”La Calea Lactee”,”Drumul spre Libertate”, Ziua Limbii Române, stau diamantele … !

Un final de August 2021 petrecut cu gândul la vara care e pe cale să ne părăsească și un debut de Septembrie 2021 care ne obligă să constatăm că toamna s-a făcut prezentă prin dimineți răcoroase chiar dacă plăcute și preferabile nopților și zilelor caniculare. Strugurii încep să se coacă deși sunt mai puțini decât în alți ani și celelalte roade sunt și ele tot mai rare și mai puțin îmbucurătoare. Luna septembrie este una interesantă și una care poate prilejui reflecții și bilanțuri după principiul ”toamna se numără bobocii”. Merele, perele și gutuiele bucură și ele cât de cât ochii, dar graurii dau târcoale prin curți și grădini și provoacă pagube importante. Cinci iepurași albi ( belgieni) au văzut și ei lumina zilei de curând, iar eu le-am acordat din păcate prea puțin atenția… În rest, ne bucurăm că e cât de cât liniște și pace, deși prețurile tot mai ridicate și neajunsurile sunt resimțite tot mai acut de către populație.

Mă încearcă amintiri și sentimente nenumărate în aceste zile cu atât mai mult cu cât se apropie ziua mea de naștere și au trecut treizeci de ani de la momentul în care am împlinit patrusprezece ani și solicitam pentru prima dată eliberarea unui buletin (atunci)/cărți de identitate… Câte lucruri au avut loc de atunci în viața mea și câte lucruri s-au întâmplat la nivel național și internațional…?! Pierderea tatălui m-a afectat cel mai mult, îl visez și acum uneori pe acasă, iar prezența mamei acasă, ea fiind energică la o frumoasă vârstă, îmi este ca o nălucă reflectând nerealizările mele și neputința de a ne oferi o viață mai bună. În același timp, încă îmi reproșez că în copilărie n-am știut să mă apropiu mai mult de bunicul din partea mamei care din cauza singurătății a căzut ușor-ușor în patima băuturii… În prag de toamnă simt deci o nostalgie amestecată față de lumea care a fost odată și adierile autumnale mă fac să mă gândesc la anul viitor. Au trecut trei decenii, atât de intense de altfel, de când absolveam școala gimnazială și regret doar că evoluțiile tehnologice pozitive nu au avut loc mai repede. În felul meu, m-am pregătit pentru viitor fără a cere societății nimic în afara minimulul fair-play și cred că încă mai am o mulțime de lucruri de oferit. Lumea noastră e tot mai sărăcă însă din cauza caracterelor defecte ale contemporanilor și metafizicul ne ceartă astfel și ne pedepsește să ținem creștetul în pământ… Îmi voi sărbători ziua de naștere cu moderație, aproape în singurătate, încercând să mă relaxez, dar imaginea teraselor ticsite cu clienți peste tot în lume și a evenimentelor/nunților care nu se mai termină îmi demonstrează cât de inconștientă și lipsită de aspirații celeste este populația…

O expoziție inedită a fost lansată la Oradea încercând să mărturisească despre democrație și libertate și despre ororile care pot avea loc atunci când autocrația se impune și obligă la supunere membrii societății respective. Jurnalista belarusă Nadia Bujan a fost autoarea acestei expoziții care a ființat în aer liber în Piața Unirii din orașul de pe Crișul Repede. Ziua lansării a fost una ploioasă și mi-am dorit atât de mult să particip, dar norii amenințători m-au făcut să mă răzgândesc. Am vizitat-o însă într-una dintre zilele următoare. Expoziția prezintă lipsa de șansă a celor care luptă pentru libertate în Belarus. Imaginile care au fost salvate sunt înfiorătoare prezentând ”eleganța” cu care a fost pus bocancul pe fața celor care au îndrăznit să viseze… Bineînțeles că suntem cu toții conștienți că estul și sud-estul european se găsește într-o poziție geo-strategică dificilă și sensibilă… În rest, Dumnezeu să ne aibă pe toți în pază… ! Aș mai adăuga doar că libertatea este o aspirație absolut firească a spiritului uman, aș spune că spiritul e libertatea în esență pură. Astfel și N. Berdiaev spunea : ”Spiritul e libertate, nu cunoaște constrângerea lucrurilor obiective”… Protestele din ”lumea noastră” de la San Francisco până la Urali nu mai sunt despre sau cu Dumnezeu, am spune ”Dumnezeu a murit”, ci este în majoritatea situațiilor despre forța motrice care ne înrobește și doar unii filtrează rațiunile ideologice, culturale și civilizaționale ale demersului lor… Expoziția ”Belarus – drumul spre libertate” a impresionat !

