Tag Archive | 2021

”În vis o lume verde”, ”Rondelul crinilor”, ”o lecție de viață”, Postul Crăciunului, despre blogging … !


Zile răcoroase ale unui final de Noiembrie 2021 când noros și încruntat, când ușor însorit și tandru cu mica vegetație care se străduiește încă să mai reziste, și un început de Decembrie 2021 trăit cu emoțiile specifice sărbătorilor de iarnă și cu speranțele puse într-un Crăciun înseninat și un an viitor mai bun, mai prosper, dacă se poate providențial. Miriadele de stele sunt martorele aspirațiilor noastre care erup către orizonturi și ne mențin în același timp tot mai nerăbdători și însingurați. Postul Crăciunului, început de curând, ne amintește de vremurile bunicilor și ne îndeamnă la cumpătare și la reflecții adânci spirituale. Feeria și magia momentelor acestei perioade sunt fabuloase, iar tradițiile s-au menținut într-o anumită măsură până în contemporaneitate. Este la fel de adevărat însă că măcar acum ar trebui să fim mai atenți și darnici, mai mărinimoși cu cei, destul de mulți, pe care soarta nu i-a prea miluit sau nu le-a fost prea generoasă.

De două-trei ori pe săptămână mi-am mai găsit câte ceva de dereticit prin grădină câte o oră sau două, curățind și săpând de toamnă, pregătind pentru verdele de anul viitor și pentru necesitățile curente ale micii noastre gospodării. M-a ajutat din când în când și mama care mai prinde și ea un pic de putere când face puțină mișcare. Îmi înseninează zilele iepurașii albi și pufoși și căprița Alice care este acum spre pragul celui de-al treilea an de viață și cei doi iezi ai ei care sunt destul de mărișori. Surogatul nostru de gâscă de Toulouse și americană se prezintă gălăgioase la fiecare vizită în curtea secundară desfăcându-și aripile și alergând bucuroase… Se aplică, după cum mi se pare am mai spus: ”faci Rai din ce ai”… Urmează să pun și ceva grăunțe în hrănitori pentru păsărelele care trec și ele într-un sezon puțin generos, uneori chiar câinos din punctul de vedere al accesibilității la hrană.

Din punct de vedere financiar de aproape o jumătate de an câștig strict cât să pun ceva pe masă, iar economiile anterioare încep să se subțieze. Sunt optimist în continuare, mi se pare nedrept ceea ce mi se întâmplă de multă vreme, e și înjositor la culme pe de o parte, având în vedere atitudinea mea de viață în general mai independentă. În aceste timpuri atât de tulburi, pentru mine, blogging-ul a rămas principala formă de exprimare directă, gratuită și globală, deși și în acest domeniu comentariile comunității sunt relativ sporadice mai ales în privința blogging-ului cultural pe care îl practic eu. Aș dori doar să menționez că eu nu am pornit pe acest drum pentru a face din asta o afacere neapărat sau pentru a avea beneficii. Constat că multe inițiative din breaslă au ținte precise și interese mercantiliste încă din faza de concept. Bizar este că multe proiecte oneroase creează trenduri și habitusuri nedorite și mizerabile… Acestea sunt pericolele care conduc la o educație nesănătoasă și o subcultură a participanților. Tocmai din aceste motive rețelele literare notabile se închid în ultima vreme închinându-se în fața unor bloggeri subeducați și de kitsch care reușesc să obțină venituri fabuloase uneori… Vrând-nevrând discut, dezbat, atât cât mă pricep, despre un ”existențialism” sălbatic din mediul online unde supraviețuiește, paradoxal, ”dobitocul cu imunitate”.

