Archives

”Happy New Year”, ”Quadrantine”, ”e greu să fii om bun?”,”Fericirile” … !


O lună Decembrie 2020 în care am încercat să retrăiesc sărbătorile de iarnă de altădată, însă în realitate ele nu au fost întocmai fără … zăpezile de altădată, și un început de Ianuarie 2021 în care doresc să transmit urări de bine și de sănătate tuturor. Moș Nicolae și Moș Crăciun a venit la copii cu daruri și printre toate celelalte m-am găsit într-o mare așteptare, gândindu-mă la noul an care se apropie. Acest an 2020 a fost unul dificil pentru toată lumea și cred că nu suntem în măsură să analizăm acum vortexul incredibil care ne-a împresurat. Probabil vom conștentiza cu adevărat abia peste câțiva ani. Nu au fost zile friguroase, ploile s-au întețit în doar câteva zile și vântul doar în unele nopți a șuierat înfricoșător. În schimb, mica vegetație nu a capitulat definitiv nici acum , fapt emoționant și incredibil. Speranțele sunt puse în acest nou deceniu care se deschide și pe care ni-l dorim epocal din toate punctele de vedere.

Am încercat, un pic mai mult, să mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară, de la pisica Ema care e tot mai răsfățată până la iepurele meu belgian care este cuminte și așteaptă morcovi și cereale sau căprița nubiană care se pare că a rămas gestantă. Lumea din jurul nostru e deosebit de frumoasă și astfel, chiar dacă visăm la stele și la tehnologii hiper-avansate. Mă preocupă și smochinul plantat în toamnă și pe care am încercat să-l protejez cât mai bine pe timp de iarnă sau turturelele și vrăbiuțele care trăiesc liber prin curte și își merită cele câteva grăunțe. Cred că divinitatea se lasă reflectată în tot și în toate… Între timp experiența mea jurnalistică continuă și mă extaziază, dar nu-mi doresc să mă domine. Aș vrea ca personalitatea mea să se reflecteze mai mult din postura de autor și de intelectual preocupat de știință și cultură, iar în jurnalism mi-aș dori să contribui la schimbarea imaginii jurnalismului din țară care nu este foarte favorabilă unui stat care se dorește democratic și presă se întâmplă să se facă neprofesionist și cu lascivitate. Poate ca un semn de bun augur, în primele zileale anului 2021 are loc o ploaie de meteoriți deosebit de spectaculoasă și de rarisimă, fenomen numit Quadrantine, anunțat de NASA. Poate cerul vrea să ne spună prin intermediu spectacolului celest că ne așteaptă lucruri bune. Mă gândeam că la catolici perseidele sunt numite ”lacrimile Sfântului Laurențiu” și că simplul fapt că privim spre cer este dovada cel puțin a unei aspirații. Johan Wolfgang von Goethe spunea într-un mod emoționant și profund: ”Există doar două moșteniri de durată pe care sperăm să le oferim copiilor noștri. Una dintre acestea sunt rădăcinile, iar cealaltă sînt aripile”.

Eu am petrecut și acum tot acasă, deci nu a fost un efort, nici nu mi-am dorit să petrec histrionic și pantagruelic prin alte părți. Îmi este dor însă de o mică vacanță în străinătate în care să vizitez locuri interesante sau de o ieșire în aer liber în deplină libertate și fără niciun pericol. Aș fi curios să aflu care a fost succesul campaniei ”Stai acasă revelionul acesta” a Ministerului Sănătății, dar mi s-a părut lăudabilă. Citesc în ritm propriu câte ceva și îmi reproșez că am ratat câțiva autori contemporani importanți și mai scriu câte ceva cu speranța concretizării unor volume viitoare. Volumele personale apărute în decembrie sunt apreciate de către o parte a cititorilor și grație redactorului-șef al Revistei Extemporal Liric volumul de triolete a fost semnalat în plan poetic. Pentru mine este un volum de suflet și unic în felul lui. În rest, las pe ceilalți să aprecieze. Deși mie mi se pare că ar trebui să fie normal ca un om să fie corect, cumsecade și de folos, poetul antic Simonide din Keos mă contrazice parțial: ” ” e greu să fii om bun”,/ deși e spusă de un înțelept./ Doar zeii au parte de așa ceva”.

