”Mărțișor 2023”, ”Marele Arhitect al Universului”, ”un alt Prometeu?!”, ”lebăda albă și pisica neagră” … !

Un final de Februarie 2023 dominat de pufoșenia norilor denși și cenușii care au adus în zonele de câmpie ploi și fulguieli, iar pe la munte zăpezi și vânt, și un început de Martie 2023 în care euforia Mărțișorului a reînnoit speranțele într-un an mai bun, într-o primăvară superbă și în concordia socială atât de necesară… Mărțișorul ne-a colindat pe toți și a propus cu mărinimie tandrețea lui și a momentului din an și minunatul său simbol. Aș zice că visele și speranțele noastre stau ca niște mărțișoare nedezlipite de inimă și de suflet tot timpul vieții… Am petrecut majoritar la domiciliu și m-am străduit să dereticesc câte ceva prin curte sau să lecturez câte un pic din cărțile din mica mea bibliotecă. Din când în când am mai ”răsfoit” și presa online, iar subiectele pe care am motive să le urmăresc nu sunt puține deloc…

Sunt ușor îngrijorat că mai multe proiecte personale se găsesc în același stadiu și că progresele minime nu mă aduc în proximitatea finalizării lor… Cred însă că ele sunt undeva acolo și că simplul fapt că am gândit la ele este o realizare. Încerc să mă bucur de tot ceea ce mișcă prin gospodărie și de tot ceea ce e verde și abia mijește acum din sol. Din nefericire, caprina mea Alice a născut o ieduță decedată, mai am doar un singur iepure și doar mama a înregistrat ceva progrese cu găinile ei de rasă și cu un cocoș deosebit de frumos cu pene roșii ca focul… Prin grădină mai am de lucru și voi finaliza munca care trebuia făcută în toamnă doar în această lună martie pentru a o pregăti de verdele acestui an.

Primăvara calendaristică este printre noi și ne dă motive serioase pentru a fi mai vioi și mai optimiști. În același timp, ne găsim în perioada Postului Paștelui și trebuie măcar să conștientizăm importanța spirituală a acestui moment important de peste an… Problemele financiare, economice și politico-militare internaționale au creat efecte notabile, iar populația resimte tot mai acut lipsurile. Într-o mare măsură, situația este la limită și de neacceptat chiar în zonele circumscrise civilizației occidentale. Marea dramă este atunci când ”actorii” încasează totul într-un mod nemeritat și independent de voința lor… În fine, experiențele se acumulează clipă de clipă și lasă cute neplăcute, crează precedent și exasperează…

Am fost pe la oraș doar în câteva zile, dar nu am regretat… Am putut să mă destind prin zona centrală a Oradiei la un capucino sau la bibliotecă, să revăd orașul în timpul filmărilor pentru filmul ” 21 de rubini”, să fotografiez o lebădă ( albă ) pe malul Crișului Repede, să mângâi o pisică neagră de rasă care sta privind în gol pe bordura unei fațade din zona pietonală. Lebăda nu era speriată deloc și părea a fi obișnuită cu apele râului și cu freamătul orașului. Felina m-a surprins atât de mult, fiind atât de docilă, deși părea a se fi pierdut de stăpân. Nu era însă speriată și era complet inofensivă… Dacă n-aș fi fost perceput ca un hoț, neștiind cu certitudine situația ei, aș fi luat-o cu siguranță cu mine… Nu sunt neapărat supersițios, dar lebăda era albă, iar pisica, atât de ingenuă, era neagră, exact ca în explicațiile și pildele unor sociologi sau economiști…

Într-o zi mai însorită, am participat la un eveniment care propunea o conferință despre francmasonerie desfășurată la Muzeul Țării Crișurilor… Conferința a adus la Oradea trei personalități care au vorbit despre francmasonerie ca mit, ca realitate, despre atitudinea anti-masonică din societate de-a lungul vremurilor, despre simbolurile masonice și despre rolul masoneriei în societățile actuale. Cert este că existența masoneriei a fost confirmată și că această organizație nu mai poate fi percepută ca fiind neapărat una obscură, ocultă sau malefică… Prezența lor în societate am surprins-o cu interes la târgurile de carte unde Editura Masonica este activă, iar unii membri ai acesteia își recunosc public apartenența… Discuțiile, din câte am observat, sunt mai încinse deoarece pe lângă lojile regulare/recunoscute există și numeroase loji locale iregulare/nerecunoscute care își doresc sau nu recunoașterea și afilierea…

”Francmasoneria sub lupa istoriei” i-a adus în fața publicului pe Cătălin Turliuc, Cristian Moșneanu, Alexandru Rufanda pentru a conferenția și dezlega misterul privind masoneria care a înfierbântat multe minți. Deși mi-am propus să particip tot mai rar la evenimente, de data aceasta nu am rezistat și m-am găsit în rândurile auditoriului, iar la final am primit ca bonus un tur ghidat în ”Templul Francmasoneriei” din Oradea, renovat cu puțin timp în urmă, o clădire de patrimoniu care a fost sediul Lojei Sf. Ladislau la începutul secolului XX și a fost construită după regulile masonice, purtând simboluri masonice interioare și exterioare. Turul ghidat a fost oferit de Dacian Palladi și a fost deosebit de interesant și de binevenit… În opinia mea, în ciuda unor ritualuri care par bizare, ideile și simbolurile promovate și aparținătoare masoneriei mi se par de bun augur și de mare utilitate comunitară… Nu subscriu teoriilor conspiraționiste, deși este de presupus că nici francmasonii nu stau cu mâinile în sân. Și ca oriunde, când doi oameni se întânesc, poți presupune că va urma ceva…

M-au impresionat albastrul cerului venerat de masoni, stelele ca expresie a Creației divine, echerul și balastrul care sunt accesibile și omului, dar amintesc de precizia cu care și-a îmbălsămat Marele Arhitect al Universului propria creație… Cred însă că francmasoneria ar trebui să fie mai prezentă și activă în societate, că ar trebui să-și prezinte mai detaliat și coerent doctrina, credințele, intențiile pentru a evita confuziile și pentru a nu da prilej celor răutăcioși să răstălmăcească eforturile și imaginea acestei organizații… Oricum , masoneria rămâne un club select, orientat către elite, dar care pare a fi creatoarea societăților democratice moderne sau cel puțin unul dintre jucătorii principali care au făcut-o posibilă… Dacă un francmason ar vrea să ne spună ceva, cred că ar trebui să înceapă amintindu-ne despre Virtute și ar trebui să o descrie precum Simonide din Keos ( sec. VI-V î.e.n.) în fragmentul 37:” Se spune că Virtutea mai de mult sălășluia/În vârful unor stânci greu de urcat,/ Și că acum e-nconjurată de lăcașul sfânt/ Al zeilor; că nevăzută-i de al oamenilor ochi,/ Și că spre dânsa doar cu osteneli te sui/Și cu sudori, ce sufletu-ți mănâncă/Până să ajungi la piscul cutezanței”…

Urmăresc de foarte mult timp subiectele SF, despre Univers și chiar exemplul diversității vieții terestre mă inspiră pentru a crede că este imposibil ca viața să pulseze în Univers doar pe această mică mărgică numită Terra… Mă fascinează de asemenea conceptul de multivers, opiniile despre găurile negre, posibilitatea existenței unor universuri cu mai mult de trei dimensiuni. Mă pasionează ideea călătoriilor în timp sau existența civilizațiilor extraterestre. Unii cercetători chiar sunt pozitivi și optimiști în acest sens, dar mă întreb cum ar reacționa omenirea în fața unei certitudini și dacă am deveni mai responsabili… Toate aceste concepte și vise ale umanității au făcut deja literatură și parcă nu e îndeajuns, parcă nimeni nu a folosit pana suficient de bine pentru a consacra subiectul respectiv la scara literaturii universale, așa cum spre exemplu grecii și romanii antici au reușit cu zeii și semi-zeii lor… Așteptăm oare un alt Prometeu care să ne ofere alt nivel și perspective futuriste pentru reinventarea și regenerarea ulterioare? Oare progresele viitoare se vor adresa și vor antrena întreaga populație sau vor fi doar un artificiu al unor aleși? Virtuțile și simplitatea vor fi promovate în condițiile societăților hiper-avansate sau mai degrabă viciul și favoritismele vor prima? Mi-am pus doar un mic mănunchi de întrebări care, în orice condiții, își așteaptă răspunsul… Ne dorim un nou pas, iar Eschil în Prometeu înlănțuit ne spune:“Acest foc, stăpân peste toate artele, o comoară fără preț … Da, grăiește Prometeu, i-am despovărat pe oameni de obsesia morții, am înrădăcinat în ei speranțele cele oarbe, le-am dăruit focul, de la el vor învăța nenumărate arte”…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

”boabe de vâsc și

frunze verzi dințate –

ofrandă Freyei ”

Vă doresc o lună Martie 2023 însorită, splendidă și o primăvară superbă … !

” Aurul lui Gyges”, ”Cultura, între idealuri și ignoranță”, Antreprenoriatul social, Epigramă … !

