Archives

Trena toamnei, ”muze și imnuri”, ”un crâmpei de cer”, ”R.I.P., Gorbi” … !


Un final de August 2022 în care încercăm să ne răcorim cât mai mult și să observăm cât mai temeinic frumusețea și măreția clipelor speciale ale zilelor și un început de Septembrie 2022 în care ne dorim să beneficiem pe deplin de mărinimia și autenticitatea debutului de toamnă. Puținii ciorchini de struguri din acest an a trebuit să fie culeși mai devreme din cauza graurilor și a viespilor, iar perele și merele, de asemenea mai mititele, încep să se coacă… Cei câțiva litri de must și de vin vor fi degustați cel mai devreme în iarnă. Picurii de ploaie au binecuvântat pământul în cele din urmă fără a cădea într-un mod exagerat și fără a face distrugeri, cu unele excepții prin țară… Mi-e gândul deja la lucrările de toamnă prin grădină și , din cauza vremurilor, mă miră că frunzele pomilor fructiferi n-au pălit încă. Trena toamnei adie ușurel… Murele native, pe care am insistat să nu le dezrădăcinăm, de la marginea grădinii, au dat și ele vreo patru-cinci pumni de fructe. Recolta e așadar brand local…

Vara 2022 s-a scurs încetișor și a adus din păcate prea puține reușite tuturor… Îngrijorările realiste privind instalarea unor noi greutăți economico-sociale plasează în pragul disperării pe mulți concetățeni. Natura însăși pare a nu mai suporta cupiditatea generală umană, iar râurile, fluviile, de parcă ar avea un spirit plutitor, bat în retragere și au ajuns la jumătate din debit… Mărturiile de peste tot pe planetă susțin în unanimitate acest fenomen: la noi, Mureșul și Dunărea arată deplorabil din acest motiv… Poetul antic Ovidius mărturisea despre măreția Istrului și a Pontului Euxin în exilul său la Tomis. De asemenea, incendii de anvergură revin periodic în mai multe zone ale Terrei, șubrezind capacitatea sistemului ecoplanetar de a ne susține și inundațiile din Pakistan sunt devastatoare. Devine evident că actuala paradigmă cultural-civilizațională este falimentară și că doar noi tehnologii vor putea relansa viața vegetală și animală într-un mod sustenabil și eficient. Am fost animat în ultimul deceniu de ideea conform căreia din acest al treilea deceniu al secolului XXI o revoluție generală este posibilă și mi-am imaginat că revoluția va fi generalizată și rapidă măcar în domeniile culinar, auto și telecomunicații…

Elevii vor începe în curând cursurile școlare și îi așteaptă un an școlar dificil și cu multe probleme nesoluționate asupra cărora planează incertitudinile. Se apropie și ziua mea de naștere: voi împlini patruzeci și cinci de ani de exil și aventură pe această planetă luminată de soare… Voi sărbători modest la domiciliu și urarea sigură este cea din partea mamei și probabil a unora dintre prietenii de pe facebook…

Am reflectat de numeroase ori la modul și la tiparele după care societățile umane sunt organizate. Din nefericire, artiștii, indiferent de gen, sunt percepuți ca niște agenți ai unei lumi neproductive, incapabili să susțină, (paradoxal,nu?!), contraperformanțele celorlalți și demni doar de un peisaj muzeistic… Noile tehnologii au excitat mințile tuturor și oferă speranțe chiar și generației tinere. Ele sunt urmate însă rareori din convingere și des din interes. Sunt convins că doar în lumea occidentală există condițiile pentru a se da un upgrade care să marcheze întreaga umanitate, la un moment pe care mi l-aș dori cât mai apropiat, poate grăbit de unele amenințări din lumea asiatică… În rest, cred că stagnarea actuală poate atrage doar alte crize și poate încuraja lipsa de performanță cu efecte negative la scară planetară. Și de asemenea, constat că nu mai există loc pentru Dumnezeu în această lume, dar indiferent că ești ateu sau credincios fără a privi spre … cer, vei constata că ai trăit în zadar.

După înfiorătoarea pandemie, relațiile internaționale s-au înrăutățit dând apă la moară opiniilor potrivit cărora Războiul Rece s-a relansat și reinventat… Recent, Mihail Gorbaciov a decedat lăsând un gol imens și regrete în lumea occidentală. Marea personalitate mondială, singurul lider comunist sovietic adorat în Occident, apelat în ovații uneori cu diminutivul Gorbi, a avut un merit imens în încheierea războiului rece și în evoluția spre democrație a țărilor est și central europene. Dacă Rusia ar fi continuat pe această linie și-ar fi consolidat credibilitatea internațională, ar fi putut deveni o federație democratică și respectată în concertul lumii occidentale, ar fi putut fi acceptată și integrată valorilor occidentale. Cred că ar fi fost într-adevăr magnific și adevăratele valori care aspiră spre normalitate și universalitate din Rusia s-ar fi putut afirma și ar fi putut crea libere… Copilul sărac din Rusia, cu bunici culaci persecutați de Stalin, a reușit la maturitate să arate latura decentă, vizionară și umană a Rusiei. Mihail Gorbaciov a fost providențial ! R.I.P., Gorbi ! Vom reflecta la tot ceea ce ai realizat pentru umanitate și nu e puțin deloc… La prima vedere, pare-se că ai contribuit cu un răgaz de câteva decenii pentru întreaga lume… Bineînțeles că va rămâne controversat și că va fi perceput oximoron, vor fi destui care vor spune că e mai mult decât pare la prima vedere, dar pentru mine tot providențial rămâne. Și ,de regulă, nu există dictatori care renunță de bună voie la putere… E evident, de asemenea, că nu putea fi perfect…

Comunitatea maghiară și-a sărbătorit tradițiile în luna august la Oradea prin înfrățirea cu orașul Debrecen și o frumoasă competiție internațională care a avut în prim plan porumbeii voiajori a adus crescători și columbofili în piațeta centrală orădeană. Concerte de muzică ușoară și simfonică au avut loc cu sprijinul comunității greco-catolice, reunind soliști și muzicieni celebri…

Ziua Limbii Române a trecut și ea aproape neobservată. Literatura a devenit un moft și o excepție. A citi din pasiune sau dintr-o curiozitate sinceră reprezintă o șansă a acestor vremuri și poate transforma pe fiecare om… Mă găsesc cu proiectele personale ”în așteptare”, dar mă consider privilegiat și bogat când citesc cărți interesante. Cred că pot găsi de fiecare dată minime răspunsuri despre ce a fost, ce este și ce va fi în lumea noastră când citesc ceva, iar cartea-mi dezvăluie lucruri interesante precum muzele din Teogonia lui Hesiod care : ”desfată cu imnuri/Sufletul mare al tatălui lor în lăcașul olimpic./Cele ce azi se petrec sau vor fi sau au fost mai-nainte/Spun cu-mpletitele glasuri; izvor nesecat le e gura/Sunete dulci revărsând. Părintescul palat al lui Zeus,/Fulgerătorul cumplit, cum surâde când glas de zeiță/Dalb ca un crin se răsfiră pe ninsul Olimp și-n lăcașul/Nemuritorilor ! Eternele glasuri glorifică-n cântec/Neamul zeiesc care merită primul cinstire deplină”.

Pe la Oradea am mers în câteo zi pe săptămână, iar urbea pulsează în ritmul ei. Într-o sâmbătă am petrecut de dimineață prin zona centrală, apoi am stat vreo două ore la bibliotecă și am savurat un capucino, o apă minerală și un croissant cu vanilie și afine la Piața 9, o locație cochetă chiar dacă în afara zonei centrale a orașului…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

om însingurat –

un crâmpei de cer

și nicio veste…

Vă doresc o lună Septembrie 2022 benefică, prosperă, sublimă … !

”James Webb”, ”ziua europeană a holocaustului”, Conștiința Civică și ”pe-nserat” … !


Zile ale unui final de Iulie 2022 ceva mai răcoroase după două săptămâni toride și un început de August 2022 destul de plăcut, momentan lipsit de razele cumplite și neiertătoare ale soarelui. Clipele de destindere mi le-am rezervat prin grădină, deși rezultatele nu sunt atât de promițătoare ca în alți ani din cauza secetei. Udarea suplimentară nu asigură întotdeauna un succes complet deoarece lipsa apei în sol s-a acumulat ani la rând. Am cules prune și corcodușe, iar mama a făcut gem de o calitate foarte bună. De asemenea, primele roșii au fost deja culese. Fructele de aronia au suferit și ele, pălind încă înainte de a se coace. Pepenii sunt și ei acum o glumă bună. Doar recolta de ceapă a fost mulțumitoare. Cu toate neajunsurile generale sau personale, mă bucur că putem crea câte ceva și că putem admira frumusețea naturii și azurul cerului în pace.

