Sărbători de Iarnă, “T-r-e-i-z-e-c-i de Ani”, “La Naşterea Domnului”, despre Carte … !


Zile minunate, magice dintre noiembrie şi decembrie 2019 aflate în această perioadă feerică a Sărbătorilor de Iarnă. Emoţiile şi amintirile ne copleşesc şi totul din jur ne îndeamnă să trăim bucuria naşterii Pruncului Sfânt şi să conştientizăm valoarea culturală şi universală a creştinismului. Totul pe mica şi diversa planetă albastră vibrează (mistic,magic sau tainic) şi misterul hristic îngemănat cu elementele tradiţionale nord-europene ne animă, ne mobilizează şi ne farmecă… Entuziasmul general este situat la cote incredibile şi atenţia faţă de celălalt contează, chiar primează uneori… Colindele sunt aşteptate, cetina de brad, vâscul şi gutuiul purificatoare sensibilizează, iar ceasul teluric-astral este pregătit să-şi mai spună încă o dată povestea. Împrejur temperaturile au mai scăzut puţin, dar acest lucru este un dat firesc… Suntem predispuşi să ignorăm acum grijile şi neîmplinirile şi să privim mai senini către viitor sau către noul an care este tot mai aproape…

Deşi îmi planificasem să particip la mai multe evenimente şi expoziţii, am tot amânat deoarece în marea majoritate a cazurilor subiectele deja le abordasem anterior. În localitatea natală lucrurile nu au cum să evolueze decât în ritmul unei localităţi oarecum semi-urbane care se găseşte între cele mai mari oraşe ale judeţului ( Oradea şi Salonta ). Schimbarea mijloacelor de producţie şi de trai în ultima sută de ani a condus pe la noi şi la progrese, dar şi la regrese şi la inadaptabilitate, în general… În fine, ar mai fi multe de spus dacă mi-aş propune să fac un studiu pe această temă, dar câteva aspecte pot fi privite şi prin prisma întrebării cetăţeanului turmentat al lui Caragiale: “eu cu cine votez?” Şi pentru că tocmai am traversat o perioadă deosebit de intensă din acest punct de vedere, cred că noua etapă spre care România ar dori să se îndrepte ar putea deveni dinamică şi provocatoare dacă am dovedi stabilitate şi consecvenţă în atingerea obiectivelor propuse. Anul 2020 ar putea deveni psihologic şi moral, unul hotărâtor şi memorabil. Alegerea preşedintelui României ( Klaus W. Johannis) pentru un nou mandat poate oferi suficiente garanţii dacă se va acţiona. Pentru a prezenta însă şi cealaltă jumătate a paharului , aş menţiona doar că au trecut t-r-e-i-z-e-c-i de ANI de la Revoluţia din Decembrie ’89. Repet, dragi români: t-r-e-i-z-e-c-i de ANI … ! Şi nu e vorba despre Ani(ţa) de la băcănie, ci de anii ăia unul şi unul în care neputinţa şi mizeria la propriu sau morală a tuturor a condus la amânări, regrese, monstruozităţi şi malpraxisuri pe care niciun horror nu le-ar putea surprinde suficient: un masterpiece de balcanism importat chiar şi în cele mai nordice regiuni ale ţării. E aproape la fel de mult ca epoca Gheorghiu-Dej – N. Ceauşescu împreună.Câteva milioane de ţărani dispăruţi pur şi simplu fără a li se fi oferit o diplomă de … agent agricol, spre exemplu, câteva milioane de muncitori decedaţi în condiţii nedemne, constrânşi la o viaţă de cartier mizerabilă, de ghetou, câteva miloane de intelectuali scoşi în decor şi deveniţi repede declasaţi şi alcoolici; şi alte câteva milioane de români plecaţi în străinătate în speranţa reinventării şi a obţinerii unui nivel profesional şi financiar mai bun. Iar pe ceilalţi dacă nu i-a angajat PSD-ul, i-a angajat PNL-ul … În mijlocul dezastrului şi durerilor populaţia a căutat refugiu în cele spirituale invocând divinitatea, dar vorba poemului lui Bachilide: “Greu le este/ pământenilor să schimbe cugetele zeilor”…

Una dintre zilele acestei perioade m-a găsit în postura de participant la cenaclul Prietenii Poeziei unde câteva texte proprii de aforism şi de poem mi-au fost analizate de către criticii literari care au fondat acest cenaclu internaţional literar la Oradea (D.H.Popescu şi I. Caragea). Critica a fost obiectivă , aş spune eu, şi majoritar favorabilă, bineînţeles cu observaţiile, cu addenda ( sau botezul de rigoare )… În calitate de participanţi s-au regăsit câteva personalităţi din domeniul teatrului, muzicii şi publicisticii. Consider utilă această participare şi consider că ar putea fi deosebit de importantă în evaluarea şi aprecierea personală şi în dezvoltarea personală. Vă prezint doar un aforism propriu prezentat: “Cartea îţi vorbeşte despre un univers care a traversat un alt univers pentru a ajunge la tine”.