Pe la oraș am ieșit doar în câteva zile pentru cumpărături și atât la Oradea, cât și la Salonta se simțea atmosfera de sărbătoare și optimismul în vremuri mai bune, în ciuda problemelor economice, sociale și sanitare care trenează. Acordurile Filarmonicii de la Viena au putut fi ascultate online și pe ritmuri clasice s-au putut pune dorințe arzătoare pentru o lume mai curată, mai înțeleaptă, mai bună. Un succes deosebit a fost obținut de către Clubul Foto Varadinum din Oradea printr-un loc 12 deosebit de onorant la cel mai mare concurs de fotografie din lume, ”World Cup for Clubs”. Am fost și eu pasionat de acest domeniu și încă mă animă gândul că fără fotografie lumea ar fi mult mai săracă și momentele vieții s-ar scurge fără a fi imortalizate cumva. Tata , care m-a părăsit prea devreme, a făcut în tinerețe fotografii, le developa atunci singur, și a proiectat filme pe pânzele acelea mari și clasice.

Îmi doresc ca științele și artele să înflorească și pacea să îmbobocească pe toate continentele și dacă încă mai există tensiuni, ”făcătorii de pace” să poată media prompt, căci una dintre ”Fericirile” Mântuitorului spune: ”Fericiți făcătorii de pace căci ei Fiii lui Dumnezeu se vor numi”.

Aș dori să închei cu un triolet personal intitulat ”noapte înseninată” :

”deasupra e Steaua Polară

în noaptea cea de vrajă plină,

văd Hercule cântând la Lyră

deasupra e Steaua Polară…

sunt călătorul Pierde-Vară

prin constelații fără vină,

deasupra e Steaua Polară

în noaptea cea de vrajă plină”…

Vă doresc un an 2021 prosper și plin de inspirație, cu sănătate și bucurii alături de cei dragi … !

Sărbători de Iarnă 2020, ”EVZ de Transilvania”,”Cântecul Nibelungilor”, Noaptea Cercetătorilor Europeni … !


Zile de Noiembrie 2020 normale pentru acest anotimp și un început de Decembrie 2020 în care diminețile etalează răcoarea specifică iernii și zilele sunt relativ senine, dar cu raze diafane și distante ale astrului zilei. Încă frunzele pomilor, deși galben-ruginii majoritatea, nu au căzut complet și mai stau agățate în cumpăna vântului și a soartei. Mica vegetație este și ea fie și parțial activă, mărturisind pe la câmpie despre o minune care este viața așa cum rareori poate fi văzută undeva în decembrie. Frunzulițe verzi de căpșuni, gazon verde și crud sau fire comune de iarbă, alături de florile de cârciumărese pot fi admirate cu ușurință acum, și n-aș spune că este neplăcut, ci doar oarecum inedit pentru zona temperat-continentală. Am început activitățile de toamnă prin grădină și constatând că totuși s-a răcit și că păsărelele își găsesc mai greu hrana, am pus grăunțe în cele două hrănitori pe care le-am agățat undeva în curte. Vrăbiuțe, pițigoi sau turturele trec constant să ciugulească câteva bobițe.

O ieșire în natură la marginea localității natale mi s-a părut necesară și din ceva firesc înainte s-a transformat acum într-o adevărată evadare. Pădurea ancestrală de stejar, o relicvă aproape sau un martor al unor vremi aproape uitate, este impresionantă, deși suferă vizibil și pare destul de neîngrijită. Frunzele care cădeau cu un foșnet răvășitor în cascadă și cele căzute care formau un strat consistent la sol anunțau că marele mister se pregătește pentru a intra în adormire. Deși aerul părea purificat și răspândea miresme calmante nu m-a convins și am păstrat masca de protecție. Întâlnirea cu un prieten al pădurarului, ieșit și el cu câinii la plimbare, a prilejuit un salut sumar și o scurtă prezentare. Prenumele (sau numele?) de Ivan mărturisit de către misteriosul meu amic m-a făcut să mă întreb pentru o secundă dacă nu mă găsesc în vreo poveste slavă sau în vreo povestire a lui Turgheniev. Pentru a nu reveni degeaba am cules ciuperci, măceșe și bobițe de păducel pe care le-am pus acasă la păstrare.

