Planeta – casa noastră, “Prince of Persia”, Conu` Leonida, Gânduri la început de an !


Un Ianuarie 2020 generos sub aspect meteorologic și un debut de Februarie 2020 neașteptat de călduros. Doar în câteva zile pe săptămână frigul proverbial al perioadei traversate s-a sumețit cât de cât. Nopțile lungi sunt singurele care confirmă anotimpul, iar în zilele geroase vrăbiuțele și pițigoii sunt într-o alertă mai mare, căutând hrană, fiind mai grăbite în toate acțiunile lor. Două mici hrănitori pe care le-am pus în curte parcă fidelizează aceste mici înaripate. Curând ceea ce părea neverosimil devine o proprietate pe care și-o revendică fiecare dintre ele. Din fericire repausul vegetativ nu este perturbat momentan, deși există zone din țară unde este invocat și acest aspect. Oamenii în general au devenit ceva mai sedentari. Ei preferă micile activități de pe lângă casă și se aventurează doar dacă este vorba despre activități recreative de sezon. Într-o oarecare măsură, niște fructe frumoase la toamnă se pot pregăti încă de pe acum… Îmi amintesc iernile mult mai grele cântate într-un fragment de către Alceu: “Ninge. Zeus de sus din ceruri/Ne trimite iarna grea/Apele sunt înghețate/Toate sloi”.

Încerc să mă menajez cât mai mult posibil, dar unele indispoziții tot se depun. Nemulțumirea personală în plan financiar și poate chiar profesional sunt doar două dintre punctele nedorite care mă preocupă. Cel mai neplăcut este faptul că vina nu este a mea, ci a societății în care trăiesc, chiar dacă sunt convins că peste tot sunt probleme. Cel mai mult mă deranjează că mie nu mi se întâmplă chiar dacă merit, că pentru mine nu funcționează chiar dacă sunt îndreptățit. Mă surprinde și mi se pare incredibil elanul inerțial în care se lasă cuprinsă toată societatea sau modul în care persoane din alt orizont cultural pretind funcții retribuite la nivel occidental. Societățile, deși într-o schimbare fără precedent în ultimele decenii, nu au reușit să sădească și etica sau să cultive oameni integri decât în ediție limitată. “Sapă numai, sapă, sapă/până dai de stele-n apă”…, vorba marelui poet.

Există momente când lumea vibrează având propriile temeri sau agitându-se suplimentar și alarmându-se peste ceea ce este cunoscut a fi ritmul firesc. Văd anul 2020 ca o piatră de hotar și chiar cred că dincolo de deceniul trei al acestui secol umanitatea ar putea să se reinventeze. Anul a debutat vijelios, mai furtunos decât ne-am fi gândit vreodată. În S.U.A., o decizie a președintelui american a curmat viața unui mare general iranian implicat la nivel înalt în problemele Orientului Apropiat și Mijlociu. Isteria a cuprins rapid întreaga planetă: debutul celui de-al treilea război mondial, apocalipsul etc. erau doar câteva dintre opiniile vehiculate. Întotdeauna spiritele sunt foarte agitate, stând toți ascunși în dormitoare precum Conu` Leonida față cu reacțiuneaPrince of Persia fascinează pe occidentali și e posibil ca unii să-și fi căutat volumele și filmele din acest gen de prin dulăpioare. Cred că acțiunile teroriste trebuie sancționate cumva și că lumea musulmană trebuie să găsească resursele de a impresiona altfel. Un gazel pe zi, algebra exersată permanent, iar din Coran citirea versetelor pacifiste ar putea fi un bun început. Cu siguranță americanilor nu le place să fie ignorați sau provocați. Într-o incertitudine atât de ridicată și în mijlocul unor amenințări atât de mari este o minune că populația rezistă în condiții atât de precare. Este inutil să ne întrebăm cum ar arăta planeta noastră dacă suprafața terestră ar fi fost doar pe jumătate față de cea existentă. Cum s-ar fi scurs secolele în condițiile respective, contactele și mobilitatea fiind mult mai ridicate…În cele din urmă totul s-a calmat fără repercursiuni imediate nedorite.Omar Khayyam spunea atât de înduioșător într-un catren: ” Universul e un miraj. Viața – un vis”.

Emisfera sudică s-a înfiorat în ultimele luni. Continentul australian a fost supus unor încercări deosebit de mari. Toate sursele au evidențiat dimensiunea dezastrului și neputința oamenilor. Plante și copaci seculari, animale până atunci zglobii au căzut victime incendiilor care au luat amploare permanent fără posibilitatea de a fi stopate. Din nefericire, Australia este de acum dovada vie că ceva s-a întâmplat cu planeta noastră și că omul trebuie să găsească mijloace și metode mai eficiente pentru a trăi și crea. Cangurul – animalul simbol al Australiei, koala de asemenea, împreună cu alte sute de specii de animale, insecte, copaci și plante sunt amenințate chiar cu dispariția și au habitatul mult restrâns. Visez la o reinventare paradisiacă a planetei, la o planetă verde, și tot ceea ce s-a întâmplat mi s-a părut îngrozitor. Locuitorii trebuie să fi fost profund marcați și afectați de iadul care s-a instaurat în apropierea lor. Un eșec climatic răsunător care trebuie să ne pună serios pe gânduri pe toți. Recunoaștem cu toții atunci când spunem atât de simplu și de profund: “Planeta este casa noastră”… De cealaltă parte știrile venite din China privind virusul care s-a răspândit deosebit de rapid a îngrozit toată suflarea. În mijlocul atâtor probleme este de mirare că o anumită stabilitate se menține și că se găsesc soluții în timp util…

În această prima lună a anului evenimentele locale care mi-au atras atenția au fost prea puține, iar eu am fost mai puțin activ… Poate ar fi trebuit să merg și pe la teatru,dar mai este timp încă. Clipele de destindere mi le rezerv la un fresh, ceai sau capucino, iar biblioteca a devenit oarecum cafeneaua cititorului. Se apropie ziua îndrăgosiților și poate atunci reconcilierea generală va fi posibilă și vom încerca să fim mai atenți cu celălalt și mai buni. Aflat acasă în majoritatea timpului îmi organizez propriile materiale și continuu să duc la bun sfârșit câteva proiecte, iar în timpul liber găsesc de făcut câte ceva prin curte și grădină.