Revolta personală se îndreaptă în special către suma non-valorilor care se prezintă absolut veritabile și pline de consistență și mă deranjează în special faptul că sunt parcă abonate la succesul continuu, atât în privat, cât și la stat, concept inexistent și utopic în istoria umanității raportat chiar și la existența unei singure persoane. La oamenii obișnuiți nici măcar o zi nu e numai frumoasă sau rea de la început până la sfârșit… Dar ce ne facem, că Emannuel Kant spunea: ”Conceptul fără intuiţie e gol, intuiţia fără concept e oarbă”? Un impuls empiric, uneori planificat, este încurajat sistemic prin intermediul tehnologiei actuale spre dezastrul sau eșecul educațional și social… Este un alt paradox al vremurilor actuale… În cele din urmă se consumă ceea ce se preferă și la final eventual se trag concluziile…

Conferința ONU pentru schimbări climatice care a avut loc la Glasgow a reprezentat un moment major în sfera activităților internaționale relevante. O planetă verde cu un cer azur reprezintă un vis al tuturor oamenilor iubitori de frumos. Va trebui să învățăm să captăm energiile metafizice care roiesc în jurul nostru pentru a accesa un mod de viață modern și în acord cu regulile ecosistemului planetar. M-am bucurat enorm să pot dona sume de câteva zeci de euro pentru plantarea unor copaci pe diferite continente ale lumii, dar aceste inițiative sunt relativ puține. E un sentiment fantastic și de împlinire însă când știi că ai contribuit la plantarea unui copac în Danemarca, Canada, Islanda, Etiopia sau India, spre exemplu… Bucuria nu poate fi comparată cu nimic. Întâlnirea a demonstrat că există o preocupare în acest sens la cele mai înalte nivele ale statelor planetei chiar dacă poluarea se situează la cote incredibile. Acestei aspirații a umanității îi dedic un haiku personal: ”pasăre în zbor;/ în vis o lume verde/ cu cerul azur”…

În plan literar, în România, m-a impresionat lansarea caietelor macedonskiene în trei volume sub coordonarea lui Ion Munteanu, o personalitate tot mai activă și atractivă în mediul publicistic românesc și în mediul online. Evenimentul a avut loc în regiunea natală a lui ”Eminescu al oltenilor”, în condiții deosebite, la 101 ani de la decesul lui Alexandru Macedonski. Marele poet român a proiectat o poezie aflată sub auspiciile simbolismului și misterului, altfel deosebit de clară și senină, accesibilă și tainică deopotrivă. Se cere așadar măcar un vers macedonskian: ”În crini e betia cea rară:/Sunt albi, delicați, subtiratici./ Potirele lor au fanatici/Argint din a soarelui pară”… ( Rondelul crinilor)

Criza migranților în vestul și recent în estul Europei a mâhnit opinia publică internațională. Din păcate nu există o soluție favorabilă și definitivă la drama acestor nefericiți din întreg cuprinsul Asiei și Africii. În același timp suntem cu toții, acei care avem imbolduri cosmice, într-un exil în chiar zona natală și visăm la o lume perfectă, diversă și cât mai modernă. Ne permitem chiar să mergem mai departe și să sperăm la planete favorabile vieții precum se susține că ar fi ceea mediatizată de curând din constelația Alpha Centauri la doar circa 5 ani lumină de Terra… Pentru visătorii de acest gen expresia ”sky is the limit” e doar un prim pas sau o glumă bună…

Relațiile internaționale par a se încrâncena din nou, iar noua variantă a coronavirus (Omicron) se dovedește a fi o sperietoare foarte neliniștitoare. Frica este de regulă primul semnal care determină necesitatea reevaluării personale și a regăsirii individuale prin raportarea la exterior. Neliniștea, incertitudinea încețoșează încrederea de sine. Busolele au alt nord, reperele telurice sunt zgâlțâite, dispar și omul devine înșelător, nimic mai mult decât transfigurarea unui nevertebrat ciudat.

Jocul meu de șah înregistrează câteva mici progrese prin câteva poziționări imediat sub podium la mai multe turnee online. Joc din pasiune, nu mizez pe nimic altceva, iar recent încheiatele campionate europene la masculin și feminin m-au preocupat prin rezultatele spectaculoase. Momentan lupta pentru titlul mondial continuă între două nume arhicunoscute în domeniu ( Carlsen-Nepomniachtchi ). În privința mea, insuccesul meu actual se lovește de o teorie mai slabă, bat-o vina…

Ziua națională a României s-a sărbătorit în acest an și prin parade, sfidându-se pandemia, iar în social media s-au transmis peste tot emoționantele urări de: ”La Mulți Aaani, Române … !” și ”La Mulți Ani, România … !”

