“Civil-Society”, “Culoare și Simfonie”,Adevăr și Prietenie, Sărbătoarea Cinzecimii !


Luna Mai 2017 s-a distins printr-o generozitate rarisimă sub aspectul temperaturilor și primelor roade ale anului. Fructele de mai-iunie păleau rozaliu în magnificul parcurs către coacere. Cel puțin în această parte a țării toate culturile sunt promițătoare în acest moment când se pot face primele evaluări și estimări. Nu ne rămâne decât să sperăm că Florarul va fi urmat de această lună Iunie 2017 măcar la fel de îmbietoare și promițătoare.

 

Orizontul îndeamnă la visare implicând sub unghiurile deschise sau sub cupola sa un petec de pământ și cer, eter și adieri și nu în ultimul rând oameni. Omul a încercat dintotdeauna să creeze, imite și să se inspire din natură și atmosferă confecționând instrumente utile și multifuncționale. Cred că civilizația și-a trâmbițat zorile prin însumarea câtorva astfel de invenții și progrese majore. Nu doresc să dezvolt mai mult acest subiect și chiar nu știu cât succes aș avea, deoarece nu aș face decât să merg pe firul rece și logic al unor presupuneri, dar poate aș omite să menționez atrocitățile comise de membrii oricăror culturi sau civilizații de-a lungul timpului în mijlocul bunăstării și progresului. Mă opresc momentan doar asupra domeniului muzical care este atât de actual și în zilele noastre. N-am putea concepe existența vreunei comunități și nici măcar a vreunui om fără muzică. Vibrațiile cântecelor au întărit convingerile și sentimente oamenilor întotdeauna, uneori până la fanatism. Nu cred că în cadrul unor mega-concerte moderne participanții au filtrul interior de a distinge complet detaliile, majoritatea dumnealor sunt acolo pentru a se distra într-o societate care alunecă tot mai mult către “civilizația spectacolului” (Vargas Llosa). Orice religie este anulată în acest context, trupele oferă în cel mai bun caz un mesaj educativ unui număr impresionant de tineri care, în acest Mad Max modern, vin dintr-o lume preșamanică către un scenariu proto-șamanic într-un mod paradoxal. Bineînțeles că  în multe situații există un public deja format și educat, dar eu pomenesc doar despre acele concerte odioase în care tinerii se rezumă doar la propria existență fără a avea repere și valori anterioare. Am realizat această introducere mai vastă deoarece am dorit să prefațez eforturile unui profesor și artist bihorean care se întind pe durata mai multor ani și care au reflexii profunde și chiar se inspiră din domeniul muzical. Discutăm despre profesorul și artistul Niculae Adel care a deschis o expoziție personală de pictură în Grota Roșie din Cetatea Oradea, concretizată în urma unor zeci de proiecte reușite ( 38 mai exact ) prin care a încercat să imortalizeze splendoarea și sensibilitatea ariilor muzicale clasice ale lui J.S. Bach, Mozart, L. von Beethoven, Vivaldi, N. Paganini în opere de pictură. Expoziția temporară a ființat sub numele de “Culoare și Simfonie” și a sintetizat viziunea autorului privind relația muzică/pictură, beneficiind de critica profesionistă a criticului de artă Agata Chifor și de compania excepțională a doi virtuozi bihoreni de excepție: Sandor Jozsef Thurzo și Lucian Malița care au interpretat în onoarea momentului arii de muzică clasică. Deși spațiul unde a avut loc expunerea este mai mult decât generos, cred că astfel de expoziții ar merita expuse inclusiv în cele mai renumite capitale europene. Marele poet Nichita Stănescu spunea: “Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare”. Și dacă ar fi să mai citez din memorie e și cea mai <<imaterială>> dintre arte (Kandinski).

    

Relațiile interumane fortifică orice societate și comunitate. Bunele intenții și atitudinile constructive nedisimulate pot euforiza și înnobila o arie de activitate sau un grup uman. Identificând importanța subiectului, scriitorul antic Cicero, despre care se spune că se cam bâlbâia când trebuia să se adreseze publicului, dar care a lăsat scrieri și maxime notabile, spunea în tratatul său Despre Prietenie: “Oricât de multe şi oricât de mari avantaje ar avea prietenia, ea e fără îndoială mai presus de orice prin aceea că face să strălucească dulcea speranţă în viitor şi nu lasă curajul să slăbească sau să piară. Cine priveşte un adevărat prieten priveşte oarecum propriul său chip. De aceea cei de departe sunt prezenţi, săracii trăiesc în belşug, cei slabi sunt puternici şi, ceea ce e mai greu de spus, morţii trăiesc; atât de multă cinstire, atâta amintire şi atât de mare regret al prietenilor îi însoţesc. De aceea moartea lor pare fericită, iar viaţa acestora vrednică de laudă. Iar dacă vei îndepărta din lume legăturile de prietenie, nu va mai putea rămâne în picioare nici o casă, nici un oraş şi nici măcar munca câmpului nu va mai dăinui. Dacă aceasta nu se înţelege, se poate vedea limpede din neînţelegeri şi dezbinări cât de mare e puterea prieteniei şi a bunei înţelegeri. Căci ce familie e atât de trainică, ce stat atât de puternic, încât să nu poată fi răsturnate din temelii prin uri şi dezbinări? Din aceasta se poate vedea cât de binefăcătoare e prietenia”. Bunele relații sunt necesare la fel ca spiritul sapiențial atât în mediul de afaceri, cât și în politica internă a unui stat sau în relațiile internaționale mai ales în aceste momente când se pare că ne situăm pe un nou vârf record al neîncrederii generale când fiecare studiază pe fiecare, fiecare analizează profund și încearcă să-și găsească, dincolo de poziția de echilibru dacă o deține, o poziție cât mai favorabilă. Nu aș susține că surprind o situație diplomatică și economică dezastruoasă și fără ieșire, dar cred că putem afirma că relațiile internaționale, care pot afecta mediul de afaceri, traversează o perioadă sensibilă. Încercând să mă mențin în proximitatea unor discuții mai savante și pertinente privind evoluția mediului de afaceri bihorean și relațiile lui pan/occidentale, am dat curs unei invitații electronice de care m-am bucurat enorm. Griffith School of Management a Universității Emanuel Oradea a susținut la Oradea Trade Center o conferință care ar putea fi ușor evidențiată în plan național și chiar în sud-estul european. Invitații și-au prezentat cu dezinvoltură observațiile și punctele de vedere, fiind prezente personalități din România ( Nicolae Al. Pop,prof. univ.dr.ec. al Universității de Studii Economice București, Dan Zaharia,Senior Consultant, Sebastian Văduva,moderator, director al Griffiths School of Management) și din străinătate ( Germania, Prof.Dr. Harald Jung, președintele Institutului Heidelberg, Dr. Randolph Witt, Ben Battershell, Texas, University of Concordia). Au fost abordate atât problemele de etică, cât și perspectivele sau posibilele impedimente privind o dezvoltare economică durabilă. Deosebit de inspirat s-a dovedit a fi titlul acestei conferințe: Civil Society: The Engine for Economic and Social Well-Being ( Societatea Civilă: Motorul (propulsorul) bunăstării economice și sociale). A fost subliniat rolul covârșitor al eficienței tehnologice în desăvârșirea bunăstării sociale. Cred eu că alături de toate aceste beneficii indiscutabile ale evoluțiilor tehnologice internaționale ar mai trebui atașată și eliminarea cenzurii odată cu dezvoltarea Internetului, fapt menționat magistral deja de către Th. Baconschi în dialogul său cu Dan-Liviu Boeriu din Anatomia Ratării:“Norocul tinerelor generații este, că odată cu Internetul, cenzura (nu neapărat și manipularea ) sunt depășite sau rarefiate semnificativ.Lumea vine spre noi printr-un miliard de nervuri digitale, am intrat în era “șeruirii”, mai frumos spus: a împărtășirii universale! Un click ne costă efortul de a deschide un conținut și, odată validatde către inteligența noastră critică, de a-l transmite altora care devin și ei piese din mozaicul caleidoscopic, aproape fluid al inteligenței colective. Nimeni nu mai poate “face” agenda unei societăți din “studioul 4” sau de oriunde altundeva”.

    

La Cefa, localitatea natală, un concurs de echitație a devenit una dintre atracțiile anuale ale localnicilor. Cabalinele își devoalează calitățile, eleganța și atletismul spre bucuria proprietarilor veniți din mai multe țări europene. Vizitatorii poposesc din toate regiunile țării, chiar și din Ungaria. Inteligența acestor animale atât de complexe și grațioase impresionează și destinde.