Zile ale unui final de Ianuarie 2023 petrecute cu nedumerirea privind temperaturile atât de prietenoase, de îngăduitoare, și un început de Februarie 2023 în care sperăm să vedem și pe la șes mult așteptata zăpadă… Abia au existat câteva zile cu dimineți mai răcoroase și umiditatea a menținut prin curți, grădini și pe plaiuri noroiul care s-a încăpățânat să se evidențieze peste tot. Mica vegetație, într-un mod incredibil, încă mai trenează, iar mai multe necunoscute se profilează în privința efectelor și evoluțiilor din spectrul schimbărilor climatice… Din câte am observat, animalele nu sunt deranjate de zilele mai călduroase, iar oamenii preferă și ei în general situația, deși cheltuielile la energie sunt situate, în mare măsură, la aceleași cote. Timpul a zburat incredibil de repede în această primă lună a anului, iar eu am fost mai puțin activ decât eram în mod obișnuit… Încerc într-o oarecare măsură să mă regăsesc și să mă restartez dacă este posibil; dacă ar depinde de mine totul aș fi mult mai departe, dar nu vă îngrijorați: nu e vorba despre depresie, însă la câteva luni o mică indispoziție tot își face locul. Din acest motiv, mai cânt din când seara la muzicuță și mai rotesc ușurel mânerul unei cutiuțe muzicale handmade…

Am încercat să mă bucur cât mai mult de aceste zile din an, realizând sarcini minime prin curte și grădină, citind sau făcându-mi ordine printre cărți și souveniruri… O vizită a unui amic, fost coleg, colecționar împătimit de fotografii de epocă, m-a obligat să-i prezint localitatea natală care a păstrat foarte puține elemente arhitectonice, dar este locuită permanent încă din neolitic. Optimismul meu privind evoluția și maturizarea umanității a fost îngenuncheat net, iar acum nu-mi rămâne decât să visez la un alt deceniu mai epocal, la un alt eon mai favorabil și mai măreț…

Un eveniment care a avut loc la Oradea l-a adus pe renumitul analist Armand Goșu pentru susținerea observațiilor sale pertinente și profesioniste privind evoluția deosebit de îngrijorătoarei înfruntări militare care are loc în Ucraina. Am fost de acord cu expunerea dumnealui, cred că războiul din Ucraina riscă să se agraveze și mai mult și să degenereze într-o confruntare deosebit de sângeroasă de ambele părți, în plan militar și civil, lăsând această țară haosului, incertitudinii și dezastrului umanitar… Neliniștea mea este la cote maxime, deplâng soarta poporului ucrainean, cred că armata agresoare poate învinge, în cele din urmă, cu grele pierderi apărarea acestei țari în ciuda eroismului ucrainean, dar nu poate convinge și nu poate oferi ceva constructiv, palpabil și util umanității și lumii civilizate. Din punctul meu de vedere, conducerea Rusiei a profitat de statutul internațional incert și slab definit al Ucrainei și a avansat eventualele litigii pentru a justifica această agresiune înfiorătoare. Nu este loc acolo pentru afecțiune, pentru sentimente fraterne… Cruzimea și moartea sunt sădite și zidite zilnic în inimile și mințile tuturor, transformând totul în jur în ruine. Și ceea ce este și mai grav este faptul că acest cumplit conflict creează metastaze peste tot pe mapamond dovedind că nu este singular și poate nici întâmplător… În locul înfloririi științelor, a culturii și a artelor, în proximitatea României are loc un război îngrozitor , în mare măsură de factură clasică, inutil și deosebit de păgubos pentru toată lumea. Într-o situație de acest gen e nevoie mai ales de simplitate și de sinceritate așa cum sunt surprinse acestea în versuride Arhiloh ( sec. VII î.e.n.) în fragmentul 22: ” Nu râvnesc la a lui Gyges viață-mbelșugată-n aur/ Nici nu mă cuprinde zelul faptelor dumnezeiești,/ Nici doresc plin de-admirare bunurile tiraniei;/ Toate astea sunt departe de-ai mei ochi, de gândul meu.”

Într-o altă zi am dat curs unei invitații primită pe email la o conferință organizată de comunitatea baptistă de la universitatea orădeană Emanuel, una dintre cele mai mari comunități și universități confesionale din Europa și sud-estul european… Subiectele abordate au conturat și definit ideea antreprenoriatului social, adică acele activități antreprenoriale care au un efect cât mai rapid și mai benefic în rândul familiilor și comunităților, creând bunăstare și stabilitate, dar mai ales combătând sărăcia. Conferința a adus în discuție și impactul pozitiv pe care l-ar aduce întoarcerea în țară doar a unei părți din diaspora românească având la bază know-how-ul acumulat în străinătate. Comunitatea baptistă, neo-protestantă, are o frumoasă tradiție în Transilvania, are numeroși oameni de afaceri și intelectuali de înaltă ținută și educație… Cu toate acestea viața spirituală autentică a intrat peste tot într-un con de umbră, o parte a adepților acestor culte nereușind să adecveze și să armonizeze complet noile evoluții tehnologice și modul de viață modern la minimele cerințe impuse de crezul mărturisit la botez. Astfel aceste aspirații simultane au intrat în coliziune și au produs grave involuții spirituale și accentuate episoade materialiste și spiritiste… Viața spirituală neo-protestantă se găsește, într-un mod paradoxal, în aceste momente de relativă prosperitate materială și de libertate intelectuală și confesională, fără precedent în istorie, într-un moment deosebit de critic, riscând intrarea în rutină, în derizoriu și în banalizare… Din aceste motive e tot mai departe de noi porunca divină: ” Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți” sau învățămintele afirmației biblice: ” cine poate face un bine și nu-l face, păcătuiește !”

În după-amiaza aceleiași zile, nu am putut rezista unui subiect propus de doamna Valy Ceia, o valoroasă și rafinată profesoară universitară în litere, o iubitoare a limbii latine și a culturii greco-romane… ” Cultura, între idealuri și ignoranță” susținută la Muzeul Țării Crișurilor, a analizat originile culturale ale umanității, etimologia indo-europeană a cuvântului, însemnătățile și reperele perene și profunde ale culturii universale, fără a discrimina ceva… Am asistat la un excurs magnific și plin de șarm cu raportări numeroase la observațiile cele mai pertinente ale celor mai importanți gânditori din toate epocile. O mică surprindere m-a străbătut când în prezentare au fost avansate ca prime manifestări de identitate culturală progresele din neolitic, deși oarecum am putea spune că într-un plan destul de generalizat și uniform unele evoluții culturale, de cultură materială și de animism spiritual identice, au avut loc încă din paleolitic.

De asemenea, nu a fost evidențiată cultura tehnică actuală în alăturare cu conceptul general al definirii culturii universale actuale și la ignoranță/nerealizări nu au fost menționate fenomenele subculturii/subculturale și ale kitsch-ului evidențiate tot mai frecvent în plan local și internațional. Din păcate, nu s-a vorbit nici despre un set de valori și de principii culturale necesare. Oricum , mărturisesc că am rămas impresionat de rafinamentul abordării și de multiplele direcții de analiză într-un mod abstract și inedit, de teoretizarea și analizarea unui concept atât de vast și de important… În ultimă instanță, suma manifestărilor culturale, materiale și spirituale, evidențiază și definesc o civilizație umană. Într-un poem personal în vers alb mi-am expus cu durere pașii ratați sau amânați de umanitate, trenările eterne și păguboase: ” și totuși, unii sperăm că într-o zi/ Vom putea spune ”Stop”/ Remodelând frumosul din noi./ Mulțimi nedefinite dorind să urce/ Cascade celeste necunoscute./ Doar un progres ”verde” va reuși/ să înece ferocitatea din noi./ Când se vor găsi răspunsurile, soluțiile,/ Vom constata că totul este accesibil/ și simplu de miliarde de ani…/ Până atunci…, Călătorule,/ hrănește-te, păzește-te, visează și speră !”

Aș dori să închei cu un o epigramă personală:

” Pe limbă-aveam să-i spun ce merita,

Dar un alt gând de la nivel superior,

Mă lustruia; deși n-aș vrea, n-aș garanta:

” Amice, ești idiotul cultural și carnivor !” ”

Vă doresc o lună Februarie 2023 splendidă, inspiratoare și deosebit de prosperă … !

Happy New Year 2023, “Unanimitatea – o utopie”, “Schengen, la orizont?!”, “atent și iubitor” … !

Un Decembrie 2022 luminat de aura sărbătorilor de iarnă, lipsit în mare parte de zăpada mult așteptată, și un început de Ianuarie 2023 aflat sub inspirația artificiilor feerice și a urărilor de sănătate, pace și prosperitate… Nașterea Domnului a impulsionat reflecții filosofice și simbolistice profunde și a reușit să recreeze emoția și emulația specifice momentului deosebit al anului prin tradițiile păstrate mai bine sau mai lacunar în diferite regiuni ale țării. Finalul de an ne-a obligat să ne punem dorințe și în special speranțe de pace și de sănătate. Lumea noastră are nevoie de stabilitate și reactivarea conflictelor nu poate duce decât la pierderi inutile și regretabile de vieți și la dezastre umanitare. Am trebăluit pe acasă, m-am străduit ca Noul An să mă prindă corespunzător, am făcut ultima curățenie mai importantă prin curte și prin grădină și am stat un pic mai mult în compania caprinelor mele care sunt înduioșătoare și zglobii, poate nu prea altruiste uneori…

Speranțele reînnoiesc în acest început de an, dorințele ne animă și, din când în când, ne fac să credem că e posibil… Anul Nou mi-l doresc epocal dacă este posibil sau măcar plin de realizări în plan național și internațional. Vom vedea însă cât de inspirați și de înțelepți vom fi și ce va permite Dumnezeu să construim temeinic pentru clădirea trainică a umanității și a ființei noastre lumești și cosmice… Sunt convins că anul 2023, la fel ca ultimii ani, va fi unul dificil în plan economic și social la nivel internațional. Economiști de renume mondial au anunțat deja opinii pesimiste și convingerea lor că ne aflăm în fața unei noi crize economice mondiale majoră care ar putea deveni deosebit de provocatoare și de gravă în asociere cu alte efecte și necunoscute. Rămân totuși de un optimism moderat și cred că ne vom bucura și de progrese care ne vor relansa în ciuda greutăților…