Spre finalul lunii noiembrie biblioteca judeţeană şi-a deschis porţile… Ziua Porţilor Deschise a propus numeroase evenimente din dorinţa de a stimula cumva sentimentul bibliofil din fiecare dintre noi. Cei mici s-au bucurat în ludotecă de activităţi dedicate lor, în timp ce eu am reuşit să surprind discuţiile cu adolescenţii (pentru câteva minute) prilejuite de campaniile anti-drog şi anti-bullying. Ambele campanii au fost iniţiate din motive cât se poate de obiective, organele abilitate constatând o intensificare a fenomenelor de acest gen în şcoli şi societate. Dezbătut , despletit corespunzător fiecare aspect al acestor plăgi societale a putut fi conştientizat şi poate, în cele din urmă, prevenit. Elevii au putut privi şi emite propriile opinii privind cei trei actori identificaţi: victimă, agresor şi martor. Spre seară o lansare de carte care a mobilizat comunitatea greco-catolică a evocat personalităţile marilor intelectuali iluminişti Petru Maior şi Istvan Katona, personalităţi care au contribuit prin lucrările lor la renumele intelectualităţii transilvănene în Europa acelor timpuri.

Târgul de Crăciun s-a deschis şi la Oradea, iar în acest an frumoasa piaţetă orădeană va arăta din nou feeric găzduind concerte de colinde şi muzică uşoară. Ca element de maximă noutate, Radio Zu va transmite timp de mai multe zile din mijlocul acestui târg de Crăciun. Deşi unele lucrări de infrastructură din centrul oraşului s-au prelungit, oraşul este totuşi atractiv şi suficient de cochet. Dorind să vă fac urările cele mai potrivite şi călduroase pentru această perioadă specială a anului, vă propun un sonet propriu intitulat “La Naşterea Domnului”:

Naşterea Domnului să vă găsească

cu sufletul curat şi împăcat deplin

şi minunaţi de taina cea cerească:

să iubiţi pe celălalt ca un creştin…

 

Frumosul staul, magii, ciobanii şi Maria,

Fecioara Născătoare, să le-aveţi

ca o icoană, iar binele nămeţi

să revărsaţi, cinstindu-L pe Mesia.

Şi de ar fi ca Răul să vă dea târcoale,

să nu lăsaţi cumva să biruiască:

priviţi la Pruncul Sfânt ţinut în poale … ,

 

rugaţi Treimea ca să vă miluiască,

ţineţi zile de post; Hristos e Soare … : 

El vrea şi poate ca să ne mântuiască !

 

Vă doresc Sărbători de Iarnă feerice, divine şi prosperitate în Noul An … !

 

 

Miresmele Toamnei 2019,”Canonul literar”, “Bătrâna Transilvanie”,”Xura” !


Zile dintre octombrie și noiembrie 2019 împărțite între un soare diafan, distant și o vegetație mică care se străduiește să se mențină și nori,ploi, marea vegetație aflată în marele declin și temperaturi scăzute menite să aducă aminte de toamnele de altădată. Cert este că ultimul cvartal calendaristic al anului a fost până acum mai generos decât de obicei. Din când în când metamorfozele toamnei compuse din lumină translucidă, picături de ploaie, frunze ruginii și culori mai închise dănțuiesc împreună prin-mprejurul nostru marcându-ne prin efecte cu melancolii. Chiar dacă oamenii pot părea ușor descumpăniți, speranțele se reînfiripă și mobilizarea generală este pe măsura provocărilor. Revenirea la ora de iarnă și Halloween-ul s-au regăsit pe agenda marilor momente ale sezonului și măștile sau dovlecii luminați au atras atenția. În memoria celor decedați au fost depuse de asemenea coroane și s-au înălțat cele mai tandre gânduri …