Plecat la Oradea pentru mici cumpărături am putut observa orașul gătit în beteală și în așteptarea sărbătorilor de iarnă. Deși nu se sărbătorește ca în alți ani din cauza pandemiei, în semn de speranță a fost instalat bradul ecologic din Piața Unirii și luminițele au fost aprinse deja oficial. Speranțele sunt puse în vremuri mai bune, însă momentan situația este destul de grea. Semenii nu au abandonat, rămân optimiști în general, dar o stare de ușoară oboseală este sesizabilă poate accentuată de intrarea în anotimpul rece. Aștept de asemenea apariția ( fizică ) a celor două volume personale care va mai îndulci oarecum neîmplinirea și nemulțumirile mele din acest an. Îmi doresc să progresez, dar ceea ce îmi doresc dintotdeauna este să mă pot exprima fără a fi încorsetat de ambițiile inumane ale celor care de regulă nu au prea mult de oferit societății. M-am bucurat că ”Noaptea Cercetătorilor Europeni 2020” a avut loc în online și că știința transmite astfel un semnal important societății, spunând parcă: ”Suntem la post, suntem pe baricade”… Cred că proiecte importante și ambițioase se cercetează și că visele oamenilor se pot îndeplini mai ales prin intermediul științelor și cercetării. Ziua Sfântului Apostol Andrei nu a trecut neobservată și activitatea apostolului în spațiul carpato-danubiano-pontic a fost rememorată. Și foarte repede Ziua Națională a României a sosit și s-a cerut cumva sărbătorită. Am fost bucurat și impresionat de câteva inițiative inedite care au fost mediatizate: un jandarm a interpretat la pian imnul României la o altitudine de peste 1700 m, membri ai US Navy au interpretat linii melodice românești având în frunte o tânară interpretă la clarinet care a studiat în RomâniaUrez , României, românilor – La Mulți Aaani … ! și să fie atenți la cele spuse de către Solon în Fragmentul 5:” Dat-am la popor atâtea drepturi câte să-i ajungă/Neștirbind a sa cinste, nici poftind-o pentru mine/Celor ce aveau puterea – pizmuiți pentru avere – / Nu le-ngăduii să aibă niciun lucru pe nedrept./ Între cele două taberi stat-am ca un scut puternic/ Nelăsând pe niciuna să învingă pe nedrept”.

O veste bună a venit pentru mine chiar de ziua națională. Evenimentul Zilei, renumitul cotidian, a luat decizia de a lansa Evenimentul Zilei de Transilvania, iar eu am aplicat absolut întâmplător la jobul de redactor online postat de către reprezentanții cotidianului direct de pe Facebook. Repet: am fost recrutat de pe Facebook…Nu mi-a venit să cred că mi s-a răspuns în câteva ore și că experiența mi-a fost apreciată, iar acum scriu articole pe platforma EVZ de Transilvania. Sper ca experiența să fie de lungă durată pentru toți și că îmi voi valorifica potențialul la adevărata valoare. Dacă ar fi fost să aleg mi-aș fi dorit să mă exprim cât mai mult prin blogurile personale și independent, dar simpla posibilitate de a colabora cu un lider în presa scrisă și online românească este deosebit de provocatoare și de onorantă.

La domiciliu îmi propun zilnic câte ceva, citesc cărți mai vechi sau mai noi, scriu câte un pic din când în când pentru anul viitor sau pentru ceilalți ani. O postare a unui renumit profesor orădean referitoare la ”Cântecul Nibelungilor” m-a convins că trebuie să revin asupra textului medieval, dar ce mă fac că am doar traducerea în limba română? Și vrând-nevrând astfel revin la ”Lacul Lebedelor” , la eroul Siegfried, la comori ascunse, la povești cu prinți și prințese… Partea bună este că se potrivește de minune cu momentele actuale ale anului și e posibil că partea rea este că eu sunt prea visător… Alaiul medieval este prezentat astfel în Cântecul Nibelungilor IX:” Care de care mai arătoase, cu pajiști florate pe pieptare brodate,/Una mai mândră decât alta izbuteau în frumusețe să se arate. … Iar când ele mlădițe copile cu belșug și giuvaieruri s-au gătit/ Iată că și stolul vultanilor războinici în mare număr s-a vestit;/Cu largile scuturi poleite, în trapul roibilor când înaintau/Lungi sulițe, din tulpină de frasin,cu dreapta lor oștenii falnici avântau”…

În plan național și internațional evoluțiile se speră să fie pozitive la acest final de an și la începutul anului viitor, deși tensiunile par a crește peste tot în lume și știrile neplăcute revin periodic și destul de intens îngrozind spiritele opiniei publice. În lumea civilizată orașele s-au gătit pentru a întâmpina sărbătorile de iarnă care împreună cu tradițiile fac parte acum din cultura noastră. Ne dorim pace și liniște, o viață normală și unii dintre noi visează la stele…

Vă doresc un final de an feeric, o lună Decembrie 2020 prosperă și senină, Sărbători de Iarnă splendide, de neuitat … !