Științele și cultura trebuie să progreseze. Ele sunt tezaurul cel mai de preț pe care umanitatea le-a cristalizat, sunt fundamentul educației și formării noilor generații. Pentru oameni, marea provocare este să depășească tentațiile profane și să privească spre Cer, spre soluțiile care transcend modul mecanicist de a gândi și de a acționa… În condiții ideale, nici măcar viața spirituală nu ar avea de suferit, dar, de regulă, omul când a depășit un hop se încrede în propriile forțe și, într-o manifestare narcisistă, ignoră divinul sau potențialii lui reprezentanți. Anul 2022 a fost un an de coșmar… Mă întreb cu mare neliniște cât de greu trebuie să le fie ucrainenilor în această iarnă, în condițiile războiului care nu prea oferă momentan soluții pentru pace. Iarna nu-i ca vara, nu? Poporul ucrainean luptă cu multă dârzenie, e de admirat ! Aș mai adăuga: ”cu cazacii să nu te joci, nici măcar de-a cazacii !” Sunt lucruri care nu depind însă neapărat de determinarea colectivă de a reacționa. În domeniul militar s-a depășit de multă vreme, aș spune măcar de peste o jumătate de mileniu, stadiul prin care o victorie militară depinde exclusiv de puterea, determinarea și abilitatea umană. Teoretic, împotriva rachetelor nu ar putea lupta nici măcar un robot. 

În mai multe zile am ieșit pe la oraș. Deși mi-am dorit să vizitez mai multe orașe din țară, nu am reușit, din cauza timpului care s-a scurs incredibil de repede, decât să admir Oradea în așteptarea Moșului Crăciun și să văd Radio Zu prezentă cu ” Orașul faptelor Bune” în zona centrală… Târgul de Crăciun a strâns copii, tineri, adulți, oameni de toate profesiile. La fel, și Salonta, al doilea oraș al Bihorului, a arătat plăcut în așteptarea noului an. Puțină destindere nu strică. Câteva băuturi nealcoolice calde sau reci, bună dispoziție și senzația că se pot realiza și pe la noi fapte și lucruri bune. Chiar și în localitatea natală, la Cefa, au venit colindătorii și, ajuns un pic mai târziu, am prins doar impresionantele colinde ale formației maramureșene… Sunt optimist în privința finalizării câtorva proiecte personale în acest an. Cred că voi reuși să public câteva volume și să pun în raft astfel și aceste volume personale.

Am participat la Oradea la un eveniment care a propus un subiect interesant, în special din cauza contextului pe care, de voie sau de nevoie, suntem nevoiți să-l parcurgem. Radu Paraschivescu, celebrul autor și traducător român, a susținut o conferință referitoare la Unanimitate pe care o consideră, în foarte mare măsură pe drept cuvânt, o Utopie… El a fost recenzat de către Dan-Liviu Boeriu și și-a prezentat punctele de vedere într-un mod lucid, coerent și decent. Acest excurs despre Unanimitate a coincis cu momentele anterioare solicitării României de a fi primită în spațiul Schengen… În mod cert, necesitatea unanimității poate fi prin efectele ei la fel de periculoasă ca dictatura unui tiran, dar niciodată simplu de realizat, aș spune chiar imposibil de realizat – o Utopie ! Consensul absolut este însă cea mai riguroasă măsură de precauție chiar dacă uneori poate stopa progresul.

În fine, România își propune alt calendar pentru aderarea la spațiul Schengen și, deși rămân optimist, cred că România a ratat un moment deosebit de bun pentru a face parte de la 1 ianuarie 2023 din acest spațiu comun de circulație ( și comuniune ) europeană. Un text al lui Isocrate reușește să ne ofere suficientă lumină și fortificare în privința educației, corectitudinii și adevărului de care eu mă încăpățânez să cred că omul are nevoie: ” Dacă toți cei care se ocupă cu problema educației ar binevoi să grăiască adevărul, fără să facă făgăduieli mai presus de rezultatele la care pot ajunge – ar avea, poate, mai puțin nume rău în public; așa cum stau lucrurile însă, cei ce au îndrăzneala să se laude cât îi ține gura, fără prea multă chibzuială, i-au determinat pe oameni să-și închipuie că cele mai cuminți hotărâri sunt luate mai degrabă de nepăsători decât de cei care au preocupări culturale. Cine oare n-ar resimți un profunde dezgust și n-ar disprețui, în primul rând, pe cei care se dedică numai discuțiilor deșarte? Aceștia se prefac că sunt în căutarea adevărului, dar chiar de la începutul programului lor de învățătură încep să mintă. După mine unul, este limpede că niciun muritor nu se va dovedi în stare să prevadă viitorul; suntem atât de departe de această abilitate a gândirii că până și Homer, omul cel mai renumit pentru înțelepciunea sa, i-a înfățișat pe zei deliberând câteodată asupra propriei lor soarte… ”

Veștile de dincolo de Ocean ne-au ținut cu sufletul la gură, trimițându-ne de la extaz la înspăimântare de-a dreptul… James Web a adus veștile bune cu noi imagini impresionante din Univers, dar frigul și viscolul arctic care a afectat dramatic nordul continentului american m-a marcat profund. Totul a contrastat cu încălzirea globală peste prognoze înregistrată peste tot pe mapamond. Practic, în fața unor provocări majore de acest gen, niciun stat al lumii nu este pregătit suficient…

Aș dori să închei cu un  triolet personal:

atent și iubitor…

”ochiul tău curat discerne

laptele e alb, nu-i negru…;

sol bun din cer, acul din perne –

ochiul tău curat discerne…

fii om al timpului ce vine,

ai gândul bun, suflet integru;

ochiul tău curat discerne

laptele e alb, nu-i negru !”

Vă doresc o lună Ianuarie superbă, un An Nou 2023 prosper, cu pace și multă sănătate ! La Mulți Aaani, An Nou 2023 Fericit !

”Artemis”, ”lumânările de-Advent”, „sunt Atent,deci Exist”, permacrize și ”înțelepciunea lui Solon” … !

Zile ale unui final de Noiembrie 2022 destul de mohorâte și apăsătoare, cu un cer majoritar acoperit și cu nori care amenințau doar fără prea mare putere cu stropi gureși bacovieni, și un început de Decembrie 2022 aflat sub auspiciile sărbătorilor de iarnă așteptate și pregătite cel puțin cu o lună înainte… Ziua întâiului de decembrie ne amintește că avem de sărbătorit o zi națională și anunță oarecum toate celelalte sărbători și tradiții specifice ultimei luni a anului. Frunzele pomilor fructiferi și a copacilor s-au scuturat o parte, iar cealaltă parte stă agățată de crenguțe, dar gata oricând de a fi repudiate… Mica vegetație începe să pălească și ea, dar pe la câmpie gerul nu a fost foarte insistent. Zilele au fost răcoroase, dar o răcoare care mie îmi place. În câteva zile am putut continua curățenia de toamnă prin grădină și chiar dacă sunt un pic în urmă, sunt totuși pe drumul cel bun… Finalul de an prilejuiește reflecții personale profunde și postul Crăciunului în care am intrat îndeamnă la moderație alimentară și la o atitudine pioasă față de tot ceea ce promovează spiritualitatea creștină…

Magia sărbătorilor de iarnă ne impresionează dintotdeauna pe toți, iar Moș Nicolae și Moș Crăciun sunt așteptați atât de către copii, cât și de către (copiii)-adulți… Farmecul zilelor de iarnă și a tradițiilor împletite cu credințele religioase de factură creștină mărturisesc despre o lume plină de mister semi-dispărută sub ochii noștri, dar care în prag de final de an smulge fiecăruia dintre noi dulci nostalgii, stări sufletești greu de definit și câte o lacrimă în colțul ochilor… Tehnologia, chiar dacă mai precară încă, ne-a scos din ghearele unui ”ev mediu întunecat”, dar dacă dorim să fim corecți atunci trebuie să spunem că sărbătorile de iarnă sunt despre spiritualitate, despre nașterea Domnului, despre vestea cea bună și despre căință și abia apoi despre deliciile cu care ne-am obișnuit. Problemele economice, sociale și politico-militare mondiale actuale îndeamnă suplimentar și în România la austeritate, la răbdare și înțelepciune !