Vă doresc o lună Februarie 2020 memorabilă, benefică și plină de iubire … !

 

Welcome 2020, “Perseidele”, A cincea forță, Renaștere … !


Un sfârșit de 2019 aflat sub emoția sărbătorilor de iarnă și un început de 2020 trăit cu speranțe reînnoite și cu beatitudinea unui nou început care ne mângâie de fiecare dată după primele clipe ale anului. Schimbarea prefixului credem că este de bun augur și poate 2020 va descătușa energii, va fi unul psihologic, epocal chiar. Merită să fim optimiști și chiar avem motive aș zice eu, dar trebuie să ținem cont și de greutățile pe care ni le-am făcut uneori singuri. Temperaturile au fost îngăduitoare până într-atât încât iubitorii sezonului de iarnă și de schi au cerșit zăpadă. Nopțile sunt totuși destul de reci, etalând o boltă distantă și impresionantă de cristal.

Majoritatea zilelor le-am petrecut la domiciliu străduindu-mă să-mi mențin optimismul și să ignor unele perspective mai sumbre. Călătoriile virtuale mă mai animă uneori în lipsa celor reale pe care nu mi le pot satisface în totalitate. De fapt dacă ar trebui să-mi satisfac totul din categoria travels (călătorii), sincer nu știu când aș termina. Situația financiară nu este nici ea pe roze, dar imaginația, speranța și dispoziția interioară pot mobiliza orice ființă, o pot distinge și pot constitui un punct de plecare sănătos pentru soluționarea problemelor și neîmplinirilor de moment. Sărbătorile de iarnă sunt în primul rând un prilej de înaltă bucurie, un prilej de a privi spre celălalt și spre tine cu intenția de a deveni mai solidari și umani, dar și un moment al anului când introspecția și analizele diverse sunt inerente și notele de optimism sunt afectate, deși se mențin doar datorită nevinovăției perioadei traversate. Lumea e în mișcare și a te închide în tine și izola precum un personaj kafkanian nu e o soluție. Câteva ieșiri în afara localității locale și grija față de câteva animale domestice sau față de tot ceea ce e în amorțire prin grădină sunt motive serioase pentru a mă fortifica și înviora trupește și sufletește. Avansez lent cu câteva proiecte literare personale, dar sunt bucuros că ating și depășesc de fiecare dată calitatea minimă pe care mi-o doresc. În zilele când m-am găsit pe la Oradea am putut admira târgul de Crăciun și restul orașului strălucitor, cel puțin în zonele sale centrale. Biblioteca a fost colindată aproape zilnic, fiind implicată și pătrunsă de atmosfera candidă a sărbătorilor de iarnă. Urbea a fost cucerită de expoziții,vernisaje și lansări de carte, iar singurul regret a fost că pe Crișul Repede n-am mai văzut îndrăgitele lebede, ci doar câteva perechi de rațe sălbatice. Acasă ajutând pe mama în bucătărie, în amintirea excursiilor din vest, am preparat un striezel care a ieșit bine rumenit și a fost deosebit de gustos și conformându-mă tradiției un pește la cuptor.

O lansare de carte la Librăria Humanitas Oradea mi-a prilejuit întâlnirea cu iubitori de carte, de cultură din județ. Participanții au putut admira, înaintea lansării, oferta de carte foarte diversificată și deosebit de atractivă a librăriei. Colecția de povestiri (short stories) “Perseidele” a lui Mircea Pricăjan a fost recenzată de către distinși invitați: Dan-Liviu Boeriu, Marius Miheț. Măiestria autorului prezintă socialul românesc și captivitatea acestuia aflat în mrejele neputinței și a eternelor întoarceri, dilemele interioare reflectate și consumate meteoric. Autorul prezintă cu amărăciune și într-un stil existențialist și pragmatic, lipsit de spiritualitate, dar realist, ipostazele personajelor din povestirile sale, devoalând grotescul fazelor traversate de către indivizi și societate. Epilogul – “Sub nori, lumea asta” – postulează că nici măcar șansa venită prea târziu nu poate soluționa ceva, ci posibil- ca o parodie neagră – accentuează contradicțiile interioare. Basil Anatol nu devine fericit la bătrânețe în urma câștigării unui circuit european și nici după parcurgerea city-break-urilor prin capitalele europene. “În zadar a mai ridicat ochii spre cer, plin de speranță, degeaba a scrutat peticeala norilor. Sentimentul de abandon era acolo”. Aș reproșa doar stilul retro ortografic utilizat de către autor și faptul că (aproape sigur din cauza unei erori de redactare) s-a strecurat în text în locul basculanta cu balast – <<basculanta cu balastru>>.

Reflectam de ceva vreme la finitudinea cunoașterii umane în ciuda faptului că tot ceea ce se cunoaște este sistematizat pe domenii și pare ( chiar este în acest moment al evoluției) atât de vast… Apostolul Pavel spunea că “în parte cunoaștem”, iar Sf. Ioan Gură de Aur îl completa spunând că nu cunoaștem nici a mia parte… Recent o echipă de cercetători a anunțat că sunt convinși că au detectat o a cincea forță în univers. O parte a celor mai optimiști au spus că de fapt există chiar mai multe forțe. Anticii chiar dacă supertițioși și venerând numeroase zeități au pus un accent mai mare pe capacitățile intelectului uman spre deosebire de creștini care s-au împăcat cu ei înșiși și au lăsat totul în grija lui Dumnezeu. Cu toții erau însă în căutarea împlinirii și fericirii pe care au înțeles-o în felul lor. Aristotel spunea: “Așadar, fericirea pare a fi ceva desăvârșit și de sine stătător, ea fiind scopul final al activităților (ființelor)”. Sunt în căutarea fericirii chiar și persoanele de vârsta a treia deasupra cărora, așa cum subliniasem mai sus, sentimentul de abandon planează. Însă și mai vechiul Sofocle se întreabă în vers, prin gura corului din Oedip Rege, despre plinătatea și persistența acesteia: “Cine a fost vreodată-n stare/să-și ducă pân-la capăt fericirea?/Ea dăinuie cât să pară/C-a fost astfel trăită, și-ndată asfințește…”

