”În vis o lume verde”, ”Rondelul crinilor”, ”o lecție de viață”, Postul Crăciunului, despre blogging … !


Zile răcoroase ale unui final de Noiembrie 2021 când noros și încruntat, când ușor însorit și tandru cu mica vegetație care se străduiește încă să mai reziste, și un început de Decembrie 2021 trăit cu emoțiile specifice sărbătorilor de iarnă și cu speranțele puse într-un Crăciun înseninat și un an viitor mai bun, mai prosper, dacă se poate providențial. Miriadele de stele sunt martorele aspirațiilor noastre care erup către orizonturi și ne mențin în același timp tot mai nerăbdători și însingurați. Postul Crăciunului, început de curând, ne amintește de vremurile bunicilor și ne îndeamnă la cumpătare și la reflecții adânci spirituale. Feeria și magia momentelor acestei perioade sunt fabuloase, iar tradițiile s-au menținut într-o anumită măsură până în contemporaneitate. Este la fel de adevărat însă că măcar acum ar trebui să fim mai atenți și darnici, mai mărinimoși cu cei, destul de mulți, pe care soarta nu i-a prea miluit sau nu le-a fost prea generoasă.

De două-trei ori pe săptămână mi-am mai găsit câte ceva de dereticit prin grădină câte o oră sau două, curățind și săpând de toamnă, pregătind pentru verdele de anul viitor și pentru necesitățile curente ale micii noastre gospodării. M-a ajutat din când în când și mama care mai prinde și ea un pic de putere când face puțină mișcare. Îmi înseninează zilele iepurașii albi și pufoși și căprița Alice care este acum spre pragul celui de-al treilea an de viață și cei doi iezi ai ei care sunt destul de mărișori. Surogatul nostru de gâscă de Toulouse și americană se prezintă gălăgioase la fiecare vizită în curtea secundară desfăcându-și aripile și alergând bucuroase… Se aplică, după cum mi se pare am mai spus: ”faci Rai din ce ai”… Urmează să pun și ceva grăunțe în hrănitori pentru păsărelele care trec și ele într-un sezon puțin generos, uneori chiar câinos din punctul de vedere al accesibilității la hrană.

Din punct de vedere financiar de aproape o jumătate de an câștig strict cât să pun ceva pe masă, iar economiile anterioare încep să se subțieze. Sunt optimist în continuare, mi se pare nedrept ceea ce mi se întâmplă de multă vreme, e și înjositor la culme pe de o parte, având în vedere atitudinea mea de viață în general mai independentă. În aceste timpuri atât de tulburi, pentru mine, blogging-ul a rămas principala formă de exprimare directă, gratuită și globală, deși și în acest domeniu comentariile comunității sunt relativ sporadice mai ales în privința blogging-ului cultural pe care îl practic eu. Aș dori doar să menționez că eu nu am pornit pe acest drum pentru a face din asta o afacere neapărat sau pentru a avea beneficii. Constat că multe inițiative din breaslă au ținte precise și interese mercantiliste încă din faza de concept. Bizar este că multe proiecte oneroase creează trenduri și habitusuri nedorite și mizerabile… Acestea sunt pericolele care conduc la o educație nesănătoasă și o subcultură a participanților. Tocmai din aceste motive rețelele literare notabile se închid în ultima vreme închinându-se în fața unor bloggeri subeducați și de kitsch care reușesc să obțină venituri fabuloase uneori… Vrând-nevrând discut, dezbat, atât cât mă pricep, despre un ”existențialism” sălbatic din mediul online unde supraviețuiește, paradoxal, ”dobitocul cu imunitate”.

Revolta personală se îndreaptă în special către suma non-valorilor care se prezintă absolut veritabile și pline de consistență și mă deranjează în special faptul că sunt parcă abonate la succesul continuu, atât în privat, cât și la stat, concept inexistent și utopic în istoria umanității raportat chiar și la existența unei singure persoane. La oamenii obișnuiți nici măcar o zi nu e numai frumoasă sau rea de la început până la sfârșit… Dar ce ne facem, că Emannuel Kant spunea: ”Conceptul fără intuiţie e gol, intuiţia fără concept e oarbă”? Un impuls empiric, uneori planificat, este încurajat sistemic prin intermediul tehnologiei actuale spre dezastrul sau eșecul educațional și social… Este un alt paradox al vremurilor actuale… În cele din urmă se consumă ceea ce se preferă și la final eventual se trag concluziile…

Conferința ONU pentru schimbări climatice care a avut loc la Glasgow a reprezentat un moment major în sfera activităților internaționale relevante. O planetă verde cu un cer azur reprezintă un vis al tuturor oamenilor iubitori de frumos. Va trebui să învățăm să captăm energiile metafizice care roiesc în jurul nostru pentru a accesa un mod de viață modern și în acord cu regulile ecosistemului planetar. M-am bucurat enorm să pot dona sume de câteva zeci de euro pentru plantarea unor copaci pe diferite continente ale lumii, dar aceste inițiative sunt relativ puține. E un sentiment fantastic și de împlinire însă când știi că ai contribuit la plantarea unui copac în Danemarca, Canada, Islanda, Etiopia sau India, spre exemplu… Bucuria nu poate fi comparată cu nimic. Întâlnirea a demonstrat că există o preocupare în acest sens la cele mai înalte nivele ale statelor planetei chiar dacă poluarea se situează la cote incredibile. Acestei aspirații a umanității îi dedic un haiku personal: ”pasăre în zbor;/ în vis o lume verde/ cu cerul azur”…

În plan literar, în România, m-a impresionat lansarea caietelor macedonskiene în trei volume sub coordonarea lui Ion Munteanu, o personalitate tot mai activă și atractivă în mediul publicistic românesc și în mediul online. Evenimentul a avut loc în regiunea natală a lui ”Eminescu al oltenilor”, în condiții deosebite, la 101 ani de la decesul lui Alexandru Macedonski. Marele poet român a proiectat o poezie aflată sub auspiciile simbolismului și misterului, altfel deosebit de clară și senină, accesibilă și tainică deopotrivă. Se cere așadar măcar un vers macedonskian: ”În crini e betia cea rară:/Sunt albi, delicați, subtiratici./ Potirele lor au fanatici/Argint din a soarelui pară”… ( Rondelul crinilor)

Criza migranților în vestul și recent în estul Europei a mâhnit opinia publică internațională. Din păcate nu există o soluție favorabilă și definitivă la drama acestor nefericiți din întreg cuprinsul Asiei și Africii. În același timp suntem cu toții, acei care avem imbolduri cosmice, într-un exil în chiar zona natală și visăm la o lume perfectă, diversă și cât mai modernă. Ne permitem chiar să mergem mai departe și să sperăm la planete favorabile vieții precum se susține că ar fi ceea mediatizată de curând din constelația Alpha Centauri la doar circa 5 ani lumină de Terra… Pentru visătorii de acest gen expresia ”sky is the limit” e doar un prim pas sau o glumă bună…

Relațiile internaționale par a se încrâncena din nou, iar noua variantă a coronavirus (Omicron) se dovedește a fi o sperietoare foarte neliniștitoare. Frica este de regulă primul semnal care determină necesitatea reevaluării personale și a regăsirii individuale prin raportarea la exterior. Neliniștea, incertitudinea încețoșează încrederea de sine. Busolele au alt nord, reperele telurice sunt zgâlțâite, dispar și omul devine înșelător, nimic mai mult decât transfigurarea unui nevertebrat ciudat.

Jocul meu de șah înregistrează câteva mici progrese prin câteva poziționări imediat sub podium la mai multe turnee online. Joc din pasiune, nu mizez pe nimic altceva, iar recent încheiatele campionate europene la masculin și feminin m-au preocupat prin rezultatele spectaculoase. Momentan lupta pentru titlul mondial continuă între două nume arhicunoscute în domeniu ( Carlsen-Nepomniachtchi ). În privința mea, insuccesul meu actual se lovește de o teorie mai slabă, bat-o vina…

Ziua națională a României s-a sărbătorit în acest an și prin parade, sfidându-se pandemia, iar în social media s-au transmis peste tot emoționantele urări de: ”La Mulți Aaani, Române … !” și ”La Mulți Ani, România … !”

În așteptarea clinchetelor de clopoței, a zurgălăilor, a betelei și cetinei brăduților, a lui Moș Nicolae și Moș Crăciun, a colindelor și urărilor obișnuite în această perioadă, nostalgia copilăriei trăite în aceste clipe magice de peste an își face loc într-un mod inevitabil. Cu emoțiile umezite de lacrimile luptei care se dă în noi ne punem speranțele într-o lume mai bună și continuăm să credem că destinul va fi mai bun an de an. În curând vom putea spune ”Hristos s-a Născut” și copiii vor primi de la Moșul cadourile așteptate.

Aș dori să închei pentru jovialitatea textului și pentru a nu fi acuzat de europocentrism cu un Shi personal:

o lecție de viață:

muntele nins a respirat

în dragă voie…

o avalanșă s-a declanșat

către câmpie…

eu privesc senin la cascadă

încă-n neștire;

și în curând sunt om de zăpadă

cu rece gândire…

Vă doresc o lună Decembrie 2021 feerică, plină de împliniri spirituale, inspiratoare și prosperă … !

Binele Suprem, Călătorii virtuale, ”Țara Promisă”, Halloween, Dune 2021 … !