Îmi manifest, de regulă intens, interesul pentru cuceririle tehnologice de calitate ale epocii postmoderne… Aș spune chiar că sunt fascinat și animat de ele. Recent am descoperit un articol pe contributors.ro al unui psiholog clinician român ( M. Toplean ) care a lansat o discuție cu fundamente științifice evidente. Autorul pune față în față copiii și tehnologia. Pe cea din urmă nu o definește ca fiind bună sau rea, ci consideră că o transformă în alb sau negru alegerile noastre. Raționamentul mi se pare absolut corect, iar tehnologia folosită corect, mai precis aplicațiile pe care aceasta le poate genera, este un bun comun, beneficiază de o întreagă infrastructură acum și a produs o transformare de ale cărei beneficii ne bucurăm cu toții în lumea occidentală. Din punct de vedere educațional-intelectual și psiho-mental, specialiștii occidentali optează pentru vârste ceva mai înaintate ale copiilor în momentul când iau contact cu această lume așa zis virtuală… De regulă însă, părinții își familiarizează copiii de foarte timpuriu cu tehnologiile și gadgeturile din motive obiective sau mai puțin obiective, uneori pentru că timpurile sunt de această factură, iar alteori pentru că așa e cool… Cred că de foarte puține ori este avută în vedere moderația necesității, iar copiii la rândul lor ajung întotdeauna la exces și la alegeri nefericite și nesănătoase. Efectele negative ale consumului de tehnologie la copii ( și la adulți ) sunt prezentate de către psihologul român, având la bază constatările cercetătorilor, astfel: memoria e substimulată; gândirea e mai puțin provocată, rămânând rudimentară; atenția și concentrarea sunt atacate direct; corpul are și el de suferit și creativitatea scade. Autorul mai face un pas și consideră că atenția este indispensabilă perceperii exacte a realității… ”Pentru a trăi ceva, orice, avem nevoie de atenție. De calitatea atenției depinde calitatea trăirii”. El continuă la fel de spectaculos și de relevant: ”Voința fără atenție este un nonsens: spre ce te îndrepți? Conștiința fără atenție este o imposibilitate, o aberație. Iubirea fără atenție: o vorbă goală… Fără atenție nu avem nimic”. Se propune practic un ”sunt atent (gândesc), deci exist”…M. Toplean subscrie ideii lui William James potrivit căruia realitatea nu există dacă nu o privești, dacă nu ești atent la ea… Subiectul mi s-a părut util și foarte interesant, de actualitate, dar m-a surprins că nu au fost prezentate mai consistent beneficiile tehnologiei care au smuls oameni din noroi la propriu. Rămâne să reflectăm la trinomul voință-atenție-realitate și ca umanitatea să ofere cele mai bune alegeri pentru binele copiilor în raportul cu consumul de tehnologie, și nu propriu zis de tehnologie.

Deosebit de adevărat este faptul că lumea noastră dincolo de a fi foarte complexă și în experimentarea unor progrese revoluționare, se află în multiple conflicte ideologico-politico-religioase, în ”permacrize” tot mai evidente și mai prelungi și obligată la mai multe tranziții fiind practic într-un moment de răspântie… Specialiștii au observat și au teoretizat stresantele tranziții care durează peste așteptări și care devin adevărate provocări pentru generațiile viitoare: o tranziție în regimul climatic al planetei, o tranziție energetică, o tranziție geopolitică, o tranziție tehnologică și o tranziție demografică… Aceste tranziții profunde parcurse de umanitate se împletesc și dau bătăi de cap gânditorilor planetei… Mi s-a părut însă frapantă și înfiorătoare opinia exprimată cu amărăciune într-un articol ( tot pe contributors ) de către Aurelian Dochia, economist român. El conchide dezgustat:” omenirea va progresa, ca întotdeauna în istorie, condusă de lene, de lăcomie și de frică, găsind soluțiile potrivite după ce le-a încercat pe toate celelalte”.

Pot să spun că găsesc timp, după satisfacerea activităților curente, pentru lectură și pentru continuarea unor proiecte personale. Am ieșit un pic și la marginea localității natale pentru puțin aer curat și pentru o plimbare. Mica mea drumeție a prilejuit culegerea de măceșe și de păducel… Mă simt mult mai fortificat după o delectare de acest gen și regret că nu am mai alergat ceva mai consistent în ultima vreme. Planific de mai multă vreme o călătorie mai lungă în scop turistic și recreativ, dar destinațiile sunt mai multe și nu știu cu care să încep…

Zeița Artemis a plecat pe urmele fratelui geamăn Apollo și misiunea NASA a ajuns pe Lună… Evenimentul este epocal și stârnește multe emoții printre specialiști. Pasul cât de mic ar fi, tot mare îl considerăm pentru omenire, nu? Iar misterele Cerului ne dorim să le deslușim cât mai corect și complet pentru succesul speciei umane… Mă gândeam, în acest context, la profunzimea unui haiku personal: ”stau vrăjit de cer/ multe par a fi, dar nu-s;/ luna nu e stea…”

Ziua Națională a fost sărbătorită corespunzător și a bucurat vânătorii de zile libere… Urez perenitate maximă României și multă sănătate românilor de ziua lor și adresez tuturor versurile pline de înțelepciune ale lui Solon: ” De vrea Zeus și-or vrea zeii fericiți, fără de moarte,/ Țara noastră n-o să piară de pe lume niciodată…” și tot omul de stat atenian, poet și legislator spunea: ” Dat-am la popor atâtea drepturi câte să-i ajungă/ Neștirbind a sa cinste, nici poftind-o pentru mine/ Celor ce aveau puterea – pizmuiți pentru avere – / Nu le-ngăduii să aibă niciun lucru pe nedrept…”

Aș dori să închei cu un sonet personal, cu riscul de a mă repeta, publicat și anul trecut în contextul perioadei Adventului, alături de coronița și lumânările specifice:

“La Naşterea Domnului”:

Naşterea Domnului să vă găsească

cu sufletul curat şi împăcat deplin

şi minunaţi de taina cea cerească:

să iubiţi pe celălalt ca un creştin…



Frumosul staul, magii, ciobanii şi Maria,

Fecioara Născătoare, să le-aveţi

ca o icoană, iar binele nămeţi

să revărsaţi, cinstindu-L pe Mesia.

Şi de ar fi ca Răul să vă dea târcoale,

să nu lăsaţi cumva să biruiască:

priviţi la Pruncul Sfânt ţinut în poale … ,



rugaţi Treimea ca să vă miluiască,

ţineţi zile de post; Hristos e Soare … :

El vrea şi poate ca să ne mântuiască !”

Vă doresc o lună Decembrie 2022 magică, divină și prosperă !

”Pilaștrii Creației”, Premiul Nobel 2022, ”despre Schengen și Socrate”, ”lebăda dormind pe lac” … !

Un final de Octombrie 2022 greu de definit, când mai însorit, când mai înnorat și puțin umed, specific toamnelor lungi care îndeamnă la visare sau care prilejuiesc melancolii deopotrivă, și un debut de Noiembrie 2022 în același ton cu zilele lunii plecate. Deși n-aș fi crezut, toamna a fost destul de generoasă și de călduroasă, iar frunzele copacilor și pomilor fructiferi abia acum se scutură și sunt arămii. Mica vegetație încă mai rezistă prin regiunile de șes și datorită ploilor căzute prin grădini, salata și mărarul pot fi văzute firave, dar totuși încolțite și vii, răsărite în urma scuturării necontrolate a semințelor la început de toamnă… Tot gospodarul se străduiește să strângă toate roadele la timp și să pregătească terenul pentru primăvara viitoare. Micul grădinar din mine acționează și el în acest sens, dar încă grădina nu este pregătită pentru viitorul an. Îmi amintesc o constatare splendidă (aforistică) a lui Albert Camus: ”Toamna e a doua primăvară. În acest anotimp fiecare frunză devine o floare”…

După prima decadă a lunii, ziua orașului Oradea ( 12 octombrie ) a fost sărbătorită în condiții de normalitate. Într-una dintre zilele următoare am putut surprinde atmosfera de sărbătoare din zona centrală a orașului… Spre sfârșitul lunii octombrie 2022, de chiar ziua sărbătorii Sf. Dumitru, am spus cu mare emoție un căduros și sincer ”La Mulți Aaani … !” mamei, care a împlinit vârsta de 75 de ani, adică trei cvartale de secol… Mă bucur să o văd în continuare optimistă și relativ sănătoasă și dacă la toate cele bune din viața ei am putut contribui și eu cu un pic, mă declar mulțumit…

Premiul Nobel este unul deosebit de renumit și de râvnit în întreaga lume. Evident, există și contestatari ai acestuia sau persoane care susțin că acest premiu nu mai este ceea ce a fost odată, că unele nominalizări sau premii obținute sunt discutabile. Cu toate rumorile, decernarea Premiului Nobel stârnește în fiecare an emoții deosebite, iar în acest an el deja a fost oferit pentru literatură, pentru pace, fizică, medicină și chimie. Nobelul pentru Literatură a fost oferit în anul 2022 autoarei franceze Annie Ernaux. Opera literară a scriitoarei franceze este în esență una autobiografică, iar textul scrierilor sale devoalează rafinament și acuratețe. Premiul Nobel pentru Pace 2022 a fost acordat în contextul războiului din Ucraina… Activistul belarus pentru drepturile omului Ales Bialiațki, organizația rusă pentru drepturile omului Memorial și organizația ucraineană pentru drepturile omului Centrul pentru Libertăți Civile, un trio memorabil, au obținut Nobelul pentru Pace 2022. Premiul Nobel rămâne un reper al valorilor universale dedicate progresului (științelor), excelenței, creativității, libertății de exprimare și a drepturilor omului. Comediantul Steven Wright spunea cu umor:” Aș face crimă ca să obțin Premiul Nobel pentru Pace”. Așadar, ai grijă la ceea ce-ți dorești… În esență, cu foarte puține excepții, o pleiadă de oameni de știință și de cultură au fost distinși, în ultimul secol, cu fabulosul premiu, în drumul lor spre astre și în aspirația lor către universalitate… Noi, însă, românii, rămânem cu un gust amar; Nobelul nostru e mitul contelui Dracula și se pare că doar el mai atrage de Halloween personalități și magnați ai vremii… Așadar, Happy Halloween … !

