Archives

”Per pedes apostolorum”,Cenușăreasa,”R.I.P, MAJESTATE”, ”turneul de șah” și frunze de plop … !


Zile umede ale unui final de Septembrie 2022 în care stropii de ploaie nu deprimă, ci bucură deosebit de mult, și un început asemănător de Octombrie 2022 care ne promite o toamnă generoasă și umiditate în sol pentru culturile de toamnă. Mâhnesc doar unele distrugerile lăsate în urmă de furia naturii în câteva localități din țară. A plouat zilnic, ca o binecuvântare pentru tot ceea ce e verde și temerile legate de o secetă prelungită au fost înlăturate. Am întreținut grădina în câteva zile, am cules merele și gutuile pentru viitoarele smoothie-uri și compoturi… Prin curte am putut surprinde vrăbiuțe și câte un pițigoi matinal, porumbei cam zgribuliți și după-amiaza rândunici înșirate pe cablurile electrice de la stradă, pregătindu-se pentru marea plecare. Mi-au mai înseninat clipele de peste zi două ieduțe născute în primăvară care sunt deosebit de jucăușe și cărora le place să fie dezmierdate…

N-aș spune că am fost prea harnic sau productiv în această perioadă, dar n-am abandonat și am realizat câte ceva în fiecare săptămână. Sunt bucuros că mă caracterizează naturalețea și că nu sunt cuprins de tulburări de personalitate de care mulți oameni sunt încercați măcar din când în când. Chiar m-am întrebat de mai multe ori dacă actorii de teatru nu sunt bântuiți de personajele pe care le-au jucat… Sau dacă vreodată personajul nu i-a cucerit, nu i-a dominat și nu le-a răpit ulterior ani din viață? Am învățat să apreciez fiecare moment de normalitate și ador micile satisfacții pe care zilele obișnuite ni le pot oferi. Mă străduiesc să zâmbesc din când în când, dar sunt atent tot timpul la ce mi se întâmplă, la tot ceea ce ni se întâmplă… Nu înțeleg de ce și de unde atâta răutate și încrâncenare la unii contemporani, dar sunt convins că mi-aș pierde serios timpul să găsesc răspunsul și nu mi-ar folosi la nimic.

S-a răcorit un pic și chiar este plăcut în natură dacă iubești mișcarea sau plimbarea… Am ieșit de mai multe ori, așa per pedes apostolorum, la marginea localității natale și, ca un bonus, am putut culege ciuperci champion frumoase și bobițe de păducel… Frunzele încep să pălească și mă întreb de pe acum ce va mai urma în anii următori… În unele zile sunt prea matinal, iar în altele, după o noapte în care am stat după miezul nopții pe internet sau lucrând la materialele proprii, prefer să mai moțăi un pic până către orele 8 a.m. Momentan nu am un program fix și încerc să fiu cât mai odihnit și fresh posibil …

Elevii au început noul an școlar și problemele din educație nu au fost soluționate corespunzător. Greutățile întâmpinate sunt reflectate în performanțele școlare și nimeni nu-și asumă responsabilitățile eșecului. Ministrul Educației a demisionat în cele din urmă, în urma unor grosolane acuzații de plagiat, și Cenușăreasa Educație este în căutarea unui ministru care să o scoată la liman… ”Școala trebuie să urmărească tot timpul ca tânărul să părăsească băncile ei nu ca specialist, ci ca o personalitate armonioasă”, observa Albert Einstein, iar Aristotel cu mult înaintea lui spunea:” Educarea minții fără educarea inimii nu este educație deloc”

În cea de-a optsprezecea zi din septembrie am participat la Hotel Continental din Oradea la un important turneu de șah. Pasiunea mea pentru jocul minții se materializează, chiar dacă mai târziu… Am ajuns la locația evenimentului foarte de dimineață și am fost cooptat la cărarea materialelor necesare de către organizatori. Am acceptat cu bucurie, iar ulterior am petrecut un pic la barul hotelului la un capucino și o apă minerală. Turneul s-a desfășurat civilizat, cum altfel nu?!, și la jumătatea lui mi-a domolit nemulțumirea doar pauza în care am servit o porție de penne cu somon… Aveam doar o victorie din patru partide și ratasem o victorie sigură din cauza unei singure mutări neglijente și inutilă… A doua jumătate a turneului mi-a adus încă trei victorii. Cu patru victorii a fost ceva mai bine decât anul trecut, dar sub așteptările mele. Am avut sentimentul că aș fi putut mai mult, dar asta fusese… Turneul a fost câștigat de către renumitul jucător de șah Dieter Nisipeanu și am fos încântat că am putut să-i salut pe Mihnea Costachi și pe Irina Bulmaga… Șahul înseamnă disciplină, creație, anticipare și răbdare. Presupune respect pentru adversar și este acceptat ca fiind artă, sport și știință… Marcel Duchamp spunea că toți ”jucătorii de șah sunt artiști”

În acest ultim trimestru al anului 2022 încercăm cu toții să înțelegem forfota generală. Prețurile au crescut neverosimil și cred că începe să se lucreze la gramajul și la calitatea produselor. Științele și cultura nu sunt adorate, deși într-un mod tacit au schimbat fața lumii în care trăim. Se citește destul de puțin și lectura nu este privită ca un mod de viață. Literatura de bună calitate nu prea este înțeleasă și apreciată și întreaga lume freamătă amenințător sub greutatea mulțimilor subeducate…

Vestea suferinței și ulterior a decesului reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii a mâhnit foarte mulți oameni de pe toate continentele. Elisabeta a II-a a fost un garant al stabilității internaționale, un simbol al continuității și progresului occidental. Personalitatea ei, căreia nu-i lipsea umorul, și înțelepciunea însoțită de seninătate și naturalețe au fost dublate de simțul onoarei și al datoriei. Funeraliile ei ne-au amintit măreția unei epoci și a regalității britanice. Majestate, îți suntem recunoscători și nu te vom uita niciodată ! Requiescat in pace ! Timp de șapte decenii Marea Britanie și statele europene au găsit modalități multiple pentru a colabora și s-au inspirat reciproc, iar SUA a fost un aliat permanent… W. Shakespeare punea într-un sonet durerea și neliniștea sa, tipic britanice, privind neseriozitatea și lipsa de conștiință a contemporanilor:”Sătul acum de toate invoc odihna morții,/Nu mai suport să tot implor zadarnic,/ Să văd ticăloșia făcând sorții,/ Credința fluturată-n chip fățarnic,/ Noblețea preschimbată în ridicol,/ Virginitatea grosolan vândută,/ Calea cea dreaptă pusă în pericol,/ Perfecțiunea jalnic ocărâtă,/ Arta, limbă de lins mâna puterii,/ Unealtă-a saltimbancilor cetății,/ Vraci ce îmbracă-n vers păcatul firii,/ Ieftinătatea-n haina simplității./ Aș vrea să-mi aflu moartea, sătul de-atâtea rele,/ Însă murind aș frânge sufletul dragei mele”.

Aș dori să închei cu un haiku personal:

semn de vreme rea –

frunze de plop se vaită

în șuier de vânt”

Vă doresc o lună Octombrie 2022 plăcută, benefică și senină !

Trena toamnei, ”muze și imnuri”, ”un crâmpei de cer”, ”R.I.P., Gorbi” … !


Un final de August 2022 în care încercăm să ne răcorim cât mai mult și să observăm cât mai temeinic frumusețea și măreția clipelor speciale ale zilelor și un început de Septembrie 2022 în care ne dorim să beneficiem pe deplin de mărinimia și autenticitatea debutului de toamnă. Puținii ciorchini de struguri din acest an a trebuit să fie culeși mai devreme din cauza graurilor și a viespilor, iar perele și merele, de asemenea mai mititele, încep să se coacă… Cei câțiva litri de must și de vin vor fi degustați cel mai devreme în iarnă. Picurii de ploaie au binecuvântat pământul în cele din urmă fără a cădea într-un mod exagerat și fără a face distrugeri, cu unele excepții prin țară… Mi-e gândul deja la lucrările de toamnă prin grădină și , din cauza vremurilor, mă miră că frunzele pomilor fructiferi n-au pălit încă. Trena toamnei adie ușurel… Murele native, pe care am insistat să nu le dezrădăcinăm, de la marginea grădinii, au dat și ele vreo patru-cinci pumni de fructe. Recolta e așadar brand local…