Anul Nou a venit astfel și am fost deosebit de nerăbdători să-l primim. El aduce,în ciuda speranțelor noastre, unele îngrijorări și perspective negative. Brexit-ul va deveni cel mai probabil o realitate în mai puțin de o lună și nu ne rămâne decât să sperăm că relațiile de orice fel post-brexit vor fi la fel de bune pentru ambele părți și că ambele părți vor suferi cât mai puțin. Tensiuni internaționale mai vechi par a se acutiza și marii actori internaționali s-ar putea dovedi copleșiți de propriile probleme. România se găsește în an electoral și grijile social-financiare nu sunt de neglijat. Publilius Syrus spune cu convingere în maximele sale: “Cui i se îngăduie mai mult decât i se cuvine, vrea mai mult decât i se îngăduie”. Dorind să rămân totuși pe o traiectorie optimistă vă propun un haiku propriu intitulat ochi-lacrimi-renaștere: “din nimb de spirit/se scurg perle de cristal/hrănind glia vieții”. Fie ca din greutățile și neîmplinirile noastre, care ne smulg lacrimi, să avem puterea de a erupe și de a renaște.

Vă doresc un an 2020 mai bun decât tot ceea ce ați trăit până acum și care să pună bazele unor succese notabile în anii următori … !

 

Sărbători de Iarnă, “T-r-e-i-z-e-c-i de Ani”, “La Naşterea Domnului”, despre Carte … !


Zile minunate, magice dintre noiembrie şi decembrie 2019 aflate în această perioadă feerică a Sărbătorilor de Iarnă. Emoţiile şi amintirile ne copleşesc şi totul din jur ne îndeamnă să trăim bucuria naşterii Pruncului Sfânt şi să conştientizăm valoarea culturală şi universală a creştinismului. Totul pe mica şi diversa planetă albastră vibrează (mistic,magic sau tainic) şi misterul hristic îngemănat cu elementele tradiţionale nord-europene ne animă, ne mobilizează şi ne farmecă… Entuziasmul general este situat la cote incredibile şi atenţia faţă de celălalt contează, chiar primează uneori… Colindele sunt aşteptate, cetina de brad, vâscul şi gutuiul purificatoare sensibilizează, iar ceasul teluric-astral este pregătit să-şi mai spună încă o dată povestea. Împrejur temperaturile au mai scăzut puţin, dar acest lucru este un dat firesc… Suntem predispuşi să ignorăm acum grijile şi neîmplinirile şi să privim mai senini către viitor sau către noul an care este tot mai aproape…

Deşi îmi planificasem să particip la mai multe evenimente şi expoziţii, am tot amânat deoarece în marea majoritate a cazurilor subiectele deja le abordasem anterior. În localitatea natală lucrurile nu au cum să evolueze decât în ritmul unei localităţi oarecum semi-urbane care se găseşte între cele mai mari oraşe ale judeţului ( Oradea şi Salonta ). Schimbarea mijloacelor de producţie şi de trai în ultima sută de ani a condus pe la noi şi la progrese, dar şi la regrese şi la inadaptabilitate, în general… În fine, ar mai fi multe de spus dacă mi-aş propune să fac un studiu pe această temă, dar câteva aspecte pot fi privite şi prin prisma întrebării cetăţeanului turmentat al lui Caragiale: “eu cu cine votez?” Şi pentru că tocmai am traversat o perioadă deosebit de intensă din acest punct de vedere, cred că noua etapă spre care România ar dori să se îndrepte ar putea deveni dinamică şi provocatoare dacă am dovedi stabilitate şi consecvenţă în atingerea obiectivelor propuse. Anul 2020 ar putea deveni psihologic şi moral, unul hotărâtor şi memorabil. Alegerea preşedintelui României ( Klaus W. Johannis) pentru un nou mandat poate oferi suficiente garanţii dacă se va acţiona. Pentru a prezenta însă şi cealaltă jumătate a paharului , aş menţiona doar că au trecut t-r-e-i-z-e-c-i de ANI de la Revoluţia din Decembrie ’89. Repet, dragi români: t-r-e-i-z-e-c-i de ANI … ! Şi nu e vorba despre Ani(ţa) de la băcănie, ci de anii ăia unul şi unul în care neputinţa şi mizeria la propriu sau morală a tuturor a condus la amânări, regrese, monstruozităţi şi malpraxisuri pe care niciun horror nu le-ar putea surprinde suficient: un masterpiece de balcanism importat chiar şi în cele mai nordice regiuni ale ţării. E aproape la fel de mult ca epoca Gheorghiu-Dej – N. Ceauşescu împreună.Câteva milioane de ţărani dispăruţi pur şi simplu fără a li se fi oferit o diplomă de … agent agricol, spre exemplu, câteva milioane de muncitori decedaţi în condiţii nedemne, constrânşi la o viaţă de cartier mizerabilă, de ghetou, câteva miloane de intelectuali scoşi în decor şi deveniţi repede declasaţi şi alcoolici; şi alte câteva milioane de români plecaţi în străinătate în speranţa reinventării şi a obţinerii unui nivel profesional şi financiar mai bun. Iar pe ceilalţi dacă nu i-a angajat PSD-ul, i-a angajat PNL-ul … În mijlocul dezastrului şi durerilor populaţia a căutat refugiu în cele spirituale invocând divinitatea, dar vorba poemului lui Bachilide: “Greu le este/ pământenilor să schimbe cugetele zeilor”…

Una dintre zilele acestei perioade m-a găsit în postura de participant la cenaclul Prietenii Poeziei unde câteva texte proprii de aforism şi de poem mi-au fost analizate de către criticii literari care au fondat acest cenaclu internaţional literar la Oradea (D.H.Popescu şi I. Caragea). Critica a fost obiectivă , aş spune eu, şi majoritar favorabilă, bineînţeles cu observaţiile, cu addenda ( sau botezul de rigoare )… În calitate de participanţi s-au regăsit câteva personalităţi din domeniul teatrului, muzicii şi publicisticii. Consider utilă această participare şi consider că ar putea fi deosebit de importantă în evaluarea şi aprecierea personală şi în dezvoltarea personală. Vă prezint doar un aforism propriu prezentat: “Cartea îţi vorbeşte despre un univers care a traversat un alt univers pentru a ajunge la tine”.

