“Aspirations”, “Geopolitică și Ziduri”,”Invențiile unui Geniu”, Viteza Luminii+1 !


Într-un Martie 2018 și început de Aprilie 2018 încercăm să ne regăsim cu toții datorită unei primăveri atât de așteptate și întârziată parcă de Crăiasa Zăpezilor și Ghețurilor care a fost atât de generoasă în sezonul de iarnă. Perioada Postului Paștelui este parcursă de către fiecare după putință și dacă n-aș spune că există vreun zel deosebit în acest sens nici măcar la cei mai evlavioși ( nici măcar nu ar fi obligatoriu), această perioadă stârnește emoții deosebite an de an. Paștele Catolic deja a avut loc și comunitatea catolică a parcurs cu responsabilitate măreția jertfei Mântuitorului. Ceilalți credincioși sărbătorind intrarea Domnului în Ierusalim ( Floriile ) se găsesc acum în săptămâna cu cea mai mare intensitate la finalul căreia, după momentele dramatice ale răstignirii și morții, bucuria Învierii va anima sufletele și trupurile tuturor celor care privesc cu optimism victoria Binelui, Rațiunii și Spiritului.

 

În plan internațional noi provocări se conturează și nimeni nu știe cum vor putea fi gestionate cât mai eficient. Conflictul anglo-rusesc, alegerile fără alte alternative din Rusia, o relație ușor agravată U.S.A. – China care dă frisoane, acuze reciproce ale marilor state mondiale privind taxele practicate pentru anumite produse… Chiar și așa totul ar părea suportabil dacă vechile probleme sau drame pe care le parcurge anumite segmente de populație a lumii în care trăim ar fi deja soluționate. Unele ziduri dintre oameni par a fi de neînlăturat mai mult decât în majoritatea situațiilor. În aceste condiții democrația pretinsă devine o glumă sinistră, iar unii oameni se confruntă cu lipsa de orice speranță. Un eveniment care propunea o scurtă incursiune în detaliile distanțelor geografice, spiritual-filosofice și economice care separă civilizații și popoare ale lumii a avut loc prin grija lui Dacian Palladi și s-a intitulat “Geopolitică și Ziduri”. Încă din cele mai vechi timpuri cele mai simple și eficiente granițe au fost cele naturale ( munți, fluvii ), dar atunci când acestea au devenit insuficiente sau erau inexistente, orașe-state, regate, imperii și-au realizat propriile sisteme de apărare și de conservare a granițelor și valorilor ( Zidul Chinezesc, Zidul lui Hadrian, recentele garduri împotriva imigranților, etc.). Din nefericire chiar până în zilele noastre multe domenii cu vocație universală sunt influențate și infestate de un spirit neloial al divizării și regionalizării. Nu doresc în niciun fel, ba dimpotrivă, ca dreptul la propria identitate al fiecăruia, al fiecărei regiuni sau popor să fie afectat, dar când astfel de tendințe câștigă teren trebuie să ne întrebăm de ce este posibil și dacă este benefic. Reversul medaliei este spre exemplu că în România profesori sau politicieni care au fost împotriva integrării României în Uniunea Europeană și chiar mai sunt împotriva spiritului european, să fie acum primii care folosesc bani europeni și sărbătoresc demagogic ziua de 9 Mai ( Ziua Uniunii Europene ). În același timp este o problemă de opțiune al fiecărui popor sau civilizații ca atunci când simte o mare diferență culturală la vecinii săi sau o presiune prea mare la granițele sale să ia deciziile pe care le consideră necesare prin consens. Cea mai recentă dispută în această direcție a fost odată cu inflamarea declarației președintelui D. Trump privind zidul de la sudul U.S.A. Un răspuns care trimite spre universalitate la fel ca aspirațiile S.U.A. a venit din partea Papei Francisc. El propunea punți (poduri) și nu ziduri. Cred că și S.U.A. ,inclusiv prin președintele ei, dorește la fel, dar se găsesc cu toții într-o antinomie păguboasă. În loc să găsească punctele comune care-i apropie, se împiedică de cioturile care-i despart și micile detalii care-i individualizează. Cred că S.U.A. dorește ca central și sud-americanii să-și soluționeze problemele acasă și nu îngroșând rândurile infracționalității, și așa ridicate, din Statele Unite. Discuțiile de la finalul evenimentului s-au desfășurat fiind influențate de aceste momente de pregătire spirituală. Cred că Dumnezeu nu este împotriva colaborării și solidarității dintre oameni, chiar dacă a fost împotriva generației Turnului Babel spre exemplu, identificând la aceasta vanitatea, histrionismul, dorința de a obține un mod de viață dedicat exclusiv plăcerilor și nu unei dedicații nevinovate pentru cunoștințele și tainele universului. Richard Wurmbrand îndemna: “Cercetează noțiunea <<Dumnezeu>>, chiar dacă nu-l cunoști”. Tot el mai spunea: “Există o singură realitate. Ceea ce pare a fi pluralitate sunt deseori aspectele multiple ale aceleiași realități. S-a descoperit că Gaurinsakar și Everest erau nume ale aceluiași vârf al Himalayei văzut din văi diferite”.

 

Preocupat să văd evoluțiile din mica grădină și livadă de acasă unde mă străduiesc să aplic cele mai noi cunoștințe de inițiat, am observat că florile de primăvară se trudesc să răsară și unele să înflorească, fiind întârziate doar de ușoarele evoluții meteorologice neplăcute din ultimele săptămâni. Deocamdată doar stânjeneii au înflorit și par a jubila datorită ineditului înregistrat. În Japonia cireșii sunt deja înfloriți și sunt admirați de foarte mulți vizitatori.

Am participat de asemenea la un alt eveniment jubiliar, aș putea spune, care a avut loc în Casa Memorială Aurel Lazăr, unde au fost lansate două volume în onoarea a două personalități bihorene aflate la o vârstă respectabilă, dar încă în putere creatoare: Lucia Cornea și Sever Dumitrașcu ( apreciat printr-un volum la împlinirea vârstei de 80 de ani). Deși ar fi trebuit să fiu în mediul meu, mărturisesc că nu m-am simțit prea bine în mijlocul acelor participanți, printre care din motive meschine nu m-am putut regăsi și eu ca slujitor salariat al culturii și istoriei naționale. Am participat doar din respect, inclusiv cu unii profesori nu am avut o relație strălucită încă din studenție (cred că n-am nicio vină ), iar unii foști studenți pretind acum erudiția, publicând chiar în renumită revistă a Muzeului Țării Crișurilor – Crisia, dar nu își conștientizează lacunele sau limitele. Ca profesori, istorici și muzeografi ar trebui să-i preocupe adevărul, adevăratele valori și detaliile, nu doar rezultatul net care le convine de minune sau berile băute în timpul programului. Am făcut urările cuvenite, am oferit un exemplar din volumul propriu de eseuri, am cumpărat un exemplar Crisia impecabil apărut, am discutat puțin și apoi am plecat neînduplecat de starea generală.