Vara 2022 s-a scurs încetișor și a adus din păcate prea puține reușite tuturor… Îngrijorările realiste privind instalarea unor noi greutăți economico-sociale plasează în pragul disperării pe mulți concetățeni. Natura însăși pare a nu mai suporta cupiditatea generală umană, iar râurile, fluviile, de parcă ar avea un spirit plutitor, bat în retragere și au ajuns la jumătate din debit… Mărturiile de peste tot pe planetă susțin în unanimitate acest fenomen: la noi, Mureșul și Dunărea arată deplorabil din acest motiv… Poetul antic Ovidius mărturisea despre măreția Istrului și a Pontului Euxin în exilul său la Tomis. De asemenea, incendii de anvergură revin periodic în mai multe zone ale Terrei, șubrezind capacitatea sistemului ecoplanetar de a ne susține și inundațiile din Pakistan sunt devastatoare. Devine evident că actuala paradigmă cultural-civilizațională este falimentară și că doar noi tehnologii vor putea relansa viața vegetală și animală într-un mod sustenabil și eficient. Am fost animat în ultimul deceniu de ideea conform căreia din acest al treilea deceniu al secolului XXI o revoluție generală este posibilă și mi-am imaginat că revoluția va fi generalizată și rapidă măcar în domeniile culinar, auto și telecomunicații…

Elevii vor începe în curând cursurile școlare și îi așteaptă un an școlar dificil și cu multe probleme nesoluționate asupra cărora planează incertitudinile. Se apropie și ziua mea de naștere: voi împlini patruzeci și cinci de ani de exil și aventură pe această planetă luminată de soare… Voi sărbători modest la domiciliu și urarea sigură este cea din partea mamei și probabil a unora dintre prietenii de pe facebook…

Am reflectat de numeroase ori la modul și la tiparele după care societățile umane sunt organizate. Din nefericire, artiștii, indiferent de gen, sunt percepuți ca niște agenți ai unei lumi neproductive, incapabili să susțină, (paradoxal,nu?!), contraperformanțele celorlalți și demni doar de un peisaj muzeistic… Noile tehnologii au excitat mințile tuturor și oferă speranțe chiar și generației tinere. Ele sunt urmate însă rareori din convingere și des din interes. Sunt convins că doar în lumea occidentală există condițiile pentru a se da un upgrade care să marcheze întreaga umanitate, la un moment pe care mi l-aș dori cât mai apropiat, poate grăbit de unele amenințări din lumea asiatică… În rest, cred că stagnarea actuală poate atrage doar alte crize și poate încuraja lipsa de performanță cu efecte negative la scară planetară. Și de asemenea, constat că nu mai există loc pentru Dumnezeu în această lume, dar indiferent că ești ateu sau credincios fără a privi spre … cer, vei constata că ai trăit în zadar.

După înfiorătoarea pandemie, relațiile internaționale s-au înrăutățit dând apă la moară opiniilor potrivit cărora Războiul Rece s-a relansat și reinventat… Recent, Mihail Gorbaciov a decedat lăsând un gol imens și regrete în lumea occidentală. Marea personalitate mondială, singurul lider comunist sovietic adorat în Occident, apelat în ovații uneori cu diminutivul Gorbi, a avut un merit imens în încheierea războiului rece și în evoluția spre democrație a țărilor est și central europene. Dacă Rusia ar fi continuat pe această linie și-ar fi consolidat credibilitatea internațională, ar fi putut deveni o federație democratică și respectată în concertul lumii occidentale, ar fi putut fi acceptată și integrată valorilor occidentale. Cred că ar fi fost într-adevăr magnific și adevăratele valori care aspiră spre normalitate și universalitate din Rusia s-ar fi putut afirma și ar fi putut crea libere… Copilul sărac din Rusia, cu bunici culaci persecutați de Stalin, a reușit la maturitate să arate latura decentă, vizionară și umană a Rusiei. Mihail Gorbaciov a fost providențial ! R.I.P., Gorbi ! Vom reflecta la tot ceea ce ai realizat pentru umanitate și nu e puțin deloc… La prima vedere, pare-se că ai contribuit cu un răgaz de câteva decenii pentru întreaga lume… Bineînțeles că va rămâne controversat și că va fi perceput oximoron, vor fi destui care vor spune că e mai mult decât pare la prima vedere, dar pentru mine tot providențial rămâne. Și ,de regulă, nu există dictatori care renunță de bună voie la putere… E evident, de asemenea, că nu putea fi perfect…

Comunitatea maghiară și-a sărbătorit tradițiile în luna august la Oradea prin înfrățirea cu orașul Debrecen și o frumoasă competiție internațională care a avut în prim plan porumbeii voiajori a adus crescători și columbofili în piațeta centrală orădeană. Concerte de muzică ușoară și simfonică au avut loc cu sprijinul comunității greco-catolice, reunind soliști și muzicieni celebri…

Ziua Limbii Române a trecut și ea aproape neobservată. Literatura a devenit un moft și o excepție. A citi din pasiune sau dintr-o curiozitate sinceră reprezintă o șansă a acestor vremuri și poate transforma pe fiecare om… Mă găsesc cu proiectele personale ”în așteptare”, dar mă consider privilegiat și bogat când citesc cărți interesante. Cred că pot găsi de fiecare dată minime răspunsuri despre ce a fost, ce este și ce va fi în lumea noastră când citesc ceva, iar cartea-mi dezvăluie lucruri interesante precum muzele din Teogonia lui Hesiod care : ”desfată cu imnuri/Sufletul mare al tatălui lor în lăcașul olimpic./Cele ce azi se petrec sau vor fi sau au fost mai-nainte/Spun cu-mpletitele glasuri; izvor nesecat le e gura/Sunete dulci revărsând. Părintescul palat al lui Zeus,/Fulgerătorul cumplit, cum surâde când glas de zeiță/Dalb ca un crin se răsfiră pe ninsul Olimp și-n lăcașul/Nemuritorilor ! Eternele glasuri glorifică-n cântec/Neamul zeiesc care merită primul cinstire deplină”.

Pe la Oradea am mers în câteo zi pe săptămână, iar urbea pulsează în ritmul ei. Într-o sâmbătă am petrecut de dimineață prin zona centrală, apoi am stat vreo două ore la bibliotecă și am savurat un capucino, o apă minerală și un croissant cu vanilie și afine la Piața 9, o locație cochetă chiar dacă în afara zonei centrale a orașului…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

om însingurat –

un crâmpei de cer

și nicio veste…

Vă doresc o lună Septembrie 2022 benefică, prosperă, sublimă … !

”Oda Bucuriei”, Visionarium, ”pianina magică”, ”și adorm curând”… !


Zile ale unui final de Mai 2022 deosebit de plăcute, mângâiate de căldura anotimpurilor care se pregătesc să schimbe ștafeta și un început de Iunie 2022 care promite să ne răsfețe cu primele fructe și cu verdele generalizat. Din cireșe deja am gustat, din păcate împreună cu graurii care dau atacul dimineața, salata și spanacul de asemenea au crescut foarte frumos. Căpșunile, parcă un pic întârziate, promit că se vor oferi în curând peste cantitatea anuală obișnuită. Regretele personale se îndreaptă către distrugerile aleatorii provocate de cele câteva furtuni din vestul României. În rest, mă bucur de starea mulțumitoare a plantelor de pepene verde și galben și abia aștept să văd cum se vor prezenta când vor lega fruct. Micul grădinar din mine jubilează și rămân impresionat de faptul că puțină preocupare și timp alocat pot oferi un mic punct de atracție, o relaxare binemeritată și un verde plăcut și nepoluant într-un mod splendid și gratuit.

Multe și frumoase au fost momentele pe care le-am putut trăi la final de primăvară și început de vară, cu toate greutățile specifice părții noastre de lume și la care din nefericire unii, nu departe de noi, doar visează… Câte o ieșire în aer liber dimineața sau seara, câte o ieșire pe la oraș pentru a mai vedea cam care e vibrația generală, m-au convins să apreciez aceste clipe unice și să mai uit din problemele personale cărora le caut soluționarea. Pianina devenită un simbol al unui renumit parc al orașului a revenit la locul ei, în urma unei nefericite vandalizări, și acordurile ei aproape magice impresionează iar sub degetele unor trecători. Acasă bujorii și trandafirii înfloriți mărturisesc despre festivalul naturii aflată în delir și beatitudine… Lumea noastră nu e întocmai ceea ce ne dorim, dar ne rămâne speranța într-o lume mai bună, fără granițe, măcar pentru cei cu spiritul mare.