LA MULŢI ANI – ROMÂNIA ! – 1 Decembrie 2013 !


Ultimele zile ale lunii noiembrie au confirmat apropierea calendaristică de sezonul rece – iarna. Deşi a fost cu mult mai cald în noiembrie decât în alţi ani , scăderea bruscă a temperaturii din ultimele zile nu mi-a priit. Au fost mai solicitante dimineţile când a trebuit să fac faţă cu un uşor efort deplasării către locul de muncă. Până acum acest lucru rămânea  pentru mine insesizabil, ba chiar avea doza lui de aventură.

Trebuind să fim mai atenţi decât de obicei în privinţa lecţiilor predate deoarece urmează perioada tezelor şi a sărbătorilor de iarnă , profesorii de istorie au asumate în cadrul propriilor sarcini alte evenimente şi proiecte majore cu o încărcătură istorică deosebită. Între acestea cea mai specială , solicitantă prin pregătirile care le presupune , îndrăgită şi aşteptată de către profesori şi elevi o reprezintă activităţile organizate cu ocazia ” Zilei Naţionale a României – 1 Decembrie”. Aceste manifestări au loc în spaţiul mediului şcolar începând cu 27-30 noiembrie când în cadrul unor comemorări solemne profesorii de istorie conştientizează elevii despre aportul şi importanţa acestui eveniment istoric în devenirea naţiunii româneşti contemporane.

În acest an şcolar 2013-2014 , am avut onoarea să organizez în colaborare cu profesorii de religie , limba română, muzică acest eveniment la două şcoli ale judeţului Bihor unde sunt încadrat în calitate de profesor de istorie : Şcoala Gimnazială Tămaşda şi Şcoala Gimnazială Gurbediu, Bihor. Folosindu-ne de mijloacele didactice şi grafice moderne am reuşit să conturăm un program dedicat exclusiv “Zilei Naţionale a României” bine organizat compus din mai multe momente : o scurtă evocare, intonarea Imnului Naţional, Discurs despre Marea Unire (perioada anterioară, Primul Război Mondial, anul 1918, susţinerea americano-anglo-franceză – viziunea wilsoniană, organizarea României din perioada interbelică, implicarea intelectualităţii bihorene, a Bisericii Ortodoxe şi Greco-Catolice în înfăptuirea actului Marii Uniri etc.), cântece patriotice susţinute de către elevi, filme documentare, prezentare Power Point , miniconcurs cu întrebări scurte referitoare la Ziua Naţională a României. Dacă la Tămaşda desfăşurarea evenimentului şi implicarea elevilor a lăsat loc şi de mai bine , la Şcoala Gimnazială Gurbediu eforturile tuturor s-au concretizat printr-o activitate şcolară pe care, cel puţin eu, n-am s-o uit niciodată , iar atenţia şi contribuţia elevilor ireproşabile. Le mulţumesc pe această cale tuturor profesorilor şi elevilor implicaţi şi participanţi . Mă bucură nespus că această lună a cadourilor începe cu această zi deosebită  care am dori să fie cât mai însorită. Personal am pus accentul pe rolul şi devenirea statului şi poporului român în contextul actual al României ca stat european şi pe necesitatea centrării relaţiilor statelor europene pe acest fundament al valorilor şi tradiţiilor europene şi universale.