Mă tot încăpățânez să visez la călătorii galactice și NASA m-a împins încă o dată înspre o stare de visare cosmică incredibilă… Renumitul James Webb a surprins ceea ce oamenii de știință s-au grăbit să numească pilonii ( stâlpii ) Creației. Eu am dorit să fiu mai poetic și mai profund și am numit imaginea fabuloasă: Pilaștrii Creației ! Imaginea splendidă a unei realități aflată la peste 6.500 de ani lumină distanță de noi se aseamănă cu un Pardos stilizat aflat de pază, un protector al cosmosului și al galaxiei noastre. Putem constata astfel cât de măreață este Creația Ta, Doamne, cât de mici suntem noi și câte lucruri interesante, foarte multe, mai avem de învățat până când vom fi capabili să călătorim prin spațiu, noi, specia noastră, numită ( pe drept oare?!) homo sapiens sapiens… Sau poate chiar un heruvim sau un serafim invizibil păzesc intrarea și ieșirea în și din lumea noastră… De fapt, nici nu mai contează, e vorba doar de imaginația noastră care, zic eu, tot de sorginte divină este… Cu adevărat important este însă a visa, a-ți imagina lucruri care par imposibile și la fel de important este ca aventura omenirii în domeniul cosmic să continue. Per aspera, ad astra, nu? Pe cărările Universului, presărate cu stele și luceferi, rătăcește eul fiecărui visător la libertate, la marea evadare, la călătorii fabuloase…

Zilele s-au scurs pe nesimțite și ne găsim, ușurel, pe final de an… Greutățile cotidiene, financiare și economice, sunt resimțite însă și reclamate de către fiecare cetățean. Speranțele că războiul din proximitatea noastră va îngheța măcar odată cu venirea ”frigului” sunt zădărnicite și lumea tremură la toate consecințele internaționale existente sau care se profilează la această criză continuă și globală din ultimii ani. Buzunarele tot mai subțiri și mai solicitate ale tuturor sunt dovada cea mai evidentă a perioadei foarte dificile pe care o traversăm… Sperăm din nou că România va intra în spațiul Schengen și unii români chiar am merita acest cadou din partea oficilităților europene, dar există și fobii privind o eventuală criză politică în țară sau privind un nou puseu al corupției pe plaiurile mioritice. Puținii lideri obiectivi, bineintenționați și echidistanți sunt prea repede ostracizați de ”cetatea” lor precum Socrate în orașul său Atena. Xenofon spunea în ”Amintirile despre Socrate”: ”Toată viața lui, Socrate le-a dăruit tot cea ce avea mai de preț acelora care voiau să profite, căci i-a făcut mai buni pe cei care poposeau în preajma lui”. Tot el se întreba:”Cum s-a putut, după toate acestea, ca Socrate să fie acuzat?” Socrate a fost acuzat că strică tineretul, dar Xenofon mărturisește că Socrate ”vorbea așa cum gândea”, deci învăța pe oricine cu convingerea că realizează un lucru bun și nu avea din asta vreun interes.

Aș dori să închei cu un haiku personal:

zorior de ziuă:

lebăda dormind pe lac

stuf trezit de vânt…

Vă doresc o luna Noiembrie 2022 superbă, lipsită de griji și prosperă !

”Per pedes apostolorum”,Cenușăreasa,”R.I.P, MAJESTATE”, ”turneul de șah” și frunze de plop … !

Zile umede ale unui final de Septembrie 2022 în care stropii de ploaie nu deprimă, ci bucură deosebit de mult, și un început asemănător de Octombrie 2022 care ne promite o toamnă generoasă și umiditate în sol pentru culturile de toamnă. Mâhnesc doar unele distrugerile lăsate în urmă de furia naturii în câteva localități din țară. A plouat zilnic, ca o binecuvântare pentru tot ceea ce e verde și temerile legate de o secetă prelungită au fost înlăturate. Am întreținut grădina în câteva zile, am cules merele și gutuile pentru viitoarele smoothie-uri și compoturi… Prin curte am putut surprinde vrăbiuțe și câte un pițigoi matinal, porumbei cam zgribuliți și după-amiaza rândunici înșirate pe cablurile electrice de la stradă, pregătindu-se pentru marea plecare. Mi-au mai înseninat clipele de peste zi două ieduțe născute în primăvară care sunt deosebit de jucăușe și cărora le place să fie dezmierdate…

N-aș spune că am fost prea harnic sau productiv în această perioadă, dar n-am abandonat și am realizat câte ceva în fiecare săptămână. Sunt bucuros că mă caracterizează naturalețea și că nu sunt cuprins de tulburări de personalitate de care mulți oameni sunt încercați măcar din când în când. Chiar m-am întrebat de mai multe ori dacă actorii de teatru nu sunt bântuiți de personajele pe care le-au jucat… Sau dacă vreodată personajul nu i-a cucerit, nu i-a dominat și nu le-a răpit ulterior ani din viață? Am învățat să apreciez fiecare moment de normalitate și ador micile satisfacții pe care zilele obișnuite ni le pot oferi. Mă străduiesc să zâmbesc din când în când, dar sunt atent tot timpul la ce mi se întâmplă, la tot ceea ce ni se întâmplă… Nu înțeleg de ce și de unde atâta răutate și încrâncenare la unii contemporani, dar sunt convins că mi-aș pierde serios timpul să găsesc răspunsul și nu mi-ar folosi la nimic.

S-a răcorit un pic și chiar este plăcut în natură dacă iubești mișcarea sau plimbarea… Am ieșit de mai multe ori, așa per pedes apostolorum, la marginea localității natale și, ca un bonus, am putut culege ciuperci champion frumoase și bobițe de păducel… Frunzele încep să pălească și mă întreb de pe acum ce va mai urma în anii următori… În unele zile sunt prea matinal, iar în altele, după o noapte în care am stat după miezul nopții pe internet sau lucrând la materialele proprii, prefer să mai moțăi un pic până către orele 8 a.m. Momentan nu am un program fix și încerc să fiu cât mai odihnit și fresh posibil …

Elevii au început noul an școlar și problemele din educație nu au fost soluționate corespunzător. Greutățile întâmpinate sunt reflectate în performanțele școlare și nimeni nu-și asumă responsabilitățile eșecului. Ministrul Educației a demisionat în cele din urmă, în urma unor grosolane acuzații de plagiat, și Cenușăreasa Educație este în căutarea unui ministru care să o scoată la liman… ”Școala trebuie să urmărească tot timpul ca tânărul să părăsească băncile ei nu ca specialist, ci ca o personalitate armonioasă”, observa Albert Einstein, iar Aristotel cu mult înaintea lui spunea:” Educarea minții fără educarea inimii nu este educație deloc”…

În cea de-a optsprezecea zi din septembrie am participat la Hotel Continental din Oradea la un important turneu de șah. Pasiunea mea pentru jocul minții se materializează, chiar dacă mai târziu… Am ajuns la locația evenimentului foarte de dimineață și am fost cooptat la cărarea materialelor necesare de către organizatori. Am acceptat cu bucurie, iar ulterior am petrecut un pic la barul hotelului la un capucino și o apă minerală. Turneul s-a desfășurat civilizat, cum altfel nu?!, și la jumătatea lui mi-a domolit nemulțumirea doar pauza în care am servit o porție de penne cu somon… Aveam doar o victorie din patru partide și ratasem o victorie sigură din cauza unei singure mutări neglijente și inutilă… A doua jumătate a turneului mi-a adus încă trei victorii. Cu patru victorii a fost ceva mai bine decât anul trecut, dar sub așteptările mele. Am avut sentimentul că aș fi putut mai mult, dar asta fusese… Turneul a fost câștigat de către renumitul jucător de șah Dieter Nisipeanu și am fos încântat că am putut să-i salut pe Mihnea Costachi și pe Irina Bulmaga… Șahul înseamnă disciplină, creație, anticipare și răbdare. Presupune respect pentru adversar și este acceptat ca fiind artă, sport și știință… Marcel Duchamp spunea că toți ”jucătorii de șah sunt artiști”…

În acest ultim trimestru al anului 2022 încercăm cu toții să înțelegem forfota generală. Prețurile au crescut neverosimil și cred că începe să se lucreze la gramajul și la calitatea produselor. Științele și cultura nu sunt adorate, deși într-un mod tacit au schimbat fața lumii în care trăim. Se citește destul de puțin și lectura nu este privită ca un mod de viață. Literatura de bună calitate nu prea este înțeleasă și apreciată și întreaga lume freamătă amenințător sub greutatea mulțimilor subeducate…

Vestea suferinței și ulterior a decesului reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii a mâhnit foarte mulți oameni de pe toate continentele. Elisabeta a II-a a fost un garant al stabilității internaționale, un simbol al continuității și progresului occidental. Personalitatea ei, căreia nu-i lipsea umorul, și înțelepciunea însoțită de seninătate și naturalețe au fost dublate de simțul onoarei și al datoriei. Funeraliile ei ne-au amintit măreția unei epoci și a regalității britanice. Majestate, îți suntem recunoscători și nu te vom uita niciodată ! Requiescat in pace ! Timp de șapte decenii Marea Britanie și statele europene au găsit modalități multiple pentru a colabora și s-au inspirat reciproc, iar SUA a fost un aliat permanent… W. Shakespeare punea într-un sonet durerea și neliniștea sa, tipic britanice, privind neseriozitatea și lipsa de conștiință a contemporanilor:”Sătul acum de toate invoc odihna morții,/Nu mai suport să tot implor zadarnic,/ Să văd ticăloșia făcând sorții,/ Credința fluturată-n chip fățarnic,/ Noblețea preschimbată în ridicol,/ Virginitatea grosolan vândută,/ Calea cea dreaptă pusă în pericol,/ Perfecțiunea jalnic ocărâtă,/ Arta, limbă de lins mâna puterii,/ Unealtă-a saltimbancilor cetății,/ Vraci ce îmbracă-n vers păcatul firii,/ Ieftinătatea-n haina simplității./ Aș vrea să-mi aflu moartea, sătul de-atâtea rele,/ Însă murind aș frânge sufletul dragei mele”.