Spre finalul lunii noiembrie biblioteca judeţeană şi-a deschis porţile… Ziua Porţilor Deschise a propus numeroase evenimente din dorinţa de a stimula cumva sentimentul bibliofil din fiecare dintre noi. Cei mici s-au bucurat în ludotecă de activităţi dedicate lor, în timp ce eu am reuşit să surprind discuţiile cu adolescenţii (pentru câteva minute) prilejuite de campaniile anti-drog şi anti-bullying. Ambele campanii au fost iniţiate din motive cât se poate de obiective, organele abilitate constatând o intensificare a fenomenelor de acest gen în şcoli şi societate. Dezbătut , despletit corespunzător fiecare aspect al acestor plăgi societale a putut fi conştientizat şi poate, în cele din urmă, prevenit. Elevii au putut privi şi emite propriile opinii privind cei trei actori identificaţi: victimă, agresor şi martor. Spre seară o lansare de carte care a mobilizat comunitatea greco-catolică a evocat personalităţile marilor intelectuali iluminişti Petru Maior şi Istvan Katona, personalităţi care au contribuit prin lucrările lor la renumele intelectualităţii transilvănene în Europa acelor timpuri.

Târgul de Crăciun s-a deschis şi la Oradea, iar în acest an frumoasa piaţetă orădeană va arăta din nou feeric găzduind concerte de colinde şi muzică uşoară. Ca element de maximă noutate, Radio Zu va transmite timp de mai multe zile din mijlocul acestui târg de Crăciun. Deşi unele lucrări de infrastructură din centrul oraşului s-au prelungit, oraşul este totuşi atractiv şi suficient de cochet. Dorind să vă fac urările cele mai potrivite şi călduroase pentru această perioadă specială a anului, vă propun un sonet propriu intitulat “La Naşterea Domnului”:

Naşterea Domnului să vă găsească

cu sufletul curat şi împăcat deplin

şi minunaţi de taina cea cerească:

să iubiţi pe celălalt ca un creştin…

 

Frumosul staul, magii, ciobanii şi Maria,

Fecioara Născătoare, să le-aveţi

ca o icoană, iar binele nămeţi

să revărsaţi, cinstindu-L pe Mesia.

Şi de ar fi ca Răul să vă dea târcoale,

să nu lăsaţi cumva să biruiască:

priviţi la Pruncul Sfânt ţinut în poale … ,

 

rugaţi Treimea ca să vă miluiască,

ţineţi zile de post; Hristos e Soare … : 

El vrea şi poate ca să ne mântuiască !

 

Vă doresc Sărbători de Iarnă feerice, divine şi prosperitate în Noul An … !

 

 

Miresmele Toamnei 2019,”Canonul literar”, “Bătrâna Transilvanie”,”Xura” !


Zile dintre octombrie și noiembrie 2019 împărțite între un soare diafan, distant și o vegetație mică care se străduiește să se mențină și nori,ploi, marea vegetație aflată în marele declin și temperaturi scăzute menite să aducă aminte de toamnele de altădată. Cert este că ultimul cvartal calendaristic al anului a fost până acum mai generos decât de obicei. Din când în când metamorfozele toamnei compuse din lumină translucidă, picături de ploaie, frunze ruginii și culori mai închise dănțuiesc împreună prin-mprejurul nostru marcându-ne prin efecte cu melancolii. Chiar dacă oamenii pot părea ușor descumpăniți, speranțele se reînfiripă și mobilizarea generală este pe măsura provocărilor. Revenirea la ora de iarnă și Halloween-ul s-au regăsit pe agenda marilor momente ale sezonului și măștile sau dovlecii luminați au atras atenția. În memoria celor decedați au fost depuse de asemenea coroane și s-au înălțat cele mai tandre gânduri …

Cenaclul internațional “Prietenii Poeziei” și-a reluat activitățile și a propus o triplă lansare de carte cu invitați speciali din străinătate. Contactele cu lumea literară vest-europeană pot fi deosebit de utile și onorante și cred eu că sunt necesare. De data aceasta invitații au fost din Franța de la editura Stellamaris. Lucrarea colectivă Xura este o încercate îndrăzneață de a contopi proza cu poemul, realitatea cu oniricul, existența cu superstițiile. Michel Chevalier , editor, autor, a impresionat prin poemele și destăinuirile dumnealui și limba franceză și-a devoalat sensibilitatea și bogăția culturală în cadrul acestui eveniment. Mi-am amintit cum în primele ore de limbă franceză am învățat (printre altele) cântecele “Sur le pont d’Avignon” și “Frére Jacques” … Apoi în locul limbii franceze s-a predat altceva ( limba rusă – care are și ea farmecul ei ). Copilăria a fost mai frumoasă prin parcurgerea cărților lui Jules Verne și a lucrării lui Fr. RabelaisGargantua și Pantagruel. Bucuria era la cote maxime când puteam viziona desenele animate “Pif et Hercule” sau filmele cu Louis De Funes sau Alain Delon. Surprinzător este că în zilele noastre francofilii nu mai pot gusta realizări contemporane de acest gen. Reflectam doar și sunt convins că o cultură sau o națiune poate triumfa prin modul în care se prezintă și impresionează în străinătate sau prin modul prin care își promovează valorile. Deși vorbesc mai bine limba engleză, limba franceză mă fascinează fiind o limbă culturală, o limbă care inspiră prospețime, o limbă chic. Și cum aș putea încheia aceste aprecieri altfel decât printr-un refren al poemului “Mă voi întoarce” al poetului I. Caragea, amfitrionul evenimentului: “și uneori tristețea mă amuză/și liniștit mă pierd în vraja/unui cântec”.