Cenaclul internațional “Prietenii Poeziei” și-a reluat activitățile și a propus o triplă lansare de carte cu invitați speciali din străinătate. Contactele cu lumea literară vest-europeană pot fi deosebit de utile și onorante și cred eu că sunt necesare. De data aceasta invitații au fost din Franța de la editura Stellamaris. Lucrarea colectivă Xura este o încercate îndrăzneață de a contopi proza cu poemul, realitatea cu oniricul, existența cu superstițiile. Michel Chevalier , editor, autor, a impresionat prin poemele și destăinuirile dumnealui și limba franceză și-a devoalat sensibilitatea și bogăția culturală în cadrul acestui eveniment. Mi-am amintit cum în primele ore de limbă franceză am învățat (printre altele) cântecele “Sur le pont d’Avignon” și “Frére Jacques” … Apoi în locul limbii franceze s-a predat altceva ( limba rusă – care are și ea farmecul ei ). Copilăria a fost mai frumoasă prin parcurgerea cărților lui Jules Verne și a lucrării lui Fr. RabelaisGargantua și Pantagruel. Bucuria era la cote maxime când puteam viziona desenele animate “Pif et Hercule” sau filmele cu Louis De Funes sau Alain Delon. Surprinzător este că în zilele noastre francofilii nu mai pot gusta realizări contemporane de acest gen. Reflectam doar și sunt convins că o cultură sau o națiune poate triumfa prin modul în care se prezintă și impresionează în străinătate sau prin modul prin care își promovează valorile. Deși vorbesc mai bine limba engleză, limba franceză mă fascinează fiind o limbă culturală, o limbă care inspiră prospețime, o limbă chic. Și cum aș putea încheia aceste aprecieri altfel decât printr-un refren al poemului “Mă voi întoarce” al poetului I. Caragea, amfitrionul evenimentului: “și uneori tristețea mă amuză/și liniștit mă pierd în vraja/unui cântec”.

La ceas aniversar Revista de cultură Familia a fost onorată prin prezența a numeroși invitați speciali. Schimburile de idei au fost moderate de către amfitrionii ediției a XXIX ( I. Moldovan și T. Ștef). Opiniile împărtășite în câteva situații într-un mod colocvial au fost în măsură să sublinieze clipele grele pe care le traversează cultura română acum și lipsa de interes a publicului pentru valorile culturale autentice. Intervenția universitarului clujean Mircea Muthu m-a impresionat enorm. Vastitatea și multitudinea ideilor și valorilor menționate de către renumitul universitar într-un context cultural-științific a demonstrat un nivel deosebit de ridicat al propriilor observații și experiențe privind umanitatea și universul. Dincolo de canonul literar analizat și de necesitatea existenței și definirii lui pentru ierarhizarea valorilor literare, dumnealui a reușit să menționeze și să … “canonizeze” existența metafizicului, a multidimensionalului, postulând aproape existența noastră în tridimensional ca pe un purgatoriu necesar pentru purificarea spiritului. Ziua următoare a adus la Oradea pe președintele Uniunii Scriitorilor, marele/renumitul Nicolae Manolescu. Cuvintele înaltului oaspete au impresionat prin profunzimea și relevanța lor. În mijlocul acestui concert literar autentic fiecare participant s-a simțit răsfățat. Am reușit chiar să ofer câteva exemplare ale volumelor proprii câtorva personalități prezente și cred că indiferent de problemele actuale revista de cultură Familia va găsi resursele și posibilitățile onorabile prin care să se reinventeze și prin care să se mențină la cele mai înalte standarde. Aș dori să închei cu terținele sonetului Bătrâna Transilvanie ale lui Al. Andrițoiu cuprins într-o ediție îngrijită de către autorul și muzicologul Fl. Chelu Madeva care s-a grăbit deosebit de bucuros să mi-o ofere atunci când ne-am întâlnit întâmplător pe corso-ul orădean: “Cetăți și oameni mi se ridicară/prin timpul tău durut din cale-afară,/ în piatră încălcând cu braț de faur, // ca să te văd în Crișurile mele/ la ceas de soare și la ceas de stele/ cum te rezumi cu ochii tăi de aur” ( Revista Familia, nr.5, mai 1976).