Aș dori să închei cu un haiku personal:

”semn de vreme rea –

frunze de plop se vaită

în șuier de vânt”

Vă doresc o lună Octombrie 2022 plăcută, benefică și senină !

Trena toamnei, ”muze și imnuri”, ”un crâmpei de cer”, ”R.I.P., Gorbi” … !

Un final de August 2022 în care încercăm să ne răcorim cât mai mult și să observăm cât mai temeinic frumusețea și măreția clipelor speciale ale zilelor și un început de Septembrie 2022 în care ne dorim să beneficiem pe deplin de mărinimia și autenticitatea debutului de toamnă. Puținii ciorchini de struguri din acest an a trebuit să fie culeși mai devreme din cauza graurilor și a viespilor, iar perele și merele, de asemenea mai mititele, încep să se coacă… Cei câțiva litri de must și de vin vor fi degustați cel mai devreme în iarnă. Picurii de ploaie au binecuvântat pământul în cele din urmă fără a cădea într-un mod exagerat și fără a face distrugeri, cu unele excepții prin țară… Mi-e gândul deja la lucrările de toamnă prin grădină și , din cauza vremurilor, mă miră că frunzele pomilor fructiferi n-au pălit încă. Trena toamnei adie ușurel… Murele native, pe care am insistat să nu le dezrădăcinăm, de la marginea grădinii, au dat și ele vreo patru-cinci pumni de fructe. Recolta e așadar brand local…

Vara 2022 s-a scurs încetișor și a adus din păcate prea puține reușite tuturor… Îngrijorările realiste privind instalarea unor noi greutăți economico-sociale plasează în pragul disperării pe mulți concetățeni. Natura însăși pare a nu mai suporta cupiditatea generală umană, iar râurile, fluviile, de parcă ar avea un spirit plutitor, bat în retragere și au ajuns la jumătate din debit… Mărturiile de peste tot pe planetă susțin în unanimitate acest fenomen: la noi, Mureșul și Dunărea arată deplorabil din acest motiv… Poetul antic Ovidius mărturisea despre măreția Istrului și a Pontului Euxin în exilul său la Tomis. De asemenea, incendii de anvergură revin periodic în mai multe zone ale Terrei, șubrezind capacitatea sistemului ecoplanetar de a ne susține și inundațiile din Pakistan sunt devastatoare. Devine evident că actuala paradigmă cultural-civilizațională este falimentară și că doar noi tehnologii vor putea relansa viața vegetală și animală într-un mod sustenabil și eficient. Am fost animat în ultimul deceniu de ideea conform căreia din acest al treilea deceniu al secolului XXI o revoluție generală este posibilă și mi-am imaginat că revoluția va fi generalizată și rapidă măcar în domeniile culinar, auto și telecomunicații…

Elevii vor începe în curând cursurile școlare și îi așteaptă un an școlar dificil și cu multe probleme nesoluționate asupra cărora planează incertitudinile. Se apropie și ziua mea de naștere: voi împlini patruzeci și cinci de ani de exil și aventură pe această planetă luminată de soare… Voi sărbători modest la domiciliu și urarea sigură este cea din partea mamei și probabil a unora dintre prietenii de pe facebook…

Am reflectat de numeroase ori la modul și la tiparele după care societățile umane sunt organizate. Din nefericire, artiștii, indiferent de gen, sunt percepuți ca niște agenți ai unei lumi neproductive, incapabili să susțină, (paradoxal,nu?!), contraperformanțele celorlalți și demni doar de un peisaj muzeistic… Noile tehnologii au excitat mințile tuturor și oferă speranțe chiar și generației tinere. Ele sunt urmate însă rareori din convingere și des din interes. Sunt convins că doar în lumea occidentală există condițiile pentru a se da un upgrade care să marcheze întreaga umanitate, la un moment pe care mi l-aș dori cât mai apropiat, poate grăbit de unele amenințări din lumea asiatică… În rest, cred că stagnarea actuală poate atrage doar alte crize și poate încuraja lipsa de performanță cu efecte negative la scară planetară. Și de asemenea, constat că nu mai există loc pentru Dumnezeu în această lume, dar indiferent că ești ateu sau credincios fără a privi spre … cer, vei constata că ai trăit în zadar.

După înfiorătoarea pandemie, relațiile internaționale s-au înrăutățit dând apă la moară opiniilor potrivit cărora Războiul Rece s-a relansat și reinventat… Recent, Mihail Gorbaciov a decedat lăsând un gol imens și regrete în lumea occidentală. Marea personalitate mondială, singurul lider comunist sovietic adorat în Occident, apelat în ovații uneori cu diminutivul Gorbi, a avut un merit imens în încheierea războiului rece și în evoluția spre democrație a țărilor est și central europene. Dacă Rusia ar fi continuat pe această linie și-ar fi consolidat credibilitatea internațională, ar fi putut deveni o federație democratică și respectată în concertul lumii occidentale, ar fi putut fi acceptată și integrată valorilor occidentale. Cred că ar fi fost într-adevăr magnific și adevăratele valori care aspiră spre normalitate și universalitate din Rusia s-ar fi putut afirma și ar fi putut crea libere… Copilul sărac din Rusia, cu bunici culaci persecutați de Stalin, a reușit la maturitate să arate latura decentă, vizionară și umană a Rusiei. Mihail Gorbaciov a fost providențial ! R.I.P., Gorbi ! Vom reflecta la tot ceea ce ai realizat pentru umanitate și nu e puțin deloc… La prima vedere, pare-se că ai contribuit cu un răgaz de câteva decenii pentru întreaga lume… Bineînțeles că va rămâne controversat și că va fi perceput oximoron, vor fi destui care vor spune că e mai mult decât pare la prima vedere, dar pentru mine tot providențial rămâne. Și ,de regulă, nu există dictatori care renunță de bună voie la putere… E evident, de asemenea, că nu putea fi perfect…

Comunitatea maghiară și-a sărbătorit tradițiile în luna august la Oradea prin înfrățirea cu orașul Debrecen și o frumoasă competiție internațională care a avut în prim plan porumbeii voiajori a adus crescători și columbofili în piațeta centrală orădeană. Concerte de muzică ușoară și simfonică au avut loc cu sprijinul comunității greco-catolice, reunind soliști și muzicieni celebri…

Ziua Limbii Române a trecut și ea aproape neobservată. Literatura a devenit un moft și o excepție. A citi din pasiune sau dintr-o curiozitate sinceră reprezintă o șansă a acestor vremuri și poate transforma pe fiecare om… Mă găsesc cu proiectele personale ”în așteptare”, dar mă consider privilegiat și bogat când citesc cărți interesante. Cred că pot găsi de fiecare dată minime răspunsuri despre ce a fost, ce este și ce va fi în lumea noastră când citesc ceva, iar cartea-mi dezvăluie lucruri interesante precum muzele din Teogonia lui Hesiod care : ”desfată cu imnuri/Sufletul mare al tatălui lor în lăcașul olimpic./Cele ce azi se petrec sau vor fi sau au fost mai-nainte/Spun cu-mpletitele glasuri; izvor nesecat le e gura/Sunete dulci revărsând. Părintescul palat al lui Zeus,/Fulgerătorul cumplit, cum surâde când glas de zeiță/Dalb ca un crin se răsfiră pe ninsul Olimp și-n lăcașul/Nemuritorilor ! Eternele glasuri glorifică-n cântec/Neamul zeiesc care merită primul cinstire deplină”.

Pe la Oradea am mers în câteo zi pe săptămână, iar urbea pulsează în ritmul ei. Într-o sâmbătă am petrecut de dimineață prin zona centrală, apoi am stat vreo două ore la bibliotecă și am savurat un capucino, o apă minerală și un croissant cu vanilie și afine la Piața 9, o locație cochetă chiar dacă în afara zonei centrale a orașului…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

om însingurat –

un crâmpei de cer

și nicio veste…

Vă doresc o lună Septembrie 2022 benefică, prosperă, sublimă … !

”James Webb”, ”ziua europeană a holocaustului”, Conștiința Civică și ”pe-nserat” … !

Zile ale unui final de Iulie 2022 ceva mai răcoroase după două săptămâni toride și un început de August 2022 destul de plăcut, momentan lipsit de razele cumplite și neiertătoare ale soarelui. Clipele de destindere mi le-am rezervat prin grădină, deși rezultatele nu sunt atât de promițătoare ca în alți ani din cauza secetei. Udarea suplimentară nu asigură întotdeauna un succes complet deoarece lipsa apei în sol s-a acumulat ani la rând. Am cules prune și corcodușe, iar mama a făcut gem de o calitate foarte bună. De asemenea, primele roșii au fost deja culese. Fructele de aronia au suferit și ele, pălind încă înainte de a se coace. Pepenii sunt și ei acum o glumă bună. Doar recolta de ceapă a fost mulțumitoare. Cu toate neajunsurile generale sau personale, mă bucur că putem crea câte ceva și că putem admira frumusețea naturii și azurul cerului în pace.