La ceas aniversar Revista de cultură Familia a fost onorată prin prezența a numeroși invitați speciali. Schimburile de idei au fost moderate de către amfitrionii ediției a XXIX ( I. Moldovan și T. Ștef). Opiniile împărtășite în câteva situații într-un mod colocvial au fost în măsură să sublinieze clipele grele pe care le traversează cultura română acum și lipsa de interes a publicului pentru valorile culturale autentice. Intervenția universitarului clujean Mircea Muthu m-a impresionat enorm. Vastitatea și multitudinea ideilor și valorilor menționate de către renumitul universitar într-un context cultural-științific a demonstrat un nivel deosebit de ridicat al propriilor observații și experiențe privind umanitatea și universul. Dincolo de canonul literar analizat și de necesitatea existenței și definirii lui pentru ierarhizarea valorilor literare, dumnealui a reușit să menționeze și să … “canonizeze” existența metafizicului, a multidimensionalului, postulând aproape existența noastră în tridimensional ca pe un purgatoriu necesar pentru purificarea spiritului. Ziua următoare a adus la Oradea pe președintele Uniunii Scriitorilor, marele/renumitul Nicolae Manolescu. Cuvintele înaltului oaspete au impresionat prin profunzimea și relevanța lor. În mijlocul acestui concert literar autentic fiecare participant s-a simțit răsfățat. Am reușit chiar să ofer câteva exemplare ale volumelor proprii câtorva personalități prezente și cred că indiferent de problemele actuale revista de cultură Familia va găsi resursele și posibilitățile onorabile prin care să se reinventeze și prin care să se mențină la cele mai înalte standarde. Aș dori să închei cu terținele sonetului Bătrâna Transilvanie ale lui Al. Andrițoiu cuprins într-o ediție îngrijită de către autorul și muzicologul Fl. Chelu Madeva care s-a grăbit deosebit de bucuros să mi-o ofere atunci când ne-am întâlnit întâmplător pe corso-ul orădean: “Cetăți și oameni mi se ridicară/prin timpul tău durut din cale-afară,/ în piatră încălcând cu braț de faur, // ca să te văd în Crișurile mele/ la ceas de soare și la ceas de stele/ cum te rezumi cu ochii tăi de aur” ( Revista Familia, nr.5, mai 1976).

În rest, doar zile petrecute la domiciliu în localitatea natală când încerc să progresez cu celelalte proiecte proprii sau să retușez pe ici, pe colo cele aflate într-o stare mai avansată. Când mă găsesc pe la oraș îmi organizez programul în așa fel încât să pot savura câte ceva în liniște ( capucino/ceai/limonadă). La sala de lectură a bibliotecii mai este loc între pauze de câte un schimb de impresii cu câteva dintre persoanele care frecventează și pe care le cunosc. Astfel mai pot afla câte o poveste de viață interesantă, precum cea a unui profesor de italiană, pensionar acum și care pentru un scurt timp a fost consilierul marelui lider PNTCD , Corneliu Coposu. Dumnealui lucrează acum cu pasiune și responsabilitate la cele trei romane pe care dorește să le lanseze cândva. Spun cândva pentru că le tot revizuiește, e mereu în extaz că a găsit soluția perfectă pentru ca apoi să revină și consideră altceva mai potrivit… Și într-adevăr, stoicul Epictet confirmă că “hoți de libertate a voinței nu există” , nici măcar la vârsta a treia.

În plan internațional administrația americană a înregistrat un succes major în lupta împotriva terorismului, deși Orientul Milociu este în continuare în mare fierbere. Problema Brexitului nu este încă soluționată, dar a obținut un nou termen ( 31.01.2020). În România primul tur al alegerilor prezidențiale este foarte aproape și ne întrebăm cu toții care ar fi cel mai potrivit pentru înalta funcție … Nu cred că vor exista surprize mari, decât fluctuații minore de procente la rezultatele primului tur și mi-au lipsit dezbaterile care altădată au fost într-adevăr obositoare.

Vă doresc o lună Noiembrie 2019 benefică, protectoare și prosperă … !

 

 

 

“Noaptea Cercetătorilor Europeni”, Greva Climatică,”Shalom Ierusalem”, Centenar Liceu “E. Gojdu” !


Un sfârșit de septembrie 2019 și un început de octombrie 2019 deosebit de antrenante, în care trena ruginie a toamnei începe să se profileze, iar oamenii încă destul de activi savurează zilele însorite și răcoroase bucurându-se de roadele autumnale și de evenimentele care se succed într-un ritm impresionant. Personal, prefer zilele mai moderate din punctul de vedere al temperaturilor și aș spune că sunt chiar mai productiv în perioadele de acest gen. Mi-aș dori și puțină umiditate de care pământul are atâta nevoie, dar atât cât să nu distrugă și cât să mă aducă în starea de contemplare și nostalgie specifică anotimpului.

Admirăm cu toții posibilitățile pe care le oferă un nivel înalt de trai. Rareori conștientizăm costurile sau facem ceva cu adevărat pentru a contribui la o lume mai verde, la o existență în armonie cu legile ecosistemului nostru. Suntem copilul rebel care a fost condiționat atât de mult timp de propria neputință și necunoștință, iar acum dorește să făurească propria supranatură. În mijlocul unor progrese științifice spectaculoase raportat la epocile anterioare, omenirea nu a reușit încă să soluționeze marile probleme ecologice și a stârnit pe ecologiști sau pe cei îngrijorați să spună: “Casa noastră arde”. În această privință la nivel mondial a fost inițiat un program/grevă care a făcut apel la rațiune și la lansarea inițiativei de a încetini sau stopa efectele deosebit de negative ale poluării și încălzirii globale. Copiii și adolescenții au fost cei mai activi în acest sens și am văzut că s-a luat poziție în mod oficial, pentru prima dată problema fiind analizată și conștientizată cu adevărat. Ziua stabilită pentru această activitate a scos în piațete oameni care doresc o lume mai curată. La Oradea am întâlnit de asemenea tineri entuziaști care militau pentru biodiversitate și pentru un aer pur. Am fost și eu în grevă … Toată această situație este generată de conflictele noastre interioare și exterioare, de ambițiile noastre nerealiste, de o competiție care duce la război sau de războaie de-a dreptul care par a izvorâ dintr-o competiție. Parcă vrând să confirme îngrijorările uraganul Lorenzo ( Magnificul?!) a afectat deja continentul european și se îndreaptă spre România. Din această cauză această inițiativă s-a sincronizat perfect cu o altă zi dedicată păcii. Pacea este pace, și pace… ! Pacea presupune liniște și nevinovăție. Pacea vine din veșnicie și are doar roade minunate și miraculoase. Niciun efort pentru pace nu este prea mic … Fericirile Mântuitorului îndeamnă: “Fericiți făcătorii de pace că ei fiii lui Dumnezeu se vor numi”. Așadar, noi acești visători și ignoranți ai realităților îngrozitoare și mizerabile de multe ori ne încăpățânăm să sperăm în armonie, să sperăm într-o planetă verde și într-o umanitate eficientă și nepoluantă. Cred că fără pace nu există viitor … ! Aș spune precum Anacreon (sec. VI-V î.e.n.) în Fragmentul 96: “Silă îmi este de cel ce atunci când bea vinul din cupe/Îmi povestește mereu, despre războiul cumplit./Drag mi-e doar îndrăgostitul de muze și de Afrodita/Când minunatul lor dar îl proslăvește cu avânt”.