Freamătul lumii actuale se manifestă din aproape în aproape până la fiecare dintre noi, toți primind ”suveniruri” culturale și subculturale meritate sau nemeritate. Incredibilul în această ”civilizație a spectacolului” ( vezi V. Llosa) și a spectaculosului ne trimite de multe ori în pragul agoniei și a neputinței. Cu multe proiecte zădărnicite sau cel puțin serios amânate mă declar dezamăgit de modul în care funcționează lucrurile în lumea noastră. Îmi pregătesc însă și în acest ”august” hamacul pentru a-l atârna în crengile unui frumos gutui din curte, deasupra pânzei căruia voi medita măcar câteva ore în week-end… E felul meu de a avea vacanțe exotice, ca de altfel și vacanțe virtuale prin marile capitale occidentale. Multe speranțe și dorințe s-au consemnat undeva acolo în subconștientul nostru și așteaptă, ne place să credem, alt deceniu, alt ev, pentru a erupe, pentru a reveni la viață din leșinul grotesc. Până atunci spiritul rămâne contorsionat, aflat fiind sub presiunea iluziilor noastre, la fel ”ca iluziile noastre”, vorba poetului…

Am constatat că am o ”dilemă veche” în privința culturii și conștiinței generale cultural-științifice. Literatura, religia și artele sunt percepute tot mai mult, de către marea majoritate, ca un pandantiv sau ca un accesoriu al civilizației și nu ca artă sau excelență în sine. Într-o eră în care consumul e rege, doar industriile care hrănesc la propriu vor fi divinizate până la punctul de a deveni noi religii… Noile tehnologii, ca rezultat al cercetărilor și al activității științifice, vor fi utilizate repede de către cineva pragmatic care va dori să monetizeze rapid fără a înțelege că adevăratul profesionalism și bunele intenții nu pun nici mecanic , nici metafizic carul înaintea boilor…

Am sperat și am visat atât de mult că începând cu acest al treilea deceniu al acestui secol foametea și lipsa de îmbrăcăminte de bază vor fi complet eliminate la scară globală. Cred că fiecare om merită un bol de mâncare și o haină pe care să o poarte oriunde se găsește pe mapamond, dar mai departe celelalte pot depinde de abilități și de șansă. Adaug aceste cuvinte deoarece ziua europeană a holocaustului( împotriva romilor) se comemorează în a doua zi a lui august și pentru că recent declarațiile unui premier european realizate în țara vecină, în țara noastră, au frizat rasismul prin formulări care au sintetizat lipsa de deschidere a Ungariei privind fenomenul imigrației și care au criticat politicile europene privind imigrația…

Educația a fost din nou subiect de dezbatere în România, iar propunerile reprezentanților educației pentru un nou model educațional îngrijorează. Mai multe personalități din țară au reacționat deja și și-au expus punctul de vedere. Reformarea sistemului educațional românesc va fi foarte greu de realizat pentru a se înregistra numai succese. Toate acestea au loc după șocul pandemic care și-a pus amprenta… Educația este dintotdeauna pricipalul hub către civilizație și către civilizare, dar ea cunoaște în societățile moderne forme noi, alături de învățământul clasic, de stat: învățământ privat și mai recent homeschool… În lipsa educației doar caracterul și spiritul sapiențial al unui individ, destul de rarisime, pot recomanda pe cineva. Aș remarca o afirmație fantastică a lui Albert Einstein: ”Scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acţioneze şi să gândească independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a vieţii lor”. Cred că principalele roluri formatoare ale educației sunt formarea unei conștiințe civice a educabililor și a unui cult pentru profesionalism…

Un succes galactic a fost împărtășit recent de către lumea științifică americană. Telescopul James Webb lansat de puțin timp a livrat deja primele imagini cu milioanele de galaxii care roiesc în universul nostru. Momentul este unul epocal având în vedere calitățile telescopului și fidelitatea cu care acesta poate să redea secretele ascunse pe care le surprinde… Euforia creată de amploarea evenimentului a fost în măsură să mai descrețească frunțile tuturor celor marcați și preocupați de ceea ce se întâmplă la nivelul relațiilor internaționale. Își vor dezvălui stelele și galaxiile complet tainele spre progresul umanității sau vom constata o vreme precum poeta Sapho într-un vers: ” Iarăși hora stelelor își ascunde/ Strălucirea frunții, când luna crește,/ Risipindu-și, plină, lumina peste/ Negura lumii”…?

În zilele în care am fost pe la oraș am încercat să mă destind și să găsesc câte o oază de liniște și de desfătare. Urbea de pe Crișul Repede e suficient de înfloritoare. Un juice de portocale sau o limonadă de mentă sunt deliciile care mă pot reface și repune în stare de normalitate și de funcțiune. Am vizitat și a doua urbe a județului, Salonta, unde în parcul principal am putut admira băncuța smart recent inaugurată. De asemenea, o colaborare care sper să dureze s-a concretizat cu Asociația Speranța pentru România, o asociație cu caracter caritabil, umanitar prin excelență. Astfel, în ritm propriu, ajut prin realizarea unor articole la succesul unor campanii de strângere de fonduri pentru persoanele aflate în sărăcie și/sau bolnave.

Atât în țară, cât și în străinătate oamenii resimt creșterea prețurilor, inflația notabilă și plafonarea surselor de venit. Greutățile promit să se răzbune de la iarnă și vor fi tot mai vizibile anul viitor. Categoriile vulnerabile sunt încercate serios într-un mod neașteptat și suplimentar… Întrebarea filosofică ”cine sunt eu?” revine în actualitate și ne marchează pe toți.

Aș dori să închei cu un triolet personal :

pe-nserat

miresme zburdă, e răcoare,

apune soarele pe câmp…

natura – mamă hrănitoare –

miresme zburdă, e răcoare…

la cumpăna adăpătoare

vin vite-ncet cu pasul tâmp…

miresme zburdă, e răcoare,

apune soarele pe câmp…

Vă doresc o lună August 2022 sublimă, prosperă și lipsită de griji … !

”Apa Vieții”, ”Enterprise”, ”sfinți în amurg” și ”zilele Sf. Ladislau” … !


Un final de Iunie 2022 aflat sub însemnele temperaturilor în creștere și un debut de Iulie 2022 canicular. Razele soarelui par a fi mai nocive decât de obicei și atât regnul vegetal, cât și cel animal așteaptă apa salvatoare și binefăcătoare. Prin grădină a fost timpul zmeurei, căpșunilor și a vișinelor, iar la legumele mamei am dat și eu o mână de ajutor aproape zilnic. Roșiile se arată cel mai promițător, urmate de castraveți. În prag de seară, în mai multe zile, rândunici și puișorii lor s-au apropiat curtenitoare în zborul lor foarte aproape, iar dintr-un păr bătrân am auzit preț de o oră privighetoarea… În căutarea liniștii am accesat acest gen de terapie aș spune, care mă face să fiu mai atent la tot ceea ce mișcă și vibrează în jurul meu. La fel de adevărat e și faptul că graurii fac raiduri numeroase prin grădini și livezi de dimineața până seara…

Nu e loc de îndoială că mi-aș fi dorit un altfel de sezon estival. Pentru a evita cheltuielile suplimentare am petrecut majoritar la domiciliu și doar visez la vacanțe și sejururi în țară și în străinătate. Am vizitat însă în online și deci sunt un prim susținător și chiar un ”creator” indirect și involuntar al conceptului de metavers… Eu cred însă în sensul strict al conceptului de metavers și nu în afacerea viitoare. În zilele când m-am găsit pe la oraș am putut să văd și turiști care vizitau urbea de pe Crișul Repede care are un trecut interesant, fabulos în mai multe privințe. Recent zilele Sfântului Ladislau, un protector al urbei și considerat un fondator al ei, au animat zona centrală și cetatea orădeană… Cu resursele-mi financiare tot mai subțiri, rămân totuși optimist și sper în oportunități financiare materializate și în proiecte intelectuale personale concretizate… În general sunt o fire independentă, dar marea mea îndurerare este întreținută de lipsa unei conștiințe civice continentale și planetare și de lipsa unor proiecte revoluționare care să dea un alt sens ființei umane. Privim neputincioși și afectați în creativitatea noastră către porta sinistra prezentului și a generațiilor care se scurg implacabil…

Calea Lactee poate fi privită ca o floare măiastră și ca un titirez fantastic. Imensitatea galaxiei noastre obligă omenirea la căutarea măcar a unui corespondent intern sau extern. Și uite așa, cel puțin unii dintre noi, ne aflăm în căutarea infinitului, în căutarea apei vieții și a vulnerabilităților timpului, visăm la toate teoriile științifico-fantastice posibile, dar la care momentan nu găsim soluții, din dorința de a depăși această fază din dezvoltarea umanității care ne încorsetează și care ne amenință tăios cu fața ei hidoasă… Mi-aș dori un Enterprise acum care să se deplaseze cu cât mai mulți warpi sau măcar ca teleportarea să fie posibilă și să apelez la ea din când în când pentru a evada din cotidian… Și doar un gnom: cosmos, atom, plasmă – cuvinte din limba greacă veche…