    

Prima etapă a Centenarului a avut loc deja după 27 Martie. Aurel Lazăr, cel care a avut un rol deosebit în realizarea Unirii, sunt sigur că și-ar fi dorit o altă Românie în secolul XXI. Din păcate nu putem spune prea multe în aceste momente care ar fi trebuit să fie înălțătoare pentru români. Putem conchide cu un fragment-elegie din Arhiloh (sec. VII î.e.n.): “Rana deschisă suspin/ Scoate din sufletul nostru. Dar mâine nenorocirea/ Îi va lua la rând și pe alții. Răbdați așadar…”

Una dintre vizitele pe cale le-am realizat cu un entuziasm deosebit a fost pentru a admira exponatele unei expoziții mult așteptată în urbea de pe Crișul Repede la Muzeul Țării Crișurilor. “Invențiile unui geniu. Mașinile lui Leonardo Da Vinci” se găsește la Oradea și atrage numeroși vizitatori.Imaginația și ingeniozitatea lui Leonardo Da Vinci a dat roade în Evul Mediu prin concretizarea unor proiecte și aplicații ale acestora și care ne surprind și azi prin complexitatea lor. Marele inventator a reușit să proiecteze și să realizeze automobile, biciclete, tancuri, sisteme de ridicare-coborâre, de prindere sau extragere care îmbunătățite în epoca modernă au impulsionat societatea europeană. Leonardo Da Vinci este așadar un mare deschizător de drumuri, o personalitate care în timpuri de obscuritate științifică a reușit să redirecționeze societatea umană însăși, aflată la răscruce sau în impas, către perspective atractive. Vizita proprie a avut loc într-o vineri când o mulțime de copii aflați în săptămâna “Școala Altfel” erau și ei în vizită la muzeu.

  

Într-o oarecare măsură am putea realiza un paralelism între epoca lui Leonardo Da Vinci și epoca ultimilor 50 de ani spre exemplu ( 1970-2020). În prelungirea acestui paralelism aș menționa că am citit recent că la Institutul CERN Geneva s-a realizat într-un experiment depășirea vitezei luminii ceea ce mi s-a părut epocal și fabulos. Ulterior am rămas dezamăgit când am văzut că site-ul respectiv de știri științifice a etichetat articolul cu: “April Fools”. Din nefericire chiar în această perioadă a trebuit să ne luăm rămas bun de la Stephen Hawking, marele cercetător englez, care pe lângă prodigioasa activitate științifică a publicat o lucrare autobiografică în care descrie printre altele emoția avută în copilărie când tatăl i-a cumpărat primul trenuleț cu cheie ( o raritate atunci) sau că s-a născut pe 5 ianuarie la 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei.

O fotografie a unei expoziții de la biblioteca județeană, intitulată Aspirations, îndemna la reflecții și chiar la zâmbete. Un pion de șah, joc atât de iubit de către mine, era reflectat în oglindă într-o piesă de rege. Aspirații mai puțin realiste, încredere neîntemeiată, oameni care doresc mai mult decât merită, peste puterile lor?; bufoniadă sau comedie? Realizarea fotografiei în alb-negru ar fi trebuit să adâncească reflecțiile.

Vă doresc Sărbători  Pascale 2018 Luminate, o lună Aprilie 2018 însorită, fără păcăleli, mărinimoasă !

 

Advertisements

“Elite și Modernizare”, “Despre Tăcere”, Mărțișor și “Dinastia” !


Colții tardivi ai iernii, sper eu ultimii notabili de dragul naturii, s-au arătat într-un final de Februarie 2018, iar Martie 2018 este pregătit și așteptat cu atâta intensitate de către toți tinerii. Valentine’s Day și Dragobetele au fost sărbătorite cum se cuvine și au stârnit emoții chiar și celor mai puțin atenți la acest gen de momente.

 

De cele mai multe ori o analiză mai atentă și în tăcere a faptelor, a tuturor datelor unor probleme sau convingeri este în măsură să ne ofere noi perspective sau consolidarea și justificarea propriilor viziuni privind societatea, marile fenomene internaționale sau aspirațiile religioase. Renumitul orădean Dacian Palladi a susținut în evenimentul său intitulat “Despre Tăcere” deosebit de complexele fațete ale acestei virtuți ( în majoritatea situațiilor ), într-o analiză atât de vastă încât ar merita să fie luată în seamă de toți marii gânditori contemporani. A subliniat rădăcinile mitologice antice ( Egipt, lumea greacă, elenistică ) care l-au consacrat pe cel mai elocvent ( se pare), pe Harpocrate. Iudaismul sprijină prin învățăturile sale imaginea unui om reținut, dar bine motivat, echilibrat și cu credință în Dumnezeu, iar un proverb iudaic spune:“tăcerea înseamnă înțelepciune, dar să taci întotdeauna nu este înțelept”. Cel care a conferențiat pe această temă s-a referit la tăcere ca fel de a fi, ca formă de prudență și reținere, ca însemn de confidențialitate, ca modalitate de regăsire a echilibrului interior. Hamlet spunea:“Restul e tăcere”. Putem să abordăm de asemenea sensibilul subiect al tăcerii impuse. Sunt convins că florile, atât de iubite și … tăcute, vorbesc prin insăși gingășia lor. Cu atât mai mult unii oameni. Mulți oameni tocmai datorită vacarmului societal au înnebunit. Pitagora îndemna:“Fii tăcut sau spune ceva mai bun decât tăcerea”.Creștinismul propune, în special în perioadele de post, retragerea în rugăciune și reținerea ca formă a obținerii liniștii sufletești, a dezvoltării spirituale. Există momete când dragostea față de celălalt nu se manifestă doar prin vorbe alese, ci în … tăcere prin strângeri în brațe și hohote de plâns și afecțiune. Este la fel de adevărat că toți cei prefăcuți vor avea înțelepciunea de a tăcea și de a urzi planuri în tăcere. Am observat de asemenea, cu mult timp înainte, fapt semnalat în intervenția proprie de la finalul evenimentului, că atât varianta iudeo-creștină privind momentul Creației ( Facerea Lumii ), dar și în cea egipteană sau orientală ( japoneză ) prezintă concretizarea Creației sau definitivarea ei prin Cuvântul (Verbul) Creator. <<Dumnezeu a zis:”Să fie Lumină”. Și a fost Lumină.>> ( Geneza 1,3). Cunoscându-l de câțiva ani buni pe domnul Dacian Palladi ( City Manager, om de afaceri, intelectual), i-am oferit câte un exemplar din volumele proprii recent apărute pe care le-a primit cu bucurie.

 

Unul dintre motivele de destindere și optimism, în afara clipelor de tea time savurate acasă sau a companiei oferite de o pisicuță siamezo-siberiană cam răsfățată și neastâmpărată, a fost puișorii de găină ai mamei. Unul dintre ei m-a impresionat atât de mult prin culoare, atitudine și hair-style/ul oferit de către Divinitate ( are un “pup” din puf pe creștet impresionant ) încât i-am realizat un selfie. Așa roșior cum este are toate șansele să rămână liderul proaspătului contingent de pui.

