”Artemis”, ”lumânările de-Advent”, „sunt Atent,deci Exist”, permacrize și ”înțelepciunea lui Solon” … !

Zile ale unui final de Noiembrie 2022 destul de mohorâte și apăsătoare, cu un cer majoritar acoperit și cu nori care amenințau doar fără prea mare putere cu stropi gureși bacovieni, și un început de Decembrie 2022 aflat sub auspiciile sărbătorilor de iarnă așteptate și pregătite cel puțin cu o lună înainte… Ziua întâiului de decembrie ne amintește că avem de sărbătorit o zi națională și anunță oarecum toate celelalte sărbători și tradiții specifice ultimei luni a anului. Frunzele pomilor fructiferi și a copacilor s-au scuturat o parte, iar cealaltă parte stă agățată de crenguțe, dar gata oricând de a fi repudiate… Mica vegetație începe să pălească și ea, dar pe la câmpie gerul nu a fost foarte insistent. Zilele au fost răcoroase, dar o răcoare care mie îmi place. În câteva zile am putut continua curățenia de toamnă prin grădină și chiar dacă sunt un pic în urmă, sunt totuși pe drumul cel bun… Finalul de an prilejuiește reflecții personale profunde și postul Crăciunului în care am intrat îndeamnă la moderație alimentară și la o atitudine pioasă față de tot ceea ce promovează spiritualitatea creștină…

Magia sărbătorilor de iarnă ne impresionează dintotdeauna pe toți, iar Moș Nicolae și Moș Crăciun sunt așteptați atât de către copii, cât și de către (copiii)-adulți… Farmecul zilelor de iarnă și a tradițiilor împletite cu credințele religioase de factură creștină mărturisesc despre o lume plină de mister semi-dispărută sub ochii noștri, dar care în prag de final de an smulge fiecăruia dintre noi dulci nostalgii, stări sufletești greu de definit și câte o lacrimă în colțul ochilor… Tehnologia, chiar dacă mai precară încă, ne-a scos din ghearele unui ”ev mediu întunecat”, dar dacă dorim să fim corecți atunci trebuie să spunem că sărbătorile de iarnă sunt despre spiritualitate, despre nașterea Domnului, despre vestea cea bună și despre căință și abia apoi despre deliciile cu care ne-am obișnuit. Problemele economice, sociale și politico-militare mondiale actuale îndeamnă suplimentar și în România la austeritate, la răbdare și înțelepciune !

Îmi manifest, de regulă intens, interesul pentru cuceririle tehnologice de calitate ale epocii postmoderne… Aș spune chiar că sunt fascinat și animat de ele. Recent am descoperit un articol pe contributors.ro al unui psiholog clinician român ( M. Toplean ) care a lansat o discuție cu fundamente științifice evidente. Autorul pune față în față copiii și tehnologia. Pe cea din urmă nu o definește ca fiind bună sau rea, ci consideră că o transformă în alb sau negru alegerile noastre. Raționamentul mi se pare absolut corect, iar tehnologia folosită corect, mai precis aplicațiile pe care aceasta le poate genera, este un bun comun, beneficiază de o întreagă infrastructură acum și a produs o transformare de ale cărei beneficii ne bucurăm cu toții în lumea occidentală. Din punct de vedere educațional-intelectual și psiho-mental, specialiștii occidentali optează pentru vârste ceva mai înaintate ale copiilor în momentul când iau contact cu această lume așa zis virtuală… De regulă însă, părinții își familiarizează copiii de foarte timpuriu cu tehnologiile și gadgeturile din motive obiective sau mai puțin obiective, uneori pentru că timpurile sunt de această factură, iar alteori pentru că așa e cool… Cred că de foarte puține ori este avută în vedere moderația necesității, iar copiii la rândul lor ajung întotdeauna la exces și la alegeri nefericite și nesănătoase. Efectele negative ale consumului de tehnologie la copii ( și la adulți ) sunt prezentate de către psihologul român, având la bază constatările cercetătorilor, astfel: memoria e substimulată; gândirea e mai puțin provocată, rămânând rudimentară; atenția și concentrarea sunt atacate direct; corpul are și el de suferit și creativitatea scade. Autorul mai face un pas și consideră că atenția este indispensabilă perceperii exacte a realității… ”Pentru a trăi ceva, orice, avem nevoie de atenție. De calitatea atenției depinde calitatea trăirii”. El continuă la fel de spectaculos și de relevant: ”Voința fără atenție este un nonsens: spre ce te îndrepți? Conștiința fără atenție este o imposibilitate, o aberație. Iubirea fără atenție: o vorbă goală… Fără atenție nu avem nimic”. Se propune practic un ”sunt atent (gândesc), deci exist”…M. Toplean subscrie ideii lui William James potrivit căruia realitatea nu există dacă nu o privești, dacă nu ești atent la ea… Subiectul mi s-a părut util și foarte interesant, de actualitate, dar m-a surprins că nu au fost prezentate mai consistent beneficiile tehnologiei care au smuls oameni din noroi la propriu. Rămâne să reflectăm la trinomul voință-atenție-realitate și ca umanitatea să ofere cele mai bune alegeri pentru binele copiilor în raportul cu consumul de tehnologie, și nu propriu zis de tehnologie.