Un final de Octombrie 2021 animat de zile răcoroase, ușor însorite peste zi, fără ploi consistente, găsindu-ne pe toți cu gândurile departe, și un debut de Noiembrie 2021 gravitând în jurul acelorași note și tente autumnale. Sentimentele proprii s-au îndreptat către amintirea celor care nu mai sunt printre noi de ceva vreme și la afecțiunea față de cei care luptă pentru viața lor în confruntarea mută cu coronavirus în țara noastră. Vremurile nedrepte își îndoiesc, de regulă, forțele în sezonul de toamnă-iarnă. Întregul regn vegetal a îngenuncheat făcând pasul către marea transformare și trecere, frunzele rănite și arămii scuturându-se în marea lor majoritate. Câteva zeci de mere și mere gutui au fost ultimele roade culese și astfel își face loc curățenia de toamnă și celelalte activități specifice sezonului. Îmbălsămat prin grădină de razele diafane ale soarelui tot mai distant, am devenit repede nostalgic și am căzut în visare… Micile mele preocupări și dereticeli de mic grădinar mă relaxează și binedispun, dar mă străduiesc să le împletesc cu timpul dedicat activităților mele intelectuale și creative.

În această perioadă chiar și bolta cerească privită în noapte pare a fi un monolit încremenit și rece care nu poate fi atins și care ne supraveghează în partea ei diurnă cu seninătate, necruțătoare și ingenuă în același timp. Constelații numeroase în nopțile senine se dezvăluie de pe alte poziții acum, amintindu-ne despre imensitatea spațiului cosmic și de timp în a sa implacabilă scurgere care își lasă inevitabil amprenta asupra tuturor ființelor vii… Gândurile zboară vrând-nevrând către nemărginire, către etern, către o armonie eternă, idealuri și vise pe care însă din cauza decăderii umane nu mai avem curajul sau intenția de a le mărturisi nici măcar din când în când pentru a nu fi luați în derâdere sau pentru a nu părea naivi sau pentru a nu ne dezvălui astfel vulnerabilitatea. În mijlocul tumultului cotidian omul modern obișnuit nu-și mai permite să viseze, dar devine tot mai oportunist, o mică bestie care-și dorește sieși tot ceea ce este mai bun pe lume din punct de vedere material și financiar.

Călătoriile mele virtuale au avut de fiecare dată menirea de a vizita de la distanță și gratuit locuri speciale, frumoase și renumite. Am reușit să vizitez astfel diferite obiective cultural-turistice în special din Europa de Vest. Pandemia prin care a trecut omenirea va convinge însă pe termen lung oamenii să ia în considerare acest gen de turism, oare? România a fost surprinsă complet de al patrulea val pandemic coronavirus și deși în primele trei valuri ne-am situat la cote acceptabile chiar și pentru țări occidentale, acum situația este complet inacceptabilă. Se moare din cauza acestui coronavirus ca într-o subcultură a civilizației occidentale care nu poate face pasul către noile faze… Este incredibil acest decalaj acum, deoarece celelalte țări europene se găsesc acum în stadiul ridicării tuturor restricțiilor și a depășirii momentelor critice. Astfel ne rămâne doar speranța că în cele din urmă binele suprem va fi atins… Aristotel în Arta Nicomahică I,5 vedea desăvârșirea ca binele suprem și atingerea acesteia ca o condiție a fericirii…

Iubitorii de evenimente au rămas cu un gust amar. În plan regional, zilele orașului Oradea nu au avut loc nici în acest an. Euforia ultimelor luni, bazată pe speranța revenirii la normalitate, s-a risipit la instituirea noilor restricții. Certificatul verde este un bilet de trecere local, național și internațional, dar încă există mulți oameni neîncrezători în eficacitatea vaccinului.

Ziua Armatei Române (25 octombrie) și ziua de naștere a regelui Mihai I au readus în atenție contemporanilor necesitatea respectării unor valori. În acest an Mihai I ar fi împlinit 100 de ani, deci monarhiști sau nemonarhiști, au trebuit cu toții să cinstească corespunzător acest moment special…

Cu inima strânsă, am reflectat cu toții la momentele trăite alături de cei care nu mai sunt printre noi. Tot mai mulți apropiați ne părăsesc prea devreme. Universul lor interior mai supraviețuiește o vreme prin noi. Lumânări și candele au fost aprinse în speranța unei comuniuni spirituale totale, dincolo de moarte, și concretizând un omagiu adresat celor care ne-au părăsit fizic. Un poem răscolitor, intitulat ”Murim și noi”, al lui Victor Eftimiu, aș zice eu că este cel mai potrivit acestor clipe: ” Cu fiecare dintre noi/De care moartea ne desparte/ Murim și noi – lăsând o parte/În fiecare dintre ei… Imagini…, gânduri…, doruri…, vise/Adorm în stinsele priviri/ Un cer întreg de amintiri/ În pleoapele pe veci închise…”

De asemenea, s-a revenit la ora de iarnă, nu înainte ca pregătirile de Halloween să se finalizeze, iar tinerii, în general, au gustat acest mod inedit de distracție. Costume și articole vestimentare care mai de care mai ciudate, dovleci și umbre vampirice, au făcut deliciul petrecerii realizate mai mult sau mai puțin în solitudine. Sărbătoarea nu este una românească, dar eu rețin că existau anumite obiceiuri în lumea rurală românească legate de această pasarelă a anului.

Visând la platforme călătorind prin spațiu, la platforme urbane umane pe alte planete, la descoperiri epocale și la depășirea multor momente actuale de neacceptat pentru un om al secolului XXI, trăiesc doar cu speranțe și cu dorința ca fiecare om să primească doar ceea ce merită… Prețurile actuale la combustibilii fosili sunt dintr-un registru al neverosimilului, în condițiile în care noile tehnologii și energii ar tebui implementate și ar trebui să devină dominante. Nemulțumirile mocnesc peste tot pe mapamond, deși momentan este liniște. Am vizionat recent Dune 2021, o ecranizare a unui roman care încă mai naște pasiuni imense, deși este privit de o parte a criticii ca orientalist sau cu paralelisme și trimiteri politice din cauza numelui caselor aflate în conflict: Atreides și Harkonnen… De remarcat o obsevație din roman: ”Ar trebui să existe o ştiinţă a nemulţumirii. Oamenii au nevoie de suferinţe şi de oprimare ca să-şi dezvolte muşchii psihici”.

Am ieșit de puține ori pe la oraș, deși sunt cu gândul tot mai mult la spații dinamice și interesante din lumea occidentală. Mici cumpărături, două-trei ore pe la bibliotecă, câte un pic prin zonele centrale savurând câteo băutură nealcoolică și cam atât. Întâlniri rare, fugare și întâmplătoare cu vechi cunoscuți, iar în rest circulație și flux specifice sezonului, în așteptarea deja a finalului de an. Într-o zi am vizitat și pădurea de la marginea localității locale unde frunzele veștede așternute la sol și copacii nemișcați, curtați de un soare nedecis, impresionează. În acea zonă există dovezi de locuire umană neolitică, antică și medievală…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

Țara Promisă –

aur, nestemate; curge

lapte și miere…

Vă doresc o lună Noiembrie 2021 superbă, prosperă și inspiratoare … !

”Geniul toamnei”, Planeta albastră, ”Centenar Biblia Cornilescu”, ”Adio, reteaualiterara”, o taină – ”Iubirea” … !


Zile de Septembrie 2021 străbătute de tremurul tot mai accentuat al toamnei, cu dimineți răcoroase și ploițe tot mai insistente, și un debut de Octombrie 2021 tipic toamnelor de altădată… Frunzele pomilor fructiferi pălesc încet-încet și peisajele autumnale este imposibil să nu te marcheze fie și numai pentru o clipă. Lipsa soarelui tot mai distant și mai scump la vedere accentuează și mai mult decăderea din natură și toate însumate pot prilejui nostalgii interesante, ușoare indispoziții sau chiar întrebări existențiale profunde… Am cules strugurii cei foarte puțini în acest an din curte și probabil vom avea atât vin și must cât să ciocnim un pic de sărbători. Celelalte roade s-au arătat și ele la fel de rarisime, dar au fost cu atât mai îndrăgite. Fiorii unei toamne timpurii și ai unei ierni friguroase străbat mințile umane și fiecare încearcă după puteri să se pregătească cât mai bine. Primul semn al preocupării este o îmbrăcăminte mai groasă și adecvată ploilor de toamnă. Geniul toamnei , cum-necum, ne bulversează pe toți…

Întreaga lume încearcă să-și regăsească ritmul și este îmbucurător că în țările occidentale pandemia nu mai pune probleme majore; în România însă situația rămâne îngrijorătoare și amenințătoare pe final de an. Mă bucură faptul că evenimentele de calitate pot avea loc cu reglementări minime și că teatrele sau saloanele de artă funcționează și oferă cultură și delectare iubitorilor. Deși n-am participat, la Oradea un concert extraordinar a avut loc prin participarea renumitului tenor Jose Carreras, acompaniat de românca Laura Bretan. Am aflat despre eveniment cam târziu și teoretic aș fi putut participa aflându-mă în afara ariei principale a evenimentului care a avut loc în aer liber, dar înregistrările vizionate parțial în direct m-au impresionat… Acest tărâm atât de interesant și de sublim al culturii mondiale m-a fermecat de timpuriu. El atinge culmi diamantine prin libretele celebre de operă și operetă. Jucarea lor necesită o pregătire îndelungată și o înțelegere perfectă a momentului, epocii și personajului. Secretul suportării patimilor, lepădării de sine, a tuturor greutăților nu este, așa cum s-ar crede, neapărat speranța sau credința, ci așa cum se spune în ”Turandot”, secretul este ”Iubirea”… Din fiecare scenă a fiecărei piese se pot desprinde învățăminte, fiecare cuvânt și intonație își are însemnătatea sa. Aș spune că corul ”sclavilor”, corul admiratorilor însoțește actanții până pe cele mai înalte culmi… Parcă îngerii vorbesc prin intermediul unor trupuri de lut pătrunse de suflarea divină.