  

Prima zi a lunii iunie a sosit aproape pe nesimțite. Ziua Copilului a fost sărbătorită în contextul mai larg al Sărbătorii Rusaliilor ( Cinzecimea). În zona centrală a orașului Oradea puteau fi observați copii absorbiți de joacă și părinți preocupați să ofere cele mai alese delicii și delectarea cea mai potrivită micuților membri ai familiei. La Mulți Ani, tuturor copiilor lumii noastre!

Din când în când, la o lună, la două mi se întâmplă să beau câte un pahar de vin de acasă. Licoarea bachică și-a diminuat pe la noi picurii deoarece vița-de-vie e cam îmbătrânită, iar eu deși am ceva proiecte în acest sens, nu m-am învrednicit încă. <<In vino veritas>> mărturisește despre sinceritate, dar adevărul absolut nu este accesibil oricui și nici nu ar ferici pe cineva. Richard Wurmbrand spunea: “Adevărul există” și continua:“Există și adevărul despre adevăr, iar acesta, pentru a fi înțeles de oameni și pentru a se opune minciunii este adaptat, modificat, diluat.Apoi adevărul despre adevăr este popularizat la anumite nivele, astfel încât să fie înțeles de tineri, de oameni neinstruiți, de studenți, de oameni obișnuiți precum și de oameni de geniu, ca să nu mai pomenim de oameni de proveniență socială diferită și de diverse limbi și culturi. Toată această reciclare devine adevărul despre adevărul despre adevăr, și ca atare termenul <<adevăr>> ajunge să fie impropriu folosit. Numai adevărul este adevăr, nu și îmbrăcarea lui în limbaj omenesc. Cine îl poate curpinde? Cine îl cunoaște suficient ca să-l respingă?El depășește atitudinile și speculațiile noastre”. (Dovezi ale existenței lui Dumnezeu). Devenim nemulțumiți când aflăm sau descoperim că am fost manipulați, dar marea majoritate a populației este incapabilă, needucată și imatură pentru a-și asuma complicitățile și dualitatea.

Vă doresc ca luna Iunie 2017 să vă răsfețe, să vă ofere varietate, progres și cordialitate!

 

 

 

 

 

Expoziția Umoristică, “MasterLibris”, “Idiotul Cultural”, Tineret și Presă Liberă !


Sfârșitul lunii Aprilie 2017 m-a convins că se poate chiar mai rău, iar debutul lunii Mai 2017 mă motivează să-mi mențin echilibrul interior și să privesc oarecum încrezător spre oportunitățile anului. Natura se străduiește să ne răsfețe printr-o inflorescență și vegetație luxuriantă, dar din punct de vedere climateric încă persistă suficiente fluctuații și zilele ploioase și răcoroase indispun pe majoritatea semenilor.

  

Am constatat cu nemulțumire de foarte mult timp cum acea parte a populației care are sau ar trebui să aibă responsabilități în societate se complace în lenevie și dezinteres și oameni care au comis răutăți majore se comportă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu pot să înțeleg cum obțin dumnealor liniștea interioară și nici tăcerea celor afectați. Dar cine sunt eu ca să judec, nu-i așa ?

Consecvent unei mici strategii proprii am reușit în cele din urmă să obțin, dincolo de interviuri sterile și promisiuni, câteva colaborări pe sistem de voluntariat sau comision și chiar o angajare pe perioadă determinată. Spre exemplu, un proiect deosebit de interesant și ambițios numit MasterLibris, inițiat de câțiva intelectuali ardeleni pentru promovarea cărții și a cititului online este mai mult decât lăudabil, dar dacă eu colaborez ca voluntar în calitate de marketer online și copywriter și sunt alături cu inima și sufletul față de proiect, un ochi îmi tresaltă de bucurie și altul îmi lacrimă. Sunt convins că nu se va trece pe acolo, vorba celor deja trecuți, ca pe la moară, nici nu se va vinde ca pâinea caldă. Abonamentul costă, iar lectura online este la fel de anevoioasă pentru cei care cred că totul se obține rapid citind sumarul neverificat. În același timp, chiar și eu, datorită unui contract retribuit în domeniul arhivării electronice, nu-i mai acord atenția necesară. Mi s-a solicitat, în același timp, din partea unei firme de construcții prosperă, să realizez articole pentru site-ul propriu. Am trimis materialul, cât mai complet și, zic eu, am ceva experiență, dar la sfârșit domnul respectiv a fost dispus să ofere doar o cincime din suma promisă inițial, în condițiile unei prezentări exhaustive și punctuale. Domnilor manageri dacă doriți să regresați continuați pe cărările pe care le urmați. În timp ce noi avem minime succese, în alte zări sunt obținute toate obiectivele, precum se realizau unele țesături dintr-un vers al Odiseei: “Din casă s-auzea cântând zeița/Cu viers fermecător, de unde dânsa/Țesea o pânză mare, măiestrită/Ca orice lucru gingaș și subțire,/Dumnezeiesc făcut de o zeiță”. Din păcate zeițele Libertate și Pace pătrund destul de rar în gândurile noastre.

Deosebit de atras și interesat de instantanee, am vizitat la Oradea o expoziție fotografică cu specific umoristic realizată de un număr impresionant de fotografi români și străini. Expoziția Internațională a prezentat 100 Fotografii Umoristice și a fost realizată de membri fotografi ai Asociației Euro Foto Art. Subiecte variate, ipostaze inedite și stranii puteau fi surprinse în fiecare imagine și bineînțeles talentul autorului. Dincolo de umor care ne binedispune, se putea observa la unele fotografii amărăciunea realității noastre cotidiene redată de forme și culori rebele. Inspirate din fanteziile și dramele noastre, fiecare dintre ele păreau o capodoperă capabilă să zâmbească și să spună: oricum ar fi, am învins timpul prezent. La polul opus, celălalt sediu al bibliotecii județene propunea fotografii de modeling ale unor tinere orădence care acordă o atenție deosebită vestimentației. Cât de diversă este lumea noastră, iar imagistica deține un rol esențial ! Unele dintre fotografii realizate într-un stil vintage, retro, alb-negru păreau a fi realizate de către frații Lumière în persoană. Având o mică experiență în postări, fermecat chiar de rezultatele acestor preocupări, pot să spun că mă fascinează domeniul.

     

În plan internațional nu ne putem permite un rezumat. O complexitate dezarmantă și deprimantă uimește și anulează valorile general umane. Atentatele teroriste se părea că nu mai contenesc pretutindeni în Europa, alegeri prezidențiale cu oscilații în Franța, instabilitate în Orientul Mijlociu și Apropiat, iar tăcerea și neputința indivizilor și generațiilor descumpănește. Mă animă convingerea că nimic nu va fi posibil fără eforturi umanitare și resurse educaționale imense pentru modelarea interioară a fiecărui cetățean al lumii noastre, iar dacă resursele financiare ar fi mai reduse puteți să apreciați dumneavoastră. Din nefericire nu fiecare membru al unei societăți are filtrul interior și discernământul personal pentru a fi considerat un exemplu sau încadrat în limitele normalității. Societățile evoluate încearcă să vină în întâmpinarea propriilor cetățeni din dorința de a preveni accidentele și derapajele majore, existând un cadru intern, o supranatură care poate prevedea printr-o determinare apriorică profilele generale. Am rămas uimit cum autori ai secolului XIX sau perioadei interbelice, spre exemplu, sunt foarte actuali prin observațiile lor. Emile Durkheim spune : “Societatea creează în om un om nou. […] Această virtute creatoare este, de altfel, un privilegiu special al educației omenești”. Autoarea româncă, Elisabeta Stănciulescu, menționează că Parsons lansează teoria actorului suprasocializat ( acest aspect poate fi surprinzător epocii respective,dar mult mai actual zilelor noastre) și acesta postulează la fel ca E. Durkheim existența unui Idiot Cultural care reproduce automat, fără discernământ. “Un astfel de actor este indispensabil unei societăți înalt integrate și stabile, dar este tot atât de utopic ca însăși această societate”, spune ilustra autoare continuând : “în acest context ordinea socială este privilegiată în detrimentul schimbării” ( Elisabeta Stănciulescu,Teorii sociologice ale educației, p. 70). Emile Durkheim în Educație și sociologie spunea : “Cuvântul educație a fost întrebuințat adesea cu un înțeles foarte larg, pentru a determina totalitatea influențelor, pe care natura sau ceilalți oameni le exercită fie asupra inteligenței, fie asupra voinței noastre”. El menționează definiția anterioară a educației oferită de către Stuart Mill ( englez ) : “tot ceea ce facem noi înșine și tot ceea ce fac alții pentru noi, cu scopul de a ne apropia de perfecțiunea naturii noastre”.