În rest, doar zile petrecute la domiciliu în localitatea natală când încerc să progresez cu celelalte proiecte proprii sau să retușez pe ici, pe colo cele aflate într-o stare mai avansată. Când mă găsesc pe la oraș îmi organizez programul în așa fel încât să pot savura câte ceva în liniște ( capucino/ceai/limonadă). La sala de lectură a bibliotecii mai este loc între pauze de câte un schimb de impresii cu câteva dintre persoanele care frecventează și pe care le cunosc. Astfel mai pot afla câte o poveste de viață interesantă, precum cea a unui profesor de italiană, pensionar acum și care pentru un scurt timp a fost consilierul marelui lider PNTCD , Corneliu Coposu. Dumnealui lucrează acum cu pasiune și responsabilitate la cele trei romane pe care dorește să le lanseze cândva. Spun cândva pentru că le tot revizuiește, e mereu în extaz că a găsit soluția perfectă pentru ca apoi să revină și consideră altceva mai potrivit… Și într-adevăr, stoicul Epictet confirmă că “hoți de libertate a voinței nu există” , nici măcar la vârsta a treia.

În plan internațional administrația americană a înregistrat un succes major în lupta împotriva terorismului, deși Orientul Milociu este în continuare în mare fierbere. Problema Brexitului nu este încă soluționată, dar a obținut un nou termen ( 31.01.2020). În România primul tur al alegerilor prezidențiale este foarte aproape și ne întrebăm cu toții care ar fi cel mai potrivit pentru înalta funcție … Nu cred că vor exista surprize mari, decât fluctuații minore de procente la rezultatele primului tur și mi-au lipsit dezbaterile care altădată au fost într-adevăr obositoare.

Vă doresc o lună Noiembrie 2019 benefică, protectoare și prosperă … !

 

 

 

“Noaptea Cercetătorilor Europeni”, Greva Climatică,”Shalom Ierusalem”, Centenar Liceu “E. Gojdu” !


Un sfârșit de septembrie 2019 și un început de octombrie 2019 deosebit de antrenante, în care trena ruginie a toamnei începe să se profileze, iar oamenii încă destul de activi savurează zilele însorite și răcoroase bucurându-se de roadele autumnale și de evenimentele care se succed într-un ritm impresionant. Personal, prefer zilele mai moderate din punctul de vedere al temperaturilor și aș spune că sunt chiar mai productiv în perioadele de acest gen. Mi-aș dori și puțină umiditate de care pământul are atâta nevoie, dar atât cât să nu distrugă și cât să mă aducă în starea de contemplare și nostalgie specifică anotimpului.

Admirăm cu toții posibilitățile pe care le oferă un nivel înalt de trai. Rareori conștientizăm costurile sau facem ceva cu adevărat pentru a contribui la o lume mai verde, la o existență în armonie cu legile ecosistemului nostru. Suntem copilul rebel care a fost condiționat atât de mult timp de propria neputință și necunoștință, iar acum dorește să făurească propria supranatură. În mijlocul unor progrese științifice spectaculoase raportat la epocile anterioare, omenirea nu a reușit încă să soluționeze marile probleme ecologice și a stârnit pe ecologiști sau pe cei îngrijorați să spună: “Casa noastră arde”. În această privință la nivel mondial a fost inițiat un program/grevă care a făcut apel la rațiune și la lansarea inițiativei de a încetini sau stopa efectele deosebit de negative ale poluării și încălzirii globale. Copiii și adolescenții au fost cei mai activi în acest sens și am văzut că s-a luat poziție în mod oficial, pentru prima dată problema fiind analizată și conștientizată cu adevărat. Ziua stabilită pentru această activitate a scos în piațete oameni care doresc o lume mai curată. La Oradea am întâlnit de asemenea tineri entuziaști care militau pentru biodiversitate și pentru un aer pur. Am fost și eu în grevă … Toată această situație este generată de conflictele noastre interioare și exterioare, de ambițiile noastre nerealiste, de o competiție care duce la război sau de războaie de-a dreptul care par a izvorâ dintr-o competiție. Parcă vrând să confirme îngrijorările uraganul Lorenzo ( Magnificul?!) a afectat deja continentul european și se îndreaptă spre România. Din această cauză această inițiativă s-a sincronizat perfect cu o altă zi dedicată păcii. Pacea este pace, și pace… ! Pacea presupune liniște și nevinovăție. Pacea vine din veșnicie și are doar roade minunate și miraculoase. Niciun efort pentru pace nu este prea mic … Fericirile Mântuitorului îndeamnă: “Fericiți făcătorii de pace că ei fiii lui Dumnezeu se vor numi”. Așadar, noi acești visători și ignoranți ai realităților îngrozitoare și mizerabile de multe ori ne încăpățânăm să sperăm în armonie, să sperăm într-o planetă verde și într-o umanitate eficientă și nepoluantă. Cred că fără pace nu există viitor … ! Aș spune precum Anacreon (sec. VI-V î.e.n.) în Fragmentul 96: “Silă îmi este de cel ce atunci când bea vinul din cupe/Îmi povestește mereu, despre războiul cumplit./Drag mi-e doar îndrăgostitul de muze și de Afrodita/Când minunatul lor dar îl proslăvește cu avânt”.