Planeta albastră pulsează și vibrează mulțumitor, plină de viață, chiar dacă resursele și ecosistemul îi sunt solicitate serios. Specia umană, din fericire, încă nu a degenerat, și în ciuda inconsecvențelor privește cu optimism spre viitor. Precum într-un joc de calculator însă, unde este necesară maturitatea pentru trecerea la un nou nivel, sau precum într-un blestem binemeritat aș mai adăuga, omenirea nu este capabilă să anticipeze și să ardă etapele, ci își pregătește eventual doar următorul pas… Din paleolitic spre neolitic, de la epoca fierului la …iluminatul public. Masele plastice răspândite necontrolat pe suprafața terestră, în mări și oceane, înfioară. Schimbările climatice sunt vizibile și mai dau din când în când leapșa speciei umane, dar homo faber nu are încotro și trebuie să continue aventura. Subscriu raționamentului simplu, banal al unor fizicieni și oameni de știință: din miliarde de miliarde de stele este imposibil ca doar pe o mărgică, pe planeta noastră să existe viață. Tot ei mai sugerează că ființele extraterestre dacă se ascund o fac foarte bine, într-un ocean de tăcere. Sper că aceste angoase ale civilizației ale ultimului secol le vom privi în curând ca pe un iluminism depășit cu succes… Și atunci, vorba poetului, ne-or ” troieni cu drag, aduceri aminte…”

Centenarul traducerii Bibliei în versiunea Dumitru Cornilescu (1921) a fost sărbătorit în mai multe locuri în țară. Versiunea Cornilescu a Bibliei a reprezentat un moment deosebit, un adevărat fenomen în epocă și ulterior. Într-un sens strict,omul de știință pragmatic occidental nu vede în Biblie (Vechi și Nou Testament ) azi decât o colecție de eseuri religioase scrise de autori diferiți, în epoci diferite și care prezintă într-un mod religios, magic, eroic și fantastic atât creația, cât și istoria poporului pe care îl reprezentau. Pentru homo religiosus, pentru credinciosul devotat însă fiecare literă a Bibliei este sacră. Chiar dacă prima variantă într-o lume desacralizată ar deveni mai populară nu poate fi refuzată valoarea culturală pentru umanitate a acestei cărți de căpătâi pentru creștini. Una dintre fericiri răsună atât de impresionant: ” Fericiți făcătorii de pace că ei Fiii lui Dumnezeu se vor chema” sau de asemenea descrierea emoționantă a lui Pavel din epistola către Corinteni privind dragostea interumană: ”Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul”.

Învățământul preuniversitar și universitar a început fizic de curând în România fiind puse speranțele într-un an prosper în educație, științe și arte. Următoarele șase luni pot fi deosebit de solicitante pentru țară din toate punctele de vedere. Sub aspect economico-financiar, cred că, populația va resimți acut prețurile în creștere, iar perpetuarea crizei politice sau chiar minima incertitudine politică ar putea zdruncina încrederea și imaginea țării în străinătate. Bogăția unei țări și a cetățenilor săi nu constă însă exclusiv în exuberanță material-financiară. Românii nu au fost foarte bogați niciodată, dar asta nu i-a împiedicat să se evidențieze periodic în plan mondial. Seneca spunea magistral: ”Dacă vrei să știi cât de bogat ești ,socotește lucrurile pe care le ai și pe care banii nu le pot cumpăra”…

Întreaga lume este în forfotă și preocupată de posibilele convulsii și crize care pândesc. Occidentul are responsabilități, aș spune eu, în sensul aplanării unor caramboluri economico-politice și financiare devastatoare. Există din nefericire o adevărată cultură mondială pentru știrile nefaste care agită isteriile colective, aș spune un adevărat ”cult” al unora pentru a promova dezastrele și fake news-ul după principiul murphynian deja: ”good news is not (or bad) news”.

Am rămas înmărmurit când am constatat că reteaualiterara, un club ning online select, chic, interesant și necesar și-a încetat activitatea din motive financiare. Aveam prieteni din străinătate și din țară acolo și puteam cu toții să discutăm și să ne fortificăm intelectual și psihic prin postările fiecăruia… Adio, reteaua literara, un loc unde ne-am cuibărit câteva mii de autori, intelectuali, artiști și cititori pentru a fi mai aproape unii de alții ignorând distanțele fizice… ! Noua nobilime societală în roba plagiatului, abonată la salarii occidentale la stat sau privat, poate jubila și începe fiesta…

Petrec majoritar la domiciliu și mai plec arar pe la oraș pentru a mă mai înviora… Mi-e dor să trec pe la teatru pentru a urmări cum se joacă o piesă celebră sau vreun balet, dar deocamdată prefer să le urmăresc online. Nu mă dau deloc în vânt să particip la evenimente doldora. Înregistrez ceva progrese și în jocul meu de șah unde încerc să-mi creez un profil mai consistent. Mă străduiesc să fiu optimist și să privesc partea bună a lucrurilor… Cred că fiecare om are o stea a lui, iar a mea mi-aș dori să fie cât mai îndepărtată și ingenuă. Cred (încă) în steaua mea !

Aș dori să închei cu un triolet și un haiku personal:

timp și viață

timpul e o cicatrice

pe chipul îngerului Viață…

pion închis într-o matrice,

timpul e o cicatrice…

sub umbra plopilor, amice,

stau înțelepții la povață…

timpul e o cicatrice

pe chipul îngerului Viață…

haiku

pălesc frunze iar…

fie ca să se scuture

doar răul din lume

Vă doresc o lună Octombrie 2021 benefică, inspiratoare și luminoasă … !

”La Calea Lactee”,”Drumul spre Libertate”, Ziua Limbii Române, stau diamantele … !


Un final de August 2021 petrecut cu gândul la vara care e pe cale să ne părăsească și un debut de Septembrie 2021 care ne obligă să constatăm că toamna s-a făcut prezentă prin dimineți răcoroase chiar dacă plăcute și preferabile nopților și zilelor caniculare. Strugurii încep să se coacă deși sunt mai puțini decât în alți ani și celelalte roade sunt și ele tot mai rare și mai puțin îmbucurătoare. Luna septembrie este una interesantă și una care poate prilejui reflecții și bilanțuri după principiul ”toamna se numără bobocii”. Merele, perele și gutuiele bucură și ele cât de cât ochii, dar graurii dau târcoale prin curți și grădini și provoacă pagube importante. Cinci iepurași albi ( belgieni) au văzut și ei lumina zilei de curând, iar eu le-am acordat din păcate prea puțin atenția… În rest, ne bucurăm că e cât de cât liniște și pace, deși prețurile tot mai ridicate și neajunsurile sunt resimțite tot mai acut de către populație.

Mă încearcă amintiri și sentimente nenumărate în aceste zile cu atât mai mult cu cât se apropie ziua mea de naștere și au trecut treizeci de ani de la momentul în care am împlinit patrusprezece ani și solicitam pentru prima dată eliberarea unui buletin (atunci)/cărți de identitate… Câte lucruri au avut loc de atunci în viața mea și câte lucruri s-au întâmplat la nivel național și internațional…?! Pierderea tatălui m-a afectat cel mai mult, îl visez și acum uneori pe acasă, iar prezența mamei acasă, ea fiind energică la o frumoasă vârstă, îmi este ca o nălucă reflectând nerealizările mele și neputința de a ne oferi o viață mai bună. În același timp, încă îmi reproșez că în copilărie n-am știut să mă apropiu mai mult de bunicul din partea mamei care din cauza singurătății a căzut ușor-ușor în patima băuturii… În prag de toamnă simt deci o nostalgie amestecată față de lumea care a fost odată și adierile autumnale mă fac să mă gândesc la anul viitor. Au trecut trei decenii, atât de intense de altfel, de când absolveam școala gimnazială și regret doar că evoluțiile tehnologice pozitive nu au avut loc mai repede. În felul meu, m-am pregătit pentru viitor fără a cere societății nimic în afara minimulul fair-play și cred că încă mai am o mulțime de lucruri de oferit. Lumea noastră e tot mai sărăcă însă din cauza caracterelor defecte ale contemporanilor și metafizicul ne ceartă astfel și ne pedepsește să ținem creștetul în pământ… Îmi voi sărbători ziua de naștere cu moderație, aproape în singurătate, încercând să mă relaxez, dar imaginea teraselor ticsite cu clienți peste tot în lume și a evenimentelor/nunților care nu se mai termină îmi demonstrează cât de inconștientă și lipsită de aspirații celeste este populația…

O expoziție inedită a fost lansată la Oradea încercând să mărturisească despre democrație și libertate și despre ororile care pot avea loc atunci când autocrația se impune și obligă la supunere membrii societății respective. Jurnalista belarusă Nadia Bujan a fost autoarea acestei expoziții care a ființat în aer liber în Piața Unirii din orașul de pe Crișul Repede. Ziua lansării a fost una ploioasă și mi-am dorit atât de mult să particip, dar norii amenințători m-au făcut să mă răzgândesc. Am vizitat-o însă într-una dintre zilele următoare. Expoziția prezintă lipsa de șansă a celor care luptă pentru libertate în Belarus. Imaginile care au fost salvate sunt înfiorătoare prezentând ”eleganța” cu care a fost pus bocancul pe fața celor care au îndrăznit să viseze… Bineînțeles că suntem cu toții conștienți că estul și sud-estul european se găsește într-o poziție geo-strategică dificilă și sensibilă… În rest, Dumnezeu să ne aibă pe toți în pază… ! Aș mai adăuga doar că libertatea este o aspirație absolut firească a spiritului uman, aș spune că spiritul e libertatea în esență pură. Astfel și N. Berdiaev spunea : ”Spiritul e libertate, nu cunoaște constrângerea lucrurilor obiective”… Protestele din ”lumea noastră” de la San Francisco până la Urali nu mai sunt despre sau cu Dumnezeu, am spune ”Dumnezeu a murit”, ci este în majoritatea situațiilor despre forța motrice care ne înrobește și doar unii filtrează rațiunile ideologice, culturale și civilizaționale ale demersului lor… Expoziția ”Belarus – drumul spre libertate” a impresionat !