Mi-am permis într-una dintre zile să particip la un eveniment care propunea un discurs prețios și pretențios al renumitului Theodor Baconschi în sala mare a primăriei din Oradea. Distinsul intelectual și diplomat român și-a prezentat punctele de vedere în prezența marilor intelectuali ai urbei, a înaltelor fețe bisericești și a participanților obișnuiți. Evenimentul a fost susținut de Revista Familia. În dialog cu Theodor Baconschi au luat cuvântul episcopii ortodox și greco-catolic ai Oradiei, Dan-Liviu Boeriu, Mihai Maci și Adrian Hatoș. Societatea românească are lacunele și inconstanțele ei, iar implicațiile și influențele internaționale sunt demne de luat în calcul. Diplomația reprezintă cheia de boltă a rafinamentului și sensibilității unui popor și singura instituție care poate media cu succes acolo unde toate canalele de comunicare au eșuat. Din nefericire, reprezentanții acestei distinse instituții, asta dacă mai aveți încredere în vreo instituție a statului, nu sunt nici perfecți, nici sfinți… Dimpotrivă, uneori… Ei însă fac parcă parte din alt regn, deși mai degrabă am putea spune că au fost dăruiți de către divinitate cu abilități speciale sau au fost sădiți și protejați, uneori mai multe generații, la timp. Mi-aș permite doar să amintesc contribuțiile enorme ale lui Gr. Gafencu sau N. Titulescu în prima jumătate a secolului trecut. Recent, vizita lui E. Macron și a regelui Belgiei, Philippe, fac dovada unei activități fructuoase a acestei ramuri de conștiință românească și europeană. Pentru a sintetiza, fie și numai parțial, iubesc muzica clasică și nu-mi plac manelele… Drama noastră actuală este însă că la doar doi pași un război monstruos e în desfășurare și mulți dintre noi s-au obișnuit cu ideea și doresc o viață premium în timp ce viețile multor concetățeni sunt distruse tocmai de către ei… Dar ce mai contează, nu? Balul mascat continuă… La finalul evenimentului, am smuls autografului distinsei personalități și am adresat un ”Doamne ajută” știind că este o ființă religioasă și convins că doar divinitatea ne mai poate ajuta… Deosebit de spiritual, stoicul Seneca spunea: ”Sufletul este unica valoare a omului”Summit-urile BRICS și NATO atrag atenția că relațiile internaționale sunt tensionate serios.

În momentele de destindere îmi place să citesc sau să adaug câte ceva la textele proiectelor proprii. Mai joc uneori jocuri relaxante și când simt că nu e o sarcină prea mare joc și șah. Am dorit să ies și în natură și preț de mai multe ore m-am răcorit prin locurile copilăriei la marginea localității natale. Nu sunt prea multe lucruri de vizitat acum, dar amintirile sunt mai prețioase și fiecare loc are o valoare neprețuită pentru mine acum. Am admirat răsăritul de soare, dar și amurgul de pe aceste meleaguri…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

mă uit la apus;

în dangăt de clopot văd

sfinți în amurg…

Vă doresc o lună Iulie 2022 senină, benefică și plină de surprize … !

”Oda Bucuriei”, Visionarium, ”pianina magică”, ”și adorm curând”… !


Zile ale unui final de Mai 2022 deosebit de plăcute, mângâiate de căldura anotimpurilor care se pregătesc să schimbe ștafeta și un început de Iunie 2022 care promite să ne răsfețe cu primele fructe și cu verdele generalizat. Din cireșe deja am gustat, din păcate împreună cu graurii care dau atacul dimineața, salata și spanacul de asemenea au crescut foarte frumos. Căpșunile, parcă un pic întârziate, promit că se vor oferi în curând peste cantitatea anuală obișnuită. Regretele personale se îndreaptă către distrugerile aleatorii provocate de cele câteva furtuni din vestul României. În rest, mă bucur de starea mulțumitoare a plantelor de pepene verde și galben și abia aștept să văd cum se vor prezenta când vor lega fruct. Micul grădinar din mine jubilează și rămân impresionat de faptul că puțină preocupare și timp alocat pot oferi un mic punct de atracție, o relaxare binemeritată și un verde plăcut și nepoluant într-un mod splendid și gratuit.

Multe și frumoase au fost momentele pe care le-am putut trăi la final de primăvară și început de vară, cu toate greutățile specifice părții noastre de lume și la care din nefericire unii, nu departe de noi, doar visează… Câte o ieșire în aer liber dimineața sau seara, câte o ieșire pe la oraș pentru a mai vedea cam care e vibrația generală, m-au convins să apreciez aceste clipe unice și să mai uit din problemele personale cărora le caut soluționarea. Pianina devenită un simbol al unui renumit parc al orașului a revenit la locul ei, în urma unei nefericite vandalizări, și acordurile ei aproape magice impresionează iar sub degetele unor trecători. Acasă bujorii și trandafirii înfloriți mărturisesc despre festivalul naturii aflată în delir și beatitudine… Lumea noastră nu e întocmai ceea ce ne dorim, dar ne rămâne speranța într-o lume mai bună, fără granițe, măcar pentru cei cu spiritul mare.

Mi-aș fi dorit să sărbătorim Ziua Uniunii Europene – 9 Mai mult mai interesant și util. A trebuit să mă mulțumesc cu ceea ce s-a putut. Visul meu privind Europa este departe de a se fi realizat, dar măcar există speranțe legate de proiectul european. Au existat și griji legate de această dată din calendar, dar din fericire scenariile negre privind intențiile Rusiei s-au manifestat la minimum. Cred că interesele unioniste europene ar trebui apărate și reprezentate în fiecare țară de persoane adecvate și educate, altfel resursele se pierd în buzunare străine și energiile bine-intenționate se risipesc ușor… Observ doar că suntem maeștri în a solicita beneficiile mult trâmbițatei noastre apartenențe la familia europeană, dar însușirea valorilor și principiilor europene sunt rarisime în acest sud-est european. ”Oda bucuriei”, un imn european înălțător cu o frumoasă tradiție, a devenit la noi un cântec oarecare bun de pus pe play pentru ”fraieri”… Iar celor care în mod eroic își duc zilele și își poartă ”pălăria” nu le rămâne decât să transmită celor care îi vor auzi și respecta un mesaj precum cel dintr-un fragment al lui Simonide din Keos, presupus a fi mesajul luptătorilor spartani ai lui Leonidas: ”Du-te străine la Sparta. Vestește-i: noi zacem aicea/Până la capăt urmând nestrămutate porunci” (Fragmentul 92). De asemenea, Eurovisionul a avut loc nu fără câteva rumori transmise de iubitori ai genului muzical celor responsabili. În cele din urmă putem să spunem că melodii interesante s-au situat în top…

O inițiativă interesantă, interactivă și jovială a ajuns, după mai multe poposiri prin orașele țării, și în orașul de pe Crișul Repede. Un planetariu ambulant care propune celor mici o experiență de neuitat în lumea fabuloasă a universului cu planete nenumărate, la propriu… ”Visionarium” plana parcă în piațeta orădeană, iar în acele clipe matinale mă puteam imagina un explorator și un cercetător medieval al spațiului celest de pe plaiuri crișene. Spuneam și eu întocmai ca oamenii de odinioară că ”fiecare om are steaua lui”, convins că există ceva dincolo de imediat și de efemer, visând ca un orb la scăldătoare să văd și să trăiesc pe planete locuibile în vastitatea universului… Prima zi a lui Iunie 2022 a amintit despre ziua copilului, o zi dedicată celor mai mici cetățeni ai planetei albastre. Vivacitatea și vioiciunea copiilor este indispensabilă fiecărei comunități. ”La Mulți Aaani”, tuturor copiilor și o copilărie frumoasă … !

Câteva mici progrese personale, mai mult ca niște succese sentimentale, s-au concretizat recent. Prima clasare pe podium ( locul 2) la un turneu județean de șah online m-a bucurat enorm, deși pe platforma chess.com am peste patruzeci de trofee asemănătoare. Sunt astfel vice-campion județean la șah-bullet online și sincer nu mă așteptam la acest succes. Iar contabilul și spiritul antreprenorial din mine a tresăltat la primul ebook vândut prin Google Play, iar Google Payment mi-a transferat în cont ”enorma” sumă de 17 leuți ( sau leișori, cum e mai corect?!)… Evenimentele locale și naționale s-au succedat cu generozitate, dar mi-am propus să particip foarte rar. Opțiunile s-au luat consecvent zi de zi în funcție de interese și de oportunități și mai repede sau mai târziu se culeg rezultatele, care bineînțeles nu pot fi decât dezamăgitoare. Îmi doresc să merg din când în când pe la teatru la o piesă deosebită și interesantă, dar oare care e altfel?