IMG_2572 (1)        IMG_2569           IMG_2578IMG_2579      IMG_2579         IMG_2573IMG_2580       IMG_2577

Vineri după încheierea cursurilor mi-am dorit să particip la un eveniment despre care am aflat dintr-o invitaţie adresată de pe profilul Facebook al Bibliotecii Judeţene Bihor. În cadrul “Zilelor Porţilor deschise” a Bibliotecii Judeţene Bihor au avut loc activităţi multiple de ordin educativ, cultural-ştiinţific, patriotic, social. Între aceste activităţi , una dintre ele a avut un pronunţat caracter istoric şi patriotic şi a fost patronată întâmplător sau nu de către Organizaţia Femeilor Liberale Bihor . Este vorba despre ” Ziua Românilor de pretutindeni” care a fost moderată şi modelată de către doamna deputat Florica Cherecheş cu participarea unor personalităţi orădene recunoscute în plan internaţional : prof. univ. dr. Sorin Şipoş, prorector al Universităţii Oradea etc. Cuvântările au adus elogiu faptelor înaintaşilor şi au prezentat implicarea intelectualităţii , Bisericii şi poporului în realizarea Marii Uniri. Elevi în strai popular au susţinut cu un timbru vocal deosebit cântece patriotice foarte apreciate de către public şi care au obţinut în cele din urmă aplauze călduroase. A fost omagiată şi contribuţia şi activitatea lui Nicolae Iorga în plan ştiinţific , cultural şi naţional în perioada pre şi post unificare. La intrarea în sala Amfiteatrului Bibliotecii Judeţene Bihor unde a avut loc evenimentul participanţii au primit o frumoasă împletitură textilă tricoloră pe care am purtat-o bucuros la piept.

Photo0252

Bineînţeles , manifestările majore privind Marea Unire încep abia din 30 noiembrie  şi continuă pe durata întregii zile de 1 Decembrie în toate marile oraşe şi localităţi din ţară. Capitala ţării, Bucureşti , este aşa cum era firesc centrul acestor splendide parade şi cuvântări dedicate întregii naţiuni române. În data de 30 noiembrie Biserica Ortodoxă Română este în zi de mare sărbătoare : Sf. Apostol Andrei – căruia i se atribuie prima activitate misionară creştină pe teritoriul României şi căruia i se recunoaşte titlul de Patron spiritual al naţiunii este comemorat la cel mai înalt nivel. Doresc să adresez un călduros “La Mulţi AAAni !!!” tuturor domnişoarelor, domnişorilor,domnilor, doamnelor care poartă cu mândrie acest nume sau derivate ale acestuia.

La Mulţi AAAAAAAni , ROMÂNIA !!!!!!!!!

La Mulţi AAAni tuturor românilor de pretutindeni !!!!!

276377_100006287911771_1314798113_q    300580_554424431263227_309082744_n(1)  pahare-tricolor-300x223

tricolor

LONGEVITATEA – între antichitate şi zilele noastre !


Câteva observaţii privitoare la detaliile unui text dintr-o lucrare antică. Longevitatea este un subiect deosebit de actual şi în zilele noastre. Majoritatea autorilor indiferent de perioadă subliniază speranţa de viaţă scăzută în epoca antică şi medievală. Ei plasează media vârstei omului antic între 25-30 de ani. Bineînţeles că subscriem acestor opinii date fiind cunoştinţele despre condiţiile de viaţă de atunci şi serviciile medicale inexistente pentru majoritatea populaţiei.

Surpriză, însă… ! Există şi mărturii care contrazic această percepţie generală. Surprinde între acestea un text al marelui istoric Publius Cornelius Tacitus. Afirmaţiile lui ne descurajează un pic în privinţa longevităţii, cel puţin a unora dintre locuitorii Romei antice. 

50393495

” 3. Ţine seama că divinul Augustus a cârmuit statul preţ de 56 de ani; adaugă 23 de ani pentru Tiberiu,aproape patru ani pentru Gaius , câte 14 pentru Claudiu şi Nero şi acel an lung, deşi unul singur , pentru Galba, Otho şi Vitellius , ca şi a şasea străjuire a acestui strălucit Principat , în care Vespasian ocroteşte statul. Ajungi astfel la 120 de ani de la moartea lui Cicero până în ziua aceasta , adică la viaţa unui singur om ( ???!!! – nota noastră).

250px-Iulius_Cezar_-_ilustratie_din_Istoria_Angliei_dupa_Cassell,_publicata_circa_in_1902                                                                                      200px-Siege-alesia-vercingetorix-jules-cesar  300px-Karl_Theodor_von_Piloty_Murder_of_Caesar_1865

4. Eu însumi am văzut în Britannia un bătrân care mărturisea că luase parte la lupta purtată de Caesar , când îşi adusese oştirile în Britannia ; băştinaşii s-au străduit să-l oprească pe ţărm şi să-l arunce în mare.

220px-Statue-Augustus      120px-002_Augustus

 5. Astfel , dacă pe acel britann , care, cu armele în mâini , s-a împotrivit lui Gaius Caesar , fie captivitatea , fie propria voinţă , fie o împrejurare oarecare l-ar fi purtat în Oraş ( Roma- n.n), el ar fi putut asculta pe Caesar însuşi ori pe Cicero , rostindu-şi cuvântările , şi chiar pledoariile noastre.

tacitus2

6. Cu prilejul celui din urmă congiariu , aţi desluşit chiar voi mai mulţi bătrâni care povesteau că l-au primit , o dată sau de două ori , sub divinul Augustus.