Ceva mai la est, fundamentalismul religios în aparență pare a fi victorios… După 20 de ani SUA a decis retragerea din Afganistan și talibanii au primit astfel apă la moară. Firava rezistență afgană rezistă în valea Panjshir, iar retragerea americană precipitată a creat un vortex și un fior în întreaga lume. Imaginile emoționante oferite de televiziuni cu afgani care doreau să părăsească țara prin aeroportul din Kabul ne-au asaltat și ne-a întristat vestea decesului soldaților americani și a civililor în urma atentatului de la aeroport. Nu cred că SUA și-a demonstrat vulnerabilitatea astfel. Cred însă că retragerea trebuia pregătită mai bine. Potențialul logistic și militar al SUA este imens și unele analize au simulat o confruntare simultană a SUA cu China și Rusia… America preferă o abordare mai strategică și mai abstractă în Orient și Pacific și se concentrează mai atent către problemele interne. Cu toate acestea 11 septembrie 2021 va fi umbrit de tot ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni… Iar celor puțini care sunt cu mintea către alte zări le adresez un haiku personal: ” la Calea Lactee -/ din sfârcul zeiței curge/laptele matern…”

Ziua Limbii Române a fost sărbătorită la 31 august prin postări cu urări generoase inclusiv de la autori din străinătate. Urez și eu La Mulți Ani, Limbii Române și adaug un aforism personal: ”Limba (română) este un templu al poporului în care cugetăm zilnic și facem rugăciuni pentru mântuirea sufletului care aspiră la armonia și graiul universului”.

Incendiile au înfiorat în Grecia, Turcia, Rusia sau Canada la fel ca inundațiile în lunile trecute în Germania. Veștile rele au devenit o constantă, iar lucrurile bune se mai întâmplă din când în când pe Instagram și Pinterest… Valul patru pandemic este în desfășurare și trebuie luat serios în seamă. Recunosc că am fost deosebit de mândru când mi-am descărcat pe smartphone certificatul digital european de vaccinare și ulterior l-am printat.

Printre toate celelalte lucruri care iau fața cotidianului abia mai e loc de literatură, artă, cultură, de activități cultural-științifice. Nu prea mă mulțumește nivelul la care se publică sau creează. Mi-aș fi dorit evoluții mult mai spectaculoase în aceste domenii și în calitate și de autor ar trebui să țin cont de ceea ce mi-aș dori sau și-ar dori cititorii. Mă îndrept când va fi să se concretizeze și către domeniul SF, dar mi-aș dori să valorizez latura educativă în acest gen. Un Ahab modern caută ”balena albă” la marginile universului…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

”stau diamantele…

stau diamantele vrăjite

de a luminii scăpătare;

de întuneric absolvite

stau diamantele vrăjite…

reflexiile infinite

doinesc a binecuvântare,

stau diamantele vrăjite

de a luminii scăpătare…

Vă doresc o lună Septembrie 2021 superbă, răcoroasă și benefică … !

Mărțișor 2021, Perseverance,”Unde ești copilărie?”, ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” … !

Zile de Februarie 2021 trăite, cu sufletul la gură, în așteptarea primăverii și un început senin de Martie 2021. Iarna nu a fost însă deloc capricioasă sau câinosă, mai ales la câmpie. Temperaturile au fost relativ ridicate, iar soarele a mângâiat părintește glia care a început să freamăte. Simțind zefirul favorabil, tulpinițe de garoafe, ghiocei sau viorele se înălță încetișor, trezite la viață. E felul lor de a spune ”suntem minunea primăverii” și ”bună dimineața”. Spectacolul reînvierii naturii este continuat de corcodușii care se grăbesc să înflorească în curând și la un cot distanță doar de caișii extra-timpurii. Cred însă că iarna va mai avea câteva reveniri scurte până la resemnarea definitivă. Am început munca prin grădină și, deși am fost ocupat cu altceva, am reușit să mențin curățenia pe care mi-o doresc și să admir minimele rezultate. Căpșunile s-au trezit și ele, pomii fructiferi se dezmorțesc și , bucurie maximă, se pare că smochinul plantat în toamnă s-a prins. Verdele la care am pus umărul mă liniștește, mă fortifică și mă extaziază.

Mărțișorul a venit și în acest an m-a găsit acasă. Bucuria a fost maximă deoarece doi ”ghiocei”, două ieduțe s-au născut chiar în această zi și sunt foarte energice. În rest, am fost destul de ocupat cu celelalte probleme intelectuale. Mă bucur că sunt sănătos și că nu am vreo problemă de sănătate sau chiar coronavirus în această perioadă atât de sensibilă și dificilă din punct de vedere medical. Se spune prin popor că, în primul rând, fiecare om este medic pentru el însuși.