Am traversat o perioadă în care s-a sărbătorit Ziua Tineretului și Ziua Presei Libere. În privința tineretului putem aprecia că această categorie a societății, deși nu este cu adevărat ceea ce ne-am dori cu toții, reprezintă speranța și perspectiva fiecărei națiuni. Generația tânără ar trebui ajutată și direcționată corect. Despre presa liberă însă putem vorbi decât printr-o idealizare nerealistă și într-o mare măsură am constatat că întregul domeniu nu are nici măcar elanul anterior. Există o anumită promptitudine, determinare și coerență, dar secondate de unele compromisuri și de elemente manipulatoare. Majoritatea oamenilor știu că 1 Mai este ziua când poți să mânânci câți mici vrei și câtă bere poftești, dar nu că este ziua când poți să te bucuri de munca depusă peste an indiferent de genul ei ( fizică sau intelectuală ).

 

Dorind o mică deconectare de la problemele zilnice reușesc în miezul fiecărui anotimp cel puțin câte o ieșire recreativă la marginea localității natale. Pădurea cu puternice caracteristici medievale a înverzit din nou, deși pare destul de neîngrijită. Coroana și arcadele ei te întâmpină maiestuos și pe ici pe colo mai pot fi observați cerbi lopătari, căprioare, iepuri însoțiți de triluri impresionante de păsărele. Prospețimea aerului respirat cu iz de frunze de stejar care este majoritar poate contribui la fortificarea fizică și psihică a organismului. Timpul petrecut a fost prețios, dar în lipsa driadelor și limnadelor am revenit în localitate. Din ce cauză nu avem un proiect nou ambițios pentru valorificarea acestor tezaure naturale și proiectele vechi sunt abandonate este o problemă cu acoperire largă în România și ar trebui să ne ridice la toți semne de întrebare.

    

Vă doresc o lună Mai 2017 înfloritoare, reconfortantă, plină de prospețime !

“Ratio&Revelatio”, MR. “1989”, “Brexit Clock”, Sărbători Pascale 2017 !


A doua jumătate a lunii Martie 2017 s-a scurs aproape imperceptibil, iar luna Aprilie 2017 sper să aducă doar păcăleli pline de bunădispoziţie şi zâmbete inocente. Revenit pe meleagurile natale, după experienţa britanică, am încercat să mă regăsesc şi să mă reinventez dacă este posibil. Din păcate a trebuit să constat că sunt din nou cu economiile într-o zonă inacceptabilă şi nerezonabilă. Primăvara 2017 şi-a intrat în drepturi şi poate doar ea a reuşit să mă amăgească încă o dată, convingându-mă să reiau în timpul liber activităţile prin grădină , pe la floricele ( lăcrimioare, lalele, zambile,etc.) sau căpşuni şi pe la pomii fructiferi. Cireşii au înflorit deja îndemnându-mă parcă să scriu un haiku în spirit românesc.

  

Deşi deosebit de îndurerat din motive personale, am urmărit evoluţiile internaţionale şi mă declar năucit. Ceea ce părea sau chiar s-a dorit doar un avertisment a devenit un profil solid al unei certitudini ireversibile. Brexit Clock” a început să ticăie, iar Europa nu va mai fi niciodată completă fără Marea Britanie. Visul european a suferit, după şase decenii de construcţie instituţională şi extindere meticuloasă, o mare înfrângere, fiind confruntată cu fenomenul deconstrucţiei. Consider deosebit de grav ceea ce s-a întâmplat, iar pierderile vor fi, cred eu, din păcate, enorme de ambele părţi. Identitatea europeană va fi observabilă din Groenlanda şi până la Urali sau de la Polul Nord până în insulele din Marea Mediterană, dar unitatea europeană din nefericire nu va fi posibilă într-un model integrator şi generalizant. Decizia pozitivă a generaţiei anterioare din Marea Britanie, poate surprinzătoare atunci, a fost contrazisă mult mai surprinzător de generaţia următoare. Mulţimea ezitărilor şi neseriozităţii, a experimentărilor şi empirismului în plan politic şi economic sunt dăunătoare şi macină societăţile europene. Etica, dicţia, atitudinea, ordinea interioară a acestor responsabili chemaţi să ne reprezinte şi să contribuie la unitatea generală sunt în cele mai fericite cazuri afectate. Erasmus din Rotherdam  în Elogiul Nebuniei scria în vremuri la fel de tulburi prietenului său Thomas Morus ( un olandez către un englez ) : ” Omul care s-a încumetat să ia între mâinile sale soarta unui neam nu mai are viaţa lui, ci trăieşte doar pentru stat. Veşnic grijuliu cu fericirea supuşilor săi, el trebuie să fie întâiul care să se supună legilor, în care se reunesc puterea legislativă şi cea executivă. El trebuie să vegheze asupra cinstei miniştrilor şi dregătorilor. Toţi ochii sunt aţintiţi asupra sa, aşa că singur poate prin pilda purtărilor sale să se asemene fie cu un soare strălucitor ce-şi răspândeşte razele strălucitoare asupra pământului, fie cu o cometă blestemată ce aduce numai amărăciune şi moarte. Trebuie să ştie că viciile inşilor oarecare din mulţime nu sar în ochi, dar că rangul său îl opreşte de la oricare încălcare a datoriei. Alminteri cea mai mare nesocotinţă a lui este un izvor otrăvit din care beau toţi supuşii”. Cred că afirmaţiile multiseculare sunt mult mai actuale datorită sistemului democratic contemporan. Din păcate, Uniunii Europene îi va lipsi magnificul steag UK . . Între timp, un alt atentat a îndurerat Marea Britanie şi a avut loc pe Podul Westminster şi Palatul Parlamentului.

Am observat de asemenea că viaţa politică românească este la fel de agitată. M-a sensibilizat oarecum şi mulţumit sărbătorirea la nivel naţional a Zilei Internaţionale a Poeziei. Poemul a fost adulat măcar în acel cadru al manifestărilor specifice dedicate. Mă gândeam care versuri mi s-ar fi potrivit mai mult în aceste momente ( unul despre anotimp, despre aspiraţii cosmice, de dragoste sau profund şi uşor nostalgic) şi deşi am citit foarte multă poezie de bună calitate în ultimii ani am optat ( datorită experienţei londoneze ) pentru următoarele versuri :” Ceea ce mă înspăimântă/ E singurătatea-n mulţime,/ Aglomerările rele/ De fiinţe necunoscute-ntre ele/ Şi mai neînsemnate/ Şi mai fără chip/ Decât firele de nisip/  [… ]Minuscule fiare/ Strânse în haite/ De fiinţe străine,/ Indiferente unora altora/ Şi fiecare faţă de sine” ( Ana Blandiana, Nu singurătatea). În mare măsură, banul şi nepăsarea sunt blestemele marilor metropole şi ale civilizaţiilor.