Mi-aș fi dorit să sărbătorim Ziua Uniunii Europene – 9 Mai mult mai interesant și util. A trebuit să mă mulțumesc cu ceea ce s-a putut. Visul meu privind Europa este departe de a se fi realizat, dar măcar există speranțe legate de proiectul european. Au existat și griji legate de această dată din calendar, dar din fericire scenariile negre privind intențiile Rusiei s-au manifestat la minimum. Cred că interesele unioniste europene ar trebui apărate și reprezentate în fiecare țară de persoane adecvate și educate, altfel resursele se pierd în buzunare străine și energiile bine-intenționate se risipesc ușor… Observ doar că suntem maeștri în a solicita beneficiile mult trâmbițatei noastre apartenențe la familia europeană, dar însușirea valorilor și principiilor europene sunt rarisime în acest sud-est european. ”Oda bucuriei”, un imn european înălțător cu o frumoasă tradiție, a devenit la noi un cântec oarecare bun de pus pe play pentru ”fraieri”… Iar celor care în mod eroic își duc zilele și își poartă ”pălăria” nu le rămâne decât să transmită celor care îi vor auzi și respecta un mesaj precum cel dintr-un fragment al lui Simonide din Keos, presupus a fi mesajul luptătorilor spartani ai lui Leonidas: ”Du-te străine la Sparta. Vestește-i: noi zacem aicea/Până la capăt urmând nestrămutate porunci” (Fragmentul 92). De asemenea, Eurovisionul a avut loc nu fără câteva rumori transmise de iubitori ai genului muzical celor responsabili. În cele din urmă putem să spunem că melodii interesante s-au situat în top…

O inițiativă interesantă, interactivă și jovială a ajuns, după mai multe poposiri prin orașele țării, și în orașul de pe Crișul Repede. Un planetariu ambulant care propune celor mici o experiență de neuitat în lumea fabuloasă a universului cu planete nenumărate, la propriu… ”Visionarium” plana parcă în piațeta orădeană, iar în acele clipe matinale mă puteam imagina un explorator și un cercetător medieval al spațiului celest de pe plaiuri crișene. Spuneam și eu întocmai ca oamenii de odinioară că ”fiecare om are steaua lui”, convins că există ceva dincolo de imediat și de efemer, visând ca un orb la scăldătoare să văd și să trăiesc pe planete locuibile în vastitatea universului… Prima zi a lui Iunie 2022 a amintit despre ziua copilului, o zi dedicată celor mai mici cetățeni ai planetei albastre. Vivacitatea și vioiciunea copiilor este indispensabilă fiecărei comunități. ”La Mulți Aaani”, tuturor copiilor și o copilărie frumoasă … !

Câteva mici progrese personale, mai mult ca niște succese sentimentale, s-au concretizat recent. Prima clasare pe podium ( locul 2) la un turneu județean de șah online m-a bucurat enorm, deși pe platforma chess.com am peste patruzeci de trofee asemănătoare. Sunt astfel vice-campion județean la șah-bullet online și sincer nu mă așteptam la acest succes. Iar contabilul și spiritul antreprenorial din mine a tresăltat la primul ebook vândut prin Google Play, iar Google Payment mi-a transferat în cont ”enorma” sumă de 17 leuți ( sau leișori, cum e mai corect?!)… Evenimentele locale și naționale s-au succedat cu generozitate, dar mi-am propus să particip foarte rar. Opțiunile s-au luat consecvent zi de zi în funcție de interese și de oportunități și mai repede sau mai târziu se culeg rezultatele, care bineînțeles nu pot fi decât dezamăgitoare. Îmi doresc să merg din când în când pe la teatru la o piesă deosebită și interesantă, dar oare care e altfel?

Problemele internaționale și naționale par a se ține scai, iar proiectele mele se înmulțesc zi de zi fără a se concretiza prea mare lucru. Situația mea financiară nu este de invidiat și caut soluții pentru a-mi echilibra și spori balanța financiară. Prețurile neverosimile par a amenința cu noi cote cel puțin la energie și alimente. Este evident că incredibilul are loc și că aceste scenarii n-au fost luate în calcul de către nimeni în urmă cu cinci ani, spre exemplu. În același timp încă nimic epocal nu se manifestă, iar în plan cultural-științific, deși se lucrează intens, excelența absolută și revoluționarul se lasă așteptate. De asemenea vizita prințului Charles al Marii Britanii în România ne onorează și Jubileul de Platină a Reginei Elisabeta a II-a impresionează.

Aș dori să închei cu un haiku personal:

haiku:

cu pleoape de plumb,

suflu în lumânare;

și adorm curând…

Vă doresc o lună Iunie 2022 senină, splendidă și profitabilă … !

”Alma mater”, ”Caruselul informațiilor – încotro?”, muze creatoare, ”flori în delir” … !


Un final de Aprilie 2022 destul de plăcut și de candid, doar cu dimineți ceva mai răcoroase, și un început de Mai 2022 aflat după cum ne-am obișnuit sub auspiciile sărbătoririi muncii, ne-am dori sub toate aspectele și formele ei, și a primăverii intrate în toate drepturile. Pomii fructiferi au înflorit cu toții trimițându-ne pe toți către visare și beatitudine. Căpșunile și zmeura se arată și ele sensibile și promițătoare. Pe la oraș m-au impresionat cireșii japonezi din zona centrală care au înflorit spectaculos și atât de impresionant. Prin grădină am găsit câte ceva de făcut în fiecare zi chiar dacă nu pot să spun că am muncit propriu-zis. Până acum ploile au căzut la timp și liniștit, fiind atât de benefice tuturor plantelor și cerealelor. Am putea spune că natura și Dumnezeu au fost darnice cu noi din acest punct de vedere. Vegetalul și fauna vibrează transmițând mesajul unei noi regenerări și revitalizări la scară planetară.

Sărbătorile Pascale au trecut și ele reamintindu-ne simbolurile și tainele învățăturii creștine, salvând de la durere credincioșii care au primit în cele din urmă vestea cea bună și au putut spune tradiționalul:”Hristos a Înviat”. Credința contemporanilor este tot mai scăzută, aș observa eu, mulți având doar o credință nedefinită, devenind agnostici, deși e posibil să nu cunoască acest termen. Învățăturile religioase, zic eu, că e folositor să fie cunoscute de către oricine, dar în același timp nu trebuie neglijate cunoștințele tehnologice și cele despre univers, deoarece și inteligența ( tehnică sau abstractă) de acest tip tot de la divinitate e lăsată. Iar cei care nu cred în nimic în locul existențialismului ar trebui să exerseze respectul față de semeni, bunele maniere și intenții. Nu este de preferat o societate/civilizație teocratică, dar nici una atee și insensibilă. Din aceste considerente apreciez această perioadă neo-elenistică, zic eu, fără precedent în istorie pentru libertatea de exprimare religioasă și de opinie în lumea occidentală.

Activitatea multor personalități europene și nord-atlantice s-a intensificat în aceste momente atât de dramatice la nivel mondial. Impresia proprie este însă că totuși nu se face suficient. ”Inter arma silent musae” spunea Cicero, dar sperăm cu toții ca muzele, științele și artele să înflorească în continuare și o soluție să se găsească la acest conflict din vecinătatea noastră. Reverberațiile acestuia se regăsesc în litigii istorice peste tot pe mapamond și este în interesul tuturor persoanelor rezonabile să sădească pacea și bunele relații internaționale bazate pe respect și reciprocitate. În același timp, conducerea Rusiei pare a spune: ”dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”…

Dinamismul, varietatea și complexitatea lumii noastre, chiar dacă incumbă specificul fiecărei regiuni în parte, nu trebuie să se lase descumpănite de problemele economice globale și de mediu. Cred că un efort colectiv ar putea îndrepta greutățile actuale planetare și ar putea relansa umanitatea pe coordonate ecologice, eficiente și creative, dar pentru a începe trebuie să recunoaștem că greșim. Încă motorul economiei globale, acea ”alma mater” a tuturor, este combustibilul fosil, realitate dezamăgitoare…

O invitație neașteptată m-a convins să particip la un eveniment al bibliotecii județene desfășurat în săptămâna bibliotecilor. ”Caruselul informațiilor – încotro?” a propus o masă rotundă la care printre participanții media din județ, psihologi, profesori invitați, au putut participa și studenți sau oameni simpli interesați de subiectele cetății. Personal am imaginat în urmă cu câțiva ani necesitatea unor evenimente de acest gen, constatând că prelegerile unilaterale de la unele evenimente sunt cam depășite. Dialogul este atât de necesar și de util atunci când atât personalitățile participante, cât și moderatorii sau participanții obișnuiți sunt capabili să-și prezinte propriile opinii, au propriile convingeri și valori universale pe care doresc să le apere. Subiectele abordate au fost de actualitate și intervențiile fiecăruia au fost relevante. De apreciat este interactivitatea acestui gen de eveniment deosebit de importantă și adorabilă dacă discuțiile nu se suprapun sau nu degenerează.

Am sperat ca acest deceniu să fie unul revoluționar, epocal pentru întreaga omenire. Cred că mai există premise pentru așa ceva, dar optimismul și euforia mea inițiale sunt mai moderate acum. Scenariile științifico-fantastice privind viitorul umanității ne place să credem că au fost doar amânate pentru o scurtă vreme. Până atunci e loc de suficientă suferință, umilință și incertitudine peste tot pe planeta albastră… Asaltați de veștile pesimiste și negative încercăm să ne dezmeticim și să fim cât mai economi cu putință. Situația financiară personală nu este de invidiat, dar nu abandonez și mai păstrez speranțe de revigorare pentru acest an. Este evident însă că voi plana sub însemnele austerității.