Ceva mai la est, fundamentalismul religios în aparență pare a fi victorios… După 20 de ani SUA a decis retragerea din Afganistan și talibanii au primit astfel apă la moară. Firava rezistență afgană rezistă în valea Panjshir, iar retragerea americană precipitată a creat un vortex și un fior în întreaga lume. Imaginile emoționante oferite de televiziuni cu afgani care doreau să părăsească țara prin aeroportul din Kabul ne-au asaltat și ne-a întristat vestea decesului soldaților americani și a civililor în urma atentatului de la aeroport. Nu cred că SUA și-a demonstrat vulnerabilitatea astfel. Cred însă că retragerea trebuia pregătită mai bine. Potențialul logistic și militar al SUA este imens și unele analize au simulat o confruntare simultană a SUA cu China și RusiaAmerica preferă o abordare mai strategică și mai abstractă în Orient și Pacific și se concentrează mai atent către problemele interne. Cu toate acestea 11 septembrie 2021 va fi umbrit de tot ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni… Iar celor puțini care sunt cu mintea către alte zări le adresez un haiku personal: ” la Calea Lactee -/ din sfârcul zeiței curge/laptele matern…”

Ziua Limbii Române a fost sărbătorită la 31 august prin postări cu urări generoase inclusiv de la autori din străinătate. Urez și eu La Mulți Ani, Limbii Române și adaug un aforism personal: ”Limba (română) este un templu al poporului în care cugetăm zilnic și facem rugăciuni pentru mântuirea sufletului care aspiră la armonia și graiul universului”.

Incendiile au înfiorat în Grecia, Turcia, Rusia sau Canada la fel ca inundațiile în lunile trecute în Germania. Veștile rele au devenit o constantă, iar lucrurile bune se mai întâmplă din când în când pe Instagram și Pinterest… Valul patru pandemic este în desfășurare și trebuie luat serios în seamă. Recunosc că am fost deosebit de mândru când mi-am descărcat pe smartphone certificatul digital european de vaccinare și ulterior l-am printat.

Printre toate celelalte lucruri care iau fața cotidianului abia mai e loc de literatură, artă, cultură, de activități cultural-științifice. Nu prea mă mulțumește nivelul la care se publică sau creează. Mi-aș fi dorit evoluții mult mai spectaculoase în aceste domenii și în calitate și de autor ar trebui să țin cont de ceea ce mi-aș dori sau și-ar dori cititorii. Mă îndrept când va fi să se concretizeze și către domeniul SF, dar mi-aș dori să valorizez latura educativă în acest gen. Un Ahab modern caută ”balena albă” la marginile universului…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

”stau diamantele…

stau diamantele vrăjite

de a luminii scăpătare;

de întuneric absolvite

stau diamantele vrăjite…

reflexiile infinite

doinesc a binecuvântare,

stau diamantele vrăjite

de a luminii scăpătare…

Vă doresc o lună Septembrie 2021 superbă, răcoroasă și benefică … !

Bruckenthal – 300, ”ce mai vrei? e vară !”, ”Quo Vadis,Domine?”, ”luna nu e stea” … !


Zile caniculare de Iulie 2021 petrecute majoritar la domiciliu și un debut de August 2021 la fel de dogoritor, dar cu unele adieri care ne dau speranțe în zile plăcute și mai răcoroase. Razele soarelui se dovedesc neiertătoare pentru tot ceea ce este verde și destul de incomode pentru ființele vii. Frunzele micii vegetații și chiar a pomilor fructiferi au început să pălească pe alocuri, semn că atât apa din sol e deficitară, dar poate și razele solare sunt mai nocive decât de obicei. Problemele de mediu ar putea să se acutizeze din nou și să atragă atenția… Am cules doar prunele acum din prunii crescuți spontan în grădină și care nu necesită mari îngrijiri. Din caisul excelsior doar două caise au ajuns până la maturitate. Încerc să mă bucur și de roșiile gustoase, dar succesul meu de grădinar din acest an este limitat… În fine, nici nu am mari pretenții în domeniu, dar mă fortifică timpul petrecut în mijlocul unui mic spațiu verde…

Deși lunile de vară sunt destul de intense pentru mine s-au scurs până acum suficient de posomorât… Speram într-o vară mai dinamică și într-un moment cardinal care să lanseze promițător acest deceniu al secolului XXI. Economiile naționale abia acum încep să revină către normalitate, dar nemulțumirile populației sunt în continuare numeroase. În calitate de simplu viețuitor/locuitor al planetei am și eu nemulțumirile mele, deși aș dori să menționez că nu mă aliez cu interesele mici și meschine ale celor care se lasă ușor manipulați.

Am auzit de foarte timpuriu scuze de genul: ”ce mai vrei? e vară”… sau ”este vacanță deja” sau ”e perioada concediilor, nu se mai lucrează”. Aceste scuze sunt în opinia mea cele mai incredibile, nocive și mizerabile care se pot avansa… Ele sunt dovada cea mai elocventă a neprofesionalismului și a lipsei de conștiință civică. Culmea grozăviei este că practicile de acest gen sunt existente și în domeniile creative și în afaceri chiar și în Occident unde luna concediilor este mai frecvent luna august… În opinia mea, în aceste momente, atât de provocatoare și de critice în același timp, nicăieri pe planetă nu ar trebui să existe o asemenea atitudine. Pur și simplu, nu poți ieși din galeriile secolelor în secolul XXI în acest mod… Bineînțeles că oamenii au nevoie de timp liber și de deconectare, dar a face un scop din asta și a neglija responsabilitățile față de societate mi se pare un non-sens vegetativ-subconștient care nu este deloc compatibil cu obiectivele unor timpuri tehnologizate. Omul nu este încă, din păcate, o ființă cosmică…

Mica mea descoperire arheologică m-a obligat la o deplasare pe cheltuială proprie la Sibiu pentru a încerca să semnalez obiectele mai bine. În cele din urmă, din păcate, deplasarea mea a avut ca simplu succes vizitarea obiectivelor istorice ale Sibiului din centrul istoric și la întoarcere a zonei centrale din Cluj-Napoca. Ceea ce nu am știut eu este faptul că specialistul către care m-am îndreptat este suficient de bolnav pentru a-i mai păsa de ceva. Astfel eu m-am ales cu o atitudine prietenoasă, dar obiectele mele neolitice sunt în continuare necurtate. Așadar scurta mea vizită la Muzeul (Palatul) Bruckenthal s-a terminat repede și m-am trezit că am timp berechet pentru a vizita orașul. Mi-aș fi dorit însă un tratament mai profesionist al acestora, o atenție mult mai activă… Am poposit în această instituție de cultură și construcție grandioasă în acest an Bruckenthal – 300 de ani de la nașterea lui Samuel von Bruckenthal. Mărturisesc că centrul istoric este impresionant și era vizitat de către turiști europeni. Turnul Sfatului, Podul minciunilor, catedrala romano-catolică sau evanghelică sunt deosebit de interesante. În cele din urmă totul s-a terminat cu o excursie, iar la cazare am putut pe timp de noapte să mă odihnesc un pic. Am putut să mă plimb în voie, să savurez câte un capucino și să mă hidratez pe la cafenelele din zona centrală sau să-mi comand câteo porție de paste cu suc de roșii și busuioc…

Pe drumul de întoarcere am petrecut sâmbăta la Cluj-Napoca. La fel și aici, turiștii europeni erau prezenți, iar oamenii erau bucuroși că activitatea s-a reluat. Vorbesc acum despre oamenii care se manifestau decent, civilizat și lucrul lăudabil este că te puteai plimba în zonele centrale fără a fi deranjat sau atenționat. Cred însă că histrionii ( oricât de educați și de inteligenți) și cocalarii se manifestau pe undeva prin ascunzișuri și pe undeva prin subway… Catedrala romano-catolică din centrul Clujului arăta splendid luminată feeric în noapte, iar vizitatorii se plimbau liniștiți la fel ca în oricare metropolă europeană. La final, m-am întors la Oradea și a trebuit să-l aprob pe Cicero care spunea că ”dacă ai o grădină și o bibliotecă ai tot ceea ce îți trebuie”. De asemenea, nu cred că trebuie să ne automulțumim pentru că astfel cădem în extrema constatării lui L. Rebreanu: ”atunci când ți-e sete, fericirea este un pahar cu apă”…

În ciuda unor îngrijorări realiste la nivel mondial totul a evoluat fără inflamări sau conflicte. Din când în când se mai lansează amenințări de o parte sau de cealaltă, dar deocamdată înțelepciunea și precauția tronează. Sperăm ca literatura și științele să înflorească din nou și umanitatea să atingă noi culmi de progres. M-am bucurat că volumul propriu de triolete a fost semnalat într-o lucrare de recenzii de către Teodor Dume și că intenția mea a fost surprinsă corespunzător măcar de către un slujitor al condeiului. Credința tuturor a rămas difuză undeva departe în spate și totuși eu mă consider o ființă homo religiosus. Deci, în mijlocul încercărilor, mă întreb deznădăjduit:”Quo vadis, Domine?”