Reflectam în unele momente la religiile lumii și la relația dintre ele. Iudaismul și creștinismul s-au intersectat de multe ori și aș fi deosebit de încântat dacă de acum încolo relațiile ar fi armonioase. O primă ediție a unui festival evreiesc de anvergură mondială a avut loc la Oradea prin grija câtorva intelectuali și membri dedicați ai comunității evreiești . Evenimentul “Shalom Ierusalem” a prilejuit inclusiv lansarea cărții “Evreu fără frontiere” a dr.ing. T. Roth. Deși am regretat că n-am participat , am reușit să vizitez expoziția evreilor mesianici din cetatea orădeană. Obiectele de cult atrăgeau prin formele și vechimea lor și sugerau acest sâmbure al credinței creștine încolțit din sânul acestor comunități evreiești. Din păcate comunitatea evreiască orădeană asemeni celei central și sud-est-europene este deosebit de redusă și a fost deosebit de încercată. Aportul și zestrea lor culturală, exemplul lor sunt impresionante. Este poate singura națiune mondială care a făcut dovada supraviețuirii din timpuri străvechi prin tradiție, profesionalism, educație și credință. Toate împreună sau separat dacă ele pot fi separate complet … ! Prin apropiere am putut admira o expoziție care etala obiecte și bijuterii din perioada interbelică, unele purtate chiar de către regina Maria.

Noaptea Cercetătorilor Europeni a fost prezentă și la Universitatea din Oradea. Atelierele au încercat să prezinte câteva inițiative din domeniile bio-chimie, electronică, robotică, astronomie. Deschiderea evenimentului a atras mulți tineri și pasionați. Dacă mediul este atât de încercat în urma activității umane, cred eu că noile tehnologii încercate și verificate ar putea relansa totul, inclusiv pionieratul în domeniul explorării spațiului, în privința îmbunătățirii condițiilor de viață și a longevității umane. Freamătul interior șoptind că totul ar fi posibil nu ne dă liniște și stârnește emoție. Între fizic și metafizic, între cunoscut și necunoscut totul poate fi cercetat și analizat pentru a îmbunătăți performanțele. Ajuns până în acest punct Omul dorește să revendice totul și nu capitulează în fața provocărilor.

Liceul orădean Emanuel Gojdu aflat la centenar a sărbătorit printr-un program variat întins pe durata mai multor zile. Această instituție de învățământ este una fanion a învățământului bihorean și are contribuții de necontestat privind performanțele dezvoltării științifice și culturale ale elevilor și absolvenților săi. Urez “La Mulți Ani” instituției și elevilor/absolvenților săi. Fie ca genialitatea patronului lor spiritual și viziunea lui multiseculară să contribuie la succesele viitoare ale liceului.

România este în febră datorită evoluțiilor politice, economice și sociale. Campania prezidențială este în plină desfășurare, iar moțiunea de cenzură depusă recent poate demite guvernul. În următoarele săptămâni totul ar putea fi tranșat în favoarea opoziției și mi-aș dori ca aceasta să fie pregătită să preia responsabilitățile. În aceste condiții cred că am păși în 2020 sub auspicii mai favorabile și dinamice.

În plan internațional rivalitățile occident/orient și problemele administrației Trump au revenit pe prima pagină și au dat frisoane. Cel puțin pentru moment a primat prudența și s-a evitat aplicarea măsurilor extreme.

Vă doresc o lună Octombrie de nota zece, benefică și inspiratoare … !!!

 

 

 

“Per aspera ad astra”, “Înțeleptul Cetății”, Post-modernitate, Cassiopeia !


Zile de vară 2019 petrecute sub stindardul unor temperaturi de august deosebit de ridicate și un debut calendaristic de toamnă când unele adieri răcoroase ne-au mai temperat. Natura pare a fi pălit peste tot datorită temperaturilor ridicate dând senzația că anotimpurile se luptă între ele, dar cred eu că toamna se va instala mult mai târziu. Doar rândunicile și puișorii lor tind să mă contrazică, înșirându-se într-un rând plin de mister pe firele electrice și telefonice și anunțându-și intenția de a porni către misterioase zări. Deocamdată doar se pregătesc ciripind intens și consultându-se unele cu celelalte, iar de prin curte câteva mere și pere fac deja obiectul unui smoothie zilnic contribuind la tonusul matinal și la hidratarea atât de importantă din miez de zi.

Chiar dacă intensitatea zilelor de vară obligă la o mobilizare mai ridicată, perioada s-a scurs fără a ieși prea mult din rutina zilnică. Nopțile nu și-au dezmințit “zodia” și devenind oarecum magice și toride au etalat constelații care invitau la admirare și contemplare. N-aș vrea să par un amator, dar constelația Cassiopeia mi se pare acum mult mai ușor de observat decât în copilărie. În rest, toate celelalte sunt cam pe acolo…