Problemele internaționale și naționale par a se ține scai, iar proiectele mele se înmulțesc zi de zi fără a se concretiza prea mare lucru. Situația mea financiară nu este de invidiat și caut soluții pentru a-mi echilibra și spori balanța financiară. Prețurile neverosimile par a amenința cu noi cote cel puțin la energie și alimente. Este evident că incredibilul are loc și că aceste scenarii n-au fost luate în calcul de către nimeni în urmă cu cinci ani, spre exemplu. În același timp încă nimic epocal nu se manifestă, iar în plan cultural-științific, deși se lucrează intens, excelența absolută și revoluționarul se lasă așteptate. De asemenea vizita prințului Charles al Marii Britanii în România ne onorează și Jubileul de Platină a Reginei Elisabeta a II-a impresionează.

Aș dori să închei cu un haiku personal:

haiku:

cu pleoape de plumb,

suflu în lumânare;

și adorm curând…

Vă doresc o lună Iunie 2022 senină, splendidă și profitabilă … !

”Alma mater”, ”Caruselul informațiilor – încotro?”, muze creatoare, ”flori în delir” … !


Un final de Aprilie 2022 destul de plăcut și de candid, doar cu dimineți ceva mai răcoroase, și un început de Mai 2022 aflat după cum ne-am obișnuit sub auspiciile sărbătoririi muncii, ne-am dori sub toate aspectele și formele ei, și a primăverii intrate în toate drepturile. Pomii fructiferi au înflorit cu toții trimițându-ne pe toți către visare și beatitudine. Căpșunile și zmeura se arată și ele sensibile și promițătoare. Pe la oraș m-au impresionat cireșii japonezi din zona centrală care au înflorit spectaculos și atât de impresionant. Prin grădină am găsit câte ceva de făcut în fiecare zi chiar dacă nu pot să spun că am muncit propriu-zis. Până acum ploile au căzut la timp și liniștit, fiind atât de benefice tuturor plantelor și cerealelor. Am putea spune că natura și Dumnezeu au fost darnice cu noi din acest punct de vedere. Vegetalul și fauna vibrează transmițând mesajul unei noi regenerări și revitalizări la scară planetară.

Sărbătorile Pascale au trecut și ele reamintindu-ne simbolurile și tainele învățăturii creștine, salvând de la durere credincioșii care au primit în cele din urmă vestea cea bună și au putut spune tradiționalul:”Hristos a Înviat”. Credința contemporanilor este tot mai scăzută, aș observa eu, mulți având doar o credință nedefinită, devenind agnostici, deși e posibil să nu cunoască acest termen. Învățăturile religioase, zic eu, că e folositor să fie cunoscute de către oricine, dar în același timp nu trebuie neglijate cunoștințele tehnologice și cele despre univers, deoarece și inteligența ( tehnică sau abstractă) de acest tip tot de la divinitate e lăsată. Iar cei care nu cred în nimic în locul existențialismului ar trebui să exerseze respectul față de semeni, bunele maniere și intenții. Nu este de preferat o societate/civilizație teocratică, dar nici una atee și insensibilă. Din aceste considerente apreciez această perioadă neo-elenistică, zic eu, fără precedent în istorie pentru libertatea de exprimare religioasă și de opinie în lumea occidentală.

Activitatea multor personalități europene și nord-atlantice s-a intensificat în aceste momente atât de dramatice la nivel mondial. Impresia proprie este însă că totuși nu se face suficient. ”Inter arma silent musae” spunea Cicero, dar sperăm cu toții ca muzele, științele și artele să înflorească în continuare și o soluție să se găsească la acest conflict din vecinătatea noastră. Reverberațiile acestuia se regăsesc în litigii istorice peste tot pe mapamond și este în interesul tuturor persoanelor rezonabile să sădească pacea și bunele relații internaționale bazate pe respect și reciprocitate. În același timp, conducerea Rusiei pare a spune: ”dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”…

Dinamismul, varietatea și complexitatea lumii noastre, chiar dacă incumbă specificul fiecărei regiuni în parte, nu trebuie să se lase descumpănite de problemele economice globale și de mediu. Cred că un efort colectiv ar putea îndrepta greutățile actuale planetare și ar putea relansa umanitatea pe coordonate ecologice, eficiente și creative, dar pentru a începe trebuie să recunoaștem că greșim. Încă motorul economiei globale, acea ”alma mater” a tuturor, este combustibilul fosil, realitate dezamăgitoare…

O invitație neașteptată m-a convins să particip la un eveniment al bibliotecii județene desfășurat în săptămâna bibliotecilor. ”Caruselul informațiilor – încotro?” a propus o masă rotundă la care printre participanții media din județ, psihologi, profesori invitați, au putut participa și studenți sau oameni simpli interesați de subiectele cetății. Personal am imaginat în urmă cu câțiva ani necesitatea unor evenimente de acest gen, constatând că prelegerile unilaterale de la unele evenimente sunt cam depășite. Dialogul este atât de necesar și de util atunci când atât personalitățile participante, cât și moderatorii sau participanții obișnuiți sunt capabili să-și prezinte propriile opinii, au propriile convingeri și valori universale pe care doresc să le apere. Subiectele abordate au fost de actualitate și intervențiile fiecăruia au fost relevante. De apreciat este interactivitatea acestui gen de eveniment deosebit de importantă și adorabilă dacă discuțiile nu se suprapun sau nu degenerează.

Am sperat ca acest deceniu să fie unul revoluționar, epocal pentru întreaga omenire. Cred că mai există premise pentru așa ceva, dar optimismul și euforia mea inițiale sunt mai moderate acum. Scenariile științifico-fantastice privind viitorul umanității ne place să credem că au fost doar amânate pentru o scurtă vreme. Până atunci e loc de suficientă suferință, umilință și incertitudine peste tot pe planeta albastră… Asaltați de veștile pesimiste și negative încercăm să ne dezmeticim și să fim cât mai economi cu putință. Situația financiară personală nu este de invidiat, dar nu abandonez și mai păstrez speranțe de revigorare pentru acest an. Este evident însă că voi plana sub însemnele austerității.

Câteva ieșiri în aer liber la marginea localității natale și cam tot atâtea pe la oraș m-au fortificat și m-au menținut în formă. Îmi doresc să fiu mai activ în online și să progresez cu câteva volume care sunt începute și se află în așteptare. Sentimentul personal este însă că am pierdut deosebit de mult timp din motive care nu au depins de mine. România e țara tuturor românilor, nu?

Aș dori să închei cu un triolet/haiku personal:

haiku:

flori în delir

pe pajiști zburdă mieii;

e luna lui mai…

triolet – amintiri

sunt stalagmite spiralate

nostalgicele amintiri;

albume vii sedimentate

sunt stalagmite spiralate…

ai veșniciei picurate

lacrimi aprinse-n unduiri,

sunt stalagmite spiralate

nostalgicele amintiri…

Vă doresc o lună Mai 2022 cât mai senină, benefică și inspiratoare … !

”Upgrade”, ”Historia Magistra Vitae”,”iubește-ți aproapele”, ”tandră ondină” … !


Zile ale unui final de Martie 2022 care au avut parte de aripile mângâietoare ale temperaturilor de primăvară și ale razelor candide ale soarelui și un debut de Aprilie 2022 ceva mai răcoros pe valul unui puseu glacial caracteristic capriciilor primăverii. Floricele plăpânde au înflorit deja, iar caișii au dat și ei în floare luând-o la colindat înaintea corcodușilor. Prin grădini și livezi am văzut zumzăind primele albinuțe ușor mai amorțite totuși și seduse de promisiunile anotimpului. Două ieduțe anglo-nubiene îmi fac de câteva zile diminețile mai plăcute dovedindu-se tot mai jucăușe și mai plăpânde în același timp. De asemenea cinci pui de iepure belgian și californian au văzut și ei lumina zilei de curând. Așadar nu prea am motive de plictis peste zi făcându-mi timp și de sesiuni de lectură, internet și consolidare proiecte personale cu pași mici. Îndrăznesc să sper într-o primăvara candidă, îmbucurătoare și îngăduitoare care să ne înduplece și înduioșeze pe toți…

Întreaga lume creștină se află în perioada postului Paștelui și în așteptarea sărbătorilor Pascale, pe care în ciuda patimilor Mântuitorului, ni le amintim și le așteptăm cu bucuria renașterii generale vegetale, animale și spirituale. Pilda jertfei divine ar trebui să ne fie tuturor un exemplu, ar trebui să ne facă mai buni, mai smeriți și mai dispuși să ne respectăm și iubim aproapele. Porunca divină ”Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți” ar trebui măcar încercată în această perioadă. Preocupările spirituale și lepădarea de sine sau câte o zi de repaos alimentar (de post) ar putea să ne facă mai buni, iar dacă nu rezistăm să ne reținem de la alimente măcar să refuzăm să ne ”mâncăm” aproapele, vorba preotului Constantin Necula. În spiritul sfaturilor sănătoase aș evidenția o afirmație a Sf. Niceta de Remesiana:” Psalmul mângâie pe cel trist, pe fericit îl potolește, pe mânios îl îmblânzește, pe sărac îl înviorează, pe bogat îl mustră să se cerceteze. Pentru toți cei care-l primesc, psalmul se dovedește a fi leacul potrivit; dar nu-l lasă nici pe păcătos, căci îi aduce îndreptare în mod mântuitor prin lacrima pocăinței” (Opere,III,5).