Mă consolez cu proiectele personale la care lucrez fără termen și sunt înviorat de speranța că în cele din urmă ceva superior ne va anima și guverna… Iar dacă pe cei visători interesele meschine locale sau regionale ne vor strivi fără a ne fi materializate aspirațiile, măcar unora le va rămâne, precum spunea un renumit profesor, un nume pe o carte așa cum chiar unora dintre țărani le-au rămas cântecele, proverbele, poveștile sau unele biserici de lemn …

Aș dori să închei cu un triolet și un haiku personal:

negustorul și complicii:

hei, tu – negustor de nuiele,

pasărea pe limba ei piere;

știi câte în lună și stele

hei, tu – negustor de nuiele…

dramatic joci piese grele

cu vorba doar lapte și miere:

hei,tu -negustor de nuiele

pasărea pe limba ei piere…

haiku: sunt vrăjit de cer.

multe par a fi, dar nu sunt;

luna nu e stea…

Vă doresc o lună August 2021 splendidă, prosperă și senină … !

Summer 2021, ”Terra 2.0”, ”Incomod”, ”jucătorul de șah”,”unitatea familiei” … !


Un final de Iunie 2021 canicular care a creat un disconfort termic general ființelor și plantelor și un început de Iulie 2021 care amenință să fie deosebit de călduros sau cu furtuni care ne vor ține cu sufletul la gură. Grădinile încep să pălească pe alocuri și doar apa cu care sunt udate prin sistemul artificial mai compensează efectele arșiței pornită de una-două săptămâni… Constat că nu sunt foarte eficient în această perioadă și deși ar trebui să fiu mai energic sau mai activ, nu sunt nici foarte matinal, nici creativ… Mai mult, adorm foarte târziu și doar somnul din orele dimineții mai rotunjește calitatea somnului și odihna trupului. Sufletește stau însă foarte bine, sunt împăcat cu propria conștiință și aștept sincer ca în acest an să se întâmple ceva cu adevărat notabil, dacă se poate epocal… Am cules căpșuni, coacăze, zmeură ( nu foarte multe sau mai multe decât în alți ani), și încerc cum-necum să merg mai departe și să rezist provocărilor nedrepte care se sumețesc să-și arate roadele.

Pandemia coronavirus a devenit tot mai puțin amenințătoare, iar românii au început să-și reia activitățile din toate domeniile cu speranța că tot ceea ce a fost mai rău s-a consumat. Ne dorim ca auspiciile să fie mai favorabile anului și anilor care vin, iar personal îmi doresc ca oamenii înșiși să se înțelepțească și să fie mai atenți la lucrurile și detaliile din jurul lor. Rațiunea este o zestre rarisimă în aceste zile ale sezonului estival și fiecare dorește să fie cât mai chic, mai fun sau mai modern, omițând că astfel poate cădea în extrema nefericită a nefirescului și devine un excentric de neînțeles și incurabil. De asemenea, sunt vaccinat complet acum și mă întreb prin ce va mai trebui să trecem de acum încolo cei care ne dorim o viață normală și o merităm.

Am reușit, deși cu pași mai mici, să continuu câteva texte ale unor proiecte personale mai vechi. M-am bucurat enorm că volumul personal de triolete a fost semnalat și recenzat de către renumitul autor bihorean ( de poeme și aforisme ) Teodor Dume ( și curator, lector, aș zice eu) în lucrarea recent apărută ”Interogatorii Critice. Referințe.Recenzii. Note critice”. De asemenea, am experimentat o experiență rarisimă, excepțională. Aflat la Oradea pentru susținerea unui simultan, renumitul jucător de șah Liviu-Dieter Nisipeanu a strălucit prin măiestria dumnealui de a așeza piesele pe tabla de șah. Regret că ziua respectivă s-a suprapus pentru mine cu rapelul vaccinului anti-covid și că deplasările și tevatura nu mi-au dat posibilitatea de a mă pregăti mai bine. În fine, partida nu a arătat rău la primele douăzeci de mutări. Ba chiar am reușit prima captură – cavalerul (calul) din apărarea regelui. Am amânat însă o captură care m-ar fi menținut într-o poziție acceptabilă și m-am grăbit să fac mai întâi rocada. De acolo în câteva mutări am fost obligat să schimb un turn pe un cavaler (cal) al marelui jucător român. Din acele momente ale jocului a trebuit doar să mă apăr într-o luptă inegală și să rezist cât mai mult pentru a ieși între ultimii din interesantul simultan. Aș spune că am ieșit onorabil din această provocare deși la final poziția pieselor mele a fost deosebit de precară. Fotografiile și strângerea de mână de la final sau câte un exemplar al volumelor mele oferit marelui jucător cu dedicație și autograf au destins atmosfera. Joc șah și online și m-am bucurat că am fost înscris la clubul de șah al Universității Agora Oradea. Îmi amintesc de renumita nuvelă a lui Stefan Zweig intitulată ”Jucătorul de șah” și semnificațiile psihologice și existențiale pe care le lansează.

Pe la oraș mai ies cam de una-două ori pe săptămână. Nu ratez biblioteca pentru vreo două-trei ore, dar nici destinderea sau micile cumpărături. Un capucino, o limonadă și câte un fresh de portocale mă atrag pe la câteva cafenele cochete din zona centrală a orașului. Regret că nu pot călători mai mult și că situația financiară personală nu este mai bună. Oricum, călătoriile mele virtuale se întind pe toată suprafața terestră. M-a extaziat de-a dreptul când am văzut că autoturismele 3D devin realitate și că în câțiva ani vor începe să se generalizeze. Ce emoție, ce mare pas înainte la nivel mondial… Dacă ar fi să ne imaginăm și să anticipăm, aglomerațiile de pe autostrăzi ar deveni istorie, totul ar fi mai degajat, mai civilizat și eficient.

O lansare de carte a unui renumit universitar orădean m-a convins să particip. Evenimentul a avut loc în foaierul Teatrului Regina Maria din Oradea. Participanții au fost cam puțini raportat la dimensiunea volumelor lansate. Orlando Balaș, universitar orădean, renumit în plan național și internațional, germanolog, a hotărât să revină și să scrie din nou. Volumul de poeme Terra 2.0 este o încercare unică în România prin care se atrage atenția asupra efectelor devastatoare asupra mediului pe care le produce poluarea și în cadrul poemelor se militează pentru o planetă verde, se visează și se speră, sunt tratate de asemenea zeflemitor formele și tiparele consacrate ale dezastrului ecoplanetar. Un volum exclusiv dedicat acestei probleme stringente la nivel planetar reflectă preocupările autorului în materie de mediu și reprezintă în același timp un important semnal de alarmă lansat și pe plaiuri crișane și mioritice. Aș expune doar un poem intitulat ”centrul universului”:” două miliarde de miliarde de galaxii/cu miliarde de miliarde de stele/pitice sau mari,gigante sau hipergigantice/albe,galbene,albastre,roșii/supernove,quasari,nebuloase/împrăștiate într-un hău de nelumină/undeva o galaxie în spirală/cu câteva sute de miliarde de stele/pe care lumina o străbate/în două sute de mii de ani/la marginea întunericului/sclipește o stea mică/vizitată de comete prietenoase/ce se strecoară/printre cele nouă planete/și centura ei de asteroizi/aici/pe a treia planetă/pe mărgica albastră/locuiești tu/buricul Pământului/centrul universului/aici tronezi tu/autocrat/pe un munte/de deșeuri”.

Celălalt volum lansat este la fel de surprinzător și de binevenit. Volumul ”Incomod” cuprinde trei piese de teatru. M-a impresionat într-un mod deosebit prima piesă intitulată ”Sieg Heil sau triumful Binelui”. Piesa lansează întrebări și dileme răvășitoare pentru societățile contemporane chiar dacă acțiunea este plasată în viitor, în secolul XXII ( anul 2151).Companiile biotech reușiseră să ofere familiilor, de mai multe generații, copiii perfecți pe care și-i doreau prin selecția și intervențiile în care erau specializate. Toți oamenii aveau semnul fulgerului încă de la naștere, practicat de companiile biotech. Un domn însă este adus în sala de judecată pentru că susținea că a văzut pe malul unui lac un copil care nu avea semnul fulgerului. El pretindea că respectivul copil era sănătos și vesel. Fără să realizeze, inculpatul mărturisea însă despre un moment care constituia un precedent și o amenințare pentru societatea umană din acel moment. Un recenzor al piesei, universitarul orădean Paul Magheru reflecta și se întreba: ”Autorul pune față în față trecutul și viitorul posibil, avertizând asupra pericolului de a aluneca spre dictatură, când de fapt vrem doar să trăim mai bine, mai sigur. Oare ce suntem dispuși să facem ca să ne asigurăm că rămânem sănătoși, noi și copiii noștri? Am accepta oare chiar modificarea genetică a embrionului uman? Este o temă, trebuie să recunoaștem, de mare actualitate!”

Anul trecut am găsit întâmplător în grădină mai multe obiecte neolitice. Povestea lor este una cam tristă până în momentul actual, dar deoarece am ceva timp disponibil s-ar putea ca prin prezentarea lor unui renumit specialist arheolog român povestea lor să se schimbe. Din păcate, tot ceea ce am întreprins în plan local pentru ele până acum mi-a demonstrat superficialitatea și chiar lipsa de interes a arheologilor locali. Mă declar complet nemulțumit, în urma contactului cu ei, eu aș fi putut arunca obiectele neolitice de o anumită valoare, aș spune eu, chiar notabilă…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

”unitatea familiei

o pâine e pusă pe masă

părintele o frânge cu drag,

un dram au toți cei din casă –

o pâine e pusă pe masă…

familia e numeroasă

și câinele așteaptă în prag –

o pâine e pus pe masă,

părintele o frânge cu drag…

Vă doresc o lună Iulie 2021 superbă, benefică și inspiratoare … !

Anul DANTE, ”Bun răsărit, o prieten”, ”Per aspera ad astra”, Ceai – călătorie imaginară … !