Câteva ieșiri în aer liber la marginea localității natale și cam tot atâtea pe la oraș m-au fortificat și m-au menținut în formă. Îmi doresc să fiu mai activ în online și să progresez cu câteva volume care sunt începute și se află în așteptare. Sentimentul personal este însă că am pierdut deosebit de mult timp din motive care nu au depins de mine. România e țara tuturor românilor, nu?

Aș dori să închei cu un triolet/haiku personal:

haiku:

flori în delir

pe pajiști zburdă mieii;

e luna lui mai…

triolet – amintiri

sunt stalagmite spiralate

nostalgicele amintiri;

albume vii sedimentate

sunt stalagmite spiralate…

ai veșniciei picurate

lacrimi aprinse-n unduiri,

sunt stalagmite spiralate

nostalgicele amintiri…

Vă doresc o lună Mai 2022 cât mai senină, benefică și inspiratoare … !

”Upgrade”, ”Historia Magistra Vitae”,”iubește-ți aproapele”, ”tandră ondină” … !


Zile ale unui final de Martie 2022 care au avut parte de aripile mângâietoare ale temperaturilor de primăvară și ale razelor candide ale soarelui și un debut de Aprilie 2022 ceva mai răcoros pe valul unui puseu glacial caracteristic capriciilor primăverii. Floricele plăpânde au înflorit deja, iar caișii au dat și ei în floare luând-o la colindat înaintea corcodușilor. Prin grădini și livezi am văzut zumzăind primele albinuțe ușor mai amorțite totuși și seduse de promisiunile anotimpului. Două ieduțe anglo-nubiene îmi fac de câteva zile diminețile mai plăcute dovedindu-se tot mai jucăușe și mai plăpânde în același timp. De asemenea cinci pui de iepure belgian și californian au văzut și ei lumina zilei de curând. Așadar nu prea am motive de plictis peste zi făcându-mi timp și de sesiuni de lectură, internet și consolidare proiecte personale cu pași mici. Îndrăznesc să sper într-o primăvara candidă, îmbucurătoare și îngăduitoare care să ne înduplece și înduioșeze pe toți…

Întreaga lume creștină se află în perioada postului Paștelui și în așteptarea sărbătorilor Pascale, pe care în ciuda patimilor Mântuitorului, ni le amintim și le așteptăm cu bucuria renașterii generale vegetale, animale și spirituale. Pilda jertfei divine ar trebui să ne fie tuturor un exemplu, ar trebui să ne facă mai buni, mai smeriți și mai dispuși să ne respectăm și iubim aproapele. Porunca divină ”Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți” ar trebui măcar încercată în această perioadă. Preocupările spirituale și lepădarea de sine sau câte o zi de repaos alimentar (de post) ar putea să ne facă mai buni, iar dacă nu rezistăm să ne reținem de la alimente măcar să refuzăm să ne ”mâncăm” aproapele, vorba preotului Constantin Necula. În spiritul sfaturilor sănătoase aș evidenția o afirmație a Sf. Niceta de Remesiana:” Psalmul mângâie pe cel trist, pe fericit îl potolește, pe mânios îl îmblânzește, pe sărac îl înviorează, pe bogat îl mustră să se cerceteze. Pentru toți cei care-l primesc, psalmul se dovedește a fi leacul potrivit; dar nu-l lasă nici pe păcătos, căci îi aduce îndreptare în mod mântuitor prin lacrima pocăinței” (Opere,III,5).

Pe la oraș impresionează magnoliile din zona centrală care au înflorit și se oferă întregii lumi înseninând clipele trecătorilor. Prin apropiere o expoziție dedicată femeii, doamnelor și domnișoarelor, prezenta panouri cu imagini deosebite care surprinde feminitatea în diferitele ei ipostaze. Cel mai spectaculos, din punctul meu de vedere, este panoul care asociază feminitatea cu florile primăverii. Urbea încearcă să-și revină după marile încercări ale ultimilor ani și să pulseze firesc, să vibreze din nou în termenii unei minime normalități. În momentele matinale de destindere pe care mi le-am permis am putut să mă deconectez savurând câte un ceai sau un capucino. Apele Crișului Repede curg destul de liniștit și pot fi văzute păsări zburătoare care se odihnesc pe apele râului. M-am întrebat de numeroase ori dacă va fi posibil în viitorul apropiat să trăim într-o lume verde creată de o civilizație eficientă, conștientă, hiper-dezvoltată și pașnică.

Deși nu am fost sigur că voi fi prezent, am participat la evenimentele domnilor Adrian Cioroianu și Armand Goșu la Oradea care încercau să prezinte motivele de îngrijorare și întregul context regional și internațional al acestei grozăvii care s-a declanșat și trenează în spațiul european. Speranțele sunt puse într-o soluționare cât mai rapidă a conflictului, iar regretul principal este că victimele umane ale acestuia nu vor mai putea fi aduse niciodată înapoi. Într-o altă zi am participat la biblioteca universitară orădeană la un eveniment unde am întâlnit profesori universitari pe care i-am avut și colegi sau bibliotecare. Departamentul de Istorie a sărbătorit douăzeci de ani de studii doctorale la Oradea cu participarea excepțională a renumitului cercetător Dan Cepraga de la Universitatea din Padova având ca amfitrion pe universitarul medievist orădean Sorin Șipoș. ”Historia Magistra Vitae” atât de celebra exprimare a lui Cicero a răsunat în mințile tuturor alături de un binemeritat ”Gaudeamus igitur”. Mi-am propus însă să particip mai rar la evenimente și voi respecta cât mai fidel această decizie.

M-am găsit majoritar la domiciliu și am încercat să mă bucur cât mai mult de zilele senine, așteptând și zile ploioase atât de necesare tuturor culturilor și plantelor. O ieșire la marginea localității natale pentru a vedea peisaje specifice zonei de câmpie mi-a prilejuit, într-un mod cu totul întâmplător, o întâlnire cu un responsabil al organizației Milvus care încerca să observe și să supravegheze păsări din acest habitat. Astfel prin aparatele speciale de mărire am putut vedea vânturelul roșu sau codalbul aflați la distanțe apreciabile, iar discuția cu respectivul domn a fost deosebit de constructivă și interesantă. Sunt pasionat și de acest domeniu și diversitatea speciilor mă fascinează. Îmi amintesc că în copilărie în pădurea Rădvani admiram colonia de stârci, specie ancestrală cu o vechime de milioane de ani.

În plan național lucrurile trenează într-un mod neplăcut, iar populația acuză creșterea accelerată a prețurilor. Abia în acest context ciudat oamenii conștientizează cât de mici și marginali suntem și cât de activi ar trebui să fim în relațiile noastre cu lumea vestică. Sunt convins că nu există niciun motiv de populism și că în aceste condiții persoanele cu interese străine și mizerabile pot fi identificate cel mai ușor. În același timp, opinia personală este că omenirea este obligată de însuși timpul înaintat să dea un UPGRADE din nou. Este inadmisibil ca economia globală să fie dependentă de combustibilii fosili în 2022 și ar fi îngrozitor ca această situație să se perpetueze după 2025. Visând la planete locuibile care să fie explorate și la o umanitate hiper-dinamică, sunt nevoit să constat că situația financiară proprie nu prea este de invidiat. Nu abandonez însă și sper că anormalitățile și incredibilul nu pot trena la infinit și că există și părți bune și nobile ale acestei lumi.

Aș dori să închei cu un haiku și un triolet personale:

haiku:

flori de cireș

rugă trimisă spre cer din

poarta lojelor…

triolet: tandră ondină…

chipul tău tandru de ondină

pădurea mi-a adeverit;

e diamant pentru lumină

chipul tău tandru de ondină…

smarald cu rubin se îngână

printre frunzișul lăstărit,

chipul tău tandru de ondină

pădurea mi-a adeverit…

Vă doresc o lună Aprilie 2022 benfică, splendidă și lipsită de păcăleli păguboase … !

Mărțișor 2022, ”Ființa Cosmică”,”centaurii și lapiții”, ”în așteptare” … !