O lansare de carte m-a condus la Salonul Ratio&Revelatio din Oradea unde am putut admira în compania unui capucino spațiul nou al renumitei librării și edituri orădene. Renumiții autori care au lansat acum la Oradea nu s-au lăsat mult așteptați. Atât Stelian Tănase, cât și Elena Vijulie au descris într-o atmosferă destinsă propriile opere, care au fost recenzate de asemenea de către renumiții intelectuali orădeni Traian Ștef și Mihai Maci, și au mărutirisit privind proiectele viitoare. Am avut ocazia să discut un pic cu fiecare dintre ei și la final am cerut un autograf autorului pe romanul cumpărat. “Nocturnă cu Vampir” al lui Stelian Tănase prezintă o variantă modernă a mitului Dracula care se desprinde dintr-un hățiș al faptelor petrecute într-un București contemporan, promiscuu, post-industrial, apocaliptic chiar. Autorul a mărturisit că lucrează la al doilea opus unde Dracula post-modern se prezintă în plenitudinea personalității și personajului fără a fi doar presupus sau intuit ca prezență. A doua carte intitulată “Dinastia” s-a concretizat prin colaborarea dintre cei doi autori mai sus menționați, fiind un model pentru obiectivitatea și respectul pe care îl oferă Familiei Regale a României prin cei patru regi ai ei. Lucrarea este importantă atât prin detalii, cât și prin faptul că este accesibilă tuturor cititorilor români oferind o imagine mulțumitoare asupra rolului monarhiei în societatea românească în secolele XIX-XX.

 

A doua parte a vizitei lui Stelian Tănase s-a regăsit la o altă locație ( sala mare a Primăriei Oradea ) imediat după lansare. Cele câteva zeci de intelectuali aflați la lansare, au lăsat locul câtorva sute de oameni de data aceasta preocupați de soarta României în anul Centenar. “Elite și Modernizare” a reflectat o altă latură a personalității lui Stelian Tănase. Trebuie să avem în vedere ceea ce trebuia realizat și nu s-a realizat, mai presus de ceea ce se putea realiza și nu s-a realizat. Stelian Tănase a sintetizat lăudabil situația în care se găsește România, realizările înaintașilor, oportunitățile ratate, ignoranța, interesele meschine de grup, propunând ca necesar un dialog la nivel național, subliniind în același timp discrepanțele privind dezvoltarea economică între regiunile țării. Fără putere de tăgadă, fără a putea fi concepută altfel, o societate nu poate exista fără elite și fără a ține cont sau opta pentru modernizare. Din păcate generația adultă, deosebit de experimentată, responsabilă, bine educată și cultivată, gen Neagu Djuvara ( Dumnezeu să-l odihnească), ne părăsește, iar ceea ce rămâne născut din ignoranță și inconstanță este rezultatul unui surogat obscur și care nu vede mai departe de interesul propriu, ușor de manevrat și manipulat. Discutăm despre aceste subiecte majore ale națiunii românești care privesc inclusiv succesul european al României, în momente atât de încrâncenate, de îndârjită confruntare politică în țară, acum când se numără din nou “steagurile”, aluzie la piesa “mult/actualului” Caragiale. Vârtejul confruntării a poposit până în fruntea DNA, unii spun nu fără temei, iar protestele în stradă continuă profund întemeiate. Lucru stabilit: facem economie dacă adoptăm un psd/ist ( conform îndemnului lui M. Șora ).

O mică plimbare în Oradea pe lângă malul pârâului Peța ( acum regularizat), unul dintre puținele cu ape termale din Europa, m-a fermecat, iar o pereche de rață sălbatică naviga civilizată și țanțoșă pe apele pârâului.

Vă doresc ca Mărțișorul să vă aducă bucurie tuturor și să fie dăruit tuturor doamnelor și domnișoarelor, iar luna Martie 2018 să vă fie prilej de bucurie, speranță, prosperitate și primenire !

 

“Deus Caritas Est”, “Absenţii”,Cutiuţa Muzicală, “Campionatul de Bine” !


Un miez de iarnă petrecut sub auspiciile unor temperaturi nesperate şi aproape nefireşti. Dacă aş fi convins că anotimpurile nu se vor răzbuna, aş crede că trăiesc în Airyana Vaeja, ţinut legendar cu veri lungi şi ierni scurte. Pomii fructiferi şi plantele pot fi uşor amăgite, iar România freamătă , de data aceasta, din motive care privesc viaţa politică, economia sau justiţia.

Lipsa culturii sau a strategiilor de promovare ale acesteia pot conduce la o naţiune condamnată la uitare, compromisă chiar şi fără identitate. Luptând pentru apărarea unor valori culturale sau pentru afirmare numeroşi intelectuali au fost dezamăgiţi, devenind neînţeleşi şi inadaptabili. Neexistând un consens privind liniile directoare ale progresului culturii naţionale este foarte greu să discutăm de succese internaţionale. Ziua Culturii Naţionale este sărbătorită în marea majoritatea a situaţiilor dintr-un gest reflex colectiv, fără prea mare încredere sau speranţe. Biblioteca judeţeană din Oradea a propus cu ocazia acestui moment invocarea unei personalităţi a culturii naţionale, recent plecată dintre noi, dar care dincolo de faptul că a fost un protector al acesteia, a avut de suferit datorită scrierilor şi convingerilor sale încă din perioada comunistă. Dacă atunci intelectualul era cenzurat şi chiar persecutat, în zilele noastre ignoranţa generală este principalul inconvenient al libertăţilor noastre şi al insuccesului cultural românesc. Augustin Buzura a fost recenzat şi apreciat pentru activitatea sa la superlativ de către câţiva intelectuali ai zilelor noastre de mare anvergură: Ion Simuţ, profesor universitar doctor, critic literar, Angela Martintraducătoare, eseistă, redactor-şef al Revistei Cultura. Augustin Buzura a contribuit enorm la înfiinţarea Institutului Cultural Român şi a Revistei Cultura. Angela Martin l-a cunoscut atât de bine prin intermediul Revistei Cultura, înalta invitată mărturisind despre calităţile umane excepţionale ale acestei personalităţi a culturii române. Ion Simuţ a prezentat operele lui Augustin Buzura, subliniind caracteristicile şi ineditul acestora. Absenţii, Feţele Tăcerii, Orgolii, Vocile nopţii, Refugii, Drumul Cenuşii, Recviem, Raportul asupra Singurătăţii sunt fiecare mărturii ale neputinţei şi dezvoltării noastre subculturale, a imposibilităţii colective de a construi un social armonios şi relaţii cordiale. Ele ilustrează depresia şi psihopatia dezvoltată de către câţiva membri ai societăţii noastre, posibili datorită ignoranţei şi aroganţei generale, conducând la autocraţii locale, la tiranii contemporane. Aş remarca doar că participanţii au fost puţini, dar aleşi ( printre ei Paul Magheru, prof. univ. dr., Virgil Bercea, Episcop Greco-Catolic al Oradiei).