Zile plăcute și generoase într-un final de Mai 2021, care a alternat benefic ( pe la noi ) ploițele căzute ca o binecuvântare pentru plante și animale, și un început de Iunie 2021 care dorește să dea tonul sezonului estival din mai multe puncte de vedere, nu numai calendaristic. M-am bucurat să culeg câteva cireșe care în acest an s-au copt ceva mai târziu și să constat că doi smochini au trecut cu bine iarna și poate chiar vor rodi în cele din urmă încă din acest an. De asemenea, o aronia are fructe momentan cât niște mărgeluțe și voi putea experimenta cu o minimă îngrijire succesul culegerii acestui tip de roade ale vegetalului. Sunt în așteptarea căpșunilor care sunt în floare și pe care le consider delicioase. Visez la pepenii verzi și galbeni care într-o proporție acceptabilă par a evolua îmbucurător. Îmi rezerv zilnic puțină liniște îngrijind în grădina nu foarte mare aceste puncte de atracție cărora nu le rezist. Principiul se aplică: ochiul grădinarului vindecă și sporește sănătatea și recolta plantei.

Am devenit din luna Mai 2021 mai liber pentru a-mi administra propriile bloguri și pentru a-mi organiza propriile materiale și texte. Experiența mea jurnalistică s-a încheiat ( cel puțin momentan ) după șase luni destul de intense. Ceea ce părea a merge bine în sistem home office s-a dovedit o iluzie și s-a încheiat oarecum neașteptat… În cele din urmă, chiar cred că aveam nevoie de o pauză. Cred că mass-media reprezintă un nivel de dezvoltare esențial pentru o țară și pentru o democrație și evident sunt destul de nemulțumit de modul în care ea se practică în România sau chiar în țările occidentale, deși unii din domeniu invocă și riscurile… În fine, nu m-am considerat un jurnalist, deși m-aș recomanda și în acest domeniu, raportat la cum se scrie în presă; am menținut o linie decentă și precisă a articolelor. Mă consider un autor destul de responsabil și un blogger cultural a cărui opinie ar trebui să fie considerată fie și numai din curiozitate și undeva la varia

În România se speră în revenirea la normalitate, iar evenimentele încep încet-încet să se reia și să capete o anvergură notabilă în societate. Măsurile împotriva pandemiei s-au relaxat chiar de ziua copilului, dar euforia generală cred că ar trebui gestionată cumva și îndreptată către cauze mai nobile… Se pare că am trecut nesperat de bine marele hop, dar o serie de provocări în plan social și economic abia acum se profilează, oarecum amenințător. M-am vaccinat cu prima doză la mijlocul lunii mai și urmează rapelul peste câteva zile. Experiența a fost cât se poate de firească. Nu am avut nicio reacție adversă, iar migrena de vreo zece minute la circa două săptămâni de la primul vaccin poate fi pusă în contul zilelor ploioase și a ușoarei indispoziții specifice acelor zile. Este posibil însă că ”biciul lui Dumnezeu” ne pedepsește periodic pentru inconsecvența și exhibiționismul la care se dedau semenii noștri? Am învățat ceva din tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani sau în ultimul deceniu? Am lansat după cum vedeți întrebări al căror răspuns ar merita și necesita o abordare mai vastă într-o lucrare sau studiu complex al unor personalități din mai multe domenii. Spun asta pentru că am devenit cu toții mai altfel, cel puțin în anumite privințe…

Anul 2021 am dori cu toții să fie unul al relansării și depășirii greutăților din ultimii ani. Acest an ar putea corespunde cu intrarea în Paradis în viziunea lui Dante de la al cărui deces se împlinesc șapte secole. Anul Dante care propune invocarea marelui magistru și a operei sale care strălucește prin inegalabila capodoperă a literaturii universale ”Divina Comedie”, ar putea trasa o revenire la normalitate, un progres notabil al umanității cu condiția înțelepțirii colective și a însușirii valorilor pe care civilizația și secolul în care trăim le solicită. Altfel vehiculul social, cultural și economic nu a făcut altceva decât să transporte mulțimi imense de hominizi lipsite de conștiință, inteligență și idealuri… ”Maimuța e maimuță chiar și îmbrăcată în purpură”, spuneau anticii… Anticipând oarecum momentul fast al anului Dante am publicat în decembrie 2020 volumul de triolete ”O, Dante, plecăm spre Paradis?” a cărui aură mi-aș dori să ne fie benefică tuturor și să ne inspire… Aș dori doar să mai adaug, că în ciuda unor aparențe și a unor realizări, în România nu mai merge decât … Internetul ! Nu există proiecte galactice, inedite, epocale, pretindem, dar de fapt simulăm grosolan democrația, am preluat toate modelele occidentale și încercăm să le implementăm în ”chinezăria” noastră… Devine evident astfel că, chiar și cuplați la locomotiva europeană și nord-atlantică, modelul nostru comunitar este falimentar. Adresez astfel umanității și lui Dante salutări calde și răbdare pentru a suporta trecerea prin Infern și Purgatoriu pe care am asemui-o oarecum cu versul însoțitorului Vergiliu din Bucolicele:”Stafii înfricoșătoare/ Năluciră la lăsarea întunericului nopții/ Și ,minune fără seamăn,/Animale începură a grăi”, iar la final intrarea în Paradis să ne fie tuturor ca o urare din Bion din Smirna ( Idila IX ):”Luceafăr, lumină de aur a dragii-născută din spumă,/Scump Luceafăr, podoabă sfântă a nopții albastre,/cu-atât mai prejos decât luna cu cât mai presus printre stele/Bun răsărit, o prieten !”

De asemenea, sunt uluit de euroscepticismul relativ consistent inclusiv al vest-europenilor. Nu mă refer neapărat la construcția unionistă europeană, ci la ceea ce presupune spiritul european care include în opinia mea atât pe britanici, cât și pe elvețieni sau pe norvegieni… În opinia mea, Europa ( unionistă și/sau geografică ) este condamnată unității și succesului în acest secol și mileniu. Doar o hiper-economie și construcție politică și diplomatică europeană va putea face față provocărilor mondiale. Iar pentru un succes imediat este nevoie ca operatorii și politicile unioniste să fie prezente, active, sincere și credibile în fiecare stat membru, în fiecare comunitate. Și cred că tocmai asta lipsește ! Este de neacceptat și de netolerat, pe de altă parte, ca din interior printre primii beneficiari de fonduri și avantaje europene să fie exact cei care au luptat sau militat pentru ca România să nu intre în Uniunea Europeană.

Tot înțelepciunea antică ar îndemna la răbdare: ”Per aspera ad astra”… Dar cât de sinistru mi-a sunat acest îndemn latin rostit de către președintele României, Klaus Johannis. Nu am subscris niciodată criticilor malițioase împotriva actualului președinte, gemene cu linșajul mediatic dus la extrem uneori, deși am avut așteptări mult mai mari de la domnul președinte Johannis. Atașez acestor rânduri doar mențiunea că am votat încă din anii 90 cu dreapta politică românească și pe actualul președinte de fiecare dată când a candidat. Alții au făcut-o din interes și și-au menținut afacerile prospere și joburile de tip occidental. Am fost mândru să fiu reprezentat de un președinte vizionar și vorbitor excelent de limbă engleză și germană, probabil și luxemburgheză… Aș fi putut chiar avea și de ce să fiu invidios, deși nu mă caracterizează. Am crezut că rostirea execrabilă a îndemnului latin de către Klaus Johannis va fi taxată imediat de către inamici, dar într-un mod neașteptat și fericit nimeni nu a observat, poate tocmai din cauza faptului că pe nimeni nu mai interesează limba latină… De data asta însă mă simt dator eu. Cel mai probabil stră-strămoșii domnului președinte au fost colonizați în Transilvania în baza unui contract în limba latină, cândva într-un secol în care urma să se nască Dante Alighieri, spre exemplu… Dar ”Peer as-peera ad as-traa” sună pentru o persoană cu minime cunoștințe de limba latină ca în engleză ”Ducks come from the trucks”.

Mi-aș dori să particip la câteva evenimente viitoare, dar sunt convins că prezența mea la acest gen de momente va fi mai rară decât înainte. Într-o zi când am ieșit pe la oraș am participat la sărbătorirea zilei ceaiului. Licoarea, care m-a fermecat încă din copilărie și căreia îi caut arome diferite din ceea ce culeg eu sau de la anumite branduri, reușește să calmeze și îndeamnă la reflecții profunde. Aș putea spune că multe dimineți sau seri mi-ar fi fost mai sărace și poate chiar lipsite de sens fără un ceai cald cu miere. Ceaiul are o tradiție fabuloasă care coboară la primele manifestări ceva mai pretențioase ale civilizației și ale grupurilor umane. ”În fiecare ceașcă de ceai există o călătorie imaginară”, s-a observat cândva. Astfel ridic o cupă cu ceai și urez ”La Mulți Aaani” tuturor copiilor cu ocazia zilei lor ( 1 Iunie) și de asemenea în amintirea copilăriei mele… !

Vă doresc o lună Iunie 2021 benefică, plină de inspirație și superbă … !

Teluric-Astral,Paște 2021 Fericit, ”mare învolburată”, boltă fermecată … !


Un final de lună Aprilie 2021 cu zile plăcute și senine, dar și cu câte o sincopă cu cer variabil și averse scurte, și un început de lună Mai 2021 în care căldura primăverii se simte la nivelul solului și ploițele sunt o adevărată binecuvântare pentru plante și pomii fructiferi. Spiritul și beatitudinea sărbătorilor Pascale au putut fi surprinse în tot ceea ce însuflețește ( vegetal și animal ), iar Floriile ( Sărbătoarea Intrării Mântuitorului în Ierusalim ) a făcut să erupă splendoarea naturii aflate în delir. Paștele a venit, de asemenea, și Învierea Domnului a putut fi retraită în acest an exact după sărbătoarea laică a muncitorimii – 1 Mai. O persoană malițioasă ar putea spune că se putea și mai bine: 1 Mai și Paștele să se sărbătorească în aceeași zi.