 

La OradeaSala festivă a Facultăţii de Drept a găzduit un eveniment dedicat momentelor Revoluţiei Române din 1989. Autorul mai multor lucrări despre Revoluţia RomânăGrigore Cartianu, jurnalist, scriitor, a prezentat deosebit de bine condiţiile interne şi internaţionale ale evenimentelor din 1989. Singurul reproş care-i poate fi atribuit este stilul de redactor şi comentator sportiv utilizat, cu siguranţă datorită timpului relativ scurt alocat unei descrieri atât de vaste şi pretenţioase. În mod cert, ne-am întrebat cu toţii măcar o dată ce s-a întâmplat cu noi atunci şi de atunci. S-au scurs aproape trei decenii. În perioada în care m-am aflat la catedră am predat această lecţie ani în şir şi am constatat că generaţia tânără ori nu cunoaşte subiectul, ori nu-l interesează, ori are o imagine coruptă despre el. Doar rareori întâlneam opinii bine conturate şi argumentate. Consider anul 1989 unul de excepţie prin complexitatea lui la nivel internaţional, în mare măsură irepetabil. De asemenea, cred că doar carisma şi determinarea lui Mihail Gorbaciov, apărut providenţial, l-a făcut posibil din interior pe cale paşnică. În SUA, generaţia respectivă a dat dovadă de mare unitate ,viziune şi hotărâre. Estul european a optat pentru democraţie într-un elan firesc, doar în România dictatorul Nicolae Ceauşescu s-a încăpăţânat să reziste. Am citit poate peste o sută de lucrări importante care tratează acest subiect şi toate argumentele posibile. Din nefericire, în România totul s-a încheiat într-un mod sângeros, iar speranţele iniţiale s-au evaporat foarte repede, făcând loc incertitudinii, haosului economic, mineriadelor şi submediocrităţii. Anii ’90 au fost destul de obscuri, iar singura mare realizare a fost existenţa a doi poli în plan politic capabili să ofere legitimitatea unei minime vieţi democratice şi spirituale, în ciuda corupţiei şi degringoladei. După anii 2000 speranţele au renăscut, mediul de afaceri s-a îmbunătăţit, România adevenit stat european şi membră a NATO. Din nefericire, capitalul şi brandurile româneşti abia acum dacă se profilează, iar România a pierdut foarte mulţi specialişti şi intelectuali care au optat pentru cariere în Occident. În paralel, mulţi cetăţeni români slab calificaţi au îngrozit străzile oraşelor europene. Indiferent cum am privi lucrurile, la Revoluţia Română ( chiar termenul a fost pus sub semnul întrebării ), a participat şi poporul român şi revoluţia rămâne expresia aspiraţiei poporului român pentru libertate şi democraţie. MR. 1989 este original, unic, grandilocvent. Majoritatea participanţilor la eveniment au fost din rândurile tinerilor şi majoritatea lor din păcate nu au o opinie bine structurată asupra acestor momente astrale ale istoriei.

 

Sărbătorile Pascale se apropie cu repeziciune, iar postul cel mare rânduit de către biserică îndeamnă măcar la moderaţie. În acest an nu mă pot număra printre cei riguroşi, dar am fost destul de cumpătat. Jertfa Mântuitorului, după cum spun Evangheliile, a fost pentru absolvirea păcatelor omenirii în faţa lui DumnezeuSf. Niceta de Remesiana spunea în Opere, II,V,5-6” A PĂTIMIT SUB  PONŢIU PILAT. […] A TREIA ZI A ÎNVIAT DIN MORŢI, cum spune profetul, între morţi liber. Nici nu putea fi stăpânit de moarte Hristos, Care ţine toată puterea: şi a morţii şi a vieţii. S-A ÎNĂLŢAT LA CERURI, de unde şi pogorâse…”. Ca membru al societăţii laice, port în acelaşi timp un respect deosebit Bisericii, religiilor şi mă declar un membru al speciei homo religiosus.

Într-una dintre zilele când am trecut pe la Oradea, am intrat pe la Salonul de carte Ratio & Revelatio amplasat în zona centrală a oraşului şi deschis de puţină vreme. La fel de cochet ca şi cel din Cetatea Oradea, acest salon beneficiază de lumina soarelui şi de o ofertă de carte diversificată. Am servit un ceai în acest spaţiu atât de frumos decorat şi dedicat activităţilor şi evenimentelor literare. Să sperăm că raţiunea şi revelaţia, inspiraţia vor învinge şi spiritul sapienţial, cultural şi ştiinţific ne va lumina feţele şi gândurile.

  

Vă doresc o lună Aprilie 2017 candidă, Sărbători Pascale luminate, regeneratoare, prosperitate şi linişte sufletească !

 

“London Eye”, Westminster Abbey, Mărţişor 2017, Exoplanete !


Un sfârşit de februarie 2017 primăvăratic pe aceste meleaguri  londoneze. Doar unele zile mai ploioase şi  cu un vânt ceva mai răzleţ amintea că încă suntem în anotimpul rece. Debutul lunii martie 2017 a găsit natura în cea mai mare parte pregătită de festival : grădinile lipsite de omăt sunt pline de gingaşe floricele , iar tradiţionalul gazon din faţa caselor britanice deosebit de dens şi de o culoare verde specifică lunilor ploioase de vară. Oamenii de asemenea realizează grandoarea momentelor calendaristice şi ,poate uşor nedumeriţi, speră la un anotimp de primăvară cât mai candid şi reuşit.

hello-martie martisor

În ce mă priveşte nu prea am motive de bucurie deocamdată şi nici de optimism exagerat, dar mă străduiesc să mă menţin în privinţa mentalului pe o traiectorie echilibrată. Din păcate ceea ce părea în regulă la sosire în privinţa locului de muncă s-a evaporat doar într-o lună, iar cei care m-au contactat iniţial s-au dovedit a fi doar nişte amărâţi de subcontractori, nişte antreprenori ai marii firme care mă interesa iniţial şi care apoi şi-au dovedit limitele. Aşadar a trebuit să intreprind noi campanii de căutare a unui loc de muncă, potrivit mie, sub presiunea umilinţei şi a surprizelor avute. Din nefericire şi pe aici există neseriozitate şi unii lucrează după principiul : nu contează cine vinde brandul dacă el este imbatabil şi de nerefuzat. Având unele promisiuni, deşi n-am insistat la autorităţile britanice, am luat în calcul şi posibilitatea întoarcerii în ţară. Din nefericire mulţi în această situaţie suferă adevărate drame, deoarece nu au banii necesari pentru a reveni.

În concluzie, fiind degajat de munca care într-o anumită măsură mi se potrivea , am avut timp ca să intreprind  o vizită bine planificată în chiar ziua de 1 Martie prin centrul Londrei. Pot să spun că îmi doream mult acest lucru. S-a nimerit chiar de Mărţişor. Despărţindu-mă doar câteva staţii de tren nu a fost prea mare oboseală şi chiar în zorii dimineţii mă găseam deja în faţa renumitului turn cu orologiu cunoscut popular sub numele de Big Ben.

img_20170301_073139

 

De cealaltă parte a Palatului Parlamentului se vedea al doilea turn măreţ : turnul Victoria. Am vizitat şi Westminster Abbey ale cărei alemente arhitectonice medievale deosebit de pregnante şi bine conturate, absolut fiecare până în detaliu, m-au impresionat.

img_20170301_073547 img_20170301_074841

Oricum esteticul şi gustul pentru frumos nu sunt identice, dar Thierry de Duve spunea că gustul pentru frumos al fiecăruia este un habitus estetic. Continua spunând : “Aţi interiorizat aceste dispoziţii social dobândite , care constituie dragostea de artă, le-aţi lăsat în paragină, îngrijite mai mult sau mai puţin, dar oricum, ele vă constituie la fel de intim precum tot restul personalităţii dumneavoastră”. Aceste motive arhitecturale medievale aproape vorbesc de la sine prin vechimea şi simbolistica lor , întocmai precum în misteriile egiptene cunoscute de către Herodot. Această observaţie îl făcea, de exemplu, pe Alexandre Moret în Misteriile egiptene să se întrebe : „Oare nu folosim şi noi cu acelaşi sens cuvântul mister pentru a desemna atât <<dramele mistice>> jucate în biserici în Evul Mediu, cât şi dogmele ce depăşesc inteligenţa noastră”? Bisericile creştine au avut şi au un rol determinant în formarea individuală şi formarea personalităţii şi educaţiei personale sau a conştiinţei civice europene. În această situaţie este vorba despre inconfundabila cultură britanică cu tot ceea ce presupune ea: literatură, artă, arhitectură,biserică, regalitate …, o identitate de top la nivel mondial. N-ar trebui să omitem nici limba engleză devenită indispensabilă la nivel mondial, o adevărată limbă latină a contemporaneităţii. Istoricul Tacit a adus un elogiu deosebit oratoriei în Dialogul despre oratori, subliniind splendoarea acestei înzestrări şi numeroasele ei binefaceri. Expresivitatea unei limbi o consacră şi adaugă între valorile umanităţii. Marele istoric roman spunea : “Ce alai de cetăţeni în togă când ieşi în stradă ! Ce privelişte măreaţă când te afli în public ! Ce bucurie când te ridici şi ajuţi pe cineva printre ascultători tăcuţi, toţi cu ochii aţintiţi spre tine!”. În cadrul aceleiaşi lucrări Tacit a realizat o menţiune care m-a determinat să scriu un articol despre longevitate : „Eu însumi am văzut în Britannia un bătrân care mărturisea că luase parte la lupta purtată de Caesar, când îşi adusese oştile în Britannia”.Afirmaţia a contrariat toţi istoricii, deoarece bătrânul britann ar fi avut la acea vreme peste 120-130 de ani.