 

În aceiaşi zi, după amiază, la Baroul Bihor, poeţi, scriitori sau iubitori ai genurilor s-au reunit la o noua sesiune a cenaclului literar Barbu Ştefănescu Delavrancea şi pentru sărbătorirea culturii naţionale. Paşcu Balaci, avocat, poet, scriitor, Cornel Durgheu, sculptor, Valentin Chifor, prof. univ. dr. au elogiat opera eminesciană, dimensiunea ei naţional-cosmologică. Cert este că marele poet a reuşit să remodeleze limba română şi să o înscrie în modernitate. El este un Dante al românilor.Decesul său prematur a oferit ocazia numeroaselor speculaţii, iar adevărul este greu de stabilit. Ceea ce este aproape incredibil este că unul dintre cei mare renumiţi psihiatri bihoreni a decedat în urma unui infarct suferit la un simpozion de specialitate unde încerca să apere cauza marelui poet, el susţinând că poetul a fost tratat greşit, suferind doar de o tulburare recurentă, aflat în polemică cu un coleg care susţinea că acesta devenise schizofrenic, cu accese de isterie, nebunie. Dincolo de orice s-ar spune rămâne un destin frânt prematur şi un poet romantic care s-a impus la nivel internaţional. La acest eveniment s-a cântat, recitat într-un program cu adevărat demn de o zi dedicată culturii naţionale.

 

Ne revenim din păcate deosebit de greu, iar încercările autorilor români, indiferent de gen, sunt rareori încununate de succes. Se întâmplă precum lui Ulise şi corăbierilor săi la întâlnirea cu vrăjitoarea Circe: “Amestecă şi farmece cumplite,/Ca ei să uite ţara lor cu totul./Şi după ce le-o dete şi-o-nghiţiră, / Ea repede-i bătu apoi cu varga/ Şi-i duse şi-ntr-o cocină-i închise,/ Şi porci erau la faţă şi cu glasul/ Cu părul şi cu trupul, dar la minte/ Erau întregi întocmai ca înainte”. ( Odiseea, Cântul X ).

Grija faţă de celălalt este manifestată într-un mod prestabilit, de regulă, în perioada sărbătorilor. Doar atunci suntem mai sensibili sau mai responsabili. Din această cauză am fost surprins când pe blogalinitiative.ro, unde am înscris un blog secundar, am aflat despre Campionatul de Bine, un proiect unde sunt înscrise peste 40 de proiecte care se doresc contributoare, prin donaţiile obţinute, la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru cei mai puţin norocoşi, mai vulnerabili, fie ei tineri, bătrâni sau persoane cu dizabilităţi. Ei bine, dacă vă vine să credeţi, există şi aşa ceva. Prin blogalinitiative.ro am obţinut gratuit o cutiuţă muzicală care la această vârstă nu credeam că mă va emoţiona într-atât. Realizată hand-made, aceasta are un sunet care-ţi reaminteşte despre copilărie.

Dar mai mult decât atât, fapt care conform standardelor din zilele noastre ar putea fi perceput scandalos, există persoane care renunţă la timpul lor zilnic, deşi banii nu-i dau afară din casă, pentru a face voluntariat servind interesele celor din societate care au probleme financiar-materiale deosebit de grave. Asociaţia Caritas Eparhial Oradea a premiat cei mai activi voluntari în cadrul Zilei Voluntariatului Caritas aflată la cea de-a XII-a ediţie. Participând la acest moment aproape jubiliar al asociaţiei am întâlnit chiar foşti elevi implicaţi în activităţi de acest gen care au fost bucuroşi să mă salute. Evenimentul a avut loc în sala festivă a Liceului Greco-Catolic Iuliu Maniu Oradea, beneficiind de prezenţa şi alocuţiunile excepţionale ale Episcopului Greco-Catolic, Virgil Bercea şi ale deputatului liberal Florica Cherecheş. Activităţile acestei asociaţii au luminat cu siguranţă clipele zilnice ale multor nefericiţi ai soartei. “Deus Caritas Est” atât de înduioşătoare s-a concretizat prin frângerea pâinii şi atenţia sau compasiunea faţă de celălalt.

 

Un motiv suplimentar de satisfacţie a venit când volumele de poeme şi eseuri au apărut în format printat şi electronic. Sentimentul că am ieşit din anonimat şi că am ce oferi pentru potenţialul cititor mă animă şi fortifică deopotrivă. Am oferit deja câteva exemplare unor cunoscuţi şi iubitori ai genurilor care s-au declarat mulţumiţi, felicitându-mă. Sper că sunt pe calea cea bună şi că în cele din urmă zorile nu se vor mai lăsa aşteptate.

Vă doresc o lună februarie 2018 lipsită de griji, plină de bune intenţii şi de inspiraţie !

 

 

“Cristal de Boemia”, “Semper Opera”,”Biserica Tyn”, “Orologiul Apostolilor”,Lacrimi şi Regrete,Majestate, “Bancnota de Un Milion de Lire”-Gratuit !


Ultima lună a anului este trăită de fiecare dată cu intensitate şi emoţie. Anotimpul de iarnă s-a lăsat aşteptat însă pe la câmpie, deoarece a căzut zăpadă doar într-o singură zi şi pentru câteva ore. În rest, nu ne-a rămas decât să admirăm recordurile celor care s-au străduit să redea atmosfera de sărbătoare şi de aşteptare a lui Moş Crăciun sau a clipelor dintre ani – Revelionul. Cu siguranţă, printre toate celelalte, din subsidiar, această perioadă este şi una de evaluare şi de conturare a unor proiecte de viitor. Cea mai importantă funcţie a lunii cadourilor este însă cea de revigorare spirituală, regăsire de sine şi comuniune cu familia şi cu cei dragi.

 

Din nefericire nu toate clipele de sărbătoare sunt încununate de beatitudine. În data de 5 Decembrie 2017 fiind la Oradea şi apoi dorind să revin spre casă am consultat smartphone-ul propriu pentru a parcurge câteva ştiri. Îndurerarea s-a aşternut imediat lăsându-mă înmărmurit când pe la miezul zilei începuseră să curgă ştirile privind decesul Majestăţii Sale, Regele Mihai I al României. Marea personalitate, ultimul conducător în viaţă al unui stat din cel de-al doilea război mondial, resemnat şi regăsindu-se în pasiuni, stabilit în Elveţia, a reprezentat un reper al conştiinţei româneşti şi a dorinţei de afirmare româneşti în plan mondial. Ceremoniile de înhumare au fost deosebit de grandioase şi bineînţeles meritate, fiind onorat cu prezenţa unor capete încoronate şi membri ai unor case regale de prim rang din Europa. A fost poate pentru prima dată când în mijlocul problemelor din ţară şi a lipsei generale de respect, poporul român şi oficialităţile s-au ridicat la nivelul onoarei şi conştiinţei necesare unor clipe înălţătoare.Recunoaşterea lui Mihai I al României a fost unanimă. “Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie” spunea Mihai I la vârsta de 90 de ani în Parlamentul României. Dumnezeu să-l odihnească în pace !