Pe la oraș impresionează magnoliile din zona centrală care au înflorit și se oferă întregii lumi înseninând clipele trecătorilor. Prin apropiere o expoziție dedicată femeii, doamnelor și domnișoarelor, prezenta panouri cu imagini deosebite care surprinde feminitatea în diferitele ei ipostaze. Cel mai spectaculos, din punctul meu de vedere, este panoul care asociază feminitatea cu florile primăverii. Urbea încearcă să-și revină după marile încercări ale ultimilor ani și să pulseze firesc, să vibreze din nou în termenii unei minime normalități. În momentele matinale de destindere pe care mi le-am permis am putut să mă deconectez savurând câte un ceai sau un capucino. Apele Crișului Repede curg destul de liniștit și pot fi văzute păsări zburătoare care se odihnesc pe apele râului. M-am întrebat de numeroase ori dacă va fi posibil în viitorul apropiat să trăim într-o lume verde creată de o civilizație eficientă, conștientă, hiper-dezvoltată și pașnică.

Deși nu am fost sigur că voi fi prezent, am participat la evenimentele domnilor Adrian Cioroianu și Armand Goșu la Oradea care încercau să prezinte motivele de îngrijorare și întregul context regional și internațional al acestei grozăvii care s-a declanșat și trenează în spațiul european. Speranțele sunt puse într-o soluționare cât mai rapidă a conflictului, iar regretul principal este că victimele umane ale acestuia nu vor mai putea fi aduse niciodată înapoi. Într-o altă zi am participat la biblioteca universitară orădeană la un eveniment unde am întâlnit profesori universitari pe care i-am avut și colegi sau bibliotecare. Departamentul de Istorie a sărbătorit douăzeci de ani de studii doctorale la Oradea cu participarea excepțională a renumitului cercetător Dan Cepraga de la Universitatea din Padova având ca amfitrion pe universitarul medievist orădean Sorin Șipoș. ”Historia Magistra Vitae” atât de celebra exprimare a lui Cicero a răsunat în mințile tuturor alături de un binemeritat ”Gaudeamus igitur”. Mi-am propus însă să particip mai rar la evenimente și voi respecta cât mai fidel această decizie.

M-am găsit majoritar la domiciliu și am încercat să mă bucur cât mai mult de zilele senine, așteptând și zile ploioase atât de necesare tuturor culturilor și plantelor. O ieșire la marginea localității natale pentru a vedea peisaje specifice zonei de câmpie mi-a prilejuit, într-un mod cu totul întâmplător, o întâlnire cu un responsabil al organizației Milvus care încerca să observe și să supravegheze păsări din acest habitat. Astfel prin aparatele speciale de mărire am putut vedea vânturelul roșu sau codalbul aflați la distanțe apreciabile, iar discuția cu respectivul domn a fost deosebit de constructivă și interesantă. Sunt pasionat și de acest domeniu și diversitatea speciilor mă fascinează. Îmi amintesc că în copilărie în pădurea Rădvani admiram colonia de stârci, specie ancestrală cu o vechime de milioane de ani.

În plan național lucrurile trenează într-un mod neplăcut, iar populația acuză creșterea accelerată a prețurilor. Abia în acest context ciudat oamenii conștientizează cât de mici și marginali suntem și cât de activi ar trebui să fim în relațiile noastre cu lumea vestică. Sunt convins că nu există niciun motiv de populism și că în aceste condiții persoanele cu interese străine și mizerabile pot fi identificate cel mai ușor. În același timp, opinia personală este că omenirea este obligată de însuși timpul înaintat să dea un UPGRADE din nou. Este inadmisibil ca economia globală să fie dependentă de combustibilii fosili în 2022 și ar fi îngrozitor ca această situație să se perpetueze după 2025. Visând la planete locuibile care să fie explorate și la o umanitate hiper-dinamică, sunt nevoit să constat că situația financiară proprie nu prea este de invidiat. Nu abandonez însă și sper că anormalitățile și incredibilul nu pot trena la infinit și că există și părți bune și nobile ale acestei lumi.

Aș dori să închei cu un haiku și un triolet personale:

haiku:

flori de cireș

rugă trimisă spre cer din

poarta lojelor…

triolet: tandră ondină…

chipul tău tandru de ondină

pădurea mi-a adeverit;

e diamant pentru lumină

chipul tău tandru de ondină…

smarald cu rubin se îngână

printre frunzișul lăstărit,

chipul tău tandru de ondină

pădurea mi-a adeverit…

Vă doresc o lună Aprilie 2022 benfică, splendidă și lipsită de păcăleli păguboase … !

Mărțișor 2022, ”Ființa Cosmică”,”centaurii și lapiții”, ”în așteptare” … !


Un final de Februarie 2022 nesperat de îngăduitor sub aspectul temperaturilor și un debut de Martie 2022 dominat de frumusețea lui Mărțișor și de speranțele puse într-o primăvară splendidă și candidă. Euforia primăverii ne face mai senini și mai încrezători trimițându-ne către o beatitudine al cărei nimb frizează erupția spiritului către sublim și divin. Natura reînvie încet-încet prin mica vegetație și floricelele care se ițesc din pământul care e insuficient încălzit deocamdată de soare și prin pomii fructiferi care se dezmorțesc și se trezesc din repaos… Pregătirile din livezi și grădini au început, iar efortul propriu nu l-am pus la socoteală deoarece rezultatul este deja vizibil și relativ promițător. Există însă, așa cum e firesc, și zile mai răcoroase. Mă bucur că turturelele care toată iarna au viețuit prin ramurile copacilor din jur vor avea parte de o perioadă mai plăcută și binemeritată… Pulsul naturii vibrează și ne animă pe fiecare dintre noi…

Încerc să mă informez cât mai bine și caut permanent posibilități de a comunica și colabora cu persoane sau organizații care promovează și împărtășesc pasiuni și aspirații comune cu ale mele. Preocupările mele cultural-științifice îmi oferă posibilitatea de a afla permanent lucruri noi și interesante despre om, natură și univers. Scriitorul irlandez Joseph Murphy spunea: ”Dumnezeu, care este însăşi Viaţa, nu are favoriţi. Dar cei care acţionează întotdeauna în acord cu legile armoniei universale, par favorizaţi de soartă”. Am rămas impresionat când am văzut că unii scriitori străini promovează direct sau indirect România și vorbesc frumos despre țara noastră. Fiecare zi e o nouă zi în care putem încerca să desăvârșim propria ființă și tot ceea ce există în jurul nostru. Lucrez din când în când, fără termen, la mai multe proiecte personale și alte câteva zeci de proiecte sunt doar în faza minimă de titlu sau subiect. Citesc cu plăcere din literatura universală, dar sunt nevoit să țin cont și de volumele grele de istorie, filosofie etc. care deși vorbesc despre noi oamenii așa cum suntem noi (cu toate relele și grozăviile) fac parte din păcate din identitatea noastră. Remarc cu consternare și mare dezamăgire că: OMUL nu este (încă, dacă va fi vreodată), din nefericire, o Ființă Cosmică … !

Sunt încercat de un mare regret că majoritatea rețelelor literare online și de asemenea multe reviste literare și științifice s-au închis. Mai există în România doar Cronopedia care în calitate de rețea literară reușește să-și atingă menirea și să țină flacăra speranței aprinsă. Noi, cronopedienii, postăm și mai discutăm din când în când și pe acolo… În rest, vorba francezilor, neant, rien… Există web-site-uri și reviste științifice lăudabile, dar acestea nu sunt interactive…

Pandemia coronavirus pare a fi depășită și sentimentul că această amenințare teribilă nu mai amenință lumea este liniștitor. Un omagiu celor care și-au pierdut viața în această perioadă dificilă ar fi absolut necesar. Când am fost pe la orașul de pe Crișul Repede am văzut urbea la fel de bulversată și posomorâtă ca în pandemie, deși arată relativ înfloritor. Râul curgea spectaculos în zona centrală a orașului, dar cu apele sale destul de tulburi din cauza unor aluviuni venite din amonte…