img_20170301_071313

Prin peripul meu de o zi am intrat şi prin câteva librării pentru a consulta oferta de carte, am cumpărat şi câteva suveniruri şi felicitări. Am avut timp şi pentru a servi un capucino într-o cafenea cu specific franţuzesc. Printr-o ciudată piruetă pe străzile centrale am ajuns chiar în faţa unei statui a lui Cupidon şi chiar înaintea unei imagini din Harry Potter.

img_20170301_091348 img_20170301_090443

Am rămas impresionat de imensitatea acestei platforme urbane centrale, iar Westminster Bridge mi s-a părut fabulos, plin de trecători entuziaşti. Alături de el, London Eye mă ispitea să încerc vizualizarea întregului centru londonez de la altitudine. Am renunţat în cele din urmă dorind să fac economie. Regret că nu am vizitat şi Institutul Cultural Român din Londra.

img_20170301_123210 img_20170301_120903

Sunetele orologiului Big Ben îmi aminteau de celebra lucrare a lui Jules Verne Ocolul Pământului în 80 de zile. Reţin de asemenea că am fost întrebat într-una dintre zile de un britanic care-mi sunt originile. I-am răspuns că sunt din nord-vestul României, o parte a Transilvaniei. Mi-a răspuns amabil că a vizitat România, dar doar Delta Dunării şi că a auzit despre mitul lui Dracula din Transilvania. I-am răspuns în engleză : It s just Bram Stoker fiction”, dar lui îi plăcea legenda. Am vizitat de asemenea Palatul Buckingham pe care l-am găsit în zi de paradă. Gărzile defilau şi cântau, vizitatorii se îmbulzeau venind de pe The Mall sau din St. James Park.Primăvara se simţea peste tot : în aer , printre vizitatori, prin parcuri, printre flori, iar cântecele câtorva cântăreţi ambulanţi amplificau totul. Era precum într-un fragment din Bachilide : “Serbări senine înfloresc pe uliţi/ Şi arde cântecul, slăvind frumuseţea”.

img_20170301_081823 img_20170301_082402 img_20170301_082434-1 img_20170301_110337 img_20170301_105717 img_20170301_111800-1

 

Aflat într-o stare de beatitudine şi beţie mistică la întoarcere am luat un tren care mă ducea doar într-o zonă apropiată celei unde mă găseam cazat. A trebuit să parcurg vreo 2-3 mile pe jos aşadar, dar nu a fost o problemă deoarece sunt obişnuit.

Urmăresc zilnic ştirile locale şi internaţionale din dorinţa de a fi foarte bine informat. Am constatat diversitatea şi consistenţa acestora în Marea Britanie, dar nu pot să spun acelaşi lucru despre portalurile cu locuri de muncă. În fine, o ştire de ultimă oră m-a extaziat : a fost făcut public anunţul NASA privind descoperirea a nu mai puţin de şapte planete asemănătoare Pământului în acelaşi sistem solar şi nu foarte depărtat de al nostru. Consider acest anunţ epocal. Dacă planeta noastră este tot mai epuizată poate Universul îşi va deschide porţile şi tainele către noi în cele din urmă. Până acum puteam doar spune precum poeta antică Sapho într-un vers : „Iarăşi hora stelelor îşi ascunde/ Strălucirea frunţii, când luna creşte,/ Risipindu-şi, plină, lumina peste/ Negura lumii” . De asemenea veştile privind Brexit-ul nu sunt încurajatoare pentru absolut nimeni.

exoplanete

Vă doresc o lună Martie 2017 în care mărţişorul să vă poarte noroc şi dragoste, să aveţi inspiraţie şi prosperitate !

martisor-the-gift-of-spring-mary-sedici potcoava-martisor

 

“Abstract”, “The European Space”, “Arthur şi Camelot”, Activităţi de Caritate !


Un sfârşit de ianuarie 2017 şi început de februarie 2017 destul de complicat şi agitat pentru mine. Temperaturile din România au fost destul de scăzute , iar pe unde mă găsesc acum climatul oceanic este mai prietenos decât m-aş fi aşteptat vreodată. Deşi mă consider o persoană deosebit de adaptabilă şi suficient de pregătită să fac faţă unor cerinţe noi sau neprevăzute , cu o vocaţie deschisă spre universalitate, alegerea recent făcută ar fi putut bulversa, fie şi măcar în parte, pe oricine.

february

Aflat încă pe la Oradea la începutul celei de-a treia decade a lui ianuarie 2017 am fost ispitit să trec într-o vizită la expoziţia unuia dintre cei mai tineri şi renumiţi artişti plastici orădeni, Radu Pământ. Expoziţia, deosebit de bine mediatizată, şi-a devoalat magnificele creaţii una după cealaltă într-o pleiadă de subiecte şi culori, fiinţând în Cetatea Oradea sub numele de “Abstract”. Teme misterioase şi spectaculoase precum genesis, mineral, vulcano şi-au găsit un punct de sprijin în imaginarul creativ al autorului şi concretizarea într-o efervescenţă de culori porfunde şi scoase în relief. Am rămas impresionat de conversaţia avută cu dumnealui prin care mi s-au confirmat solidele cunoştinţe ale acestuia privind pictura abstractă contemporană. Contururi şi detalii notabile puteau fi surprinse pe fiecare pânză chiar dacă fiecare puteau părea întâmplătoare.

img_20170113_144123 img_20170113_144102 img_20170113_144038 img_20170113_144005

La Biblioteca Universităţii Oradea m-am hotărât să particip la o lansare de carte care propunea un domeniu atât de vast, de interesant şi provocator. În condiţiile în care în întreaga Europă toate naţiunile aşteaptă semnalul unor noi dimensionări şi progrese satisfăcătoare , existând în acelaşi timp oarecare fiori reci privind posibile regrese, cartea lansată de către prof. univ. dr. Ioan Horga, ”The European Space. Borders and Issues”, se găseşte pe aliniamentul unei abordări echilibrate şi optimiste , cu importante remarci şi apeluri la trecutul european , relaţii internaţionale şi tradiţii europene comune. Lansarea a făcut posibile şi dezbaterile alături de aprecieri laudative în condiţiile unei audienţe consistente : studenţi, profesori universitari, bibliotecari, presă sau persoane fascinate de acest subiect. Identitatea şi cultura europeană sunt bunurile cele mai de preţ ale fiecărui membru al acestui continent indiferent de specificul naţiunii din care face parte. În fine, pot fi invocate atât educaţia, cât şi valorile europene pentru a aprecia la superlativ tot ceea ce a oferit această parte de lume întregii umanităţi, dar cred că majoritatea membrilor conştienţi şi oneşti îşi reproşează lipsa unei unităţi şi coeziuni mai coerente şi funcţionale. În privinţa viitorului european ne punem întrebări bineînţeles cu toţii, dar nu ne rămâne decât să sperăm că aspiraţiile acestei construcţii europene către universalitate vor prima unor interese de moment ale unor grupuri sau politicieni.