Reflectam în unele momente la religiile lumii și la relația dintre ele. Iudaismul și creștinismul s-au intersectat de multe ori și aș fi deosebit de încântat dacă de acum încolo relațiile ar fi armonioase. O primă ediție a unui festival evreiesc de anvergură mondială a avut loc la Oradea prin grija câtorva intelectuali și membri dedicați ai comunității evreiești . Evenimentul “Shalom Ierusalem” a prilejuit inclusiv lansarea cărții “Evreu fără frontiere” a dr.ing. T. Roth. Deși am regretat că n-am participat , am reușit să vizitez expoziția evreilor mesianici din cetatea orădeană. Obiectele de cult atrăgeau prin formele și vechimea lor și sugerau acest sâmbure al credinței creștine încolțit din sânul acestor comunități evreiești. Din păcate comunitatea evreiască orădeană asemeni celei central și sud-est-europene este deosebit de redusă și a fost deosebit de încercată. Aportul și zestrea lor culturală, exemplul lor sunt impresionante. Este poate singura națiune mondială care a făcut dovada supraviețuirii din timpuri străvechi prin tradiție, profesionalism, educație și credință. Toate împreună sau separat dacă ele pot fi separate complet … ! Prin apropiere am putut admira o expoziție care etala obiecte și bijuterii din perioada interbelică, unele purtate chiar de către regina Maria.

Noaptea Cercetătorilor Europeni a fost prezentă și la Universitatea din Oradea. Atelierele au încercat să prezinte câteva inițiative din domeniile bio-chimie, electronică, robotică, astronomie. Deschiderea evenimentului a atras mulți tineri și pasionați. Dacă mediul este atât de încercat în urma activității umane, cred eu că noile tehnologii încercate și verificate ar putea relansa totul, inclusiv pionieratul în domeniul explorării spațiului, în privința îmbunătățirii condițiilor de viață și a longevității umane. Freamătul interior șoptind că totul ar fi posibil nu ne dă liniște și stârnește emoție. Între fizic și metafizic, între cunoscut și necunoscut totul poate fi cercetat și analizat pentru a îmbunătăți performanțele. Ajuns până în acest punct Omul dorește să revendice totul și nu capitulează în fața provocărilor.

Liceul orădean Emanuel Gojdu aflat la centenar a sărbătorit printr-un program variat întins pe durata mai multor zile. Această instituție de învățământ este una fanion a învățământului bihorean și are contribuții de necontestat privind performanțele dezvoltării științifice și culturale ale elevilor și absolvenților săi. Urez “La Mulți Ani” instituției și elevilor/absolvenților săi. Fie ca genialitatea patronului lor spiritual și viziunea lui multiseculară să contribuie la succesele viitoare ale liceului.

România este în febră datorită evoluțiilor politice, economice și sociale. Campania prezidențială este în plină desfășurare, iar moțiunea de cenzură depusă recent poate demite guvernul. În următoarele săptămâni totul ar putea fi tranșat în favoarea opoziției și mi-aș dori ca aceasta să fie pregătită să preia responsabilitățile. În aceste condiții cred că am păși în 2020 sub auspicii mai favorabile și dinamice.

În plan internațional rivalitățile occident/orient și problemele administrației Trump au revenit pe prima pagină și au dat frisoane. Cel puțin pentru moment a primat prudența și s-a evitat aplicarea măsurilor extreme.

Vă doresc o lună Octombrie de nota zece, benefică și inspiratoare … !!!

 

 

 

“Per aspera ad astra”, “Înțeleptul Cetății”, Post-modernitate, Cassiopeia !