Dorind să mai vizitez câte ceva, deşi nemulţumit de progresul profesional şi de inflexibilitatea ofertei de muncă din România, mi-am rezervat încă din noiembrie o excursie de trei zile la Târgurile de Crăciun din Praga şi Dresda . Pornind din 8 decembrie trebuia să străbatem cu autocarul Ungaria şi Slovacia până în capitala Cehiei, Praga. Deosebit de entuziasmat, m-am pregătit exemplar şi ajunşi în capitala cehă la lăsarea week-end-ului am reuşit să vizităm câteva obiective turistice de importanţă majoră încă înainte de lăsarea serii. Recomand oricui acest oraş romantic. Este fabulos. Cunoşteam foarte multe dinainte, dar străbaterea lui la pas de unul singur sau cu ghidul dă o dimensiune superioară întregii aventuri. Trecutul acestui oraş atât de cosmopolit în Evul Mediu şi de ce nu chiar şi în zilele noastre este în măsură să impresioneze. Am fost cazaţi la un hotel chiar din centrul oraşului de unde în doar câteva minute puteau fi vizitate Biserica Tyn, Orologiul Apostolilor, Sinagogile. Pe timp de noapte Biserica Tyn este parcă desprinsă dintr-un desen animat de Walt Disney, iar Orologiul emoţionează prin apariţia apostolilor din oră în oră. Cetatea pragheză este de asemenea impresionantă. Praga a fost capitală imperială în anumite momente, iar Rudolf al II-lea atras de alchimie a susţinut unele cercetări mai mult sau mai puţin ortodoxe în acest sens. Cristalul de Boemia, unic în lume prin calităţile lui, este un garant al cunoştinţelor artistice activate până la nivelul excelenţei. Personalităţi de prim rang s-au născut sau şi-au legat destinul de acest somptuos oraş ( Comenius, Kepler, Mozart, F. Kafka, J. Hasek etc.). Străduţele vechiului centru praghez au fost atât de pline de turişti încât nu puteai face un pas înainte sau înapoi, la stânga sau la dreapta fără a atinge pe cineva. A fost … revoluţia şi reveria turiştilor ! 

        

Toate aceste considerente şi multe alte detalii l-au făcut pe Bohumil Hrabal să afirme în O singurătate prea zgomotoasă:“Praga este atât de plină de spiritul grec, nu numai pe faţadele locuinţelor, ci şi în mintea oamenilor, şi asta numai fiindcă gimnaziile şi universităţile umaniste au uns cu Grecie şi cu Romă milioane de capete ceheşti”.

A doua zi am plecat spre Dresda, capitala landului Saxonia. Meticulozitatea şi disciplina germană sunt observabile încă din Cehia, iar ajunşi la Dresda a trebuit să constatăm că am prins o zi destul de rece. Oraşul Dresda a fost deosebit de încercat de-a lungul istoriei sale, dar mai ales în timpul celui de-al doilea război mondial când majoritatea construcţiilor sale au fost bombardate. Semper Opera şi Catedrala Catolică refăcute după planurile iniţiale sunt fără îndoială maiestuoase. Câteva ore libere au prilejuit achiziţionarea câtorva suveniruri şi a servirii unui Cafe-Latte şi a unei Mozzarella. Prinţii electori de Saxonia au avut o influenţă la nivel european în anumite momente ( Augustus I,II,III ) între secolele XVII-XIX. Goethe a studiat la Dresda dreptul, Richard Wagner,creatorul compoziţiilor Walkiriile şi Inelul Nibelungilor, a fost un fiu al locului.

      

Reveniţi la Praga am vizitat în ultima zi cetatea pragheză cu numeroasele sale atracţii ( biserici şi catedrale vechi, clădiri imperiale, strada aurarilor). Catedrala Vitus se prezenta înăţătoare şi delicată prin elementele sale arhitectonice, Statuia Sf. Gheorghe sugera victoria asupra balaurului, iar la ieşire probabil o studentă cânta duios la harpă. Ultimele două ore de timp liber le-am petrecut intrând într-o librărie deosebit de cochetă din centrul Pragăi. Cărţi, suveniruri, accesorii ademeneau orice vizitator. Am fost la un pas de a achiziţiona Metamorfoza lui F. Kafka în limba engleză, dar am rezistat în cele din urmă comandând doar ceva pentru hidratare la cafe-barul librărirei. Regret enorm că n-am achiziţionat lucrarea deoarece la întoarcerea în ţară mai aveam suficiente coroane ceheşti necheltuite. Sper să am în România alături de aceste coroane o viaţăboemă !

   

Revenit în ţară, într-una dintre zile am vizitat târgul de Crăciun din Oradea. Întregul context se asemăna cu peisajele de sărbătoare ale unor capitale europene. Am auzit că Cărtureşti deschisese o librărie în Lotus Center Oradea şi am dorit să văd minunea. Am cumpărat binecunoscuta carte a lui Dario Fo ( E-un rege nebun în Danemarca) şi cea a renumitului om de ştiinţă S.W. Hawking ( O scurtă istorie a vieţii mele). Recent au reînceput dezbaterile privind inteligenţa artificială punându-ne serios pe gânduri pe toţi.Am primit în urma achiziţiei o carte gratuit, iar din cele de la promo am ales: Bancnota de un milion de lire a lui Mark Twain.

  

În România numeroase probleme se amplifică şi soluţionarea lor se leagă de anul 2018 care se doreşte a fi unul de renaştere culturală şi naţională. În ce măsură vom reuşi să ne desprindem de tot ceea ce este nociv şi vom construi un social armonios şi prosper rămâne să vedem cu toţii. Un gri lucios este observabil şi în planul relaţiilor internaţionale datorită unor ameninţări, inconsecvenţe şi instabilităţi perpetuate pe durata mai multor ani.

Vă doresc un An Nou 2018 prosper, multă sănătate şi inspiraţie, bucurie şi realizări familiilor dumneavoastră !

 

 

“Villa Margareta”, “Experţii de Ciorbe”, Proteste, “Logodnica” şi Sărbători de Iarnă !


Un sfârşit de Noiembrie 2017 impresionant şi un început de Decembrie 2017 aflat sub auspiciile schimbării de anotimp. Una după cealaltă, zilele au devenit tot mai geroase, cel puţin noaptea. Iarna, deşi nu se anunţă insistent, bate la uşă şi, de ce nu, ne-o dorim cu toţii, dar mai moderată. Ziua Naţională a României a fost sărbătorită cu entuziasm, iar intrarea în perioada Sărbătorilor de Iarnă ne animă şi emoţionează deopotrivă. O stare de aşteptare, plină de bucurie şi împăcare, a unei atmosfere magice rememorată din copilărie.