Freamătul lumii actuale se manifestă din aproape în aproape până la fiecare dintre noi, toți primind ”suveniruri” culturale și subculturale meritate sau nemeritate. Incredibilul în această ”civilizație a spectacolului” ( vezi V. Llosa) și a spectaculosului ne trimite de multe ori în pragul agoniei și a neputinței. Cu multe proiecte zădărnicite sau cel puțin serios amânate mă declar dezamăgit de modul în care funcționează lucrurile în lumea noastră. Îmi pregătesc însă și în acest ”august” hamacul pentru a-l atârna în crengile unui frumos gutui din curte, deasupra pânzei căruia voi medita măcar câteva ore în week-end… E felul meu de a avea vacanțe exotice, ca de altfel și vacanțe virtuale prin marile capitale occidentale. Multe speranțe și dorințe s-au consemnat undeva acolo în subconștientul nostru și așteaptă, ne place să credem, alt deceniu, alt ev, pentru a erupe, pentru a reveni la viață din leșinul grotesc. Până atunci spiritul rămâne contorsionat, aflat fiind sub presiunea iluziilor noastre, la fel ”ca iluziile noastre”, vorba poetului…

Am constatat că am o ”dilemă veche” în privința culturii și conștiinței generale cultural-științifice. Literatura, religia și artele sunt percepute tot mai mult, de către marea majoritate, ca un pandantiv sau ca un accesoriu al civilizației și nu ca artă sau excelență în sine. Într-o eră în care consumul e rege, doar industriile care hrănesc la propriu vor fi divinizate până la punctul de a deveni noi religii… Noile tehnologii, ca rezultat al cercetărilor și al activității științifice, vor fi utilizate repede de către cineva pragmatic care va dori să monetizeze rapid fără a înțelege că adevăratul profesionalism și bunele intenții nu pun nici mecanic , nici metafizic carul înaintea boilor…

Am sperat și am visat atât de mult că începând cu acest al treilea deceniu al acestui secol foametea și lipsa de îmbrăcăminte de bază vor fi complet eliminate la scară globală. Cred că fiecare om merită un bol de mâncare și o haină pe care să o poarte oriunde se găsește pe mapamond, dar mai departe celelalte pot depinde de abilități și de șansă. Adaug aceste cuvinte deoarece ziua europeană a holocaustului( împotriva romilor) se comemorează în a doua zi a lui august și pentru că recent declarațiile unui premier european realizate în țara vecină, în țara noastră, au frizat rasismul prin formulări care au sintetizat lipsa de deschidere a Ungariei privind fenomenul imigrației și care au criticat politicile europene privind imigrația…

Educația a fost din nou subiect de dezbatere în România, iar propunerile reprezentanților educației pentru un nou model educațional îngrijorează. Mai multe personalități din țară au reacționat deja și și-au expus punctul de vedere. Reformarea sistemului educațional românesc va fi foarte greu de realizat pentru a se înregistra numai succese. Toate acestea au loc după șocul pandemic care și-a pus amprenta… Educația este dintotdeauna pricipalul hub către civilizație și către civilizare, dar ea cunoaște în societățile moderne forme noi, alături de învățământul clasic, de stat: învățământ privat și mai recent homeschool… În lipsa educației doar caracterul și spiritul sapiențial al unui individ, destul de rarisime, pot recomanda pe cineva. Aș remarca o afirmație fantastică a lui Albert Einstein: ”Scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acţioneze şi să gândească independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a vieţii lor”. Cred că principalele roluri formatoare ale educației sunt formarea unei conștiințe civice a educabililor și a unui cult pentru profesionalism…

Un succes galactic a fost împărtășit recent de către lumea științifică americană. Telescopul James Webb lansat de puțin timp a livrat deja primele imagini cu milioanele de galaxii care roiesc în universul nostru. Momentul este unul epocal având în vedere calitățile telescopului și fidelitatea cu care acesta poate să redea secretele ascunse pe care le surprinde… Euforia creată de amploarea evenimentului a fost în măsură să mai descrețească frunțile tuturor celor marcați și preocupați de ceea ce se întâmplă la nivelul relațiilor internaționale. Își vor dezvălui stelele și galaxiile complet tainele spre progresul umanității sau vom constata o vreme precum poeta Sapho într-un vers: ” Iarăși hora stelelor își ascunde/ Strălucirea frunții, când luna crește,/ Risipindu-și, plină, lumina peste/ Negura lumii”…?

În zilele în care am fost pe la oraș am încercat să mă destind și să găsesc câte o oază de liniște și de desfătare. Urbea de pe Crișul Repede e suficient de înfloritoare. Un juice de portocale sau o limonadă de mentă sunt deliciile care mă pot reface și repune în stare de normalitate și de funcțiune. Am vizitat și a doua urbe a județului, Salonta, unde în parcul principal am putut admira băncuța smart recent inaugurată. De asemenea, o colaborare care sper să dureze s-a concretizat cu Asociația Speranța pentru România, o asociație cu caracter caritabil, umanitar prin excelență. Astfel, în ritm propriu, ajut prin realizarea unor articole la succesul unor campanii de strângere de fonduri pentru persoanele aflate în sărăcie și/sau bolnave.

Atât în țară, cât și în străinătate oamenii resimt creșterea prețurilor, inflația notabilă și plafonarea surselor de venit. Greutățile promit să se răzbune de la iarnă și vor fi tot mai vizibile anul viitor. Categoriile vulnerabile sunt încercate serios într-un mod neașteptat și suplimentar… Întrebarea filosofică ”cine sunt eu?” revine în actualitate și ne marchează pe toți.

Aș dori să închei cu un triolet personal :

pe-nserat

miresme zburdă, e răcoare,

apune soarele pe câmp…

natura – mamă hrănitoare –

miresme zburdă, e răcoare…

la cumpăna adăpătoare

vin vite-ncet cu pasul tâmp…

miresme zburdă, e răcoare,

apune soarele pe câmp…

Vă doresc o lună August 2022 sublimă, prosperă și lipsită de griji … !

”Apa Vieții”, ”Enterprise”, ”sfinți în amurg” și ”zilele Sf. Ladislau” … !

Un final de Iunie 2022 aflat sub însemnele temperaturilor în creștere și un debut de Iulie 2022 canicular. Razele soarelui par a fi mai nocive decât de obicei și atât regnul vegetal, cât și cel animal așteaptă apa salvatoare și binefăcătoare. Prin grădină a fost timpul zmeurei, căpșunilor și a vișinelor, iar la legumele mamei am dat și eu o mână de ajutor aproape zilnic. Roșiile se arată cel mai promițător, urmate de castraveți. În prag de seară, în mai multe zile, rândunici și puișorii lor s-au apropiat curtenitoare în zborul lor foarte aproape, iar dintr-un păr bătrân am auzit preț de o oră privighetoarea… În căutarea liniștii am accesat acest gen de terapie aș spune, care mă face să fiu mai atent la tot ceea ce mișcă și vibrează în jurul meu. La fel de adevărat e și faptul că graurii fac raiduri numeroase prin grădini și livezi de dimineața până seara…

Nu e loc de îndoială că mi-aș fi dorit un altfel de sezon estival. Pentru a evita cheltuielile suplimentare am petrecut majoritar la domiciliu și doar visez la vacanțe și sejururi în țară și în străinătate. Am vizitat însă în online și deci sunt un prim susținător și chiar un ”creator” indirect și involuntar al conceptului de metavers… Eu cred însă în sensul strict al conceptului de metavers și nu în afacerea viitoare. În zilele când m-am găsit pe la oraș am putut să văd și turiști care vizitau urbea de pe Crișul Repede care are un trecut interesant, fabulos în mai multe privințe. Recent zilele Sfântului Ladislau, un protector al urbei și considerat un fondator al ei, au animat zona centrală și cetatea orădeană… Cu resursele-mi financiare tot mai subțiri, rămân totuși optimist și sper în oportunități financiare materializate și în proiecte intelectuale personale concretizate… În general sunt o fire independentă, dar marea mea îndurerare este întreținută de lipsa unei conștiințe civice continentale și planetare și de lipsa unor proiecte revoluționare care să dea un alt sens ființei umane. Privim neputincioși și afectați în creativitatea noastră către porta sinistra prezentului și a generațiilor care se scurg implacabil…

Calea Lactee poate fi privită ca o floare măiastră și ca un titirez fantastic. Imensitatea galaxiei noastre obligă omenirea la căutarea măcar a unui corespondent intern sau extern. Și uite așa, cel puțin unii dintre noi, ne aflăm în căutarea infinitului, în căutarea apei vieții și a vulnerabilităților timpului, visăm la toate teoriile științifico-fantastice posibile, dar la care momentan nu găsim soluții, din dorința de a depăși această fază din dezvoltarea umanității care ne încorsetează și care ne amenință tăios cu fața ei hidoasă… Mi-aș dori un Enterprise acum care să se deplaseze cu cât mai mulți warpi sau măcar ca teleportarea să fie posibilă și să apelez la ea din când în când pentru a evada din cotidian… Și doar un gnom: cosmos, atom, plasmă – cuvinte din limba greacă veche…