Deosebit de adevărat este faptul că lumea noastră dincolo de a fi foarte complexă și în experimentarea unor progrese revoluționare, se află în multiple conflicte ideologico-politico-religioase, în ”permacrize” tot mai evidente și mai prelungi și obligată la mai multe tranziții fiind practic într-un moment de răspântie… Specialiștii au observat și au teoretizat stresantele tranziții care durează peste așteptări și care devin adevărate provocări pentru generațiile viitoare: o tranziție în regimul climatic al planetei, o tranziție energetică, o tranziție geopolitică, o tranziție tehnologică și o tranziție demografică… Aceste tranziții profunde parcurse de umanitate se împletesc și dau bătăi de cap gânditorilor planetei… Mi s-a părut însă frapantă și înfiorătoare opinia exprimată cu amărăciune într-un articol ( tot pe contributors ) de către Aurelian Dochia, economist român. El conchide dezgustat:” omenirea va progresa, ca întotdeauna în istorie, condusă de lene, de lăcomie și de frică, găsind soluțiile potrivite după ce le-a încercat pe toate celelalte”.

Pot să spun că găsesc timp, după satisfacerea activităților curente, pentru lectură și pentru continuarea unor proiecte personale. Am ieșit un pic și la marginea localității natale pentru puțin aer curat și pentru o plimbare. Mica mea drumeție a prilejuit culegerea de măceșe și de păducel… Mă simt mult mai fortificat după o delectare de acest gen și regret că nu am mai alergat ceva mai consistent în ultima vreme. Planific de mai multă vreme o călătorie mai lungă în scop turistic și recreativ, dar destinațiile sunt mai multe și nu știu cu care să încep…

Zeița Artemis a plecat pe urmele fratelui geamăn Apollo și misiunea NASA a ajuns pe Lună… Evenimentul este epocal și stârnește multe emoții printre specialiști. Pasul cât de mic ar fi, tot mare îl considerăm pentru omenire, nu? Iar misterele Cerului ne dorim să le deslușim cât mai corect și complet pentru succesul speciei umane… Mă gândeam, în acest context, la profunzimea unui haiku personal: ”stau vrăjit de cer/ multe par a fi, dar nu-s;/ luna nu e stea…”

Ziua Națională a fost sărbătorită corespunzător și a bucurat vânătorii de zile libere… Urez perenitate maximă României și multă sănătate românilor de ziua lor și adresez tuturor versurile pline de înțelepciune ale lui Solon: ” De vrea Zeus și-or vrea zeii fericiți, fără de moarte,/ Țara noastră n-o să piară de pe lume niciodată…” și tot omul de stat atenian, poet și legislator spunea: ” Dat-am la popor atâtea drepturi câte să-i ajungă/ Neștirbind a sa cinste, nici poftind-o pentru mine/ Celor ce aveau puterea – pizmuiți pentru avere – / Nu le-ngăduii să aibă niciun lucru pe nedrept…”