Zile de vară 2019 petrecute sub stindardul unor temperaturi de august deosebit de ridicate și un debut calendaristic de toamnă când unele adieri răcoroase ne-au mai temperat. Natura pare a fi pălit peste tot datorită temperaturilor ridicate dând senzația că anotimpurile se luptă între ele, dar cred eu că toamna se va instala mult mai târziu. Doar rândunicile și puișorii lor tind să mă contrazică, înșirându-se într-un rând plin de mister pe firele electrice și telefonice și anunțându-și intenția de a porni către misterioase zări. Deocamdată doar se pregătesc ciripind intens și consultându-se unele cu celelalte, iar de prin curte câteva mere și pere fac deja obiectul unui smoothie zilnic contribuind la tonusul matinal și la hidratarea atât de importantă din miez de zi.

Chiar dacă intensitatea zilelor de vară obligă la o mobilizare mai ridicată, perioada s-a scurs fără a ieși prea mult din rutina zilnică. Nopțile nu și-au dezmințit “zodia” și devenind oarecum magice și toride au etalat constelații care invitau la admirare și contemplare. N-aș vrea să par un amator, dar constelația Cassiopeia mi se pare acum mult mai ușor de observat decât în copilărie. În rest, toate celelalte sunt cam pe acolo…

Rareori înaintarea în vârstă reușește să mențină optimismul, atitudinea pozitivă și vioiciunea cuiva, mai ales dacă deosebit de activă profesional și intelectual această persoană poate cădea pradă dezamăgirii, deznădejdii și se poate lăsa strivită de trivialitățile cotidiene și de inconstanța socialului. În sala mare a primăriei Oradea, profesorul universitar, marele intelectual Paul Magheru a fost sărbătorit la împlinirea unei vârste pe care o ignoră cu succes. La 80 de ani personalitatea bihoreană și (de ce nu) central și sud-est europeană ( prin activitate și renume) impresionează prin deschiderile culturale pe care le-a creat și prin porțile deschise afirmării discipolilor săi. L-am întâlnit de numeroase ori prin oraș , la bibliotecă deosebit de preocupat și accesibil, săritor să salute sau să acorde câteva minute gratuit, ceea ce poate părea surprinzător datorită realităților zilelor noastre, necaracteristic, dar atât de propriu spiritelor pline de naturalețe. Am reușit chiar uneori să-i smulg câteva mărturisiri din vremurile triste. Activitatea universitară a dumnealui ar impresiona pe oricine cu atât mai mult cu cât este evidențiată personal cu atâta modestie. În mijlocul urărilor venite din toate părțile a avut inspirația să contribuie cu ceva prin oferirea gratuit a exemplarelor a două lucrări deosebit de importante apărute recent. Prima este constituită dintr-un florilegiu dedicat înțelepciunii, iar cea de-a doua unei perioade trăită datorită implicării în proiectele culturale ale României cu Cehoslovacia între 1968-1989 ( De la Primăvara Pragheză la Revoluția de catifea ). Rândurile acestor lucrări sunt deosebit de captivante, iar lecturarea ( nu tocmai accesibilă oricui ) demonstrează capacitățile excepționale de vizionar și literat ale autorului. Raportările la literatura universală cu conexiuni surprinzătoare și edificatoare surprind prin complexitate. Este menționat Filipp Melanchton care spune “că a forma tinerimea așa cum se cuvine este ceva mai greu decât a cuceri Troia” și necesitatea de a ne desăvârși arta oratorică urmând cuvintele splendide ale lui Quintilian: “căci zeii nemuritori nu au dăruit ceva mult mai de seamă oamenilor; fără ea totul e mut, prezentul e lipsit de lumină, posteritatea de amintire” ( Quintilian,Arta Oratorică ). Am făcut urările de sănătate și “La Mulți Ani” și am primit autograful atât de râvnit. Răsfățat de participanți atât de onoranți, omul Paul Magheru a vibrat și ne-a încântat … Per aspera ad astra, magister … !