Mi-am permis într-una dintre zile să particip la un eveniment care propunea un discurs prețios și pretențios al renumitului Theodor Baconschi în sala mare a primăriei din Oradea. Distinsul intelectual și diplomat român și-a prezentat punctele de vedere în prezența marilor intelectuali ai urbei, a înaltelor fețe bisericești și a participanților obișnuiți. Evenimentul a fost susținut de Revista Familia. În dialog cu Theodor Baconschi au luat cuvântul episcopii ortodox și greco-catolic ai Oradiei, Dan-Liviu Boeriu, Mihai Maci și Adrian Hatoș. Societatea românească are lacunele și inconstanțele ei, iar implicațiile și influențele internaționale sunt demne de luat în calcul. Diplomația reprezintă cheia de boltă a rafinamentului și sensibilității unui popor și singura instituție care poate media cu succes acolo unde toate canalele de comunicare au eșuat. Din nefericire, reprezentanții acestei distinse instituții, asta dacă mai aveți încredere în vreo instituție a statului, nu sunt nici perfecți, nici sfinți… Dimpotrivă, uneori… Ei însă fac parcă parte din alt regn, deși mai degrabă am putea spune că au fost dăruiți de către divinitate cu abilități speciale sau au fost sădiți și protejați, uneori mai multe generații, la timp. Mi-aș permite doar să amintesc contribuțiile enorme ale lui Gr. Gafencu sau N. Titulescu în prima jumătate a secolului trecut. Recent, vizita lui E. Macron și a regelui Belgiei, Philippe, fac dovada unei activități fructuoase a acestei ramuri de conștiință românească și europeană. Pentru a sintetiza, fie și numai parțial, iubesc muzica clasică și nu-mi plac manelele… Drama noastră actuală este însă că la doar doi pași un război monstruos e în desfășurare și mulți dintre noi s-au obișnuit cu ideea și doresc o viață premium în timp ce viețile multor concetățeni sunt distruse tocmai de către ei… Dar ce mai contează, nu? Balul mascat continuă… La finalul evenimentului, am smuls autografului distinsei personalități și am adresat un ”Doamne ajută” știind că este o ființă religioasă și convins că doar divinitatea ne mai poate ajuta… Deosebit de spiritual, stoicul Seneca spunea: ”Sufletul este unica valoare a omului”… Summit-urile BRICS și NATO atrag atenția că relațiile internaționale sunt tensionate serios.

În momentele de destindere îmi place să citesc sau să adaug câte ceva la textele proiectelor proprii. Mai joc uneori jocuri relaxante și când simt că nu e o sarcină prea mare joc și șah. Am dorit să ies și în natură și preț de mai multe ore m-am răcorit prin locurile copilăriei la marginea localității natale. Nu sunt prea multe lucruri de vizitat acum, dar amintirile sunt mai prețioase și fiecare loc are o valoare neprețuită pentru mine acum. Am admirat răsăritul de soare, dar și amurgul de pe aceste meleaguri…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

mă uit la apus;

în dangăt de clopot văd

sfinți în amurg…

Vă doresc o lună Iulie 2022 senină, benefică și plină de surprize … !

”Oda Bucuriei”, Visionarium, ”pianina magică”, ”și adorm curând”… !

Zile ale unui final de Mai 2022 deosebit de plăcute, mângâiate de căldura anotimpurilor care se pregătesc să schimbe ștafeta și un început de Iunie 2022 care promite să ne răsfețe cu primele fructe și cu verdele generalizat. Din cireșe deja am gustat, din păcate împreună cu graurii care dau atacul dimineața, salata și spanacul de asemenea au crescut foarte frumos. Căpșunile, parcă un pic întârziate, promit că se vor oferi în curând peste cantitatea anuală obișnuită. Regretele personale se îndreaptă către distrugerile aleatorii provocate de cele câteva furtuni din vestul României. În rest, mă bucur de starea mulțumitoare a plantelor de pepene verde și galben și abia aștept să văd cum se vor prezenta când vor lega fruct. Micul grădinar din mine jubilează și rămân impresionat de faptul că puțină preocupare și timp alocat pot oferi un mic punct de atracție, o relaxare binemeritată și un verde plăcut și nepoluant într-un mod splendid și gratuit.

Multe și frumoase au fost momentele pe care le-am putut trăi la final de primăvară și început de vară, cu toate greutățile specifice părții noastre de lume și la care din nefericire unii, nu departe de noi, doar visează… Câte o ieșire în aer liber dimineața sau seara, câte o ieșire pe la oraș pentru a mai vedea cam care e vibrația generală, m-au convins să apreciez aceste clipe unice și să mai uit din problemele personale cărora le caut soluționarea. Pianina devenită un simbol al unui renumit parc al orașului a revenit la locul ei, în urma unei nefericite vandalizări, și acordurile ei aproape magice impresionează iar sub degetele unor trecători. Acasă bujorii și trandafirii înfloriți mărturisesc despre festivalul naturii aflată în delir și beatitudine… Lumea noastră nu e întocmai ceea ce ne dorim, dar ne rămâne speranța într-o lume mai bună, fără granițe, măcar pentru cei cu spiritul mare.

Mi-aș fi dorit să sărbătorim Ziua Uniunii Europene – 9 Mai mult mai interesant și util. A trebuit să mă mulțumesc cu ceea ce s-a putut. Visul meu privind Europa este departe de a se fi realizat, dar măcar există speranțe legate de proiectul european. Au existat și griji legate de această dată din calendar, dar din fericire scenariile negre privind intențiile Rusiei s-au manifestat la minimum. Cred că interesele unioniste europene ar trebui apărate și reprezentate în fiecare țară de persoane adecvate și educate, altfel resursele se pierd în buzunare străine și energiile bine-intenționate se risipesc ușor… Observ doar că suntem maeștri în a solicita beneficiile mult trâmbițatei noastre apartenențe la familia europeană, dar însușirea valorilor și principiilor europene sunt rarisime în acest sud-est european. ”Oda bucuriei”, un imn european înălțător cu o frumoasă tradiție, a devenit la noi un cântec oarecare bun de pus pe play pentru ”fraieri”… Iar celor care în mod eroic își duc zilele și își poartă ”pălăria” nu le rămâne decât să transmită celor care îi vor auzi și respecta un mesaj precum cel dintr-un fragment al lui Simonide din Keos, presupus a fi mesajul luptătorilor spartani ai lui Leonidas: ”Du-te străine la Sparta. Vestește-i: noi zacem aicea/Până la capăt urmând nestrămutate porunci” (Fragmentul 92). De asemenea, Eurovisionul a avut loc nu fără câteva rumori transmise de iubitori ai genului muzical celor responsabili. În cele din urmă putem să spunem că melodii interesante s-au situat în top…

O inițiativă interesantă, interactivă și jovială a ajuns, după mai multe poposiri prin orașele țării, și în orașul de pe Crișul Repede. Un planetariu ambulant care propune celor mici o experiență de neuitat în lumea fabuloasă a universului cu planete nenumărate, la propriu… ”Visionarium” plana parcă în piațeta orădeană, iar în acele clipe matinale mă puteam imagina un explorator și un cercetător medieval al spațiului celest de pe plaiuri crișene. Spuneam și eu întocmai ca oamenii de odinioară că ”fiecare om are steaua lui”, convins că există ceva dincolo de imediat și de efemer, visând ca un orb la scăldătoare să văd și să trăiesc pe planete locuibile în vastitatea universului… Prima zi a lui Iunie 2022 a amintit despre ziua copilului, o zi dedicată celor mai mici cetățeni ai planetei albastre. Vivacitatea și vioiciunea copiilor este indispensabilă fiecărei comunități. ”La Mulți Aaani”, tuturor copiilor și o copilărie frumoasă … !

Câteva mici progrese personale, mai mult ca niște succese sentimentale, s-au concretizat recent. Prima clasare pe podium ( locul 2) la un turneu județean de șah online m-a bucurat enorm, deși pe platforma chess.com am peste patruzeci de trofee asemănătoare. Sunt astfel vice-campion județean la șah-bullet online și sincer nu mă așteptam la acest succes. Iar contabilul și spiritul antreprenorial din mine a tresăltat la primul ebook vândut prin Google Play, iar Google Payment mi-a transferat în cont ”enorma” sumă de 17 leuți ( sau leișori, cum e mai corect?!)… Evenimentele locale și naționale s-au succedat cu generozitate, dar mi-am propus să particip foarte rar. Opțiunile s-au luat consecvent zi de zi în funcție de interese și de oportunități și mai repede sau mai târziu se culeg rezultatele, care bineînțeles nu pot fi decât dezamăgitoare. Îmi doresc să merg din când în când pe la teatru la o piesă deosebită și interesantă, dar oare care e altfel?

Problemele internaționale și naționale par a se ține scai, iar proiectele mele se înmulțesc zi de zi fără a se concretiza prea mare lucru. Situația mea financiară nu este de invidiat și caut soluții pentru a-mi echilibra și spori balanța financiară. Prețurile neverosimile par a amenința cu noi cote cel puțin la energie și alimente. Este evident că incredibilul are loc și că aceste scenarii n-au fost luate în calcul de către nimeni în urmă cu cinci ani, spre exemplu. În același timp încă nimic epocal nu se manifestă, iar în plan cultural-științific, deși se lucrează intens, excelența absolută și revoluționarul se lasă așteptate. De asemenea vizita prințului Charles al Marii Britanii în România ne onorează și Jubileul de Platină a Reginei Elisabeta a II-a impresionează.

Aș dori să închei cu un haiku personal:

haiku:

cu pleoape de plumb,

suflu în lumânare;

și adorm curând…

Vă doresc o lună Iunie 2022 senină, splendidă și profitabilă … !