Nici nu trecuse însă pandemia că o altă grozăvie s-a declanșat, îngrozind întreaga lume civilizată care s-a obișnuit cu pacea chiar dacă alte probleme trenează… Fața urâtă a războiului s-a așternut în Ucraina și mărturisesc că eu, personal, nu mă așteptam la așa ceva… Această incredibilă realitate ne-a cutremurat pe toți cei rezonabili: război în Europa… Cred eu că Vl. Putin poate câștiga în Ucraina spre drama poporului ucrainean care se apără cu eroism ( aproape singuri, deocamdată), dar nu poate învinge în niciun caz lumea civilizată sau Libertatea însăși chiar dacă, într-o variantă optimistă pentru el, s-ar declanșa o luptă a ”centaurilor cu lapiții” în plan mondial… Lumea a treia, lumea săracă toată, deci inclusiv BRICS, i-ar putea fi favorabilă sau neutră din dorința de a se răzbuna oarecum pe occidentalii dominați în opinia lor de toate viciile. În țările occidentale cei nemulțumiți și inconștienți ar putea fi atrași de acțiunile rusești, dar valorile civilizaționale occidentale nu pot fi înfrânte în niciun caz. Occidentul oferă un model în toate domeniile pe care îl copiază, atât cât pot, toate țările lumii dovedind astfel puterea unei civilizații, dar Rusia oare,chiar și Rusia cultural-științifică, ce poate oferi lumii întregi? Haos, instabilitate, dezinformare? Și în fine, în această povest sinistră, România potrivit viziunii lui Tucidide ”e prea mică pentru a rămâne neutră”… Ar fi deci necesare rugăciuni către Dumnezeu cu privirile ațintite către cer pentru miluirea tuturor și pentru instaurarea păcii… Aș mai menționa însă că sincer nu am înțeles de ce unele filarmonici occidentale au suspendat piesele autorilor ruși clasici… Pur și simplu, nu înțeleg…

Nu mă pot lăuda cu prea mari realizări în aceste prime două luni ale lui 2022, dar rămân optimist. De asemenea, nu sunt vinovat de situația mea actuală… Sunt deci tot pe cont propriu. Mă încăpățânez și mai cred cu naivitate într-un viitor apropiat dominat de spirit civic, de intenții pașnice, de preocupări cultural-științifice aplicate în societate într-o civilizație avansată și înfloritoare. Habitusurile politicului și unele ambiții de grup mă temperează însă… Deși am propriile proiecte și cred într-o evoluție personală independentă, mă găsesc oarecum ”în așteptare”

Mărțișorul 2022 a venit candid și timid dominând toate zările celor visători. Primele ore ale dimineții de Mărțișor au fost atât de superbe. Abia în aceste momente apreciem balsamul oferit gratuit de lumea care trăiește în PACE… Fie ca venirea primăverii să ne înțelepțească pe toți oamenii de pe fața pământului și să ne facă mai buni, să ne ajute în păstrarea și consolidarea gândului bun și a dragostei de semeni !

Aș dori să închei cu un haiku personal: ”zi de Mărțișor -/ s-a trezit un ghiocel/ și sări în piept…” și cu un triolet personal mai vechi adecvat zilei de Mărțișor:

Mărțișor – 1 Martie

am cumpărat trei mărțișoare

cu buburuză, crin și ghiocel…

e liniște în buzunare,

am cumpărat trei mărțișoare…

este Femeia și cu Soare

și Mărțișorul – porumbel;

am cumpărat trei mărțișoare

cu buburuză, crin și ghiocel…

Vă doresc un Mărțișor superb și oferit gratuit cu iubire, o lună Martie 2022 superbă, înfloritoare și inspiratoare … !

Unele imagini: sursa Internet/Facebook

”Lacul Lebedelor”, Apa Sfințită, ”la Steaua”, Moneda Euro și ”Ziua Artei Fotografice”


Zile de început de an ale unui Ianuarie 2022 care au adus zăpezi și temperaturi ceva mai scăzute, amintind de iernile de altădată, de straturi de omăt destul de consistente deranjate de copii porniți la săniuș și de problemele legate de circulația generală cu care ne-am obișnuit cu toții într-un mod nefericit, și un debut de Februarie 2022 ceva mai generos, cel puțin în zonele de șes, dar care cred eu că va mai scutura din când în când trena rece și viforoasă a iernii. Doar iubitorii sporturilor de iarnă au putut fi fericiți cu adevărat , fie și măcar pentru o scurtă perioadă. Sărbătorile de Iarnă au trecut cu bine și apa sfințită a fost primită cu bucurie, ritualul mai fiind încă în uz în special în zonele rurale. Astfel Biserica își onorează obligațiile față de enoriași prin ”vizite gratuite” la început de an, de data aceasta în condiții pandemice, e drept ceva mai relaxate…

Speranțele puse în acest nou început de an nu sunt deloc puține, existând și optimism pe deplin fundamentat, mulți dintre noi fiind conștienți că este nevoie de un efort colectiv planetar, dar existând și motive de pesimism, cum este și firesc, accentuate de puseurile de incertitudine și eșecuri politice, economice și diplomatice peste tot pe mapamond. Pragmatismul și oportunismul economic este practicat cu seninătate strivind demnitatea umană și luând în derâdere valori general umane precum corectitudinea, altruismul sau practicile democratice. Lumea noastră a făcut posibile din păcate atât de multe banchete ale lui Trimalchio, încât uneori unei persoane cinstite sau cu înclinații sănătoase îi este rușine să-și prezinte cauza și prejudiciul… Astfel este firesc ca dezamăgirea să se instaureze uneori și observând golul, lipsa de esență în această parte de lume, îți vine să zici câteodată precum vechii țărani că lumea asta ”n-are niciun dumnezeu” (sper că observați d mic de la Dumnezeu)…

Am privit doar cu câte un ochi la proiectele mele mai vechi, am stat majoritar la domiciliu încercând să surprind lucrurile mai bune sau mai rele din jurul meu sau de la depărtări. Două hrănitori puse în curtea principală au atras vrăbiuțe zgribulite, dar active, și pițigoi cu veșmânt verde-galben deosebit de atenți și cu un ciripit aparte. Pe la oraș am ieșit doar în vreo două zile și aflându-mă la biblioteca județeană am participat la evenimentul susținut pentru comemorarea marelui poet național Mihai Eminescu. Microbiomul genialității eminesciene ne protejează și farmecă chiar și acum într-un post-modernism care ne uluiește și nemulțumește deopotrivă. Cred că până în prezent în literatura română acest omuleț bântuit de propriile neîmpliniri și de propria nefericire este singurul care a introdus elemente filosofice profunde și moderne în creația sa poetică și a valorificat dimensiunea cosmogonică în mai multe poeme superbe, lărgind astfel orizontul îngust și imediat utilizat în poezie pe scară largă în epocă. Cât de năucitor și de răvășitor răsună versurile: ”la steaua care-a răsărit/e-o cale-atât de lungă/că mii de ani i-au trebuit/luminii să ne-ajungă”… Participanții au fost relativ puțini din cauza regulilor impuse de pandemie, încă în vigoare.

Prin oraș am mai găsit câte ceva interesant expus în piațeta centrală. E vorba despre un elogiu adus fotografiei adnotată și oferită muritorilor spre aducere aminte și spre a trage învățăminte. Ziua Artei Fotografice a fost sărbătorită prin ”arborarea” unor panouri fotografice provocatoare ale unor artiști fotografi spre deliciul unora dintre trecători… Un domeniu atât de interesant și de sublim de care sunt și eu pasionat. O imagine bine surprinsă cuprinde trecutul, prezentul și viitorul deopotrivă… Plin de emoție la doar câțiva pași pe cursul Crișului Repede am fotografiat o pereche de lebede care leneveau pe malul râului. Erau atât de gingașe încât ar fi meritat o metamorfoză precum cea din ”Lacul Lebedelor”, operă de balet pe care mi-aș dori să o revăd. Fotografia este oglinda și imortalizarea omului și a lumii…

În plan internațional îngrijorează la maxim tensiunile dintre Rusia și Ucraina de teama unui război în Europa, deși am putea spune că toate celelalte probleme au rămas și atâtea necazuri se rostogolesc mâhnind sufletele umane peste tot pe planeta albastră. Cert este însă că toate fricțiunile militare din apropierea sud-estului european și incertitudinile care trenează sau impasurile din relațiile internaționale având ca subiect această parte de continent european vor cauza întârzieri la o dezvoltare armonioasă social-economică a țărilor din regiune și o reținere suplimentară a investitorilor străini bineintenționați. Și astfel unele handicapuri vor da apă la moară gurilor rele. În România populația resimte din plin deja de ceva timp creșterea prețurilor și greutățile cauzate de pandemie. Persoanele rezonabile ar prefera să discute despre operele lui Gogol, Ceaikovski, Cehov sau Tolstoi, să se binedispună cu satirele lui Antioh Cantemir, decât să tremure de frica unui conflict indiferent de dimensiunea lui. Marele gânditor Seneca spunea că își iubește țara nu pentru că e mare, ci pentru că e a lui…

Aș putea spune că am fost entuziasmat când am aflat că moneda euro a împlinit douăzeci de ani de la lansarea propriu-zisă. Motiv de bucurie și de speranțe chiar dacă unele state europene nu și-o permit sau din precauție încă n-au adoptat-o. După eșecul reciproc al Brexitului, cred că acum Uniunea Europeană poate etala acest succes al stabilității și identității sale și cu respect pentru ceilalți parteneri poate privi cu încredere către viitor și către progres. Cunoscută, recunoscută și acceptată peste tot pe mapamond moneda euro a devenit un simbol și o garanție pentru europeni.