200px-Marcus_Tullius_Cicero

7. Se poate socoti că aceşti bătrâni ar fi fost în măsură să asculte cuvântările rostite de Corvinus şi de Asinius ; ….Aşa că nu împărţiţi un veac în două şi nu socotiţi vechi şi din alt timp oratori pe care urechile aceloraşi oameni au putut să-i audă. Au putut să-i cunoască , ca şi cum s-ar fi apropiat şi s-ar fi întovărăşit cu ei.” (Publius Cornelius Tacitus , Dialogul despre oratori, XVII, 3-7.).

Tacitus

Textul ,aparent fără prea mare valoare, ne pune serios pe gânduri. Cronologia lui Tacit este cea corectă. Augustus a domnit 56 de ani deoarecea în concepţia autorului această este socotită de la 43-42 î.e.n. până la 14 e.n. Restul împăraţilor sunt prezentaţi fără nicio eroare. Surprinde însă afirmaţia :  Ajungi astfel la 120 de ani de la moartea lui Cicero până în ziua aceasta , adică la viaţa unui singur om (XVII,3.). De ce lansează Tacit cu atâta lejeritate existenţa unui om la 120 de ani ? Mai ales că nici membrii familiilor patriciene care-şi puteau permite servicii medicale avansate sau împăratul însuşi nu a trăit mai mult de 50-80 de ani . Luptătorii cei mai renumiţi şi foarte bine clădiţi fizic, deasemenea. Am crede mai mult că el a încercat să sublinieze caracterul liniar şi continuu al istoriei şi a încercat să facă apel la memorie pentru evenimente deloc îndepărtate între ele, separate de epocă , de sisteme de guvernare diferite: Republica şi Imperiul. Nu putem acredita existenţa vieţuirii de peste 100 de ani nici măcar în proporţie de 5% din populaţie ( unul din 20).

220px-Traianus_Glyptothek_Munich_336

Mărturia autorului continuă dintr-un punct de vedere şi experienţa proprie:  Eu însumi am văzut în Britannia un bătrân care mărturisea că luase parte la lupta purtată de Caesar , când îşi adusese oştirile în Britannia ; băştinaşii s-au străduit să-l oprească pe ţărm şi să-l arunce în mare (XVII,4). Putem include această mărturie personală în cadrul unor situaţii excepţionale. Dar , chiar şi aşa , ne aflăm în faţa unui caz total inedit. Caesar a luptat în Britannia pe la 55 î.e.n. Britonul respectiv trebuia să aibă în acel timp cel mai puţin 15 ani. Adică până la începutul erei noastre avea cel puţin 70 de ani. Tacit este născut pe la 55-57 e.n. şi cu siguranţă nu l-a întâlnit pe respectivul bătrân cel mai degrabă la 14 ani , adică pe la 70 e.n. cel mai devreme. Bătrânul briton avea atunci cel puţin 140 de ani şi foarte probabil între 150-160 de ANI ? Aproape incredibil. Şi mărturia este inclusă în rândul literaturii romane.

150px-TRAJAN_RIC_II_255_-_859421

Mai există câteva mărturii asemănătoare , dar parcă niciuna care să prezinte o situaţie de vârstă atât de inaintată şi din partea unui istoric atât de renumit (vezi regele ostrogot Ermanarich – peste 100 de  ani la invazia hunilor). Există deasemenea mărturii orale despre existenţa unor situaţii similare în Munţii Caucazi.

Nu ştiu cât de veridice pot fi , dar în unele momente chiar şi reţelele de socializare abundă în prezentarea unor situaţii “reale” ale unor persoane în viaţă sau decedate la 120-140 de ani. Nu putem însă miza pe totala credibilitate a acestora.

Rămânem cu siguranţă mulţumiţi. În mod cert nu este imposibil ! În condiţiile unei existenţe optime , beneficiind şi de sprijinul sanitar-medical al zilelor noastre , proporţia oamenilor care trăieşte între 80-100 de ani poate creşte simţitor. Şi asta se poate realiza în condiţiile unei vieţi decente, îmbelşugate şi demne.

Personal consider, însă , salutară semnalarea “Longevităţii” în sine încă din perioada antică.

Multă sănătate şi VIAŢĂ LUNGĂ !!!