Lăcrimioarele au început să înflorească, iar cireșii, merii și perii sunt în floare. Lalelele roșii sunt și ele atât de gingașe. Iepurașii mei cei albi ca un bulgăraș pufos de nea au acum o lună și sunt atât de zglobii și de nevinovați. E un fel de terapie pe care mi-o rezerv zilnic și mă minun de lucrurile mărunte care roiesc tăcute și neluate în seamă în jurul nostru de orbirea spirituală și de încrâncenarea materială generală.

Pandemia reprezintă încă o amenințare considerabilă mai ales prin noile tulpini despre care se cunoaște prea puțin. Personal sunt mirat că nu se mai cercetează și că nu se fac eforturi pentru un antidot la acest coronavirus. Vaccinarea este esențială, dar există încă rețineri la nivelul populației influențată de tot felul de teorii. O problemă atât de complexă și de extinsă la nivel internațional ar trebui tratată mult mai serios. Din păcate vaccinul nu oferă protecție totală și definitivă, iar acest aspect descumpănește de asemenea. Bineînțeles, pentru cine nu știe, William Shakespeare spunea: ”Peștii se prind cu undița, iar oamenii cu vorba”.

Sărbătoarea Paștelui a adus în prim plan jertfa divină pentru salvarea umanității, favorizând reflecțiile către însemnătățile spirituale ale existenței și a rolului omului pe Pământ și în Univers. Probabil, Divinitatea nu se grăbește și vorbește oamenilor potrivit cu nivelul lor de înțelegere a chestiunilor spirituale, culturale sau științifice. Mă întreb în aceste momente de maximă importanță spirituală către ce anume ne îndreptăm de fapt sau dacă la nivelurile superioare sunt conștientizate noile trepte de evoluție spirituală și dacă sunt avute în vedere dialogul, respectul și comuniunea reciproce inter-religioase și confesionale. M-aș bucura dacă aceste aspecte ar fi abordate cu maximă responsabilitate și tratate cu înțelepciune deoarece ne luminează pe toți același soare și ne protejează același Dumnezeu. Vă doresc un Paște 2021 Fericit, alături de cei dragi, iar urarea personală este însoțită de un haiku personal: ”vestea cea Bună:/din mormântul pecetluit/ Hristos a Înviat… !”. Potrivit Evangheliilor, Îngerul Domnului a spus femeilor care au mers la mormântul lui Isus: ”Pentru ce căutați pe Cel viu printre cei morți?Nu este aici, ci a înviat”

În plan internațional, criza est-europeană din Marea Neagră și din vecinătatea Rusiei sunt un motiv serios de îngrijorare, dar se speră în găsirea unor soluții de compromis pentru a se evita o vară cu conflicte deosebite. De asemenea, atât în Asia, Africa,cât și în America de Sud există numeroase semne de întrebare și probleme sociale care pot degenera în conflicte. În India, noua tulpină indiană a coronavirus a produs, precum ”o bombă cu ceas”, un boom pandemic care a surprins întreaga lume. Cedarea sistemului sanitar indian a lăsat o parte a populației pe cont propriu, iar incinerările organizate intempestiv au revelat o imagine dezolantă și terifiantă a Indiei. În Europa, protestele privind gestionarea crizei coronavirus de către autoritățile statale sunt tot mai vehemente, semn că efectele sociale ale pandemiei sunt tot mai accentuate. Pentru a aduce un omagiu celor decedați, greutăților și eforturilor mondiale care se depun, adaug un vers din Arhiloh:”Nici cetățeanul Pericle și nici poporul, cu praznic/Sufletul nu-și va îndulci, morții când va jeli./Cei înghițiți de talazul mării învolburate/Inima noastră-au umplut de-ndreptățite dureri./Însă prietene, zeii ne-au dat răbdarea cea dârză” (Arhiloh, Fragmentul 7 – elegie).

Astfel, în cutia Pandorei a rămas doar speranța, iar nădejdea oamenilor este că roadele științei vor putea soluționa problemele actuale și că viața în cele din urmă își va relua cursul normal și favorabil vieții de calitate. Între timp, pe Marte roverul Perseverance și Ingenuity își continuă misiunea cu succes, iar imaginile transmise sunt emoționante. Rezultatele îmbucurătoare de până acum oferă speranțe și întăresc convingerea că destinul omului este legat de spațiul cosmic și că acest nou pas ar putea schimba complet imaginea umanității, mentalitățile și orizontul omului de rând.

O parte a evenimentelor au început să fie susținute cu respectarea măsurilor de protecție, iar eu am ratat câteva dintre ele în plan local din cauza unor suprapuneri sau din cauză că am aflat prea târziu. Cultura (artele, literatura) suferă deosebit de mult în pandemie și chiar și cultura tehnologică este afectată și solicitată. Logistica timpului este insuficient de avansată pentru provocările actuale, deși științele au cunoscut o inflorescență fără precedent în ultimele decenii.

Am ieșit pe la oraș doar de câteva ori, dar mă bucur că pot realiza vizite virtuale în multe zone din lume și că pot urmări realitatea pe site-urile oficiale ale unor orașe și capitale occidentale.O conectare de acest gen mă fortifică și îmi confirmă că dimensiunea europeană și internațională a interconectării generale este activă și posibilă.

Aș dori să închei cu un triolet personal:

boltă fermecată

pe bolta mândră, fermecată

privesc mărgele înșirate…

luceferi curg încă o dată

pe bolta mândră, fermecată…

e veșnicia încrustată

în constelații neschimbate;

pe bolta mândră, fermecată

privesc mărgele înșirate...

Univers și Armonie, Postul Paștelui 2021, spiritul civic,”la poarta amintirilor”… !


Zile de Martie 2021 trăite sub cupola primăverii care avansează tot mai cutezător și un debut de Aprilie destul de candid și de senin. Miresmele floricelelor mărunte zburdă deja prin grădini preamărind marea dezmorțează generală. Diminețile de primăvară, atât de splendide, trimit într-o stare de beatitudine spiritul uman și fortifică trupul uman. Regnul vegatal este în exaltare, iar animalele se întrec în tumbe. Câteva ploițe ar fi însă o adevărată binecuvântare.

Inevitabil, trebuie să fim tot mai optimiști și mai binedispuși, deși greutățile evoluțiilor internaționale și naționale cumpănesc greu și chiar înfioară. Luna Păcălelilor poate să ne facă mai încrezători și este specială pentru că are harul de a descreți frunțile oamenilor. Încerc să mă bucur de fiecare zi și de fiecare lucru pozitiv sau de fiecare întâmplare interesantă. De curând, puișorii de iepure belgian s-au născut, iar acest sentiment e unul pe care nu l-am mai încercat din copilărie. Mama lor le-a pregătit deja cuibul, ”legănelul” din paie cu smocuri de blăniță… Întreaga planetă vibrează, dar adevăratele destinderi depind de micile detalii și plăceri ale vieții.

Sărbătorile Pascale sun tot mai aproape, iar Postul Paștelui prilejuiește reflecții asupra tainelor religioase și ilustrează dieta și pietatea de altădată a credincioșilor. Dar cine mai respectă întocmai sau conștientizează complet momentul spiritual unic pe care-l traversăm? Este de fapt, o dezlegare la ”pește” continuă… Din ceea ce s-a anunțat, Sărbătorile Pascale vor putea fi sărbătorite în acest an în condiții relativ normale, cu respectarea regulilor minime de protecție împotriva pandemiei. Surprize însă pot să apară până atunci. Paștele Catolic este însă atât de aproape, iar credincioșii au putut retrăi săptămâna patimilor Mântuitorului. Într-o lume tot mai tehnologizată, este util aș zice să mai spui din când în când o rugăciune și să înalți capul spre cer. Cred că persoanele cu rețineri în privința tehnologiei ar trebui să reconsidere totul, iar cei care trăiesc hipertehnologizat ar merita să învețe câte ceva din spiritualitatea și cultura iudeo-creștină. M-am bucurat atât de mult când am întâlnit atitudinea părintelui Galeriu care spunea referitor la tehnologie în anii 90: ”Se înnoiește lumea”… Cu siguranță atunci când ți-ai însușit valorile culturale și spirituale, pildele și ideile care trimit spre o viață în univers, în armonie cu universul, (chiar dacă persoana nu mai este un practicant habotnic) devii o persoană mai responsabilă și realizezi că inteligența, rațiunea și înțelepciunea divină se regăsesc în interiorul nostru și viețuiește prin tot ceea ce a creat umanitatea până acum sau va ființa prin tot ceea ce va reuși să creeze umanitatea în viitor. Chipul divinității își dezvăluie gloria prin toate hipertehnologiile pe care le inventăm.

În sprijinul celor afirmate, mă fortifică Sf. Niceta de Remesiana care în Operele sale vorbește despre necesitatea vegherii și a păstrării curăției trupului și sufletului: ”Numai că, preaiubiților, cine veghează cu ochii, să vegheze și cu inima; cine se roagă cu suflarea gurii, să se roage și cu mintea, căci nu e deajuns să veghezi cu ochii și să dormi cu inima, după cum dimpotrivă, ca din partea Bisericii, spune Scriptura: <<Eu dorm, dar inima mea veghează>> (Cânt. 5,2). Ba mai mult, trebuie să avem grijă ca piepturile celor ce au a veghea să nu fie îngreunate de prisosul mâncării ori băuturii, încât râgâind preaplinul de mâncare și băutură, să fim neplăcuți nu doar nouă înșine, ci să fim judecați nevrednici chiar de harul Sfântului Duh. Căci a spus un bărbat deosebit între păstori:<<după cum fumul pune pe fugă albinele, tot astfel râgâiala grea respinge și îndepărtează harurile Sfântului Duh>>” (Cuvântări, III,9).