Celelalte griji, nu puține, nu le mai luăm în seamă și încercăm să fim ceva mai senini încrezându-ne că nici măcar relele nu vor curge către cea mai rea variantă. Sunt convins că vom reuși să zâmbim măcar din când în când și că vom citi cu plăcere câteodată Micul Prinț sau că vom viziona cu nerăbdare filme SF precum Star Trek…

Aș dori să închei cu un haiku și triolet personal:

haiku

basm de februarie –

Albă ca Zăpada și cei

șapte pitici…

triolet – iarnă viforoasă

e viforoasă iarna asta,

moșul întoarce lemn în vatră…

vremea cea grea-și croi năpasta

e viforoasă iarna asta…

îi fu de mic grija nevasta

și amintirile fereastră,

e viforoasă iarna asta,

moșul întoarce lemn în vatră…

Vă doresc o lună Februarie 2022 îngăduitoare, benefică și prosperă … !

Happy New Year, ”de pe alt tărâm”, Timp-Spațiu, ”ce e viața?”, ”oaia rătăcită” … !


Un final de Decembrie 2021 intens și oscilant sub aspectul temperaturilor, trăit cu emoțiile specifice Sărbătorilor de Iarnă și a întregii prefaceri și emulații de sezon, și un început de Ianuarie 2022 în care ne-am pus cu toții speranțele într-o lume mai bună și mai eficientă, într-o umanitate mai atentă și responsabilă, în auspicii mai favorabile păcii și binelui general. Zile și clipe dintre ani în care am putut să medităm la ceea ce am trăit meritat și nemeritat și să ne propunem măcar câte ceva pentru viitor. Personal nu renunț la visele proprii și am primit cu bucurie mesajele și urările care mi-au fost adresate. Lumea noastră e departe de a fi perfectă, dar mai are unele oaze și luminișuri care pot desfăța pe cei visători și mai pot stâmpăra sufletele sensibile care aspiră la tainele universului și la divinitate. Din nefericire, Omul nu a învins încă spațiul și nici timpul, deși se tot cătrănește… Cât de tainic și profund spunea Thomas Mann în ”Muntele vrăjit”: ”unde este mult Spaţiu, acolo este şi mult Timp”…

Am mai dereticit câte ceva prin curte, am privit cu nostalgie mica mea colecție de timbre, am încercat de asemenea să fiu cât mai conectat la evoluțiile de la sfârșit și început de an din plan internațional. În pragul sărbătorii Nașterii Domnului ( a Crăciunului) am pus în geamul din bucătărie două rămurele de brad din bradul falnic din fața casei. Și când spun rămurele e cu adevărat ceea ce era mai mic pentru a lua.Cetina desprinsă a avut nevoie să aștepte ceva vreme până a fi împodobită. Mi se întâmplă să mă întreb de ce atâta vânzoleală și neînțelegere pe pământ… Sau oare de ce cel de alături mai mușcă fără regret ca o fiară?… Niciodată nu va exista însă un răspuns la așa ceva, dacă merită vreun răspuns profund nedumeririle mele… E doar omenește, nu? Fierul călit și trecut prin foc va da un oțel de calitate, iar spiritul fortificat cu învățături sănătoase și animat de aspirații cosmice va înnobila ființa și va iradia în jur spre iluminarea semenilor…

M-am îmbălsămat în online, aș putea spune, pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmplă, iar când am ieșit pe la oraș am văzut luminițele și beteala de sărbătoare. Evenimentele s-au succedat peste tot pe mapamond, ignorând parcă noua turnură a pandemiei, încercând să dovedească faptul că exercițiul este o cale de urmat pentru atingerea excelenței. Câteva mici cumpărături și câteva băuturi non-alcoolice calde consumate prin zona centrală a Oradiei sau câteva ore pe la bibliotecă m-au destins și m-au ținut pe o linie optimistă. Noul An a venit oarecum în pace, fără conflicte majore generate intempestiv, dar vechile probleme la nivel planetar au rămas fiind lăsate la marginea oricăror abordări de dragul consensului și compromisului. Amenințările însă rămân și nu sunt puține deloc…

O personalitate plină de jovialitate și de carismă a concertului spiritual ne-a părăsit. La o vârstă respectabilă Desmond Mpilo Tutu, un militant pentru pace și ecumenism, pentru dialog interconfesional și religios, a pierdut lupta cu viața aceasta, dar am crede că sufletul îi este undeva printre stele în așteptarea mângâierii divine. Toate filosofiile și religiile lumii au încercat să răspundă mulțumitor la întrebarea: ce este viața? Apostolul Iacov exclamă despre viață că ”este un abur care se arată pentru puțină vreme și apoi dispare”…

Aș spune că m-a emoționat din nou vestea anterioară că agenția spațială americană NASA a cooptat/angajat peste douăzeci de teologi pentru a testa și pregăti populația în eventualitea descoperirii vieții extraterestre. Cred că este o problemă de timp descoperirea sau confirmarea acestui concept și mai cred că populația n-ar suferi neapărat o depresie din acest motiv sau că religiile planetei și-ar pierde credincioșii fără posibilitatea de a explica în vreun fel viața extraterestră. Din câte rețin chiar în Biblie este promovată pilda oii rătăcite: divinitatea a lăsat cele nouăzeci și nouă de oi pentru a salva oaia rătăcită… În același timp sunt convins că nu vor apărea eroi, din pământ din iarbă verde, care să inventeze chestiuni epocale în țările marginale investițiilor în cercetare, în general în țarile subdezvoltate sau slab dezvoltate. Obișnuiesc să spun că omenirea este ca un melc pe autostradă chiar dacă viteza sunetului a fost depășită în deplasare. Raportat la proiectele și ambițiile unei părți a umanității chiar și atingerea vitezei luminii ar fi relativ mică. Nu cred însă în niciun caz că viteza luminii va putea fi atinsă în condițiile actualei logistici mondiale. Este nevoie de noi tehnologii dezvoltate pentru deziderate atât de vaste și de provocatoare. Lumea noastră e cam gălăgioasă fără a face prea mult. Mult zgomot pentru nimic… Mark Twain spunea:” Zgomotul nu dovedeşte nimic: uneori, găina face un biet ou şi cotcodăceşte de parcă ar fi ouat o planetă întreagă”.

Științele și artele, din fericire, nu și-au contractat siluetele și extensiile. Literatura este exersată prin volume de foarte multe genuri în special în lumea occidentală. Se scrie lună de lună câte ceva, autorii exersând și învățând din propriile greșeli, iar cercetătorii experimentând zilnic în ideea evitării erorilor. Gerul neputinței și neștiinței începe să fie topit de euforie și elan, de exercițiu și observație… ”Perseverența ne ușurează soarta” spunea Gustave Flaubert…

În ciuda a numeroase îngrijorări care îmi dau târcoale rămân optimist și cred că voi reuși să-mi reechilibrez și dezvolt situația actuală nemeritată. Pretinșilor oameni de succes le transmit acum în debut de 2022 că dacă și-au băgat mâinile la roata vremurilor pentru a mutila destine, își vor mutila propria ființă în spițele timpurilor… Pentru a respecta tradiția am făcut chiar eu striezel-uri de sărbători și pentru Revelion am pregătit un pește la cuptor…

În plan național, România nu se găsește pe cele mai bune coordonate și trecerea sărbătorilor ne va aduce vrând-nevrând cu picioarele pe pământ. Aparentele succese economice și normalitatea iluzorie nu vor putea compensa fracturile și neînțelegerile politice și sociale. Dar să sperăm în mai bine că doar români suntem… Am găsit chiar pe Deutsche Welle un articol în care istoricul Stefano Bottoni își exprimă unele îngrijorări privind succesul României ca stat și readuce în discuție problema Transilvaniei. Personal cred într-un anumit/oarecare destin european al întregului spațiu sud-est european, deci și al României, Ungariei sau Transilvaniei, indiferent dacă vor mai exista anumite puseuri regionale de naționalism sau xenofobie…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

de pe alt tărâm

zânele țes aurora

la miazănoapte…

Vă doresc un an 2022 prosper și epocal, o lună Ianuarie splendidă și inedită … !

”În vis o lume verde”, ”Rondelul crinilor”, ”o lecție de viață”, Postul Crăciunului, despre blogging … !