Oraşul Oradea freamătă şi este în pregătire având în vedere că sărbătorile de iarnă prilejuiesc evenimente şi colinde impresionante, iar spiritul de sărbătoare este evidenţiat de beteală, globuleţe şi spaţiile destinate acestor zile speciale. Încă din noiembrie am încercat să-mi rezerv participarea la câte un eveniment mai deosebit. De această dată mi s-a părut importantă lansarea de carte a doamnei Doina Jela la salonul Ratio&Revelatio. Experienţa autoarei merită remarcată deoarece competenţele şi pasiunile ei sunt proeminente în domeniul jurnalistic, literar, editorial. Am reuşit să schimb cu dumneaei câteva impresii înaintea lansării şi cred că acest gen de activitate este necesar şi util societăţii româneşti. Autoarea este, aş putea spune, obsedată de perioada comunistă din România şi experimentele sinistre ale acesteia, încercând să înţeleagă şi să descrie inexpugnabilul spaţiu concentraţionar al comunismului românesc, dar în acelaşi timp reuşeşte să descrie societatea românească aşa cum a fost sau este ea, cu aşteptările şi avatarurile ei interminabile. Pagini profunde se dezvăluie rând pe rând în cadrul cărţilor sale, prilejuind o lectură plăcută şi dovedind că autoarea este una dintre cele mai bune “traducătoare” ( aluzie la una dintre calităţile cele mai consistente ale autoarei) a stării de fapt generale. Cărţile autoarei vorbesc despre noi, despre România ultimilor şaptezeci (70) de ani ( Villa Margareta, Cazul Nichita Dumitru, Analele Sighet, Vânzătorul de enigme, Spovedania unui fost torţionar). Villa Margareta face posibilă atât ficţiunea, cât şi dureroasele realităţi şi adevăruri. Carasul Vasile a fost salvat in extremis, iar Vlad consimţind umorului britanic lansează dilema:“Dintr-un acvariu se poate face o ciorbă de peşte, dar dintr-o ciorbă de peşte am putea face un acvariu?”. Aviz amatorilor şi experţilor de ciorbe…, mai ales că trăim din nou vremuri de restrişte şi de încercare.

  

Protestele în ţară au reînceput şi România este din nou bulversată. Sunt momente când intolerabilul nu mai poate fi suportat şi salut iniţiative de acest gen. Am rămas impresionat la culme când am văzut în stradă pe Mihai Şora la 101 ani. Aş participa şi eu, dar cred că există şi dincolo alte interese. Între roşu-deschis şi un portocaliu pătat aleg propriile vise şi obiective. Şi mai cred că dacă vrei să guvernezi te mobilizezi exemplar la alegeri, cu lideri şi programe viabile şi progresiste. Scriu aceste cuvinte îndurerat, deoarece mă înfioară gândul că actualele decizii ar putea înfiera România în plan diplomatic, politic, economic în următorii ani. Trăiesc  aşadar sentimente asemănătoare unui vers din Anacreon: “Iarăşi sunt îndrăgostit, dar nu tocmai îndrăgostit/ Sunt nebun, dar nu chiar nebun” ( Fragment 88).

De fiecare dată când plec la Oradea mă opresc şi pe la biblioteca judeţeană pentru câteva ore. De curând, chiar vis-a-vis, se găseşte noul sediu al Muzeului Ţării Crişurilor. Deşi am văzut majoritatea exponatelor şi secţiilor încă din studenţie, o expoziţie mai exotică m-a motivat să mă deplasez în sălile noului sediu. Expoziţia “Ultimii Dinozauri din Transilvania” oferă descrieri, dovezi osteologice şi reconstituiri în mărime naturală interesante.

  

V-aţi întrebat vreodată în ce timp aţi fi vrut să trăiţi? Sau poate consideraţi asta inutil. Eu n-aş spune tocmai acest lucru, deoarece un spirit critic şi imaginaţia sunt active şi compară atunci când analizează această întrebare. Intervine înţelegerea unei epoci cu toate reflexiile şi logistica ei, miturile şi aspiraţii ei, ceea ce nu este puţin lucru. Librăria Humanitas Oradea a găzduit lansarea cărţilor doamnei Doina Ruşti, una dintre cele mai veritabile scriitoare ale literaturii româneşti contemporane. Întrebarea de mai sus i-a fost adresată şi a răspuns fără ezitare că ar prefera epoca fanariotă. Autoarea a rămas fermecată de suma tradiţiilor, basmelor, obiceiurilor şi modului de organizare bizantino-otoman transpuse într-un microbiom balcanic la care au fost supuse Ţările Române în ultimul mileniu. Acum putem privi aproape idilic către timpuri îndepărtate, dar dacă Transilvania a fost afectată doar parţial de nocivitatea otomanilor, Moldova şi Ţara Românească au suportat toate consecinţele nefaste vizibile chiar şi în zilele noastre. Nu pun în discuţie valoarea culturii şi civilizaţiei otomane care este impresionantă. Susţin doar că civilizaţia europeană este superioară ( Sesam deschide-te). Romanele renumitei scriitoare abordează cu un succes enorm mai multe genuri: ficţiune istorică (Manuscrisul fanariot, Mâţa Vinerii), comunismul românesc ( Fantoma din Moară) sau cel mai recent roman al dumneaei intitulat Logodnica despre care Dan Burlac spune că “nu este doar o poveste de iubire a lui David, ci şi o parabolă despre Est şi Vest, despre extremele Europei”. Am reuşit să adresez şi eu câteva întrebări şi am obţinut autograful. Deosebit de activă, Doina Ruşti a mărturisit că este deosebit de implicată în proiecte provocatoare atât în plan literar, cât şi scenaristic. Dacă totuşi aş fi întrebat în ce timp aş dori să trăiesc, aş răspunde:“Undeva în Viitor dacă acesta este mai bun…!”

  

Vă doresc o lună Decembrie 2017 superbă, Sărbători de Iarnă splendide, feerice, divine !

 

 

 

 

 

“Magister Coresi”,”Caramia”,Convorbiri Literare-Familia, “Justiţia şi Valorile” !


Un sfârşit de Octombrie 2017 şi început de Noiembrie 2017 aflate sub semnul unei toamne lungi. Deşi majoritatea zilelor au fost plăcute, câteva zile au evidenţiat imaginea unei toamne rătăcite şi câinoase care scuturându-şi trena a pulverizat ploaia rece şi măruntă care pătrunde peste tot şi vântul subţire dând rotocoale şi şuierând. Acest scenariu meteo îmi displace cel mai mult şi mă aduce de regulă până în pragul deprimării.

 