Un final de Februarie 2022 nesperat de îngăduitor sub aspectul temperaturilor și un debut de Martie 2022 dominat de frumusețea lui Mărțișor și de speranțele puse într-o primăvară splendidă și candidă. Euforia primăverii ne face mai senini și mai încrezători trimițându-ne către o beatitudine al cărei nimb frizează erupția spiritului către sublim și divin. Natura reînvie încet-încet prin mica vegetație și floricelele care se ițesc din pământul care e insuficient încălzit deocamdată de soare și prin pomii fructiferi care se dezmorțesc și se trezesc din repaos… Pregătirile din livezi și grădini au început, iar efortul propriu nu l-am pus la socoteală deoarece rezultatul este deja vizibil și relativ promițător. Există însă, așa cum e firesc, și zile mai răcoroase. Mă bucur că turturelele care toată iarna au viețuit prin ramurile copacilor din jur vor avea parte de o perioadă mai plăcută și binemeritată… Pulsul naturii vibrează și ne animă pe fiecare dintre noi…

Încerc să mă informez cât mai bine și caut permanent posibilități de a comunica și colabora cu persoane sau organizații care promovează și împărtășesc pasiuni și aspirații comune cu ale mele. Preocupările mele cultural-științifice îmi oferă posibilitatea de a afla permanent lucruri noi și interesante despre om, natură și univers. Scriitorul irlandez Joseph Murphy spunea: ”Dumnezeu, care este însăşi Viaţa, nu are favoriţi. Dar cei care acţionează întotdeauna în acord cu legile armoniei universale, par favorizaţi de soartă”. Am rămas impresionat când am văzut că unii scriitori străini promovează direct sau indirect România și vorbesc frumos despre țara noastră. Fiecare zi e o nouă zi în care putem încerca să desăvârșim propria ființă și tot ceea ce există în jurul nostru. Lucrez din când în când, fără termen, la mai multe proiecte personale și alte câteva zeci de proiecte sunt doar în faza minimă de titlu sau subiect. Citesc cu plăcere din literatura universală, dar sunt nevoit să țin cont și de volumele grele de istorie, filosofie etc. care deși vorbesc despre noi oamenii așa cum suntem noi (cu toate relele și grozăviile) fac parte din păcate din identitatea noastră. Remarc cu consternare și mare dezamăgire că: OMUL nu este (încă, dacă va fi vreodată), din nefericire, o Ființă Cosmică … !

Sunt încercat de un mare regret că majoritatea rețelelor literare online și de asemenea multe reviste literare și științifice s-au închis. Mai există în România doar Cronopedia care în calitate de rețea literară reușește să-și atingă menirea și să țină flacăra speranței aprinsă. Noi, cronopedienii, postăm și mai discutăm din când în când și pe acolo… În rest, vorba francezilor, neant, rien… Există web-site-uri și reviste științifice lăudabile, dar acestea nu sunt interactive…

Pandemia coronavirus pare a fi depășită și sentimentul că această amenințare teribilă nu mai amenință lumea este liniștitor. Un omagiu celor care și-au pierdut viața în această perioadă dificilă ar fi absolut necesar. Când am fost pe la orașul de pe Crișul Repede am văzut urbea la fel de bulversată și posomorâtă ca în pandemie, deși arată relativ înfloritor. Râul curgea spectaculos în zona centrală a orașului, dar cu apele sale destul de tulburi din cauza unor aluviuni venite din amonte…

Nici nu trecuse însă pandemia că o altă grozăvie s-a declanșat, îngrozind întreaga lume civilizată care s-a obișnuit cu pacea chiar dacă alte probleme trenează… Fața urâtă a războiului s-a așternut în Ucraina și mărturisesc că eu, personal, nu mă așteptam la așa ceva… Această incredibilă realitate ne-a cutremurat pe toți cei rezonabili: război în Europa… Cred eu că Vl. Putin poate câștiga în Ucraina spre drama poporului ucrainean care se apără cu eroism ( aproape singuri, deocamdată), dar nu poate învinge în niciun caz lumea civilizată sau Libertatea însăși chiar dacă, într-o variantă optimistă pentru el, s-ar declanșa o luptă a ”centaurilor cu lapiții” în plan mondial… Lumea a treia, lumea săracă toată, deci inclusiv BRICS, i-ar putea fi favorabilă sau neutră din dorința de a se răzbuna oarecum pe occidentalii dominați în opinia lor de toate viciile. În țările occidentale cei nemulțumiți și inconștienți ar putea fi atrași de acțiunile rusești, dar valorile civilizaționale occidentale nu pot fi înfrânte în niciun caz. Occidentul oferă un model în toate domeniile pe care îl copiază, atât cât pot, toate țările lumii dovedind astfel puterea unei civilizații, dar Rusia oare,chiar și Rusia cultural-științifică, ce poate oferi lumii întregi? Haos, instabilitate, dezinformare? Și în fine, în această povest sinistră, România potrivit viziunii lui Tucidide ”e prea mică pentru a rămâne neutră”… Ar fi deci necesare rugăciuni către Dumnezeu cu privirile ațintite către cer pentru miluirea tuturor și pentru instaurarea păcii… Aș mai menționa însă că sincer nu am înțeles de ce unele filarmonici occidentale au suspendat piesele autorilor ruși clasici… Pur și simplu, nu înțeleg…

Nu mă pot lăuda cu prea mari realizări în aceste prime două luni ale lui 2022, dar rămân optimist. De asemenea, nu sunt vinovat de situația mea actuală… Sunt deci tot pe cont propriu. Mă încăpățânez și mai cred cu naivitate într-un viitor apropiat dominat de spirit civic, de intenții pașnice, de preocupări cultural-științifice aplicate în societate într-o civilizație avansată și înfloritoare. Habitusurile politicului și unele ambiții de grup mă temperează însă… Deși am propriile proiecte și cred într-o evoluție personală independentă, mă găsesc oarecum ”în așteptare”

Mărțișorul 2022 a venit candid și timid dominând toate zările celor visători. Primele ore ale dimineții de Mărțișor au fost atât de superbe. Abia în aceste momente apreciem balsamul oferit gratuit de lumea care trăiește în PACE… Fie ca venirea primăverii să ne înțelepțească pe toți oamenii de pe fața pământului și să ne facă mai buni, să ne ajute în păstrarea și consolidarea gândului bun și a dragostei de semeni !

Aș dori să închei cu un haiku personal: ”zi de Mărțișor -/ s-a trezit un ghiocel/ și sări în piept…” și cu un triolet personal mai vechi adecvat zilei de Mărțișor:

Mărțișor – 1 Martie

am cumpărat trei mărțișoare

cu buburuză, crin și ghiocel…

e liniște în buzunare,

am cumpărat trei mărțișoare…

este Femeia și cu Soare

și Mărțișorul – porumbel;

am cumpărat trei mărțișoare

cu buburuză, crin și ghiocel…

Vă doresc un Mărțișor superb și oferit gratuit cu iubire, o lună Martie 2022 superbă, înfloritoare și inspiratoare … !

Unele imagini: sursa Internet/Facebook

”Lacul Lebedelor”, Apa Sfințită, ”la Steaua”, Moneda Euro și ”Ziua Artei Fotografice”


Zile de început de an ale unui Ianuarie 2022 care au adus zăpezi și temperaturi ceva mai scăzute, amintind de iernile de altădată, de straturi de omăt destul de consistente deranjate de copii porniți la săniuș și de problemele legate de circulația generală cu care ne-am obișnuit cu toții într-un mod nefericit, și un debut de Februarie 2022 ceva mai generos, cel puțin în zonele de șes, dar care cred eu că va mai scutura din când în când trena rece și viforoasă a iernii. Doar iubitorii sporturilor de iarnă au putut fi fericiți cu adevărat , fie și măcar pentru o scurtă perioadă. Sărbătorile de Iarnă au trecut cu bine și apa sfințită a fost primită cu bucurie, ritualul mai fiind încă în uz în special în zonele rurale. Astfel Biserica își onorează obligațiile față de enoriași prin ”vizite gratuite” la început de an, de data aceasta în condiții pandemice, e drept ceva mai relaxate…

Speranțele puse în acest nou început de an nu sunt deloc puține, existând și optimism pe deplin fundamentat, mulți dintre noi fiind conștienți că este nevoie de un efort colectiv planetar, dar existând și motive de pesimism, cum este și firesc, accentuate de puseurile de incertitudine și eșecuri politice, economice și diplomatice peste tot pe mapamond. Pragmatismul și oportunismul economic este practicat cu seninătate strivind demnitatea umană și luând în derâdere valori general umane precum corectitudinea, altruismul sau practicile democratice. Lumea noastră a făcut posibile din păcate atât de multe banchete ale lui Trimalchio, încât uneori unei persoane cinstite sau cu înclinații sănătoase îi este rușine să-și prezinte cauza și prejudiciul… Astfel este firesc ca dezamăgirea să se instaureze uneori și observând golul, lipsa de esență în această parte de lume, îți vine să zici câteodată precum vechii țărani că lumea asta ”n-are niciun dumnezeu” (sper că observați d mic de la Dumnezeu)…

Am privit doar cu câte un ochi la proiectele mele mai vechi, am stat majoritar la domiciliu încercând să surprind lucrurile mai bune sau mai rele din jurul meu sau de la depărtări. Două hrănitori puse în curtea principală au atras vrăbiuțe zgribulite, dar active, și pițigoi cu veșmânt verde-galben deosebit de atenți și cu un ciripit aparte. Pe la oraș am ieșit doar în vreo două zile și aflându-mă la biblioteca județeană am participat la evenimentul susținut pentru comemorarea marelui poet național Mihai Eminescu. Microbiomul genialității eminesciene ne protejează și farmecă chiar și acum într-un post-modernism care ne uluiește și nemulțumește deopotrivă. Cred că până în prezent în literatura română acest omuleț bântuit de propriile neîmpliniri și de propria nefericire este singurul care a introdus elemente filosofice profunde și moderne în creația sa poetică și a valorificat dimensiunea cosmogonică în mai multe poeme superbe, lărgind astfel orizontul îngust și imediat utilizat în poezie pe scară largă în epocă. Cât de năucitor și de răvășitor răsună versurile: ”la steaua care-a răsărit/e-o cale-atât de lungă/că mii de ani i-au trebuit/luminii să ne-ajungă”… Participanții au fost relativ puțini din cauza regulilor impuse de pandemie, încă în vigoare.