lansare-carte-horga horga-lansare

Deşi am urmărit înfrigurat evoluţiile confruntărilor putere-opoziţie din România, fiind îngrijorat de posibilele implicaţii socio-economice pe care le pot cauza , am dat curs unei oferte suficient de interesante care începuse să prindă contur în urma unei aplicaţii la un job în străinătate. O firmă de recrutare destul de importantă mi-a propus un loc de muncă în Marea Britanie pe un post al unei societăţi de caritate care susţine eforturile unui grup de profesionişti  pentru intervenţiile rapide cu elicopterul, necesare unor copii cu probleme de sănătate . În cele din urmă mi-am zis să încerc şi, deşi perioada era deosebit de scurtă, am încercat să organizez totul pentru a pleca şi totul pentru a fi în regulă acasă, deoarece mamei aproape nu i-a venit să creadă când i-am spus. Plecarea am realizat-o prin aeroportul din Budapesta spre Londra unde am ajuns cu bine şi parcă aveam sentimentul în primele zile că sunt într-o vizită. Am găsit acest oraş aproape aşa cum mi-l imaginam şi este într-adevăr grozav prin locaţii şi oameni , casele în stil … londonez, deşi nu am vizitat sau trecut decât printr-o mică parte a lui, dar parcă mi-aş fi dorit să-l găsesc chiar mai cosmopolit decât este. Pentru un oraş atât de mare m-a surprins atitudinea relativ prietenoasă a tuturor , liniştea interioară a fiecăruia şi în acelaşi timp am văzut oameni salutându-se reciproc şi chiar îmbrăţişându-se călduros. Nu ştiu spre exemplu dacă la Bucureşti ar fi posibil aşa ceva. Comitatul Surrey este şi el în apropiere. Nu aş dori să fiu înţeles greşit: nu aleargă nimeni să-ţi sară în ajutor, dar simplul fapt că primeşti gratuit un salut sau percepi bune intenţii te mobilizează şi mobilează sau fortifică deopotrivă. Îmi amintesc că un vers  al doamnei Ana Blandiana spunea : „La Paris la colţ de străzi/Cireşele cresc în lăzi” , iar eu încercând să stabilesc o finită paralelă aş spune :” La Londra de pe străzi mii/ Cresc caisele durdulii, /Clementine , mandarine de pe ram/Se-ntind spre tine./ Şi ei fac nectar din măr ,/ Miere , lapte … şi-astâmpăr /Prune, struguri sunet scot /Şi dansează-n unipot”. Deşi vorbesc limba engleză la un nivel mediu , o engleză vorbită prea rapid sau rea a altcuiva am observat că mă afectează imediat şi pe mine. Aş putea spune că apreciez şi chiar iubesc cultura britanică şi sunt fascinat de realizările acesteia. Cunosc în mare măsură întreaga literatură „osianică”  şi am fost impresionat şi marcat de legenda reginei Boadicea sau legenda regelui Arthur. Discutăm de o parte de lume cu importante reminiscenţe celtice, anglo-saxone, normande , în aşa fel încât măreţia britanică este pe deplin fundamentată. M-au impresionat deasemenea scrierile lui Anselm de Canterbury, Thomas Hobbes, W. Shakespeare, Lord Byron sau literatura fantastică a lui C.S. Lewis , J.R.R Tolkien sau mai recent a doamnei J.K. Rowling. Dincolo de activitatea pentru colectare, pentru care urmează să fiu retribuit, am sentimentul că realizez ceva util pentru societate , deşi munca nu este uşoară deloc. Deşi timpul a fost deosebit de scurt, am reuşit să fac  câteva plimbări şi să-mi conturez câteva impresii. Prima clădire cu importante rezonanţe istorice pe care am surprins-o deoarece era în apropierea locaţiei unde sunt cazat a fost ST. Dunstans Church , deosebit de aspectuoasă, cochetă şi îngrijită. Apoi două parcuri cu lacuri pe care pluteau lebede, raţe sălbatice , iar pe lângă copaci se plimbau câteva veveriţe.

img_20170129_130528 img_20170129_133014 img_20170203_092136 img_20170129_134010 img_20170204_142233

Aflat în căutarea propriului Camelot îmi doresc ca experienţa proprie să fie una de succes şi cât mai profitabilă tuturor. Mă întrebaţi poate dacă am regrete : bineînţeles că am ! Sunt lucruri pe care doream să le realizez în ţară, iar ele au fost făcute imposibile de către cei care vă predau acum democraţia în România. De asemenea nu consider această oportunitate ca pe o soluţie definitivă.Doar un bilet low cost de avion m-a adus spre alte tărâmuri şi cred că am lăsat în ţară şi oameni care m-au apreciat şi respectat. Activitatea de caritate pe care o desfăşor mă determină să nu mă simt un parazit în societate, nici nu aş fi acceptat aşa ceva. Este ceva asemănător unor versuri din Levantul lui M. Cărtărescu : „Mă durea sângurătatea, nostalghia mă sfâşie/ De căzui pă caldarâmul cel de gheaţă viorie/ Şi mă tăvălii, sunt ore … Apoi drumul mi-am urmat/ Până, într-o piaţă vastă, geometric loc tărcat,/ Am zărit , imens, în centru, un fantastic <<Remington>>/ Oglindea în lacul negru cartierul monoton”.

dreams

Vă doresc o lună februarie 2017 benefică, prosperă şi senină !

“Lyra de Aur”, “Micuţa Clara”, “IchBinEinBerliner”, Salonul de Carte !


Zile dintre ani ( 2016-2017 ) în care încercăm să alungăm toate gândurile şi să ne umplem timpul cu preocupări demne de perioada de sărbătoare, dar, vrând-nevrând, unele momente de reflecţie îşi fac loc şi încercăm să rememorăm ceva din anul aproape trecut sau să planificăm câte ceva pentru anul care se pregăteşte să vină. Iarna s-a înstăpânit de săptămâni bune, iar veşmintele ei ne amintesc despre iernile copilăriei noastre. Pregătirile s-au situat peste tot la cel mai înalt nivel într-un regal cu specific de iarnă, cu globuleţe şi beteală. Ne propunem cu toţii să fim mai buni, mai atenţi, mai uşor de înduplecat, mai darnici. Rudolph, cel mai destoinic ren al Moşului, a fost foarte solicitat şi cu siguranţă urmează un tratament de refacere acum.

an-nou-2017 rudolf

Încercându-mă amintiri vechi de peste treizeci de ani când venea şi la mine Moş Crăciun, mi-am dorit să mă cufund cel puţin pentru câteva ore într-un tărâm de basm, nobleţe a spiritului şi trupului, a sensibilităţii îmbălsămată cu lacrimi de nostalgie. Şi nimic nu ar fi fost mai adecvat pentru sărbătorile de iarnă decât inegalabilul univers al basmelor şi povestirilor germane. Lumea teatrului a identificat de timpuriu acest potenţial cultural imens şi, chiar dacă prin autori străini, a răsfăţat publicul cu numeroase piese transpuse chiar în mirifica lume a baletului. Spărgătorul de Nuci este un exemplu grandilocvent în acest sens. Povestirea hoffmann-iană ( E.T.A. Hoffmann ) are aceiaşi dimensiune ca a basmelor Fraţilor Grimm sau a lui H.C. Andersen. Galaxia fantastică a autorului transpusă într-un balet de către Piotr Ilici Ceaikovski este desăvârşită şi o înscrie în categoria cea mai selectă a valorilor culturale universale. Sala mare a teatrului din Oradea a fost profund mişcată la desfăşurarea maiestuoasă a momentelor piesei , jucată de către actori şi balerini clujeni cu o graţie demnă de o mare trupă europeană. Visul atât de înduioşător al micuţei Clara s-a materializat printr-o adevărată dovadă de eleganţă, graţiozitate şi imaginaţie a renumitei trupe clujene, a beatitudinii condusă până la delir şi simfonie telurică şi cosmică. Aplauzele călduroase, chiar dacă au fost generoase, ar fi meritat amplificate. Liniile melodice au unduit precum în versurile lui Pindar : “Lyră de aur, tovarăşă deopotrivă/A lui Apollo şi-a Muzelor cu-oacheşe bucle,/ La glasul tău pasu-ncadenţat al horei deschide serbarea/ Iar cântăreţii ascultă de semnele tale,/ Când răsunând, tu îţi picuri primele note/ Călăuzind cu preludiul tău mişcările horei” ( Pindar, Fragment din Prima Odă Pitică ).

img_20161210_161539 img_20161210_155858 sp-de-nuci

Din nefericire, această lume atât de splendidă a naţiunii germane a fost zguduită recent de un gest criminal inexplicabil, incalificabil. Am dat Like pe pagina de Facebook a oraşului Berlin de foarte mult timp şi postările de pe această pagină mi-au părut atât de interesante şi expresive, realizate de către autori profesionişti. Chiar în urma atentatului cu una şi două zile dădusem like-uri şi mă minunam de frumuseţea atmosferei şi peisajelor de la renumitul Târg de Crăciun. La ora regretabilului atentat televiziunile au început să vuiască prezentând drama, incredibilul. Apoi pe pagina oraşului Berlin a apărut poarta Brandenburg cu nuanţa de doliu. Am considerat necesar să transmit un mesaj de susţinere. Este regretabil că tineri nevinovaţi au trebuit să moară nevinovaţi datorită unor relaţii dezarmonioase cu reverberaţii internaţionale. IchBinEinBerliner, postat la Berlin, a răsunat în interiorul fiecăruia care doreşte pace şi armonie. Este foarte simplu să răspunzi cu violenţă, dar foarte greu să-ţi cultivi înclinaţiile şi virtuţile. Simonide din Keos spunea într-un fragment: “Se spune că Virtutea mai de mult sălăşluia/ În vârful unor stânci greu de urcat,/ Şi că acum e înconjurată de lăcaşul sfânt/ Al zeilor; că nevăzută-i de-al oamenilor ochi./ Şi că spre dânsa doar cu osteneli te sui/ Şi cu sudori, ce sufletu-ţi mănâncă/ Până s-ajungi la piscul îndrăsnelii” ( Fragmentul 37).