Conceptul de cetate ( polis ) este deosebit de vechi. El a depășit sensul propriu-zis de fortificație și a erupt în accepțiunea generală către sensuri mai pretențioase de comunitate grupată în jurul unor aspirații cu reverberații onirice. Visăm la un spațiu pur, ideal ca o destinație finală existențială și încercăm să ne organizăm în trecerea noastră pe pământ după modele superioare pe care considerăm că divinitatea le-a propus sau pe care credem că aceasta le agrează. Conceptul a străbătut astfel mileniile, dar cu toate acestea noi nu ne-am desăvârșit … Librăria Scriptum (Oradea) a găzduit lansarea a două volume de recomandat ale lui Dan Tomuleț, un autor și gânditor român care merită menționat pentru profunzimea analizelor dumnealui. “Înțeleptul Cetății” și “Umbrele modernității” propun analize, dezbateri și observații inedite realizate din perspectiva gândirii creștine care pentru o persoană neatentă și neavizată ar fi în măsură să bulverseze. De puține ori creștinul a privit către valorile celuilalt pentru a le reconsidera precum o face autorul și cred eu că o face cu succes și spre folosul valorilor creștine. Pentru a realiza acest excurs însă trebuie să deții deja acea maturitate interioară care să nu facă posibilă dezrădăcinarea ta spirituală. Procesul lui Socrate este procesul unui înțelept al cetății și rezistența sa eroică care culminează cu visul care-l înștiințează pe înțelept că timpul aplicării pedepsei se apropie: “o femeie foarte frumoasă, înveșmântată în alb i-a spus venind spre el: Socrate, tu în trei zile vei fi în țara mănoasă, în Ftia”. Autorul menționează: “pe lângă glasul daimonului lăuntric filosoful beneficia, se pare, și de o călăuzire divină onirică. Socrate era omul providenței, nu omul soluțiilor omenești”. Celălalt volum propune surprinderea modernității în dinamismul și intensitatea ei. Am reușit să adresez o întrebare autorului și de asemenea am obținut și aici autograful.

Mă bucură că această vară s-a scurs fără tensiuni și evenimente majore la nivel național și internațional, deși numeroase probleme trenează fără a mai fi menționate. România este cuprinsă de febra alegerilor prezidențiale și discuțiile sau candidaturile se înmulțesc. Până acum totul pare relativ civilizat, deși competiția aduce inevitabil și atacuri sau rumori la adresa celuilalt.Arbitrul anonim (votanții ) trebuie să desemneze titularul noului mandat prezidențial. Vizita lui Klaus Johannis la Casa Albă a atras atenția, dar și activitatea celorlalți candidați este notabilă. Trebuie să sperăm că vom avea o campanie decentă, modernă și echilibrată…

Se apropie și ziua mea de naștere ( 10 septembrie ) și mă declar mulțumit că mă pot bucura încă de micile plăceri ale vieții. Sărbătoresc cu moderație de fiecare dată și mulțumesc divinității că mi-a dat sănătate și suficientă inteligență și înțelepciune. A trecut încă un an și deși mi-aș fi dorit mult mai mult, măcar sunt deocamdată pe linia de plutire.

Vă doresc o lună Septembrie 2019 specială, plină de inspirație și de succes … !

 

 

 

“Mica Atenă”, Citadel Delivery, Tehnologia 5G, “Licențiații” !


Un Iulie 2019 aflat sub razele dogoritoare ale soarelui și un început de August 2019 ceva mai răcoros și umed. Deși uneori temperaturile au fost greu de suportat, majoritatea populației a trăit cu frenezie zilele acestei veri care, zic eu, mai are suficiente de spus. M-am răcorit și hidratat cum am putut mai bine, dar am văzut multe păsări de curte sau păsărele suferind sau ascuzându-se din cauza razelor soarelui. Cele câteva rățuște și gâște ale mamei au ales să se bălăcească, dar la mijlocul zilei preferau să se retragă către zonele acoperite și să moțăie. Alice, un puiuț anglo-nubian de căprioară, privea la toate distinsă,reverențioasă și impasibilă…

Încerc să-mi conturez proiectele viitoare din online mizând mai mult însă pe celelalte proiecte personale destul de interesante aș spune, dar fără termen. Noua generație 5G ar putea reuși sper să intensifice totul și să eficientizeze. Acuratețea și beneficiile acesteia pot transforma în bine întreaga umanitate. Există bineînțeles și rețineri, îngrijorări. Sunt atât de curios ce voi spune peste vreo zece ani despre aceste momente revoluționare ale implementării tehnologiei care evolueză spectaculos aproape anual. Recent am aplicat la o plecare pe Marte prin ejobs. Era o glumă, bineînțeles, dar în condițiile noilor tehnologii și energii ar putea deveni posibile și frecvente într-un orizont de timp nu prea îndepărtat. Și mă bucur că pe Twitter sunt urmărit de către renumita NASA ( nu e puțin lucru). În fine, nu ne rămâne decât să așteptăm cu emoție…