Prin oraș am mai găsit câte ceva interesant expus în piațeta centrală. E vorba despre un elogiu adus fotografiei adnotată și oferită muritorilor spre aducere aminte și spre a trage învățăminte. Ziua Artei Fotografice a fost sărbătorită prin ”arborarea” unor panouri fotografice provocatoare ale unor artiști fotografi spre deliciul unora dintre trecători… Un domeniu atât de interesant și de sublim de care sunt și eu pasionat. O imagine bine surprinsă cuprinde trecutul, prezentul și viitorul deopotrivă… Plin de emoție la doar câțiva pași pe cursul Crișului Repede am fotografiat o pereche de lebede care leneveau pe malul râului. Erau atât de gingașe încât ar fi meritat o metamorfoză precum cea din ”Lacul Lebedelor”, operă de balet pe care mi-aș dori să o revăd. Fotografia este oglinda și imortalizarea omului și a lumii…

În plan internațional îngrijorează la maxim tensiunile dintre Rusia și Ucraina de teama unui război în Europa, deși am putea spune că toate celelalte probleme au rămas și atâtea necazuri se rostogolesc mâhnind sufletele umane peste tot pe planeta albastră. Cert este însă că toate fricțiunile militare din apropierea sud-estului european și incertitudinile care trenează sau impasurile din relațiile internaționale având ca subiect această parte de continent european vor cauza întârzieri la o dezvoltare armonioasă social-economică a țărilor din regiune și o reținere suplimentară a investitorilor străini bineintenționați. Și astfel unele handicapuri vor da apă la moară gurilor rele. În România populația resimte din plin deja de ceva timp creșterea prețurilor și greutățile cauzate de pandemie. Persoanele rezonabile ar prefera să discute despre operele lui Gogol, Ceaikovski, Cehov sau Tolstoi, să se binedispună cu satirele lui Antioh Cantemir, decât să tremure de frica unui conflict indiferent de dimensiunea lui. Marele gânditor Seneca spunea că își iubește țara nu pentru că e mare, ci pentru că e a lui…

Aș putea spune că am fost entuziasmat când am aflat că moneda euro a împlinit douăzeci de ani de la lansarea propriu-zisă. Motiv de bucurie și de speranțe chiar dacă unele state europene nu și-o permit sau din precauție încă n-au adoptat-o. După eșecul reciproc al Brexitului, cred că acum Uniunea Europeană poate etala acest succes al stabilității și identității sale și cu respect pentru ceilalți parteneri poate privi cu încredere către viitor și către progres. Cunoscută, recunoscută și acceptată peste tot pe mapamond moneda euro a devenit un simbol și o garanție pentru europeni.

Celelalte griji, nu puține, nu le mai luăm în seamă și încercăm să fim ceva mai senini încrezându-ne că nici măcar relele nu vor curge către cea mai rea variantă. Sunt convins că vom reuși să zâmbim măcar din când în când și că vom citi cu plăcere câteodată Micul Prinț sau că vom viziona cu nerăbdare filme SF precum Star Trek…

Aș dori să închei cu un haiku și triolet personal:

haiku

basm de februarie –

Albă ca Zăpada și cei

șapte pitici…

triolet – iarnă viforoasă

e viforoasă iarna asta,

moșul întoarce lemn în vatră…

vremea cea grea-și croi năpasta

e viforoasă iarna asta…

îi fu de mic grija nevasta

și amintirile fereastră,

e viforoasă iarna asta,

moșul întoarce lemn în vatră…

Vă doresc o lună Februarie 2022 îngăduitoare, benefică și prosperă … !

Happy New Year, ”de pe alt tărâm”, Timp-Spațiu, ”ce e viața?”, ”oaia rătăcită” … !


Un final de Decembrie 2021 intens și oscilant sub aspectul temperaturilor, trăit cu emoțiile specifice Sărbătorilor de Iarnă și a întregii prefaceri și emulații de sezon, și un început de Ianuarie 2022 în care ne-am pus cu toții speranțele într-o lume mai bună și mai eficientă, într-o umanitate mai atentă și responsabilă, în auspicii mai favorabile păcii și binelui general. Zile și clipe dintre ani în care am putut să medităm la ceea ce am trăit meritat și nemeritat și să ne propunem măcar câte ceva pentru viitor. Personal nu renunț la visele proprii și am primit cu bucurie mesajele și urările care mi-au fost adresate. Lumea noastră e departe de a fi perfectă, dar mai are unele oaze și luminișuri care pot desfăța pe cei visători și mai pot stâmpăra sufletele sensibile care aspiră la tainele universului și la divinitate. Din nefericire, Omul nu a învins încă spațiul și nici timpul, deși se tot cătrănește… Cât de tainic și profund spunea Thomas Mann în ”Muntele vrăjit”: ”unde este mult Spaţiu, acolo este şi mult Timp”…

Am mai dereticit câte ceva prin curte, am privit cu nostalgie mica mea colecție de timbre, am încercat de asemenea să fiu cât mai conectat la evoluțiile de la sfârșit și început de an din plan internațional. În pragul sărbătorii Nașterii Domnului ( a Crăciunului) am pus în geamul din bucătărie două rămurele de brad din bradul falnic din fața casei. Și când spun rămurele e cu adevărat ceea ce era mai mic pentru a lua.Cetina desprinsă a avut nevoie să aștepte ceva vreme până a fi împodobită. Mi se întâmplă să mă întreb de ce atâta vânzoleală și neînțelegere pe pământ… Sau oare de ce cel de alături mai mușcă fără regret ca o fiară?… Niciodată nu va exista însă un răspuns la așa ceva, dacă merită vreun răspuns profund nedumeririle mele… E doar omenește, nu? Fierul călit și trecut prin foc va da un oțel de calitate, iar spiritul fortificat cu învățături sănătoase și animat de aspirații cosmice va înnobila ființa și va iradia în jur spre iluminarea semenilor…

M-am îmbălsămat în online, aș putea spune, pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmplă, iar când am ieșit pe la oraș am văzut luminițele și beteala de sărbătoare. Evenimentele s-au succedat peste tot pe mapamond, ignorând parcă noua turnură a pandemiei, încercând să dovedească faptul că exercițiul este o cale de urmat pentru atingerea excelenței. Câteva mici cumpărături și câteva băuturi non-alcoolice calde consumate prin zona centrală a Oradiei sau câteva ore pe la bibliotecă m-au destins și m-au ținut pe o linie optimistă. Noul An a venit oarecum în pace, fără conflicte majore generate intempestiv, dar vechile probleme la nivel planetar au rămas fiind lăsate la marginea oricăror abordări de dragul consensului și compromisului. Amenințările însă rămân și nu sunt puține deloc…

O personalitate plină de jovialitate și de carismă a concertului spiritual ne-a părăsit. La o vârstă respectabilă Desmond Mpilo Tutu, un militant pentru pace și ecumenism, pentru dialog interconfesional și religios, a pierdut lupta cu viața aceasta, dar am crede că sufletul îi este undeva printre stele în așteptarea mângâierii divine. Toate filosofiile și religiile lumii au încercat să răspundă mulțumitor la întrebarea: ce este viața? Apostolul Iacov exclamă despre viață că ”este un abur care se arată pentru puțină vreme și apoi dispare”…

Aș spune că m-a emoționat din nou vestea anterioară că agenția spațială americană NASA a cooptat/angajat peste douăzeci de teologi pentru a testa și pregăti populația în eventualitea descoperirii vieții extraterestre. Cred că este o problemă de timp descoperirea sau confirmarea acestui concept și mai cred că populația n-ar suferi neapărat o depresie din acest motiv sau că religiile planetei și-ar pierde credincioșii fără posibilitatea de a explica în vreun fel viața extraterestră. Din câte rețin chiar în Biblie este promovată pilda oii rătăcite: divinitatea a lăsat cele nouăzeci și nouă de oi pentru a salva oaia rătăcită… În același timp sunt convins că nu vor apărea eroi, din pământ din iarbă verde, care să inventeze chestiuni epocale în țările marginale investițiilor în cercetare, în general în țarile subdezvoltate sau slab dezvoltate. Obișnuiesc să spun că omenirea este ca un melc pe autostradă chiar dacă viteza sunetului a fost depășită în deplasare. Raportat la proiectele și ambițiile unei părți a umanității chiar și atingerea vitezei luminii ar fi relativ mică. Nu cred însă în niciun caz că viteza luminii va putea fi atinsă în condițiile actualei logistici mondiale. Este nevoie de noi tehnologii dezvoltate pentru deziderate atât de vaste și de provocatoare. Lumea noastră e cam gălăgioasă fără a face prea mult. Mult zgomot pentru nimic… Mark Twain spunea:” Zgomotul nu dovedeşte nimic: uneori, găina face un biet ou şi cotcodăceşte de parcă ar fi ouat o planetă întreagă”.