Redeschiderea școlilor a deschis porțițele speranțelor, deși au existat voci care au susținut că autoritățile s-au cam grăbit. Deplâng experiențele micuților care au ratat liniștea unduirii degetelor la concretizarea primelor litere sub îndrumarea învățătoarei. ”Ma-ma” sau ”Ana are mere” au fost lipsite de farmecul și magia momentului emoționant și clasic. Mai mult decât orice, cred că primul an de școală (nici măcar cel de la grădiniță) este atât de special și de neuitat. Personal, am mers la șase ani în clasa întâi și știam să număr, să socotesc, cunoșteam literele atunci, dar îndrumarea învățătoarei și sfaturile ei mi s-au părut providențiale. Din păcate, caligrafie se mai face cu adevărat doar în primul an de școală.

Mi-au plăcut toate disciplinele, considerând că din toate poți învăța lucruri utile, deci și matematica… ! Îmi amintesc că prin clasa a treia învățătoarea a avut o inspecție. Era la geografie. Iar eu am fost scos la hartă. Nu pot să-mi explic cum, dar m-am trezit detaliind și explicând resursele României de parcă aș fi fost specialistul la un summit modern în străinătate. La câte o întrebare scurtă a învățătoarei, eu răspundeam dezvoltând și făcând conexiuni și cu alte discipline. Abia mai târziu am realizat naturalețea și originalitatea momentului. Atât învățătoarea, cât și asistența a rămas fără cuvinte, ascultându-mă… Asta este de fapt inocența și prospețimea copilăriei. Și vorba versurilor: ”Unde ești copilărie?”, cu alaiul tău cu tot…

În plan național, în ciuda unor inconsecvențe, este totuși o relativă liniște. Partidele aflate la guvernare își pot lansa proiectele și inițiativele, adnotate de firava opoziție din când în când. Pandemia este în continuare amenințătoare, iar Europa încă este în cumpănă în privința acestei infecții. Se speră însă ca până la vară situația să fie tranșată în favoarea normalității și a civilizației.

În SUA, noua administrație instalată încearcă să-și definească propria viziune și optică, iar președintele american Joe Biden a salutat succesul amartizării roverului Perseverance. Un moment istoric pentru umanitate. Cel puțin asta susțin oamenii de știință și ufologii. În același timp, treburi mai pământene obligă la monitorizarea tensiunilor care se întețesc în Africa și Orient. Și nu întâmplător, Cicero spunea:” Inter arma silent musae” (Când armele vorbesc, muzele tac).

Am reflectat un pic asupra locului pe care îl ocupă literatura și artele în general în viețile noastre și cât de active sunt de fapt ele. Sau tehnologiile noi… Nu sunt tocmai mulțumit în privința modului în care se promovează toate. Ori nu prea o fac deloc, ori o fac strident și regretabil. De cealaltă parte, subcultura a căpătat o popularitate de invidiat, împreună cu melodiile însoțite de mesaje teribiliste și nespecifice civilizației. În aceste condiții se mai străduiete cineva să recite Odiseea lui Homer în limba greacă veche? Și doar unii abia mai putem îngăima, precum o rugăciune: ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ și nu ucid/ cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc/ în calea mea/ în flori, în ochi, pe buze sau morminte”… (Lucian Blaga)

În zilele în care am ieșit pe la oraș am lăsat câte un exemplar din ultimele mele volume apărute noului director al Revistei Familia și am încercat să surprind orașul așa cum este el într-o zi oarecare. Dar mai cred că doar noaptea se văd cu ochiul liber stelele. Un vers interesant al poetei antice Sapho spune: ”Se cufundă-n mare luna/ Și pleiadele; e miezul/Nopții,/ Anotimpul trece,/ Singură stau de veghe”.

Aș dori să închei cu un triolet personal:

ce o fi viața, ce e omul?

”ce o fi viața, ce e omul?

Exist eu oare? Suntem doar vis?

Întreb o floare, întreb spânul… :

ce o fi viața, ce e omul?

Tot cercetez, caut răspunsul

neliniștei de necuprins…

ce o fi viața, ce e omul?

Exist eu oare? Suntem doar vis?”

Vă doresc o lună Martie 2021 superbă, prosperă, inspiratoare și alături de cei dragi … ! La Mulți Aaani, tuturor doamnelor și domnișoarelor și o primăvară senină … !