propriu. De fapt chiar sunt pe cont propriu, cred într-un destin al meu, dar deocamdată rezultatele financiare mă ceartă.Nimeni nu s-a grăbit să mă sune pentru a-mi oferi ceva fie și temporar, nimeni nu se consideră responsabil. Nici măcar vreun ajutor pe timp de pandemie nu m-a curtat. Foarte interesant este faptul că atunci când se întâmplă să întârzii cu vreo datorie, fie entitate de stat, fie privată te găsește și în gaură de șarpe… Cu siguranță am nevoie de propria ”autostradă” pentru a reuși. Regretul principal este în special din cauza faptului că propriul potențial nu a fost valorificat decât într-o mică măsură și că obscurantismul umblă în hainele adevărului și a dreptății… Un ”cincinal” și o experiență care nu știu cui au folosit…

Ieșind pe la oraș am reușit să concretizez o vizită la muzeu pentru a admira o expoziție dedicată ingeniozității lui Arhimede. Epoca acestuia, mai exact sec. III î.e.n., insuflată de realizările elenistice, a promovat artele și științele pe la curțile regilor elenistici. Arhimede este unul dintre cei mai mari oameni de știință ai tuturor timpurilor. Contribuțiile lui în matematică, fizică, astronomie sunt până în zilele noastre uluitoare. Viziunea lui abstractă în geometrie și ambițiile lui de a pune în practică propriile invenții și observații au fost susținute de orașul Siracuza. Personalitatea lui a fost recunoscută unanim în toate epocile ulterioare. Fidelitatea și dedicarea lui pentru știință este reflectată și de ultimele cuvinte care îi sunt atribuite: ”Noli perturbare circulos meos”, murind la cucerirea Siracuzei de către romani în anul 212 î.e.n. Deși îmi sunt cunoscute toate principiile respective, exponatele m-au obligat să reflectez mai adânc la bogăția antichității și la erudiția reprezentanților săi.

Rasismul a fost o pacoste a tuturor timpurilor. Recent, descendenții scriitoarei britanice Agatha Christie au decis în semn de solidaritate cu normele progresului și civilizației să schimbe numele romanului ”Zece negri mititei” care poate părea în anumite circumstanțe ofensator sau a fost folosit în acest sens rasial de-a lungul timpului… Impactul literaturii în societate poate fi așadar enorm, incredibil, formator și persoane civilizate încearcă să facă câte ceva de fiecare dată în acest sens. În același timp, fără a fi malițios, cred că nicio persoană nu poate fi obligată să accepte necondiționat, pur și simplu, pe cineva indiferent de religie,sex,rasă, etnie,vârstă, orientare sexuală etc. Dacă însă suferințele celuilalt nu ne sensibilizează, ba dimpotrivă ne fericesc și fac deliciul răsăritului de soare și al miezului nocturn atunci cu adevărat avem grave probleme, suntem condamnați istoric și trăim în trecut…

Ne pregătim deja pentru intrarea în noul deceniu.Deși toate lucrurile sunt atât de complicate se întâmplă și lucruri pozitive care dau speranțe umanității. Laserul de la Turnu-Măgurele este unul dintre aceste realizări majore și ambițioase și care va reuși să aducă beneficii imense în societate. El a devenit funcțional de curând și a atins (se spune) capacitatea maximă. Lumină, fotoni, viteză, precizie, observații, concepte toate se reunesc pentru a descoperi tainele cerului și ale divinității și pentru a le folosi pentru o viață mai bună pe pământ. ”Lumină din Lumină”, perpetuum mobile, monșer … !

Aș dori să închei cu un triolet personal:

e liniște … (triolet)

e liniște spre dimineață

când roua tainic se depune;

gândul e pur și plin de viață –

e liniște spre dimineață …

cernit de-a nopților povață

sufletul vrea să se aline,

e liniște spre dimineață

când roua tainic se depune…

Vă doresc o lună Septembrie 2020 răcoroasă, benefică și senină … !

 

 

”Amicus Plato”,”Hagia Sophia”, ”Booknation.ro”, sunt trubadur … !


Un final de Iulie 2020 călduros și însuflețit de speranțele noastre de mai bine și un început de August 2020 incendiar și cu adieri suave, dar puțin folositoare ale vântului. Vara 2020 ne animă pe toți și în ciuda neajunsurilor și impunerilor fiecare încearcă să se destindă ceva mai mult, măcar la sfârșit de săptămână. ”Căldură mare, mon cher … !” Chiar dacă nu am vizitat nimic recent, am scos hamacul din săculeț și l-am agățat în gutui, am cules ”vedetele” perioadei (prunele și corcodușele), din care mama a făcut gem. Îmi reproșez un pic că n-am fost prea productiv în ultima perioadă, dar oricum nu sunt chiar un ”Pierde-Vară” … Mă străduiesc să fiu cât mai matinal, dar în același timp nopțile sunt tot mai albe, probabil datorită magiei lor sau energiei personale care este mai evidentă în plin sezon estival. O gâscă cenușie de Toulouse, a cărei dimensiune medie o face și mai delicată, se învrednicește în fiecare dimineață să dea deșteptarea celorlalte păsări din curte… Lumea e mică, dar curtea ei e mare …