berlin

În localitatea natală sunt prea puţine evoluţii. Comuna stagnează evidenţiind mici cosmetizări, dar în mare măsură lipsită de renumele trecutului. Lipsindu-mi instrumentele nu pot pretinde însă că iau pulsul corect. Ies destul de rar, doar pentru mici cumpărături, iar în locul mersului la biserică am început să prefer, duminica, posturile tv religioase. În fine, nu sunt mândru de acest aspect. Devine ciudat, inexplicabil : sunt în localitatea natală şi totuşi la mii de kilometri distanţă. Glumind : trebuie să exersez ştiinţa imposibilului. Sunt nemulţumit de modul în care ne risipim. Imaginaţia şi îndrăzneala lui A. Einstein a fost totuşi finită: unii oameni de ştiinţă merg mai departe azi şi susţin că viteza luminii nu reprezintă un maxim, ci doar o unitate de măsură. Se pare însă că nibelungii şi gnomii păzesc cu străşnicie secretele comorilor ştiinţei, iar “gnomul” propriu mă îndeamnă totuşi la moderaţie.

Eforturile câtorva intelectuali şi scriitori orădeni s-au concretizat chiar în perioada acestor sărbători de iarnă. Nu mai puţin de două saloane de carte au fost deschise la Oradea, dorindu-se promovarea cărţii şi a spiritului literar şi antreprenorial. Deşi piaţa de carte din România a scăzut în ultimii ani conform unor date oficiale, există totuşi şi impătimiţi , dar şi responsabili sensibili care doresc să revitalizeze acest domeniu. Unul dintre aceste saloane de carte fiinţează la Cetatea Oradea, într-o locaţie cu profunde amprente şi însemnătăţi medievale. Interiorul este de un iz medieval captivant, deosebit de propice promovării unor apariţii editoriale. Deşi oferta era una distinsă, multe lucrări le citisem deja, dar preocupat de dilema posibil-imposibil , mi-a căzut privirea pe romanul unei scriitoare franceze, Christine Angot : O iubire imposibilă. Romanul câştigător la Prix Decembre 2015 descrie poveşti de viaţă deosebit de profunde. Cât de posibile sunt iubirile,aspiraţiile, speranţele noastre? Autoarea reuşeşte să prezinte momente din viaţa de familie din Franţa celei de-a doua jumătăţi a secolului XX : “La trei ani , mergeam singurică la băcănie şi mă plimbam de bună voie pe raza câtorva străzi. Vecinii se întâlneau cu mine pe drum. Îmi cereau să le cânt vreun cântecel, să dansez twist, n-aveam nevoie de muzică”. Iar spre sfârşitul lucrării o observaţie sfâşietoare : “- Ştii …  uneori, când mă gândesc la trecut, mă întreb unde s-a dus toată lumea aceea. Şi dacă a existat cu adevărat. Îmi spun: <<Unde o fi lumea pe care o ştiam eu ?>> .  – Ne iubeam mult, mamă. – Doar asta aveam !”. Am sorbit chiar şi un capucino la acest salon şi am rămas la opinia că merită vizitat şi recomandat.

img_20161220_130533

Cu câteva zile înaintea sfârşitului de an 2016 a fost lansată la biblioteca judeţeană din Oradea o lucrare care încearcă promovarea urbei de pe Crişul Repede din puncte de vedere inedite care şi-au atras şi unele critici. Oradea.Imagini posibile a fost lansată în prezenţa unui public care a umplut sala amfiteatrului bibliotecii şi a câtorva personalităţi ale oraşului. Construcţiile Art Nouveau ale oraşului au stimulat activităţile creative, intelectuale şi comerciale sau recreative ale contemporanilor interbelici. În mod firesc, s-au înfiripat poveşti de succes şi insucces, de extaz şi agonie, mai mult sau mai puţin exagerate, la care printr-o transmitere orală sau chiar literară din epocă câţiva autori contemporani au aplecat urechea. Astfel contribuţiile arhitecţilor familiei Rimanóczy sau Vágó, vizitele în oraş ale unor personalităţi precum Ion Minulescu sau Rabindranath Tagore, detalii ale decorurilor interioare şi exterioare ale impozantelor construcţii arhitectonice au fost preluate şi prelucrate în viziunea literară a criticului de artă Ramona Novicov şi a poetului Mihai Vieru, stârnind aprecieri şi critici deopotrivă. Cât de relevantă va deveni această lucrare rămâne de văzut, dar nu aş aprecia-o ca fiind dezagreabilă în nici într-un caz. Iar în unele situaţii are menirea de a suplimenta cunoştinţele unor cititori privind destinul şi dezvoltarea oraşului.

ora-img or-im

Urări de bine, de sănătate, An Nou 2017 Fericit, prosperitate şi armonie trainică !

anulnou-9026

 

 

 

 

 

“Iubirea şi Occidentul”, Mr. President, “Eurofalia”, Târg de Crăciun 2016 !


O toamnă 2016 destul de suportabilă şi care, cel puţin din punct de vedere calendaristic, încearcă să se retragă reverenţios în favoarea sezonului de iarnă. Iubitorii sporturilor de iarnă sunt pe poziţii cu siguranţă, copiii abia aşteaptă să-şi desăvârşească voioşia prin nămeţi şi pe gheţuş, Sărbătorile de Iarnă s-au făcut anunţate deja, fiind atât de apreciate, dar adevăratele griji provocate de greutăţile iernii nu pot fi încă eliminate sau neglijate. Fiecare prognoză meteorologică mai neliniştitoare evidenţiază cât de nepregătită şi vulnerabilă este întreaga societate. Reprezentanţi în plan publicistic ai revistei BlueAir (revistă a renumitei companii aeriene) m-au contactat pentru a realiza un articol referitor la acest sezon şi posibilităţile şi facilităţile pe care le oferă România în acest sens prin staţiunile sale montane. Sper ca în cele din urmă articolul ajustat de două ori să fie publicat.

sarbatori-de-iarna skiing-family-in-the-snow

Deşi am traversat în ultimele luni o perioadă destul de neplăcută care mi-a prezentat, dacă mai era nevoie încă o dată în plus, “omul de paie”, mă străduiesc să nu vorbesc despre neîmplinirile personale induse de semeni sau unele griji întemeiate în plan financiar şi material. Din păcate însă , m-am intersectat în ultimii cel puţin douăzeci de ani cu persoane care aveau venituri importante la stat sau în privat şi plătite tocmai pentru a recruta şi acţiona colocvial şi principial , dar la noi nu funcţionează.

om-de-paie-1

Am constatat în Europa o oarecare relaxare , deşi atenţia tuturor a fost îndreptată dincolo de Ocean. Magnifica Americă a ales noul preşedinte şi părerile au fost deosebit de diverse pe întreg globul pământesc. Deşi consider că viaţa politică a alunecat peste tot către zone pe care nu şi le-ar fi dorit nicio persoană rezonabilă şi mă întreb din ce cauză niciun absolvent al unei şcoli de studii politice nu erupe către plutonul fruntaş al candidaţilor în alegeri, trebuie să accept că oricare cetăţean poate candida în anumite condiţii şi ambiţios fiind poate obţine victoria deplină. Este un drept democratic pe care actualul preşedinte al S.U.A. l-a exercitat şi a reuşit. Cred că dacă va fi consiliat corespunzător, Donald Trump va reuşi să se descurce mulţumitor, deşi am o imagine mult superioară asupra personalităţii preşedintelui celei mai puternice ţări a lumii. Cred că este persoana care a reuşit să exploateze nemulţumirile unei largi categorii de populaţie din S.U.A., nesatisfăcută precum mulţi britanici de un aflux important şi puţin controlat de imigranţi. Am realizat această incursiune în special datorită participării la un eveniment la care am participat la Librăria Humanitas Oradea. Lansarea de carte a domnului Armand Goşu, expert în relaţiile româno-ruse, corespondent BBC, redactor şef al Revistei 22, a dat curs unor întrebări interioare proprii mult mai vechi, fiind în acest mod mult mai aşteptată şi binevenită. “Eurofalia” prezintă un număr impresionant de articole publicate de către renumitul autor la Revista 22 cu note explicative deosebit de pertinente asupra evoluţiilor politice din Rusia şi a relaţiilor acesteia cu ţările vecine ( în special Ucraina, Republica Moldova ) şi implicarea Rusiei în conflictul din Siria. Nu s-au putut realiza decât scurte schimburi de idei , limitaţi fiind de timp şi ,deşi aş fi dorit să adresez şi eu o întrebare, am fost zoriţi de sesiunea de autografe.