Mă animă activităţile de prin grădină şi din curte care au nevoie de puţină întreţinere datorită dinţilor neiertători ai toamnei. Deşi în majoritatea zilelor mă simt fortificat şi încrezător, există câte o zi mai puţin generoasă în care sunt uşor indispus. Octombrie este luna în care oraşul Oradea se găseşte în mare sărbătoare. Zilele oraşului atrag numeroşi bihoreni la concerte, activităţi culturale sau pentru shopping. Deşi doream foarte mult să particip la concertul Deliei ( Matache ) am renunţat în ultimul moment datorită unei înrăutăţiri a condiţiilor meteo. Nu puteam să nu fiu prezent în schimb la un eveniment jubiliar al Revistei de Cultură Familia care a aniversat un secol şi jumătate de la apariţia Convorbirilor Literare. Evenimentele s-au întins pe durata a trei zile având ca invitaţi critici literari, universitari, oameni de presă, studenţi, persoane interesate de cultură. Am participat doar în ultima zi a manifestărilor, într-o frumoasă zi de sâmbătă, şi dincolo de faptul că rolul Revistei Familia a fost elogiat datorită prestanţei şi renumelui său în plan naţional, am asistat la lansarea unui roman al lui Gabriel Chifu cu profunde semnificaţii şi implicaţii psihologice, sociale, intelectuale. Romanul este intitulat “Ploaia celor trei sute de zile” şi este un roman care descrie sentimentele, relaţiile, aspiraţiile personajului principal în condiţiile unei ploi care durează timp de trei sute de zile. Subtilitatea şi profesionalismul autorului sunt prezente în fiecare paragraf, romanul fiind întreţinut de profundele implicaţii metaforice. Ploua doar asupra Caramiei, ploaia se înteţeşte riscând să compromită totul, mitul arcei lui Noe este şi el prezent, lumea impură este pedepsită datorită indiferenţei şi nepriceperii sale. Relaţiile sociale, intime se înrăutăţesc progresiv. Cei mai profunzi sau mai maliţioşi ar putea presupune printr-o interpretare paralelă a textului că acele trei sute de zile reprezintă ultimii trei sute de ani când din epoca iluministă România a traversat momente deosebit de nefaste sub zodia unei ploi interminabile în ciuda unor progrese evidente. Ameninţărilor dispărute sau estompate,de un anumit gen, datorită epocii, li s-au adăugat altele cu exponent mai mare de tip modern. Iar după ploaie spune autorul s-a pornit un vânt care “venea din afara Caramiei şi chiar din afara acestei poveşti”, […] “totul fu zdrobit, năruit, mistuit, spulberat, până când din lumea asta impură, reală sau ficţională, nu mai rămaseră decât pulbere şi frânturi de propoziţii, şi praf de cuvinte”. Îmi place deosebit de mult un poem asemănător al doamnei Ana Blandiana intitulat “În anul acela”:“Viermii ajunseră şerpi într-un an/Firul de iarbă măciucă, firul de praf bolovan”. Tradiţia Revistei de Cultură Familia trebuie evidenţiată şi elogiată, deoarece reprezintă emblema culturală a românilor din Bihor şi este una dintre cele mai titrate reviste de cultură din România.

 

Activităţile edilitare continuă şi la Oradea, dar şi în localitatea natală ( Cefa) unde asfaltarea străzilor secundare este în progres şi a ajuns până pe strada noastră. Convingerea că totul va fi mai bine la finalul lucrărilor face mult mai suportabile micile neplăceri ale etapelor de realizare a infrastructurii, iar vestea că publicarea a două volume proprii ( eseu şi poezie ) este în progres la Editura Coresi m-a extaziat de-a dreptul. Contractele de editare au fost semnate şi materialele sunt în lucru la editură urmând să apară în primul trimestru al anului viitor. Motive de optimism sunt şi în plan financiar deoarece am reuşit să mă redresez.

Cunoştinţa binelui şi a răului sunt comune tuturor fiinţelor umane, spiritul justiţiar este general acceptat, deşi se săvârşesc numeroase ilegalităţi. Deşi foarte multe persoane comit acte condamnabile şi chiar sunt recompensaţi pentru acestea, fiecare realizează, fie din punctul de vedere al justiţiei umane sau al celei divine, că a greşit. Este deja arhicunoscută afirmaţia lui J.J. Rousseau:“omul se naşte bun de la natură, dar societatea îl perverteşte”, discutabilă şi ea.Bineînţeles că pentru a avea rezultate complete privind justiţia ar trebui să fie activă educaţia în mediile cele mai inferioare ale societăţii, acolo unde relaţiile interferează cel mai violent, dar în egală măsură toate legile, normele juridice ale respectivei societăţi trebuie să fie clare, juste, aplicabile. La Librăria Ratio&Revelatio din Oradea a fost lansată cartea “Justiţia şi Valorile” a renumitului om de cultură, filosof, profesor de renume mondial – Andrei Marga. Motivul celebrării şi emoţiilor a fost cu atât mai mare cu cât cartea a apărut la Editura Ratio&Revelatio.Cartea este una deosebit de complexă făcând referiri la mari personalităţi din domeniul dreptului internaţional ( John Rawls, Ronald Dworkin, Habermas). Am predat cultura civică la gimnaziu şi am văzut deosebit de bine dezvoltate subiectele referitoare la democraţie, valori, instituţii, principii etc., dar o lucrare profesionistă de acest gen realizată de către un mare om de cultură a fost absolut necesară. Valorile unei societăţi o definesc şi condiţionează, iar justiţia trebuie să protejeze şi să ofere cadrul necesar cetăţenilor, imparţialitatea. Autorul analizează cazul particular al României şi tabloul general sau particular al spectrului juridic internaţional şi european şi le expune şi critică din punct de vedere filosofic şi moral.În ultimă instanţă, autorul apelează la conştiinţa democratică şi umanism. Convingerea proprie este că nu vor fi posibile progrese decât printr-un efort general. Zeiţei Themis îi tremură mâna cu care ţine balanţa dreptăţii. Apreciind nedreptatea marele Platon spunea în Gorgias: “E drept că lucrul cel mai urât, după lege, pare a fi săvârşirea nedreptăţii. Dar a îndura nedreptatea? Aceasta nu-i măcar o suferinţă proprie bărbatului” (Gorgias,483-484).Tot Platon spune în Statul: “La capătul din urmă al lumii inteligibile stă ideea Binelui, pe care abia de-o putem întrezări. Dar odată zărită, ea stârneşte în suflete credinţa că este pricinuitoare a tot ce-i frumos şi bun; că în lumea vizibilă ea face să se nască lumina şi izvorul luminii, că-n lumea inteligibilă tot ea creează nemijlocit adevărul şi inteligenţa; şi se cuvine să fim gata oricând, să-i dăm ascultare spre a ne călăuzi cu înţelepciune şi-n viaţa particulară şi-n cea politică”.  ( Platon, Statul,VII, 514-518).

 

În data de 26 Octombrie 2017 mama a împlinit 70 de ani. O vârstă atât de frumoasă pentru care m-am grăbit să o felicit şi a cărei sărbătorire m-am străduit să o înseninez. Deşi în urmă cu mult timp a avut unele probleme de sănătate, mă bucură că acum nu sunt motive de îngrijorare şi vivacitatea ei este surprinzătoare prin curte şi grădină. La Mulţi Ani, Mami !

Vă doresc o lună Noiembrie 2017 superbă, inegalabilă, profitabilă !

 

 

 

“Ondine”, Oraşe-Magnet, Reforma 500, Pax Americana !


Toamna pare a se regăsi în tot ceea ce ne înconjoară în acest sfârșit de Septembrie 2017 și început de Octombrie 2017. Este una blândă însă, cu zile în care razele distante și reci ale soarelui ne mângăie sau cu ușoare ploi răzlețe. Grădinile își devoalează roadele, iar gutuiul încărcat din curte răspândește o ușoară mireasmă de prospețime. Deplâng soarta celor care au avut de suferit din cauza capriciilor meteorologice ( în special în Transilvania ).