Mărturisesc că nu am vizitat Hagia Sophia și că pelerinajul la ea n-a constituit pentru mine o prioritate. Sunt ortodox, deși din punct de vedere strict dogmatic în viața spirituală subscriu gândirii evanghelice, neo-protestante. Lumea ortodoxă a păstrat aproape insesizabil acest simbol al propriei identități care din motive politice, religioase a ajuns să afecteze din nou Asia Mică și Balcanii. Nefericitele experimente ale președintelui turc ofensează profund lumea ortodoxă ( atât estică, cât și balcanică)… Dacă Turcia laică dorește să ofere o deschidere mai mare spiritualității musulmane în propria societate nu știu în ce măsură suntem noi îndreptățiți să judecăm, dar ar trebui să fie mai atentă și tolerantă cu valorile universale pe care trebuie să le gestioneze. Nu cred că aceste propuneri și abordări folosesc cuiva și nu înțeleg din care motive un arbitrariu internațional indiferent de natura lui ( de preferat de factură culturală) nu deliberează pentru a aplana izbucnirea unui conflict într-o zonă și așa foarte sensibilă. Vechimea acestei fantastice bazilici, unică și inegalabilă, ar trebui să depășească în secolul XXI simple ambiții personale. A-ți atrage dușmani într-un mod gratuit mi se pare cea mai mare greșeală pe care un om sau un popor o pot comite. Este foarte adevărat că pentru ortodoxia populară Hagia Sophia nu mai reprezintă de foarte multă vreme ceva, că Athosul este ceva viu, palpabil, dar pentru ortodoxia cultă Hagia Sophia reprezintă puctul 0. Cred totuși că în cele din urmă înțelepciunea (”sfânta înțelepciune”) va triumfa… Mă gândesc doar că împăratul Iustinian a avut succes în ambițiile sale imperiale și a supraviețuit acceptabil opoziției și ciumei din Imperiul Bizantin.

Dacă am lăudat modul în care România a deschis ostilitățile cu coronavirusul și succesele inițiale mi s-au părut de diamant deoarece personal mă așteptam la un scenariu asemănător Italiei,relaxarea generală actuală pare a fi zădărnicit totul și o condamn.”Hai Liberare ” a licărit în ochii și a străfulgerat mintea tuturor celor care nu au stare sau altceva mai bun de făcut. Sedentarismul și preocupările domestice ale românilor sunt puse serios sub semnul întrebării. Mă mir că economia și societatea se menține la cote acceptabile după încercările la care am fost supuși cu toții în acest an. Aș fi foarte afectat dacă am fi percepuți spre toamnă ca o sursă de infecție, ca o ”plagă” a Europei într-un mod nemeritat, dar din cauza unor concetățeni iresponsabili. Notele de regret personal sau general sunt lesne de înțeles. Mâhnirea-mi, învăluită totuși cu speranțe, adresează un vers din Mnasalkes, Epitaf unei lăcuste: ”N-au să mai scapere-aripile tale crâmpeie de zumzet./ Brazda ogorului nu-ți mai așterne sălaș./Și de-am s-adorm în frunzișuri de umbră, din aur de-aripă/N-o mai urca așa dulce, farmecul viersului tău”.

Evenimentele încearcă să revină pe agenda muritorilor. Nu este așa de simplu însă. Concertele în aer liber (simfonice chiar) par a fi deosebit de apreciate de către un anumit segment de ”consumatori”. Speram ca în domeniul literar și cultural să se producă evoluții mai spectaculoase. Cât de prolifică a fost perioada aceasta în plan cultural-științific doar Dumnezeu știe și poate vom afla și noi cândva. Îmi lipsesc discuțiile și dezbaterile prilejuite de către o lansare de carte, un eveniment notabil. Singurul pas înainte, momentan, pentru mine este un interviu pe booknation.ro, o platformă care promovează gratuit autorii români și pe care o recomand. Bucuria nu a fost deloc mică…

În ceea ce privește colaborarea cu Growedu toată euforia s-a evaporat în doar trei zile. Materialele trimise de către mine n-au fost pe placul superiorului care promovat cine știe pe ce căi a confundat voluntariatul cu plata din propriul buzunar și bunele mele intenții au fost anihilate de autoritatea dictatorială pe care o promovează. Este mai mult decât regretabil, devine chiar scandalos faptul că proiecte de suflet devin vehiculul unor persoane care nu pricep ideea voluntariatului și a colaborării, confiscând chiar și în ong-uri  spiritul democratic, creativitatea,originalitatea și dreptul la autodeterminare.

Zilele se scurg aproximativ după același tipar. Nici concentrarea și nici inspirația personală nu sunt la cele mai înalte standarde, dar urmărind proiecte mai vechi aș spune că nu stagnez în totalitate. În cursul săptămânii ies în câte o zi în oraș pentru mici cumpărături și nu îmi refuz plăcerea de a savura un capucino, o limonadă sau un ceai matcha la vreo terasă centrală. Deși stau și pe la bibliotecă câte o oră sau două, fiind vară tot mai puțini cititori pot fi văzuți. Masca necesară, obligatorie, incomodează un pic. Câte o discuție cu un cercetător în domeniul nanoparticulelor, angajat al instituției, mă fac să regret că nu am avut timp și resurse pentru a mă forma și în aceste domenii de vârf ale științei. El știe să … ”radă” la propriu tot ceea ce e mizerabil, necinstit și periculos pe suport de hârtie. În urma dumnealui rămâne tabula rasa… Aș spune precum anticii: ”Amicus Plato, sed magis amica veritas”… ( Mi-e prieten Platon, dar mai prieten Adevărul…) și ”Aegroto dum anima est, spes est”… (cât timp bolnavul respiră, mai există speranță).

Aș dori să închei cu un triolet personal în ton cu sezonul estival:

sunt trubadur …

”sunt trubadur sub clar de lună

cerșind la geam divinu-ți chip;

ignor și ploi, vremea nebună –

sunt trubadur sub clar de lună…

aș vrea ca să te țin de mână,

la balcon visul să-nfirip –

sunt trubadur sub clar de lună

cerșind la geam divinu-ți chip…”

Vă doresc o lună August 2020 boemă, splendidă și plină de inspirație … !