Științele și artele, din fericire, nu și-au contractat siluetele și extensiile. Literatura este exersată prin volume de foarte multe genuri în special în lumea occidentală. Se scrie lună de lună câte ceva, autorii exersând și învățând din propriile greșeli, iar cercetătorii experimentând zilnic în ideea evitării erorilor. Gerul neputinței și neștiinței începe să fie topit de euforie și elan, de exercițiu și observație… ”Perseverența ne ușurează soarta” spunea Gustave Flaubert…

În ciuda a numeroase îngrijorări care îmi dau târcoale rămân optimist și cred că voi reuși să-mi reechilibrez și dezvolt situația actuală nemeritată. Pretinșilor oameni de succes le transmit acum în debut de 2022 că dacă și-au băgat mâinile la roata vremurilor pentru a mutila destine, își vor mutila propria ființă în spițele timpurilor… Pentru a respecta tradiția am făcut chiar eu striezel-uri de sărbători și pentru Revelion am pregătit un pește la cuptor…

În plan național, România nu se găsește pe cele mai bune coordonate și trecerea sărbătorilor ne va aduce vrând-nevrând cu picioarele pe pământ. Aparentele succese economice și normalitatea iluzorie nu vor putea compensa fracturile și neînțelegerile politice și sociale. Dar să sperăm în mai bine că doar români suntem… Am găsit chiar pe Deutsche Welle un articol în care istoricul Stefano Bottoni își exprimă unele îngrijorări privind succesul României ca stat și readuce în discuție problema Transilvaniei. Personal cred într-un anumit/oarecare destin european al întregului spațiu sud-est european, deci și al României, Ungariei sau Transilvaniei, indiferent dacă vor mai exista anumite puseuri regionale de naționalism sau xenofobie…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

de pe alt tărâm

zânele țes aurora

la miazănoapte…

Vă doresc un an 2022 prosper și epocal, o lună Ianuarie splendidă și inedită … !

Binele Suprem, Călătorii virtuale, ”Țara Promisă”, Halloween, Dune 2021 … !


Un final de Octombrie 2021 animat de zile răcoroase, ușor însorite peste zi, fără ploi consistente, găsindu-ne pe toți cu gândurile departe, și un debut de Noiembrie 2021 gravitând în jurul acelorași note și tente autumnale. Sentimentele proprii s-au îndreptat către amintirea celor care nu mai sunt printre noi de ceva vreme și la afecțiunea față de cei care luptă pentru viața lor în confruntarea mută cu coronavirus în țara noastră. Vremurile nedrepte își îndoiesc, de regulă, forțele în sezonul de toamnă-iarnă. Întregul regn vegetal a îngenuncheat făcând pasul către marea transformare și trecere, frunzele rănite și arămii scuturându-se în marea lor majoritate. Câteva zeci de mere și mere gutui au fost ultimele roade culese și astfel își face loc curățenia de toamnă și celelalte activități specifice sezonului. Îmbălsămat prin grădină de razele diafane ale soarelui tot mai distant, am devenit repede nostalgic și am căzut în visare… Micile mele preocupări și dereticeli de mic grădinar mă relaxează și binedispun, dar mă străduiesc să le împletesc cu timpul dedicat activităților mele intelectuale și creative.

În această perioadă chiar și bolta cerească privită în noapte pare a fi un monolit încremenit și rece care nu poate fi atins și care ne supraveghează în partea ei diurnă cu seninătate, necruțătoare și ingenuă în același timp. Constelații numeroase în nopțile senine se dezvăluie de pe alte poziții acum, amintindu-ne despre imensitatea spațiului cosmic și de timp în a sa implacabilă scurgere care își lasă inevitabil amprenta asupra tuturor ființelor vii… Gândurile zboară vrând-nevrând către nemărginire, către etern, către o armonie eternă, idealuri și vise pe care însă din cauza decăderii umane nu mai avem curajul sau intenția de a le mărturisi nici măcar din când în când pentru a nu fi luați în derâdere sau pentru a nu părea naivi sau pentru a nu ne dezvălui astfel vulnerabilitatea. În mijlocul tumultului cotidian omul modern obișnuit nu-și mai permite să viseze, dar devine tot mai oportunist, o mică bestie care-și dorește sieși tot ceea ce este mai bun pe lume din punct de vedere material și financiar.

Călătoriile mele virtuale au avut de fiecare dată menirea de a vizita de la distanță și gratuit locuri speciale, frumoase și renumite. Am reușit să vizitez astfel diferite obiective cultural-turistice în special din Europa de Vest. Pandemia prin care a trecut omenirea va convinge însă pe termen lung oamenii să ia în considerare acest gen de turism, oare? România a fost surprinsă complet de al patrulea val pandemic coronavirus și deși în primele trei valuri ne-am situat la cote acceptabile chiar și pentru țări occidentale, acum situația este complet inacceptabilă. Se moare din cauza acestui coronavirus ca într-o subcultură a civilizației occidentale care nu poate face pasul către noile faze… Este incredibil acest decalaj acum, deoarece celelalte țări europene se găsesc acum în stadiul ridicării tuturor restricțiilor și a depășirii momentelor critice. Astfel ne rămâne doar speranța că în cele din urmă binele suprem va fi atins… Aristotel în Arta Nicomahică I,5 vedea desăvârșirea ca binele suprem și atingerea acesteia ca o condiție a fericirii…

Iubitorii de evenimente au rămas cu un gust amar. În plan regional, zilele orașului Oradea nu au avut loc nici în acest an. Euforia ultimelor luni, bazată pe speranța revenirii la normalitate, s-a risipit la instituirea noilor restricții. Certificatul verde este un bilet de trecere local, național și internațional, dar încă există mulți oameni neîncrezători în eficacitatea vaccinului.

Ziua Armatei Române (25 octombrie) și ziua de naștere a regelui Mihai I au readus în atenție contemporanilor necesitatea respectării unor valori. În acest an Mihai I ar fi împlinit 100 de ani, deci monarhiști sau nemonarhiști, au trebuit cu toții să cinstească corespunzător acest moment special…

Cu inima strânsă, am reflectat cu toții la momentele trăite alături de cei care nu mai sunt printre noi. Tot mai mulți apropiați ne părăsesc prea devreme. Universul lor interior mai supraviețuiește o vreme prin noi. Lumânări și candele au fost aprinse în speranța unei comuniuni spirituale totale, dincolo de moarte, și concretizând un omagiu adresat celor care ne-au părăsit fizic. Un poem răscolitor, intitulat ”Murim și noi”, al lui Victor Eftimiu, aș zice eu că este cel mai potrivit acestor clipe: ” Cu fiecare dintre noi/De care moartea ne desparte/ Murim și noi – lăsând o parte/În fiecare dintre ei… Imagini…, gânduri…, doruri…, vise/Adorm în stinsele priviri/ Un cer întreg de amintiri/ În pleoapele pe veci închise…”

De asemenea, s-a revenit la ora de iarnă, nu înainte ca pregătirile de Halloween să se finalizeze, iar tinerii, în general, au gustat acest mod inedit de distracție. Costume și articole vestimentare care mai de care mai ciudate, dovleci și umbre vampirice, au făcut deliciul petrecerii realizate mai mult sau mai puțin în solitudine. Sărbătoarea nu este una românească, dar eu rețin că existau anumite obiceiuri în lumea rurală românească legate de această pasarelă a anului.