În așteptarea clinchetelor de clopoței, a zurgălăilor, a betelei și cetinei brăduților, a lui Moș Nicolae și Moș Crăciun, a colindelor și urărilor obișnuite în această perioadă, nostalgia copilăriei trăite în aceste clipe magice de peste an își face loc într-un mod inevitabil. Cu emoțiile umezite de lacrimile luptei care se dă în noi ne punem speranțele într-o lume mai bună și continuăm să credem că destinul va fi mai bun an de an. În curând vom putea spune ”Hristos s-a Născut” și copiii vor primi de la Moșul cadourile așteptate.

Aș dori să închei pentru jovialitatea textului și pentru a nu fi acuzat de europocentrism cu un Shi personal:

o lecție de viață:

muntele nins a respirat

în dragă voie…

o avalanșă s-a declanșat

către câmpie…

eu privesc senin la cascadă

încă-n neștire;

și în curând sunt om de zăpadă

cu rece gândire…

Vă doresc o lună Decembrie 2021 feerică, plină de împliniri spirituale, inspiratoare și prosperă … !

”La Calea Lactee”,”Drumul spre Libertate”, Ziua Limbii Române, stau diamantele … !


Un final de August 2021 petrecut cu gândul la vara care e pe cale să ne părăsească și un debut de Septembrie 2021 care ne obligă să constatăm că toamna s-a făcut prezentă prin dimineți răcoroase chiar dacă plăcute și preferabile nopților și zilelor caniculare. Strugurii încep să se coacă deși sunt mai puțini decât în alți ani și celelalte roade sunt și ele tot mai rare și mai puțin îmbucurătoare. Luna septembrie este una interesantă și una care poate prilejui reflecții și bilanțuri după principiul ”toamna se numără bobocii”. Merele, perele și gutuiele bucură și ele cât de cât ochii, dar graurii dau târcoale prin curți și grădini și provoacă pagube importante. Cinci iepurași albi ( belgieni) au văzut și ei lumina zilei de curând, iar eu le-am acordat din păcate prea puțin atenția… În rest, ne bucurăm că e cât de cât liniște și pace, deși prețurile tot mai ridicate și neajunsurile sunt resimțite tot mai acut de către populație.

Mă încearcă amintiri și sentimente nenumărate în aceste zile cu atât mai mult cu cât se apropie ziua mea de naștere și au trecut treizeci de ani de la momentul în care am împlinit patrusprezece ani și solicitam pentru prima dată eliberarea unui buletin (atunci)/cărți de identitate… Câte lucruri au avut loc de atunci în viața mea și câte lucruri s-au întâmplat la nivel național și internațional…?! Pierderea tatălui m-a afectat cel mai mult, îl visez și acum uneori pe acasă, iar prezența mamei acasă, ea fiind energică la o frumoasă vârstă, îmi este ca o nălucă reflectând nerealizările mele și neputința de a ne oferi o viață mai bună. În același timp, încă îmi reproșez că în copilărie n-am știut să mă apropiu mai mult de bunicul din partea mamei care din cauza singurătății a căzut ușor-ușor în patima băuturii… În prag de toamnă simt deci o nostalgie amestecată față de lumea care a fost odată și adierile autumnale mă fac să mă gândesc la anul viitor. Au trecut trei decenii, atât de intense de altfel, de când absolveam școala gimnazială și regret doar că evoluțiile tehnologice pozitive nu au avut loc mai repede. În felul meu, m-am pregătit pentru viitor fără a cere societății nimic în afara minimulul fair-play și cred că încă mai am o mulțime de lucruri de oferit. Lumea noastră e tot mai sărăcă însă din cauza caracterelor defecte ale contemporanilor și metafizicul ne ceartă astfel și ne pedepsește să ținem creștetul în pământ… Îmi voi sărbători ziua de naștere cu moderație, aproape în singurătate, încercând să mă relaxez, dar imaginea teraselor ticsite cu clienți peste tot în lume și a evenimentelor/nunților care nu se mai termină îmi demonstrează cât de inconștientă și lipsită de aspirații celeste este populația…