img_20161103_160800 img_20161103_161424 img_20161103_163220

Rusia rămâne bineînţeles una dintre  puterile lumii în care trăim, dar eu nu credeam că un conflict precum cel din Ucraina va mai fi posibil în Europa mileniului III. Deşi a fost numit “război hibrid” şi cunosc termenul, caracteristicile şi motivele acestuia, tot nefiresc rămâne. S-a omis să se discute despre BRICS. Am considerat de-a lungul evului mediu Rusia ca fiind un apărător al Europei , iar în epoca modernă Rusia a fost un partener egal al Occidentului, deşi a neglijat multe probleme sociale, iar în secolul XX a ţinut balanţele în întreaga Europă atrăgându-şi criticile, dar nu cred că Rusia va mai fi apreciată în zilele noastre în acest mod. Rusia va trebui să se evidenţieze prin cultura şi ştiinţa proprie şi are ce evidenţia : de la sfinţii Serghie, Vasile cel Smerit la Serafim din Sarov sau de la Antioh Cantemir, Puşkin, Dostoievski, Tolstoi, Soloviev la Soljeniţîn şi Balşoi Teatre , discutăm de Rusia profundă , de o cultură autentică care are o şcoală de matematică, militară, aeronautică şi de şah deosebite. Prin această “Livadă de vişini” a societăţii ruseşti contemporane, mă întreb cum de poporului rus , atât de mândru şi viguros, se lasă manipulat şi oarecum dezonorat în acest mod.

balsoi-foto-2_big

O ultimă glumă a domnului preşedinte al Rusiei, Vladimir Putin : întrebând un copil care sunt graniţele Rusiei , iar acesta încercând să contureze un răspuns , Vladimir Putin îi şopteşte zâmbind : Rusia nu are graniţe”. Şi în mare măsură are dreptate. Marile puteri pot fi prezente peste tot, dar trebuie avut în vedere spre exemplu că doar China, dar mai ales Japonia, au un PIB de 4-5 ori mai mare decât Rusia. În mijlocul unor interese atât de imense geostrategice, financiare şi culturale, pentru stabilitatea lumii şi a Europei trinomul S.U.A. – U.E. – Rusia trebuie să funcţioneze. Ar trebui să apreciem şi umorul rusesc. În copilărie urmăream desene animate ruseşti cu aventurile unui iepuraş urmărit de către lup. La sfârşitul fiecărui episod lupul adresa invariabil acelaşi mesaj iepuraşului : “Nu zaieţ pagadi” ( «Ну, Заяц, погоди!»; Tot te prind eu, iepuraşule ! sau Îţi arăt eu ţie, iepuraşule). Iar recent, cel mai urmărit film – “Snowden”- prezintă câteva disensiuni din interiorul societăţii americane, iar actorul principal al acestei aventuri şi-a găsit loc de cazare chiar la Moscova.

nupogodi_2a

Greutăţile descumpănesc de numeroase ori chiar şi în cele mai evoluate societăţi, în aşa fel încât tindem să ne plângem precum romanii :“Optima sors homini natum non esse”( Cel mai bine pentru om este să nu se nască ). Deşi suferim, nu avem voie să ne lăsăm pradă disperării şi să renunţăm. Cei îndrăgostiţi iremediabil de libertate, dreptate şi adevăr nu pot capitula şi precum trubadurii medievali le vor proslăvi. Denis de Rougemont se întreba în Iubirea şi Occidentul : “Ce reprezintă poezia trubadurilor ? Slăvirea iubirii nefericite”.  Mi-am permis o scurtă analiză proprie la cel mai înalt nivel şi poate nepotrivită pentru ceea ce mi-am propus să promovez în aceste rânduri. Îmi cer scuze, dar am considerat necesară intervenţia. Neavând o imagine completă şi toate datele la dispoziţie , bineînţeles că nu pot pretinde o cunoaştere absolută, dar unele observaţii corecte pot încolţi. Istoricul grec Polybios spunea că “istoria parţială contribuie foarte puţin la cunoaşterea sigură a ansamblului. Numai prin împletirea şi compararea tuturor părţilor, precum şi prin asemănarea şi deosebirea lor, se poate ajunge la aceasta; şi numai cine cercetează istoria cu atenţie , sub toate aspectele, va putea să tragă cu adevărat folos şi desfătare” ( Istorii 1,4.).

polybios

În acelaşi timp alegerile parlamentare din România se aproprie şi noi întrebări legate de viitoarea configuraţie a vieţii parlamentare româneşti se conturează. Îmi doresc mai multă coerenţă şi denunţuri. Abuzurile în funcţie trebuie sancţionate la fel ca incompetenţele fiecărui angajat. În marea majoritate a situaţiilor nu mai este o problemă financiară, ci una de autoritate. Cred însă că nicio grozăvie nu se realizează fără complicitate şi chiar se sărbătoreşte alături de aceasta. O mână spală pe alta, dar aş dori să trec la lucruri mai apropiate, mai imediate şi mai plăcute.

o-mana-spala-pe-alta-si-amandoua-fata_5c5cfeb35282c2

Am avut de optat între două evenimente care se desfăşurau la aceaşi dată şi oră : o serată de muzică clasică şi un concert în aer liber. Deşi am fost stânjenit de alegerea făcută, în cele din urmă, paradoxal aţi spune, nu mi-a părut rău. Piaţa Unirii din Oradea a vibrat într-un mod feeric, fabulos, într-o desfăşurare aproape ireală şi onirică. Târgul de Crăciun 2016 a debutat cu un concert în aer liber în această frumoasă piaţă publică. Prestaţia renumitei artiste interpret şi compozitoare Paula Seling s-a situat la cel mai înalt nivel , reuşind să captiveze şi să obţină aplauze, iar patinoarul amenajat în apropierea scenei a amplificat întregul moment. Cântecele care au beneficiat de o acustică extraordinară şi jocul copiilor pe derdeluş sau căsuţele cu suveniruri şi produse tradiţionale au adunat, zic eu, peste o mie de suflete atrase de magia momentului. Şi cred că pentru prima dată am avut sentimentul unei “revoluţii culturale stradale”, dacă pot să mă exprim astfel sau dacă puteţi să credeţi că poate exista aşa ceva. A fost ceva cu adevărat superb şi de neuitat. Iar despre Paula Seling pot să spun că a reuşit să îmbine calitatea versurilor cu claritatea interpretării muzicale în modul cel mai profesionist şi adecvat spiritului sărbătorilor de iarnă. Şi nu afirm aceste cuvinte într-un mod întâmplător sau curtenitor. Pentru a rezuma , cred că nu te poţi juca cu cuvintele şi cu sensurile pe care acestea le pot căpăta. Pentru a vă edifica vă propun câteva versuri proprii ( de care nu sunt mândru) pentru a realiza contrastul : “În casă arde bradul /Şi cârnaţii din porc plini de fudulie,/ Cer votcă din sticlă …/  M-aţi înţeles, adică…!”. Într-un domeniu atât de sensibil şi pretenţios precum este cel muzical, şi care devine în anumite momente leac şi refugiu pentru unii oameni, artistul trebuie să compună cu sufletul, să interpreteze cu inima exersându-şi continuu glasul şi  exteriorizându-se publicului cu ochii minţii. Speranţele s-au înfiripat în sufletele multora dintre cei prezenţi şi cred că spiritul sărbătorilor a debutat mai mult decât corespunzător. Sunt convins că o atitudine de acest gen faţă de celălalt , o euforie generală de acest fel, bune intenţii nedisimulate, avute pe perioada întregului an ar impulsiona şi motiva întreaga societate şi ne-ar purifica.

img_20161130_162220 img_20161130_162930 img_20161130_163819 img_20161130_163548 img_20161130_175744

Vă doresc Sărbători de Iarnă feerice şi divine , un sfârşit de an inegalabil, de neuitat !

clopotei