Rareori înaintarea în vârstă reușește să mențină optimismul, atitudinea pozitivă și vioiciunea cuiva, mai ales dacă deosebit de activă profesional și intelectual această persoană poate cădea pradă dezamăgirii, deznădejdii și se poate lăsa strivită de trivialitățile cotidiene și de inconstanța socialului. În sala mare a primăriei Oradea, profesorul universitar, marele intelectual Paul Magheru a fost sărbătorit la împlinirea unei vârste pe care o ignoră cu succes. La 80 de ani personalitatea bihoreană și (de ce nu) central și sud-est europeană ( prin activitate și renume) impresionează prin deschiderile culturale pe care le-a creat și prin porțile deschise afirmării discipolilor săi. L-am întâlnit de numeroase ori prin oraș , la bibliotecă deosebit de preocupat și accesibil, săritor să salute sau să acorde câteva minute gratuit, ceea ce poate părea surprinzător datorită realităților zilelor noastre, necaracteristic, dar atât de propriu spiritelor pline de naturalețe. Am reușit chiar uneori să-i smulg câteva mărturisiri din vremurile triste. Activitatea universitară a dumnealui ar impresiona pe oricine cu atât mai mult cu cât este evidențiată personal cu atâta modestie. În mijlocul urărilor venite din toate părțile a avut inspirația să contribuie cu ceva prin oferirea gratuit a exemplarelor a două lucrări deosebit de importante apărute recent. Prima este constituită dintr-un florilegiu dedicat înțelepciunii, iar cea de-a doua unei perioade trăită datorită implicării în proiectele culturale ale României cu Cehoslovacia între 1968-1989 ( De la Primăvara Pragheză la Revoluția de catifea ). Rândurile acestor lucrări sunt deosebit de captivante, iar lecturarea ( nu tocmai accesibilă oricui ) demonstrează capacitățile excepționale de vizionar și literat ale autorului. Raportările la literatura universală cu conexiuni surprinzătoare și edificatoare surprind prin complexitate. Este menționat Filipp Melanchton care spune “că a forma tinerimea așa cum se cuvine este ceva mai greu decât a cuceri Troia” și necesitatea de a ne desăvârși arta oratorică urmând cuvintele splendide ale lui Quintilian: “căci zeii nemuritori nu au dăruit ceva mult mai de seamă oamenilor; fără ea totul e mut, prezentul e lipsit de lumină, posteritatea de amintire” ( Quintilian,Arta Oratorică ). Am făcut urările de sănătate și “La Mulți Ani” și am primit autograful atât de râvnit. Răsfățat de participanți atât de onoranți, omul Paul Magheru a vibrat și ne-a încântat … Per aspera ad astra, magister … !

Conceptul de cetate ( polis ) este deosebit de vechi. El a depășit sensul propriu-zis de fortificație și a erupt în accepțiunea generală către sensuri mai pretențioase de comunitate grupată în jurul unor aspirații cu reverberații onirice. Visăm la un spațiu pur, ideal ca o destinație finală existențială și încercăm să ne organizăm în trecerea noastră pe pământ după modele superioare pe care considerăm că divinitatea le-a propus sau pe care credem că aceasta le agrează. Conceptul a străbătut astfel mileniile, dar cu toate acestea noi nu ne-am desăvârșit … Librăria Scriptum (Oradea) a găzduit lansarea a două volume de recomandat ale lui Dan Tomuleț, un autor și gânditor român care merită menționat pentru profunzimea analizelor dumnealui. “Înțeleptul Cetății” și “Umbrele modernității” propun analize, dezbateri și observații inedite realizate din perspectiva gândirii creștine care pentru o persoană neatentă și neavizată ar fi în măsură să bulverseze. De puține ori creștinul a privit către valorile celuilalt pentru a le reconsidera precum o face autorul și cred eu că o face cu succes și spre folosul valorilor creștine. Pentru a realiza acest excurs însă trebuie să deții deja acea maturitate interioară care să nu facă posibilă dezrădăcinarea ta spirituală. Procesul lui Socrate este procesul unui înțelept al cetății și rezistența sa eroică care culminează cu visul care-l înștiințează pe înțelept că timpul aplicării pedepsei se apropie: “o femeie foarte frumoasă, înveșmântată în alb i-a spus venind spre el: Socrate, tu în trei zile vei fi în țara mănoasă, în Ftia”. Autorul menționează: “pe lângă glasul daimonului lăuntric filosoful beneficia, se pare, și de o călăuzire divină onirică. Socrate era omul providenței, nu omul soluțiilor omenești”. Celălalt volum propune surprinderea modernității în dinamismul și intensitatea ei. Am reușit să adresez o întrebare autorului și de asemenea am obținut și aici autograful.

Mă bucură că această vară s-a scurs fără tensiuni și evenimente majore la nivel național și internațional, deși numeroase probleme trenează fără a mai fi menționate. România este cuprinsă de febra alegerilor prezidențiale și discuțiile sau candidaturile se înmulțesc. Până acum totul pare relativ civilizat, deși competiția aduce inevitabil și atacuri sau rumori la adresa celuilalt.Arbitrul anonim (votanții ) trebuie să desemneze titularul noului mandat prezidențial. Vizita lui Klaus Johannis la Casa Albă a atras atenția, dar și activitatea celorlalți candidați este notabilă. Trebuie să sperăm că vom avea o campanie decentă, modernă și echilibrată…

Se apropie și ziua mea de naștere ( 10 septembrie ) și mă declar mulțumit că mă pot bucura încă de micile plăceri ale vieții. Sărbătoresc cu moderație de fiecare dată și mulțumesc divinității că mi-a dat sănătate și suficientă inteligență și înțelepciune. A trecut încă un an și deși mi-aș fi dorit mult mai mult, măcar sunt deocamdată pe linia de plutire.

Vă doresc o lună Septembrie 2019 specială, plină de inspirație și de succes … !

 

 

 

“Mica Atenă”, Citadel Delivery, Tehnologia 5G, “Licențiații” !