O expoziție inedită a fost lansată la Oradea încercând să mărturisească despre democrație și libertate și despre ororile care pot avea loc atunci când autocrația se impune și obligă la supunere membrii societății respective. Jurnalista belarusă Nadia Bujan a fost autoarea acestei expoziții care a ființat în aer liber în Piața Unirii din orașul de pe Crișul Repede. Ziua lansării a fost una ploioasă și mi-am dorit atât de mult să particip, dar norii amenințători m-au făcut să mă răzgândesc. Am vizitat-o însă într-una dintre zilele următoare. Expoziția prezintă lipsa de șansă a celor care luptă pentru libertate în Belarus. Imaginile care au fost salvate sunt înfiorătoare prezentând ”eleganța” cu care a fost pus bocancul pe fața celor care au îndrăznit să viseze… Bineînțeles că suntem cu toții conștienți că estul și sud-estul european se găsește într-o poziție geo-strategică dificilă și sensibilă… În rest, Dumnezeu să ne aibă pe toți în pază… ! Aș mai adăuga doar că libertatea este o aspirație absolut firească a spiritului uman, aș spune că spiritul e libertatea în esență pură. Astfel și N. Berdiaev spunea : ”Spiritul e libertate, nu cunoaște constrângerea lucrurilor obiective”… Protestele din ”lumea noastră” de la San Francisco până la Urali nu mai sunt despre sau cu Dumnezeu, am spune ”Dumnezeu a murit”, ci este în majoritatea situațiilor despre forța motrice care ne înrobește și doar unii filtrează rațiunile ideologice, culturale și civilizaționale ale demersului lor… Expoziția ”Belarus – drumul spre libertate” a impresionat !

Ceva mai la est, fundamentalismul religios în aparență pare a fi victorios… După 20 de ani SUA a decis retragerea din Afganistan și talibanii au primit astfel apă la moară. Firava rezistență afgană rezistă în valea Panjshir, iar retragerea americană precipitată a creat un vortex și un fior în întreaga lume. Imaginile emoționante oferite de televiziuni cu afgani care doreau să părăsească țara prin aeroportul din Kabul ne-au asaltat și ne-a întristat vestea decesului soldaților americani și a civililor în urma atentatului de la aeroport. Nu cred că SUA și-a demonstrat vulnerabilitatea astfel. Cred însă că retragerea trebuia pregătită mai bine. Potențialul logistic și militar al SUA este imens și unele analize au simulat o confruntare simultană a SUA cu China și RusiaAmerica preferă o abordare mai strategică și mai abstractă în Orient și Pacific și se concentrează mai atent către problemele interne. Cu toate acestea 11 septembrie 2021 va fi umbrit de tot ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni… Iar celor puțini care sunt cu mintea către alte zări le adresez un haiku personal: ” la Calea Lactee -/ din sfârcul zeiței curge/laptele matern…”

Ziua Limbii Române a fost sărbătorită la 31 august prin postări cu urări generoase inclusiv de la autori din străinătate. Urez și eu La Mulți Ani, Limbii Române și adaug un aforism personal: ”Limba (română) este un templu al poporului în care cugetăm zilnic și facem rugăciuni pentru mântuirea sufletului care aspiră la armonia și graiul universului”.

Incendiile au înfiorat în Grecia, Turcia, Rusia sau Canada la fel ca inundațiile în lunile trecute în Germania. Veștile rele au devenit o constantă, iar lucrurile bune se mai întâmplă din când în când pe Instagram și Pinterest… Valul patru pandemic este în desfășurare și trebuie luat serios în seamă. Recunosc că am fost deosebit de mândru când mi-am descărcat pe smartphone certificatul digital european de vaccinare și ulterior l-am printat.