Aș dori să închei cu un sonet personal, cu riscul de a mă repeta, publicat și anul trecut în contextul perioadei Adventului, alături de coronița și lumânările specifice:

“La Naşterea Domnului”:

Naşterea Domnului să vă găsească

cu sufletul curat şi împăcat deplin

şi minunaţi de taina cea cerească:

să iubiţi pe celălalt ca un creştin…



Frumosul staul, magii, ciobanii şi Maria,

Fecioara Născătoare, să le-aveţi

ca o icoană, iar binele nămeţi

să revărsaţi, cinstindu-L pe Mesia.

Şi de ar fi ca Răul să vă dea târcoale,

să nu lăsaţi cumva să biruiască:

priviţi la Pruncul Sfânt ţinut în poale … ,



rugaţi Treimea ca să vă miluiască,

ţineţi zile de post; Hristos e Soare … :

El vrea şi poate ca să ne mântuiască !”

Vă doresc o lună Decembrie 2022 magică, divină și prosperă !

”Pilaștrii Creației”, Premiul Nobel 2022, ”despre Schengen și Socrate”, ”lebăda dormind pe lac” … !

Un final de Octombrie 2022 greu de definit, când mai însorit, când mai înnorat și puțin umed, specific toamnelor lungi care îndeamnă la visare sau care prilejuiesc melancolii deopotrivă, și un debut de Noiembrie 2022 în același ton cu zilele lunii plecate. Deși n-aș fi crezut, toamna a fost destul de generoasă și de călduroasă, iar frunzele copacilor și pomilor fructiferi abia acum se scutură și sunt arămii. Mica vegetație încă mai rezistă prin regiunile de șes și datorită ploilor căzute prin grădini, salata și mărarul pot fi văzute firave, dar totuși încolțite și vii, răsărite în urma scuturării necontrolate a semințelor la început de toamnă… Tot gospodarul se străduiește să strângă toate roadele la timp și să pregătească terenul pentru primăvara viitoare. Micul grădinar din mine acționează și el în acest sens, dar încă grădina nu este pregătită pentru viitorul an. Îmi amintesc o constatare splendidă (aforistică) a lui Albert Camus: ”Toamna e a doua primăvară. În acest anotimp fiecare frunză devine o floare”…

După prima decadă a lunii, ziua orașului Oradea ( 12 octombrie ) a fost sărbătorită în condiții de normalitate. Într-una dintre zilele următoare am putut surprinde atmosfera de sărbătoare din zona centrală a orașului… Spre sfârșitul lunii octombrie 2022, de chiar ziua sărbătorii Sf. Dumitru, am spus cu mare emoție un căduros și sincer ”La Mulți Aaani … !” mamei, care a împlinit vârsta de 75 de ani, adică trei cvartale de secol… Mă bucur să o văd în continuare optimistă și relativ sănătoasă și dacă la toate cele bune din viața ei am putut contribui și eu cu un pic, mă declar mulțumit…

Premiul Nobel este unul deosebit de renumit și de râvnit în întreaga lume. Evident, există și contestatari ai acestuia sau persoane care susțin că acest premiu nu mai este ceea ce a fost odată, că unele nominalizări sau premii obținute sunt discutabile. Cu toate rumorile, decernarea Premiului Nobel stârnește în fiecare an emoții deosebite, iar în acest an el deja a fost oferit pentru literatură, pentru pace, fizică, medicină și chimie. Nobelul pentru Literatură a fost oferit în anul 2022 autoarei franceze Annie Ernaux. Opera literară a scriitoarei franceze este în esență una autobiografică, iar textul scrierilor sale devoalează rafinament și acuratețe. Premiul Nobel pentru Pace 2022 a fost acordat în contextul războiului din Ucraina… Activistul belarus pentru drepturile omului Ales Bialiațki, organizația rusă pentru drepturile omului Memorial și organizația ucraineană pentru drepturile omului Centrul pentru Libertăți Civile, un trio memorabil, au obținut Nobelul pentru Pace 2022. Premiul Nobel rămâne un reper al valorilor universale dedicate progresului (științelor), excelenței, creativității, libertății de exprimare și a drepturilor omului. Comediantul Steven Wright spunea cu umor:” Aș face crimă ca să obțin Premiul Nobel pentru Pace”. Așadar, ai grijă la ceea ce-ți dorești… În esență, cu foarte puține excepții, o pleiadă de oameni de știință și de cultură au fost distinși, în ultimul secol, cu fabulosul premiu, în drumul lor spre astre și în aspirația lor către universalitate… Noi, însă, românii, rămânem cu un gust amar; Nobelul nostru e mitul contelui Dracula și se pare că doar el mai atrage de Halloween personalități și magnați ai vremii… Așadar, Happy Halloween … !