 

La Biblioteca Județeană Gh. Șincai Oradea un club de lectură numit Synesthesia reunește lunar câțiva pasionați de literatură universală. Deși am dorit de foarte mult timp să particip nu am reușit din diferite motive. Acum însă nu am putut să rezist. Ultimele două întâlniri au propus două lucrări atât de interesante încât puteau sensibiliza și fascina pe oricine. Întâlnirea la care am participat propunea lucrarea Ondine a lui Fr. de la Motte Fouque. Legendele scandinave și germanice menționează aceste făpturi ca fiind proprii apelor și pădurilor. Ondinele, genii, zâne ale apelor, deosebit de seducătoare fac parte dintr-o lume intermediară. Subiectul a fascinat de-a lungul timpului scriitori, muzicieni, pictori. Au apărut povestiri fantastice, librete, picturi care încercau să ilustreze această lume onirică a fabuloaselor ondine. În povestirea de față ondinele se prezintă ca expresii ale naturii, ființe pe cât de interesante și misterioase, pe atât de tainice și solitare. De remarcat este faptul că ele se percep oarecum captive și doresc să evolueze în forme superioare sau fizice. Atras de acest gen fantastic care nu este deloc străin lumii germane, sunt uluit de imaginația scriitorilor germani ( în special romantici ) printre care m-a impresionat E.T.A. Hoffman. La fel, mitologia nordică, cred eu, ar trebui reconsiderată și revalorificată, deoarece conține numeroase personaje și subiecte deosebit de fascinante, fabuloase. Participanții la întâlnire au fost deosebit de puțini, dar devotați. S-a putut servi ceai, cafea, fursecuri, fructe. Discuția anterioară a propus lucrarea lui Lisa Strome – “Fata cu fragi”, o poveste de viață și iubire deosebit de pasională și cu descrieri emoționante. Autoarea de origine norvegiană relatează în acest roman de debut, dincolo de subiectul principal deosebit de atractiv, despre societatea norvegiană de la sfârșitul secolului XIX.

  

Majoritatea populației este atrasă în special de marile metropole pentru oportunitățile pe care acestea le pot oferi. Metropola este adevărat că deține acest atribut al intensificării și valorificării superioare din toate punctele de vedere. În același timp, marile aglomerații urbane comportă și unele inconveniente: aglomerația, tendințele anarhice, datorită unui flux intens există riscul de a risipi și banaliza unele resurse materiale, financiare, umane. O asemenea dezbatere necesită cunoștințe vaste, deși există numeroși novici care emit păreri fără nicio jenă. Din fericire au început să apară studii economico-financiare, socio-demografice pertinente care prezintă și dezbat multidisciplinar evoluțiile urbane. Aceste materiale de care era mare nevoie și înainte sunt deosebit de folositoare, constituind un punct de plecare pentru orice dezvoltare urbană și investiție, fiind adevărate diagnostice ale unui moment și prognoze ale unui viitor apropiat sau mediu. În Sala Mare a Primăriei Oradea a avut loc evenimentul “Orașe Magnet – Cazul Oradea” susținut de către experți seniori ai Băncii Mondiale ( Marcel Heroiu și Marius Cristea ). O prezentare exhaustivă sub toate aspectele posibile care a dorit să sintetizeze evoluțiile și eventualele amenințări sau situații critice care se regăsesc în orașele din România. Orașul Oradea a fost folosit ca model de oraș-magnet în ultimul deceniu cu unele mențiuni și precizări. Există într-adevăr aspecte asupra cărora trebuie să se reflecteze, dar cred că în momentul de față orașul Oradea este mai aproape de Cluj-Napoca sau Timișoara decât a fost vreodată ( cu excepția unor momente din Evul Mediu ). A surprins pertinența și exactitatea informațiilor acestor studii, deoarece personal am citit suficiente studii, inclusiv economice, care nu reflectau realitatea. Evenimentul a beneficiat de un public consistent și onorant ( printre personalități: primarul orașului, vice-primari, deputați, universitari, oameni de afaceri). Am constatat că orașele Transilvaniei prosperă, deși faptul că nu facem parte din spațiul Schengen sau din zona Euro ne afectează într-un mod nemeritat în privința dinamicii mediului de afaceri. Cred că Oradea este un oraș suficient de cosmopolit și atractiv în momentul de față și promițător pentru evoluții chiar spectaculoase în viitor.

  

Înălțător de-a dreptul pentru acest an este sărbătorirea a 500 de ani de la marea Reformă Religioasă ( 1517-2017). Reforma Religioasă a avut numeroși precursori. Din interiorul scolasticii medievale s-au maturizat constant începând cu secolul XII mai multe personalități marcate de spiritul universitar sau chiar prelați care au criticat tarele și practicile religioase ale timpului în ciuda persecuțiilor. Aș enumera succint pe cei mai celebri: Dante,Divina Comedie; Toma D Aquino, Summa Theologica; John Wicliff, Jan Hus. În secolul XVI, Martin Luther a reușit o mobilizare fără egal la nivel european din fundamentele căreia se revendică întreaga comunitate protestantă și neo-protestantă a zilelor noastre. Cele 95 de Teze au devenit celebre, mărturisind peste secole.Răspândirea reformei religioase s-a realizat la scara întregului continent european, regăsindu-se deosebit de timpuriu și în Transilvania în interiorul comunităților maghiare și germane. Familii deosebit de renumite, nobile au subscris ideilor reformatoare. Reforma religioasă a fost îmbrățișată chiar de principi ai Transilvaniei sau consoarte ale acestora. Deosebit de celebru este cazul lui Lorántffy Zsuzsánna ( 1602-1660), principesa consoartă a Transilvaniei prin mariajul cu Gheorghe Rákóczy I. Ea a reușit sprijinirea a numeroase programe umanitare și educaționale în Transilvania și la Oradea, inclusiv pentru populația de etnie românească. Răspândirea tiparului a condus la o comunicare mai bună. Dacă într-o primă fază putem spune că reforma religioasă a produs o segregare duală la nivel european și a devenit o sursă permanentă de conflicte sângeroare reciproce ( catolici-protestanți, protestanți-catolici, [iezuiți-hughenoți] ), putem aprecia că a impulsioanat întreaga societate medievală europeană, obligând chiar Biserica Catolică la Contrareformă și la forme arhitectonice noi ( barocul ). Din fericire, în ultimele decenii disputele s-au menţinut doar în plan dogmatic, strict teologic, un spirit ecumenic ( în sensul bun al cuvântului) instalându-se la nivel european, fără precedent. Fapt important, prin Papa Ioan Paul al II-lea Biserica Catolică şi-a cerut oficial scuze în faţa umanităţii pentru ororile comise ( tardiv, dar esenţial). În fine, poate la acest ceas aniversar de excepţie ( jumătate de mileniu) se vor găsi resursele interioare pentru o primenire spirituală generală la nivel european, un spirit general integrator, incluziv, constructiv, tolerant.

La nivel internaţional un spectru îngrijorător trenează. Un posibil conflict mondial generat de imaturitatea şi iresponsabilitatea Coreei de Nord este în măsură să ne alarmeze. S.U.A. , cel mai evoluat stat al planetei şi cel mai responsabil, trebuie să facă faţă şi acestei provocări. Sunt convins că Pax Americana va reuşi să stabilizeze situaţia. Uitându-mă printre cursurile obţinute, găsesc chiar un curs de Leadership absolvit emis de Universitatea din Harvard, fapt care mă bucură şi cred că S.U.A. va fi responsabilă şi prudentă, dar fermă în decizii.

Vă doresc o lună Octombrie de nota 10, ideală, însorită şi lipsită de griji !