Printre toate celelalte lucruri care iau fața cotidianului abia mai e loc de literatură, artă, cultură, de activități cultural-științifice. Nu prea mă mulțumește nivelul la care se publică sau creează. Mi-aș fi dorit evoluții mult mai spectaculoase în aceste domenii și în calitate și de autor ar trebui să țin cont de ceea ce mi-aș dori sau și-ar dori cititorii. Mă îndrept când va fi să se concretizeze și către domeniul SF, dar mi-aș dori să valorizez latura educativă în acest gen. Un Ahab modern caută ”balena albă” la marginile universului…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

”stau diamantele…

stau diamantele vrăjite

de a luminii scăpătare;

de întuneric absolvite

stau diamantele vrăjite…

reflexiile infinite

doinesc a binecuvântare,

stau diamantele vrăjite

de a luminii scăpătare…

Vă doresc o lună Septembrie 2021 superbă, răcoroasă și benefică … !

Univers și Armonie, Postul Paștelui 2021, spiritul civic,”la poarta amintirilor”… !


Zile de Martie 2021 trăite sub cupola primăverii care avansează tot mai cutezător și un debut de Aprilie destul de candid și de senin. Miresmele floricelelor mărunte zburdă deja prin grădini preamărind marea dezmorțează generală. Diminețile de primăvară, atât de splendide, trimit într-o stare de beatitudine spiritul uman și fortifică trupul uman. Regnul vegatal este în exaltare, iar animalele se întrec în tumbe. Câteva ploițe ar fi însă o adevărată binecuvântare.

Inevitabil, trebuie să fim tot mai optimiști și mai binedispuși, deși greutățile evoluțiilor internaționale și naționale cumpănesc greu și chiar înfioară. Luna Păcălelilor poate să ne facă mai încrezători și este specială pentru că are harul de a descreți frunțile oamenilor. Încerc să mă bucur de fiecare zi și de fiecare lucru pozitiv sau de fiecare întâmplare interesantă. De curând, puișorii de iepure belgian s-au născut, iar acest sentiment e unul pe care nu l-am mai încercat din copilărie. Mama lor le-a pregătit deja cuibul, ”legănelul” din paie cu smocuri de blăniță… Întreaga planetă vibrează, dar adevăratele destinderi depind de micile detalii și plăceri ale vieții.

Sărbătorile Pascale sun tot mai aproape, iar Postul Paștelui prilejuiește reflecții asupra tainelor religioase și ilustrează dieta și pietatea de altădată a credincioșilor. Dar cine mai respectă întocmai sau conștientizează complet momentul spiritual unic pe care-l traversăm? Este de fapt, o dezlegare la ”pește” continuă… Din ceea ce s-a anunțat, Sărbătorile Pascale vor putea fi sărbătorite în acest an în condiții relativ normale, cu respectarea regulilor minime de protecție împotriva pandemiei. Surprize însă pot să apară până atunci. Paștele Catolic este însă atât de aproape, iar credincioșii au putut retrăi săptămâna patimilor Mântuitorului. Într-o lume tot mai tehnologizată, este util aș zice să mai spui din când în când o rugăciune și să înalți capul spre cer. Cred că persoanele cu rețineri în privința tehnologiei ar trebui să reconsidere totul, iar cei care trăiesc hipertehnologizat ar merita să învețe câte ceva din spiritualitatea și cultura iudeo-creștină. M-am bucurat atât de mult când am întâlnit atitudinea părintelui Galeriu care spunea referitor la tehnologie în anii 90: ”Se înnoiește lumea”… Cu siguranță atunci când ți-ai însușit valorile culturale și spirituale, pildele și ideile care trimit spre o viață în univers, în armonie cu universul, (chiar dacă persoana nu mai este un practicant habotnic) devii o persoană mai responsabilă și realizezi că inteligența, rațiunea și înțelepciunea divină se regăsesc în interiorul nostru și viețuiește prin tot ceea ce a creat umanitatea până acum sau va ființa prin tot ceea ce va reuși să creeze umanitatea în viitor. Chipul divinității își dezvăluie gloria prin toate hipertehnologiile pe care le inventăm.