Din nefericire, momentele trăite, în această perioadă atât de dificilă, sunt deosebit de încrâncenate. Teoriile conspiraționiste înfloresc, în paralel cu încrederea tot mai scăzută de care se ”bucură” autoritățile din cauza incapacității de a gestiona perfect criza generală mondială cauzată sau amplificată de pandemie. Nu prea-mi place să mă lansez în predicții și aprecieri, dar mi-e frică de o radicalizare la nivel european și mondial care ar putea culmina cu terorism, proteste și conflicte majore într-un final de primăvară și debut de vară 2021 ”incendiare”. Îndurerat, mă întreb ce ”împărat”, ”rege” sau ”boieri”, ce ”șleahtă” ar mai putea crea, inventa această situație atât de complexă care ulterior ni se va revela ca o normalitate, deși descinde dintr-o veritabilă degenerare… Iar în plan social, omul simplu ar putea rămâne cu alaiul psihopomp, radicalizat, sub o presiune de inimaginat. S-ar profila astfel o nouă generație cu trăsături ”zombie”, hiper-sensibilă, marcată de fobii, lipsită de conștiință și coeziune și mânată inevitabil de curenți spre stânci… Iar vorba poetului George Coșbuc într-un poem: ”iar marea-i duce-ncet și drept spre stânci…/ La ce-aș cânta români, cuvinte-adânci?”…

Am continuat să citesc câte ceva, dar mi-aș dori să parcurg florilegii din literatura universală actuală sau din domeniul SF. Lucrez și eu la câteva proiecte, dar fără a mă grăbi… Condamn toate actele anti-sociale care au loc. Subscriu opiniei unui universitar orădean care a observat că protestatarii împotriva restricțiilor nu au participat vreodată la o acțiune de protest împotriva derapajelor din justiție, din societate, din educație… Spiritul civic și aspirațiile înalte, nobile lipsesc fără nicio speranță pe termen mediu. Cât de ciudată mi se pare acum opinia antică conform căreia omul este altfel zilnic, apa râului este alta atunci când revii a doua zi… Hâtrii spuneau mai primitiv că ”dacă beau o bere sunt un alt om. Dacă mai beau una, cu siguranță, sunt din nou alt om”…

Am ieșit de puține ori pe la oraș. Mă străduiesc să îndeplinesc cât mai multe sarcini prin intermediul online-ului pentru a nu face deplasări inutile și pentru a nu mă expune. Atunci când am plecat pe la oraș am văzut urbea (Oradea) cea mai apropiată acceptabil, dar lumea părea destul de posomorâtă. Îmi lipsesc ieșirile din natură și normalitatea de altădată. Deși apreciez tot ceea ce mă înconjoară, percep totul ca pe o vizită la un muzeu în aer liber. Mi se pare totul atât de straniu… Mi-aș dori să vizitez totul din ceea ce a creat omul dacă ar fi posibil, dar, în luptă cu timpul fizic, prioritară ar fi explorarea dincolo de ”noi”. Acest gen de captivitate spațio-temporară, nemeritată în ceea ce mă privește, mă obsedează și mă înfioară.

Aș dori să închei cu un triolet personal:

la poarta amintirilor…

la poarta amintirilor

doi pardoși stau de pază…

stă lumea mută, cu mult dor

la poarta amintirilor…

prin oazele petalelor

memoria ta selectează…

la poarta amintirilor

doi pardoși stau de pază…

Mărțișor 2021, Perseverance,”Unde ești copilărie?”, ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” … !


Zile de Februarie 2021 trăite, cu sufletul la gură, în așteptarea primăverii și un început senin de Martie 2021. Iarna nu a fost însă deloc capricioasă sau câinosă, mai ales la câmpie. Temperaturile au fost relativ ridicate, iar soarele a mângâiat părintește glia care a început să freamăte. Simțind zefirul favorabil, tulpinițe de garoafe, ghiocei sau viorele se înălță încetișor, trezite la viață. E felul lor de a spune ”suntem minunea primăverii” și ”bună dimineața”. Spectacolul reînvierii naturii este continuat de corcodușii care se grăbesc să înflorească în curând și la un cot distanță doar de caișii extra-timpurii. Cred însă că iarna va mai avea câteva reveniri scurte până la resemnarea definitivă. Am început munca prin grădină și, deși am fost ocupat cu altceva, am reușit să mențin curățenia pe care mi-o doresc și să admir minimele rezultate. Căpșunile s-au trezit și ele, pomii fructiferi se dezmorțesc și , bucurie maximă, se pare că smochinul plantat în toamnă s-a prins. Verdele la care am pus umărul mă liniștește, mă fortifică și mă extaziază.

Mărțișorul a venit și în acest an m-a găsit acasă. Bucuria a fost maximă deoarece doi ”ghiocei”, două ieduțe s-au născut chiar în această zi și sunt foarte energice. În rest, am fost destul de ocupat cu celelalte probleme intelectuale. Mă bucur că sunt sănătos și că nu am vreo problemă de sănătate sau chiar coronavirus în această perioadă atât de sensibilă și dificilă din punct de vedere medical. Se spune prin popor că, în primul rând, fiecare om este medic pentru el însuși.

Redeschiderea școlilor a deschis porțițele speranțelor, deși au existat voci care au susținut că autoritățile s-au cam grăbit. Deplâng experiențele micuților care au ratat liniștea unduirii degetelor la concretizarea primelor litere sub îndrumarea învățătoarei. ”Ma-ma” sau ”Ana are mere” au fost lipsite de farmecul și magia momentului emoționant și clasic. Mai mult decât orice, cred că primul an de școală (nici măcar cel de la grădiniță) este atât de special și de neuitat. Personal, am mers la șase ani în clasa întâi și știam să număr, să socotesc, cunoșteam literele atunci, dar îndrumarea învățătoarei și sfaturile ei mi s-au părut providențiale. Din păcate, caligrafie se mai face cu adevărat doar în primul an de școală.

Mi-au plăcut toate disciplinele, considerând că din toate poți învăța lucruri utile, deci și matematica… ! Îmi amintesc că prin clasa a treia învățătoarea a avut o inspecție. Era la geografie. Iar eu am fost scos la hartă. Nu pot să-mi explic cum, dar m-am trezit detaliind și explicând resursele României de parcă aș fi fost specialistul la un summit modern în străinătate. La câte o întrebare scurtă a învățătoarei, eu răspundeam dezvoltând și făcând conexiuni și cu alte discipline. Abia mai târziu am realizat naturalețea și originalitatea momentului. Atât învățătoarea, cât și asistența a rămas fără cuvinte, ascultându-mă… Asta este de fapt inocența și prospețimea copilăriei. Și vorba versurilor: ”Unde ești copilărie?”, cu alaiul tău cu tot…

În plan național, în ciuda unor inconsecvențe, este totuși o relativă liniște. Partidele aflate la guvernare își pot lansa proiectele și inițiativele, adnotate de firava opoziție din când în când. Pandemia este în continuare amenințătoare, iar Europa încă este în cumpănă în privința acestei infecții. Se speră însă ca până la vară situația să fie tranșată în favoarea normalității și a civilizației.

În SUA, noua administrație instalată încearcă să-și definească propria viziune și optică, iar președintele american Joe Biden a salutat succesul amartizării roverului Perseverance. Un moment istoric pentru umanitate. Cel puțin asta susțin oamenii de știință și ufologii. În același timp, treburi mai pământene obligă la monitorizarea tensiunilor care se întețesc în Africa și Orient. Și nu întâmplător, Cicero spunea:” Inter arma silent musae” (Când armele vorbesc, muzele tac).

Am reflectat un pic asupra locului pe care îl ocupă literatura și artele în general în viețile noastre și cât de active sunt de fapt ele. Sau tehnologiile noi… Nu sunt tocmai mulțumit în privința modului în care se promovează toate. Ori nu prea o fac deloc, ori o fac strident și regretabil. De cealaltă parte, subcultura a căpătat o popularitate de invidiat, împreună cu melodiile însoțite de mesaje teribiliste și nespecifice civilizației. În aceste condiții se mai străduiete cineva să recite Odiseea lui Homer în limba greacă veche? Și doar unii abia mai putem îngăima, precum o rugăciune: ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ și nu ucid/ cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc/ în calea mea/ în flori, în ochi, pe buze sau morminte”… (Lucian Blaga)

În zilele în care am ieșit pe la oraș am lăsat câte un exemplar din ultimele mele volume apărute noului director al Revistei Familia și am încercat să surprind orașul așa cum este el într-o zi oarecare. Dar mai cred că doar noaptea se văd cu ochiul liber stelele. Un vers interesant al poetei antice Sapho spune: ”Se cufundă-n mare luna/ Și pleiadele; e miezul/Nopții,/ Anotimpul trece,/ Singură stau de veghe”.

Aș dori să închei cu un triolet personal:

ce o fi viața, ce e omul?

ce o fi viața, ce e omul?

Exist eu oare? Suntem doar vis?

Întreb o floare, întreb spânul… :

ce o fi viața, ce e omul?

Tot cercetez, caut răspunsul

neliniștei de necuprins…

ce o fi viața, ce e omul?

Exist eu oare? Suntem doar vis?

Vă doresc o lună Martie 2021 superbă, prosperă, inspiratoare și alături de cei dragi … ! La Mulți Aaani, tuturor doamnelor și domnișoarelor și o primăvară senină … !