Mă tot încăpățânez să visez la călătorii galactice și NASA m-a împins încă o dată înspre o stare de visare cosmică incredibilă… Renumitul James Webb a surprins ceea ce oamenii de știință s-au grăbit să numească pilonii ( stâlpii ) Creației. Eu am dorit să fiu mai poetic și mai profund și am numit imaginea fabuloasă: Pilaștrii Creației ! Imaginea splendidă a unei realități aflată la peste 6.500 de ani lumină distanță de noi se aseamănă cu un Pardos stilizat aflat de pază, un protector al cosmosului și al galaxiei noastre. Putem constata astfel cât de măreață este Creația Ta, Doamne, cât de mici suntem noi și câte lucruri interesante, foarte multe, mai avem de învățat până când vom fi capabili să călătorim prin spațiu, noi, specia noastră, numită ( pe drept oare?!) homo sapiens sapiens… Sau poate chiar un heruvim sau un serafim invizibil păzesc intrarea și ieșirea în și din lumea noastră… De fapt, nici nu mai contează, e vorba doar de imaginația noastră care, zic eu, tot de sorginte divină este… Cu adevărat important este însă a visa, a-ți imagina lucruri care par imposibile și la fel de important este ca aventura omenirii în domeniul cosmic să continue. Per aspera, ad astra, nu? Pe cărările Universului, presărate cu stele și luceferi, rătăcește eul fiecărui visător la libertate, la marea evadare, la călătorii fabuloase…

Zilele s-au scurs pe nesimțite și ne găsim, ușurel, pe final de an… Greutățile cotidiene, financiare și economice, sunt resimțite însă și reclamate de către fiecare cetățean. Speranțele că războiul din proximitatea noastră va îngheța măcar odată cu venirea ”frigului” sunt zădărnicite și lumea tremură la toate consecințele internaționale existente sau care se profilează la această criză continuă și globală din ultimii ani. Buzunarele tot mai subțiri și mai solicitate ale tuturor sunt dovada cea mai evidentă a perioadei foarte dificile pe care o traversăm… Sperăm din nou că România va intra în spațiul Schengen și unii români chiar am merita acest cadou din partea oficilităților europene, dar există și fobii privind o eventuală criză politică în țară sau privind un nou puseu al corupției pe plaiurile mioritice. Puținii lideri obiectivi, bineintenționați și echidistanți sunt prea repede ostracizați de ”cetatea” lor precum Socrate în orașul său Atena. Xenofon spunea în ”Amintirile despre Socrate”: ”Toată viața lui, Socrate le-a dăruit tot cea ce avea mai de preț acelora care voiau să profite, căci i-a făcut mai buni pe cei care poposeau în preajma lui”. Tot el se întreba:”Cum s-a putut, după toate acestea, ca Socrate să fie acuzat?” Socrate a fost acuzat că strică tineretul, dar Xenofon mărturisește că Socrate ”vorbea așa cum gândea”, deci învăța pe oricine cu convingerea că realizează un lucru bun și nu avea din asta vreun interes.

Aș dori să închei cu un haiku personal:

zorior de ziuă:

lebăda dormind pe lac

stuf trezit de vânt…

Vă doresc o luna Noiembrie 2022 superbă, lipsită de griji și prosperă !