În sprijinul celor afirmate, mă fortifică Sf. Niceta de Remesiana care în Operele sale vorbește despre necesitatea vegherii și a păstrării curăției trupului și sufletului: ”Numai că, preaiubiților, cine veghează cu ochii, să vegheze și cu inima; cine se roagă cu suflarea gurii, să se roage și cu mintea, căci nu e deajuns să veghezi cu ochii și să dormi cu inima, după cum dimpotrivă, ca din partea Bisericii, spune Scriptura: <<Eu dorm, dar inima mea veghează>> (Cânt. 5,2). Ba mai mult, trebuie să avem grijă ca piepturile celor ce au a veghea să nu fie îngreunate de prisosul mâncării ori băuturii, încât râgâind preaplinul de mâncare și băutură, să fim neplăcuți nu doar nouă înșine, ci să fim judecați nevrednici chiar de harul Sfântului Duh. Căci a spus un bărbat deosebit între păstori:<<după cum fumul pune pe fugă albinele, tot astfel râgâiala grea respinge și îndepărtează harurile Sfântului Duh>>” (Cuvântări, III,9).

Din nefericire, momentele trăite, în această perioadă atât de dificilă, sunt deosebit de încrâncenate. Teoriile conspiraționiste înfloresc, în paralel cu încrederea tot mai scăzută de care se ”bucură” autoritățile din cauza incapacității de a gestiona perfect criza generală mondială cauzată sau amplificată de pandemie. Nu prea-mi place să mă lansez în predicții și aprecieri, dar mi-e frică de o radicalizare la nivel european și mondial care ar putea culmina cu terorism, proteste și conflicte majore într-un final de primăvară și debut de vară 2021 ”incendiare”. Îndurerat, mă întreb ce ”împărat”, ”rege” sau ”boieri”, ce ”șleahtă” ar mai putea crea, inventa această situație atât de complexă care ulterior ni se va revela ca o normalitate, deși descinde dintr-o veritabilă degenerare… Iar în plan social, omul simplu ar putea rămâne cu alaiul psihopomp, radicalizat, sub o presiune de inimaginat. S-ar profila astfel o nouă generație cu trăsături ”zombie”, hiper-sensibilă, marcată de fobii, lipsită de conștiință și coeziune și mânată inevitabil de curenți spre stânci… Iar vorba poetului George Coșbuc într-un poem: ”iar marea-i duce-ncet și drept spre stânci…/ La ce-aș cânta români, cuvinte-adânci?”…

Am continuat să citesc câte ceva, dar mi-aș dori să parcurg florilegii din literatura universală actuală sau din domeniul SF. Lucrez și eu la câteva proiecte, dar fără a mă grăbi… Condamn toate actele anti-sociale care au loc. Subscriu opiniei unui universitar orădean care a observat că protestatarii împotriva restricțiilor nu au participat vreodată la o acțiune de protest împotriva derapajelor din justiție, din societate, din educație… Spiritul civic și aspirațiile înalte, nobile lipsesc fără nicio speranță pe termen mediu. Cât de ciudată mi se pare acum opinia antică conform căreia omul este altfel zilnic, apa râului este alta atunci când revii a doua zi… Hâtrii spuneau mai primitiv că ”dacă beau o bere sunt un alt om. Dacă mai beau una, cu siguranță, sunt din nou alt om”…

Am ieșit de puține ori pe la oraș. Mă străduiesc să îndeplinesc cât mai multe sarcini prin intermediul online-ului pentru a nu face deplasări inutile și pentru a nu mă expune. Atunci când am plecat pe la oraș am văzut urbea (Oradea) cea mai apropiată acceptabil, dar lumea părea destul de posomorâtă. Îmi lipsesc ieșirile din natură și normalitatea de altădată. Deși apreciez tot ceea ce mă înconjoară, percep totul ca pe o vizită la un muzeu în aer liber. Mi se pare totul atât de straniu… Mi-aș dori să vizitez totul din ceea ce a creat omul dacă ar fi posibil, dar, în luptă cu timpul fizic, prioritară ar fi explorarea dincolo de ”noi”. Acest gen de captivitate spațio-temporară, nemeritată în ceea ce mă privește, mă obsedează și mă înfioară.

Aș dori să închei cu un triolet personal:

la poarta amintirilor…

la poarta amintirilor

doi pardoși stau de pază…

stă lumea mută, cu mult dor

la poarta amintirilor…

prin oazele petalelor

memoria ta selectează…

la poarta amintirilor

doi pardoși stau de pază…