Un Iulie 2019 aflat sub razele dogoritoare ale soarelui și un început de August 2019 ceva mai răcoros și umed. Deși uneori temperaturile au fost greu de suportat, majoritatea populației a trăit cu frenezie zilele acestei veri care, zic eu, mai are suficiente de spus. M-am răcorit și hidratat cum am putut mai bine, dar am văzut multe păsări de curte sau păsărele suferind sau ascuzându-se din cauza razelor soarelui. Cele câteva rățuște și gâște ale mamei au ales să se bălăcească, dar la mijlocul zilei preferau să se retragă către zonele acoperite și să moțăie. Alice, un puiuț anglo-nubian de căprioară, privea la toate distinsă,reverențioasă și impasibilă…

Încerc să-mi conturez proiectele viitoare din online mizând mai mult însă pe celelalte proiecte personale destul de interesante aș spune, dar fără termen. Noua generație 5G ar putea reuși sper să intensifice totul și să eficientizeze. Acuratețea și beneficiile acesteia pot transforma în bine întreaga umanitate. Există bineînțeles și rețineri, îngrijorări. Sunt atât de curios ce voi spune peste vreo zece ani despre aceste momente revoluționare ale implementării tehnologiei care evolueză spectaculos aproape anual. Recent am aplicat la o plecare pe Marte prin ejobs. Era o glumă, bineînțeles, dar în condițiile noilor tehnologii și energii ar putea deveni posibile și frecvente într-un orizont de timp nu prea îndepărtat. Și mă bucur că pe Twitter sunt urmărit de către renumita NASA ( nu e puțin lucru). În fine, nu ne rămâne decât să așteptăm cu emoție…

Într-una dintre zile am ales să vizitez orașul Salonta, cel mai apropiat de localitatea natală. Localitatea mult mai bine îngrijită acum pare înfloritoare, deși investițiile n-au favorizat-o. Parcul din fața primăriei este modern, futurist, de invidiat chiar. M-am mirat cum de poate fi menținut astfel în ciuda circulației intense din jur. Celebrul turn medieval salontan putea fi observat, fiind și acum un reper al orașului. Pe o stradă lăturalnică se găsește casa memorială a lui Arany János, o cunoscută personalitate a secolului XIX de origine maghiară. Dincolo de aspirațiile poetice mi s-a părut impresionant că a tradus în limba maghiară Hamlet de W. Shakespeare. M-a surprins că veneau, chiar atunci când treceam pe acolo, turiști din străinătate pentru a vizita casa rustică de pustă a poetului. Pentru a finaliza onorabil plimbarea mea am oprit la o locație cochetă pentru a mă răsfăța cu câteva globuri de înghețată și a mă răcori cu apă tonică. Sper ca data viitoare când mai trec prin Salonta să îmi satisfac papilele cu o porție din renumita carne de bizon devenită o delicatesă și un brand local.

La Oradea parcă sunt mai obișnuit acum și îmi este mai accesibil. Îmi place să stau pe acolo prin câte un parc admirând și Crișul Repede și invariabil trec câte un pic și pe la bibliotecă. Recent însă în Cetatea Oradea un  eveniment interesant s-a aflat la prima ediție. Citadel Delivery a propus activități interesante dorind să reunească pasiunile pentru muzică, destindere, poezie,pictură și distracție ale copiilor, adolescenților și adulților. Desfășurat cu sprijinul Cărturești și BCR evenimentul a bucurat timp de trei zile participanții. Am participat doar a treia zi, dar am regretat că n-am fost măcar în două zile. Muzica putea fi auzită pe fond, se putea consuma în liniște câte ceva și admira elementele medievale ale cetății. Am primit chiar și un voucher de 10 lei din partea lui George BCR și m-am bucurat enorm, a fost o surpriză palpitantă. Poeți și iubitori ai genului au recitat și adulat poeme între pauzele ritmurilor muzicale. Puteau fi văzuți tineri întinși citind sau depănând amintiri. Sincer, aș fi dorit și eu o delectare de acest gen sau să am posibilitatea de a bate vreo cinci minute la tobe fără a avea pretenția că știu ce fac cu adevărat… Nu sunt un iubitor înfocat al genului, iubesc muzica clasică și de meditație mai mult, dar uneori mi-aș dori să mă descarc în acest fel. Mă gândeam că aici studia și medita Nicolaus Olahus și contemporanii săi, iar profesori renumiți se străduiau să le fie utili. “Mica Atenă” pulsa atunci ca nicăieri în Europa răsăriteană. Isocrate spunea: “Cetatea noastră a întrecut în așa măsură pe ceilalți oameni în profunzimea cugetării și în arta exprimării încât învățăceii cetății au devenit dascălii altora, iar numele de elen l-a făcut să nu mai fie al unui singur neam, ci să pară că desemnează o întreagă direcție de gândire. Eleni sunt desemnați mai degrabă toți cei care s-au adăpat de la izvoarele educației noastre decât cei care au aceeași obârșie cu noi”. Ajuns acasă mi-am pus și eu hamacul … în gutui și am zăcut așa întins câteva ore sub umbra frunzelor care mă miram că fac față soarelui cu succes. De deasupra, de pe o rămurea, o pisicuță de doar câteva luni pe nume Lilișor îmi urmărea curioasă și jucăușă fiecare mișcare.

În aceiași zi la Oradea serviciul de ambulanță sărbătorea 113 ani de existență. O mulțime de ambulanțe erau prezente și angajații au sărbătorit în piața Unirii, fiind prezente unități din toate județele. La Mulți Ani, urez instituției, angajaților și în special clienților săi.Deși starea de optimism domina, mă gândeam că suntem într-un moment foarte delicat privind intervențiile rapide după incredibilul, monstruosul eveniment petrecut la Caracal. În urma mediatizării celor întâmplate numeroși intelectuali au luat poziție, societatea românească a intrat în febră, a reacționat fiind convinși cu toții că este vorba despre mult mai mult. La nivel național sunt sute, mii de dispăruți, instituțiile cred eu că își cunosc “licențiații” și potențialul lor și nu sunt chiar străine de tot ceea ce se întâmplă. La fel fenomenul s-a manifestat sub diferite forme și la diferite niveluri în toată România cu tentacule la nivel internațional. Ofranda, jertfa celor două tinere pe altarul indiferenței și corupției naționale a tras doar un semnal de alarmă și a înfiorat orice persoană normală și sensibilă. În rest, mi-e frică că mâine va fi ca azi, ca ieri, ca întotdeauna. Aflați în larg fără busolă, constatăm precum într-un fragment al lui Alceu (sec.VI î.e.n.) că am luat apă și că e cam rece: “Mă-nfioară vântul, volbura n-o-nțeleg./Din larg își crește valul freamătul cerc/ în jurul nostru. Prinsă-n spulber/Întunecata corabie aprig/Ne poartă.Hula frânge tăria-n noi,/Atinge unda poala catargului/Și pânza neagră se despică/Larg, clătinându-și în vânt fâșia”.

Vă doresc o lună August 2019 cât mai fructuoasă, candidă și lipsită de griji … !