Zile răcoroase ale unui final de Noiembrie 2021 când noros și încruntat, când ușor însorit și tandru cu mica vegetație care se străduiește încă să mai reziste, și un început de Decembrie 2021 trăit cu emoțiile specifice sărbătorilor de iarnă și cu speranțele puse într-un Crăciun înseninat și un an viitor mai bun, mai prosper, dacă se poate providențial. Miriadele de stele sunt martorele aspirațiilor noastre care erup către orizonturi și ne mențin în același timp tot mai nerăbdători și însingurați. Postul Crăciunului, început de curând, ne amintește de vremurile bunicilor și ne îndeamnă la cumpătare și la reflecții adânci spirituale. Feeria și magia momentelor acestei perioade sunt fabuloase, iar tradițiile s-au menținut într-o anumită măsură până în contemporaneitate. Este la fel de adevărat însă că măcar acum ar trebui să fim mai atenți și darnici, mai mărinimoși cu cei, destul de mulți, pe care soarta nu i-a prea miluit sau nu le-a fost prea generoasă.

De două-trei ori pe săptămână mi-am mai găsit câte ceva de dereticit prin grădină câte o oră sau două, curățind și săpând de toamnă, pregătind pentru verdele de anul viitor și pentru necesitățile curente ale micii noastre gospodării. M-a ajutat din când în când și mama care mai prinde și ea un pic de putere când face puțină mișcare. Îmi înseninează zilele iepurașii albi și pufoși și căprița Alice care este acum spre pragul celui de-al treilea an de viață și cei doi iezi ai ei care sunt destul de mărișori. Surogatul nostru de gâscă de Toulouse și americană se prezintă gălăgioase la fiecare vizită în curtea secundară desfăcându-și aripile și alergând bucuroase… Se aplică, după cum mi se pare am mai spus: ”faci Rai din ce ai”… Urmează să pun și ceva grăunțe în hrănitori pentru păsărelele care trec și ele într-un sezon puțin generos, uneori chiar câinos din punctul de vedere al accesibilității la hrană.

Din punct de vedere financiar de aproape o jumătate de an câștig strict cât să pun ceva pe masă, iar economiile anterioare încep să se subțieze. Sunt optimist în continuare, mi se pare nedrept ceea ce mi se întâmplă de multă vreme, e și înjositor la culme pe de o parte, având în vedere atitudinea mea de viață în general mai independentă. În aceste timpuri atât de tulburi, pentru mine, blogging-ul a rămas principala formă de exprimare directă, gratuită și globală, deși și în acest domeniu comentariile comunității sunt relativ sporadice mai ales în privința blogging-ului cultural pe care îl practic eu. Aș dori doar să menționez că eu nu am pornit pe acest drum pentru a face din asta o afacere neapărat sau pentru a avea beneficii. Constat că multe inițiative din breaslă au ținte precise și interese mercantiliste încă din faza de concept. Bizar este că multe proiecte oneroase creează trenduri și habitusuri nedorite și mizerabile… Acestea sunt pericolele care conduc la o educație nesănătoasă și o subcultură a participanților. Tocmai din aceste motive rețelele literare notabile se închid în ultima vreme închinându-se în fața unor bloggeri subeducați și de kitsch care reușesc să obțină venituri fabuloase uneori… Vrând-nevrând discut, dezbat, atât cât mă pricep, despre un ”existențialism” sălbatic din mediul online unde supraviețuiește, paradoxal, ”dobitocul cu imunitate”.

Revolta personală se îndreaptă în special către suma non-valorilor care se prezintă absolut veritabile și pline de consistență și mă deranjează în special faptul că sunt parcă abonate la succesul continuu, atât în privat, cât și la stat, concept inexistent și utopic în istoria umanității raportat chiar și la existența unei singure persoane. La oamenii obișnuiți nici măcar o zi nu e numai frumoasă sau rea de la început până la sfârșit… Dar ce ne facem, că Emannuel Kant spunea: ”Conceptul fără intuiţie e gol, intuiţia fără concept e oarbă”? Un impuls empiric, uneori planificat, este încurajat sistemic prin intermediul tehnologiei actuale spre dezastrul sau eșecul educațional și social… Este un alt paradox al vremurilor actuale… În cele din urmă se consumă ceea ce se preferă și la final eventual se trag concluziile…

Conferința ONU pentru schimbări climatice care a avut loc la Glasgow a reprezentat un moment major în sfera activităților internaționale relevante. O planetă verde cu un cer azur reprezintă un vis al tuturor oamenilor iubitori de frumos. Va trebui să învățăm să captăm energiile metafizice care roiesc în jurul nostru pentru a accesa un mod de viață modern și în acord cu regulile ecosistemului planetar. M-am bucurat enorm să pot dona sume de câteva zeci de euro pentru plantarea unor copaci pe diferite continente ale lumii, dar aceste inițiative sunt relativ puține. E un sentiment fantastic și de împlinire însă când știi că ai contribuit la plantarea unui copac în Danemarca, Canada, Islanda, Etiopia sau India, spre exemplu… Bucuria nu poate fi comparată cu nimic. Întâlnirea a demonstrat că există o preocupare în acest sens la cele mai înalte nivele ale statelor planetei chiar dacă poluarea se situează la cote incredibile. Acestei aspirații a umanității îi dedic un haiku personal: ”pasăre în zbor;/ în vis o lume verde/ cu cerul azur”…

În plan literar, în România, m-a impresionat lansarea caietelor macedonskiene în trei volume sub coordonarea lui Ion Munteanu, o personalitate tot mai activă și atractivă în mediul publicistic românesc și în mediul online. Evenimentul a avut loc în regiunea natală a lui ”Eminescu al oltenilor”, în condiții deosebite, la 101 ani de la decesul lui Alexandru Macedonski. Marele poet român a proiectat o poezie aflată sub auspiciile simbolismului și misterului, altfel deosebit de clară și senină, accesibilă și tainică deopotrivă. Se cere așadar măcar un vers macedonskian: ”În crini e betia cea rară:/Sunt albi, delicați, subtiratici./ Potirele lor au fanatici/Argint din a soarelui pară”… ( Rondelul crinilor)

Criza migranților în vestul și recent în estul Europei a mâhnit opinia publică internațională. Din păcate nu există o soluție favorabilă și definitivă la drama acestor nefericiți din întreg cuprinsul Asiei și Africii. În același timp suntem cu toții, acei care avem imbolduri cosmice, într-un exil în chiar zona natală și visăm la o lume perfectă, diversă și cât mai modernă. Ne permitem chiar să mergem mai departe și să sperăm la planete favorabile vieții precum se susține că ar fi ceea mediatizată de curând din constelația Alpha Centauri la doar circa 5 ani lumină de Terra… Pentru visătorii de acest gen expresia ”sky is the limit” e doar un prim pas sau o glumă bună…

Relațiile internaționale par a se încrâncena din nou, iar noua variantă a coronavirus (Omicron) se dovedește a fi o sperietoare foarte neliniștitoare. Frica este de regulă primul semnal care determină necesitatea reevaluării personale și a regăsirii individuale prin raportarea la exterior. Neliniștea, incertitudinea încețoșează încrederea de sine. Busolele au alt nord, reperele telurice sunt zgâlțâite, dispar și omul devine înșelător, nimic mai mult decât transfigurarea unui nevertebrat ciudat.

Jocul meu de șah înregistrează câteva mici progrese prin câteva poziționări imediat sub podium la mai multe turnee online. Joc din pasiune, nu mizez pe nimic altceva, iar recent încheiatele campionate europene la masculin și feminin m-au preocupat prin rezultatele spectaculoase. Momentan lupta pentru titlul mondial continuă între două nume arhicunoscute în domeniu ( Carlsen-Nepomniachtchi ). În privința mea, insuccesul meu actual se lovește de o teorie mai slabă, bat-o vina…

Ziua națională a României s-a sărbătorit în acest an și prin parade, sfidându-se pandemia, iar în social media s-au transmis peste tot emoționantele urări de: ”La Mulți Aaani, Române … !” și ”La Mulți Ani, România … !”

În așteptarea clinchetelor de clopoței, a zurgălăilor, a betelei și cetinei brăduților, a lui Moș Nicolae și Moș Crăciun, a colindelor și urărilor obișnuite în această perioadă, nostalgia copilăriei trăite în aceste clipe magice de peste an își face loc într-un mod inevitabil. Cu emoțiile umezite de lacrimile luptei care se dă în noi ne punem speranțele într-o lume mai bună și continuăm să credem că destinul va fi mai bun an de an. În curând vom putea spune ”Hristos s-a Născut” și copiii vor primi de la Moșul cadourile așteptate.

Aș dori să închei pentru jovialitatea textului și pentru a nu fi acuzat de europocentrism cu un Shi personal:

o lecție de viață:

muntele nins a respirat

în dragă voie…

o avalanșă s-a declanșat

către câmpie…

eu privesc senin la cascadă

încă-n neștire;

și în curând sunt om de zăpadă

cu rece gândire…

Vă doresc o lună Decembrie 2021 feerică, plină de împliniri spirituale, inspiratoare și prosperă … !