Visând la platforme călătorind prin spațiu, la platforme urbane umane pe alte planete, la descoperiri epocale și la depășirea multor momente actuale de neacceptat pentru un om al secolului XXI, trăiesc doar cu speranțe și cu dorința ca fiecare om să primească doar ceea ce merită… Prețurile actuale la combustibilii fosili sunt dintr-un registru al neverosimilului, în condițiile în care noile tehnologii și energii ar tebui implementate și ar trebui să devină dominante. Nemulțumirile mocnesc peste tot pe mapamond, deși momentan este liniște. Am vizionat recent Dune 2021, o ecranizare a unui roman care încă mai naște pasiuni imense, deși este privit de o parte a criticii ca orientalist sau cu paralelisme și trimiteri politice din cauza numelui caselor aflate în conflict: Atreides și Harkonnen… De remarcat o obsevație din roman: ”Ar trebui să existe o ştiinţă a nemulţumirii. Oamenii au nevoie de suferinţe şi de oprimare ca să-şi dezvolte muşchii psihici”.

Am ieșit de puține ori pe la oraș, deși sunt cu gândul tot mai mult la spații dinamice și interesante din lumea occidentală. Mici cumpărături, două-trei ore pe la bibliotecă, câte un pic prin zonele centrale savurând câteo băutură nealcoolică și cam atât. Întâlniri rare, fugare și întâmplătoare cu vechi cunoscuți, iar în rest circulație și flux specifice sezonului, în așteptarea deja a finalului de an. Într-o zi am vizitat și pădurea de la marginea localității locale unde frunzele veștede așternute la sol și copacii nemișcați, curtați de un soare nedecis, impresionează. În acea zonă există dovezi de locuire umană neolitică, antică și medievală…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

Țara Promisă –

aur, nestemate; curge

lapte și miere…

Vă doresc o lună Noiembrie 2021 superbă, prosperă și inspiratoare … !

Bruckenthal – 300, ”ce mai vrei? e vară !”, ”Quo Vadis,Domine?”, ”luna nu e stea” … !


Zile caniculare de Iulie 2021 petrecute majoritar la domiciliu și un debut de August 2021 la fel de dogoritor, dar cu unele adieri care ne dau speranțe în zile plăcute și mai răcoroase. Razele soarelui se dovedesc neiertătoare pentru tot ceea ce este verde și destul de incomode pentru ființele vii. Frunzele micii vegetații și chiar a pomilor fructiferi au început să pălească pe alocuri, semn că atât apa din sol e deficitară, dar poate și razele solare sunt mai nocive decât de obicei. Problemele de mediu ar putea să se acutizeze din nou și să atragă atenția… Am cules doar prunele acum din prunii crescuți spontan în grădină și care nu necesită mari îngrijiri. Din caisul excelsior doar două caise au ajuns până la maturitate. Încerc să mă bucur și de roșiile gustoase, dar succesul meu de grădinar din acest an este limitat… În fine, nici nu am mari pretenții în domeniu, dar mă fortifică timpul petrecut în mijlocul unui mic spațiu verde…

Deși lunile de vară sunt destul de intense pentru mine s-au scurs până acum suficient de posomorât… Speram într-o vară mai dinamică și într-un moment cardinal care să lanseze promițător acest deceniu al secolului XXI. Economiile naționale abia acum încep să revină către normalitate, dar nemulțumirile populației sunt în continuare numeroase. În calitate de simplu viețuitor/locuitor al planetei am și eu nemulțumirile mele, deși aș dori să menționez că nu mă aliez cu interesele mici și meschine ale celor care se lasă ușor manipulați.

Am auzit de foarte timpuriu scuze de genul: ”ce mai vrei? e vară”… sau ”este vacanță deja” sau ”e perioada concediilor, nu se mai lucrează”. Aceste scuze sunt în opinia mea cele mai incredibile, nocive și mizerabile care se pot avansa… Ele sunt dovada cea mai elocventă a neprofesionalismului și a lipsei de conștiință civică. Culmea grozăviei este că practicile de acest gen sunt existente și în domeniile creative și în afaceri chiar și în Occident unde luna concediilor este mai frecvent luna august… În opinia mea, în aceste momente, atât de provocatoare și de critice în același timp, nicăieri pe planetă nu ar trebui să existe o asemenea atitudine. Pur și simplu, nu poți ieși din galeriile secolelor în secolul XXI în acest mod… Bineînțeles că oamenii au nevoie de timp liber și de deconectare, dar a face un scop din asta și a neglija responsabilitățile față de societate mi se pare un non-sens vegetativ-subconștient care nu este deloc compatibil cu obiectivele unor timpuri tehnologizate. Omul nu este încă, din păcate, o ființă cosmică…

Mica mea descoperire arheologică m-a obligat la o deplasare pe cheltuială proprie la Sibiu pentru a încerca să semnalez obiectele mai bine. În cele din urmă, din păcate, deplasarea mea a avut ca simplu succes vizitarea obiectivelor istorice ale Sibiului din centrul istoric și la întoarcere a zonei centrale din Cluj-Napoca. Ceea ce nu am știut eu este faptul că specialistul către care m-am îndreptat este suficient de bolnav pentru a-i mai păsa de ceva. Astfel eu m-am ales cu o atitudine prietenoasă, dar obiectele mele neolitice sunt în continuare necurtate. Așadar scurta mea vizită la Muzeul (Palatul) Bruckenthal s-a terminat repede și m-am trezit că am timp berechet pentru a vizita orașul. Mi-aș fi dorit însă un tratament mai profesionist al acestora, o atenție mult mai activă… Am poposit în această instituție de cultură și construcție grandioasă în acest an Bruckenthal – 300 de ani de la nașterea lui Samuel von Bruckenthal. Mărturisesc că centrul istoric este impresionant și era vizitat de către turiști europeni. Turnul Sfatului, Podul minciunilor, catedrala romano-catolică sau evanghelică sunt deosebit de interesante. În cele din urmă totul s-a terminat cu o excursie, iar la cazare am putut pe timp de noapte să mă odihnesc un pic. Am putut să mă plimb în voie, să savurez câte un capucino și să mă hidratez pe la cafenelele din zona centrală sau să-mi comand câteo porție de paste cu suc de roșii și busuioc…

Pe drumul de întoarcere am petrecut sâmbăta la Cluj-Napoca. La fel și aici, turiștii europeni erau prezenți, iar oamenii erau bucuroși că activitatea s-a reluat. Vorbesc acum despre oamenii care se manifestau decent, civilizat și lucrul lăudabil este că te puteai plimba în zonele centrale fără a fi deranjat sau atenționat. Cred însă că histrionii ( oricât de educați și de inteligenți) și cocalarii se manifestau pe undeva prin ascunzișuri și pe undeva prin subway… Catedrala romano-catolică din centrul Clujului arăta splendid luminată feeric în noapte, iar vizitatorii se plimbau liniștiți la fel ca în oricare metropolă europeană. La final, m-am întors la Oradea și a trebuit să-l aprob pe Cicero care spunea că ”dacă ai o grădină și o bibliotecă ai tot ceea ce îți trebuie”. De asemenea, nu cred că trebuie să ne automulțumim pentru că astfel cădem în extrema constatării lui L. Rebreanu: ”atunci când ți-e sete, fericirea este un pahar cu apă”…

În ciuda unor îngrijorări realiste la nivel mondial totul a evoluat fără inflamări sau conflicte. Din când în când se mai lansează amenințări de o parte sau de cealaltă, dar deocamdată înțelepciunea și precauția tronează. Sperăm ca literatura și științele să înflorească din nou și umanitatea să atingă noi culmi de progres. M-am bucurat că volumul propriu de triolete a fost semnalat într-o lucrare de recenzii de către Teodor Dume și că intenția mea a fost surprinsă corespunzător măcar de către un slujitor al condeiului. Credința tuturor a rămas difuză undeva departe în spate și totuși eu mă consider o ființă homo religiosus. Deci, în mijlocul încercărilor, mă întreb deznădăjduit:”Quo vadis, Domine?”

Mă consolez cu proiectele personale la care lucrez fără termen și sunt înviorat de speranța că în cele din urmă ceva superior ne va anima și guverna… Iar dacă pe cei visători interesele meschine locale sau regionale ne vor strivi fără a ne fi materializate aspirațiile, măcar unora le va rămâne, precum spunea un renumit profesor, un nume pe o carte așa cum chiar unora dintre țărani le-au rămas cântecele, proverbele, poveștile sau unele biserici de lemn …

Aș dori să închei cu un triolet și un haiku personal:

negustorul și complicii:

hei, tu – negustor de nuiele,

pasărea pe limba ei piere;

știi câte în lună și stele

hei, tu – negustor de nuiele…

dramatic joci piese grele

cu vorba doar lapte și miere:

hei,tu -negustor de nuiele

pasărea pe limba ei piere…

haiku: sunt vrăjit de cer.

multe par a fi, dar nu sunt;

luna nu e stea…

Vă doresc o lună August 2021 splendidă, prosperă și senină … !