Într-una dintre zile am ales să vizitez orașul Salonta, cel mai apropiat de localitatea natală. Localitatea mult mai bine îngrijită acum pare înfloritoare, deși investițiile n-au favorizat-o. Parcul din fața primăriei este modern, futurist, de invidiat chiar. M-am mirat cum de poate fi menținut astfel în ciuda circulației intense din jur. Celebrul turn medieval salontan putea fi observat, fiind și acum un reper al orașului. Pe o stradă lăturalnică se găsește casa memorială a lui Arany János, o cunoscută personalitate a secolului XIX de origine maghiară. Dincolo de aspirațiile poetice mi s-a părut impresionant că a tradus în limba maghiară Hamlet de W. Shakespeare. M-a surprins că veneau, chiar atunci când treceam pe acolo, turiști din străinătate pentru a vizita casa rustică de pustă a poetului. Pentru a finaliza onorabil plimbarea mea am oprit la o locație cochetă pentru a mă răsfăța cu câteva globuri de înghețată și a mă răcori cu apă tonică. Sper ca data viitoare când mai trec prin Salonta să îmi satisfac papilele cu o porție din renumita carne de bizon devenită o delicatesă și un brand local.

La Oradea parcă sunt mai obișnuit acum și îmi este mai accesibil. Îmi place să stau pe acolo prin câte un parc admirând și Crișul Repede și invariabil trec câte un pic și pe la bibliotecă. Recent însă în Cetatea Oradea un  eveniment interesant s-a aflat la prima ediție. Citadel Delivery a propus activități interesante dorind să reunească pasiunile pentru muzică, destindere, poezie,pictură și distracție ale copiilor, adolescenților și adulților. Desfășurat cu sprijinul Cărturești și BCR evenimentul a bucurat timp de trei zile participanții. Am participat doar a treia zi, dar am regretat că n-am fost măcar în două zile. Muzica putea fi auzită pe fond, se putea consuma în liniște câte ceva și admira elementele medievale ale cetății. Am primit chiar și un voucher de 10 lei din partea lui George BCR și m-am bucurat enorm, a fost o surpriză palpitantă. Poeți și iubitori ai genului au recitat și adulat poeme între pauzele ritmurilor muzicale. Puteau fi văzuți tineri întinși citind sau depănând amintiri. Sincer, aș fi dorit și eu o delectare de acest gen sau să am posibilitatea de a bate vreo cinci minute la tobe fără a avea pretenția că știu ce fac cu adevărat… Nu sunt un iubitor înfocat al genului, iubesc muzica clasică și de meditație mai mult, dar uneori mi-aș dori să mă descarc în acest fel. Mă gândeam că aici studia și medita Nicolaus Olahus și contemporanii săi, iar profesori renumiți se străduiau să le fie utili. “Mica Atenă” pulsa atunci ca nicăieri în Europa răsăriteană. Isocrate spunea: “Cetatea noastră a întrecut în așa măsură pe ceilalți oameni în profunzimea cugetării și în arta exprimării încât învățăceii cetății au devenit dascălii altora, iar numele de elen l-a făcut să nu mai fie al unui singur neam, ci să pară că desemnează o întreagă direcție de gândire. Eleni sunt desemnați mai degrabă toți cei care s-au adăpat de la izvoarele educației noastre decât cei care au aceeași obârșie cu noi”. Ajuns acasă mi-am pus și eu hamacul … în gutui și am zăcut așa întins câteva ore sub umbra frunzelor care mă miram că fac față soarelui cu succes. De deasupra, de pe o rămurea, o pisicuță de doar câteva luni pe nume Lilișor îmi urmărea curioasă și jucăușă fiecare mișcare.

În aceiași zi la Oradea serviciul de ambulanță sărbătorea 113 ani de existență. O mulțime de ambulanțe erau prezente și angajații au sărbătorit în piața Unirii, fiind prezente unități din toate județele. La Mulți Ani, urez instituției, angajaților și în special clienților săi.Deși starea de optimism domina, mă gândeam că suntem într-un moment foarte delicat privind intervențiile rapide după incredibilul, monstruosul eveniment petrecut la Caracal. În urma mediatizării celor întâmplate numeroși intelectuali au luat poziție, societatea românească a intrat în febră, a reacționat fiind convinși cu toții că este vorba despre mult mai mult. La nivel național sunt sute, mii de dispăruți, instituțiile cred eu că își cunosc “licențiații” și potențialul lor și nu sunt chiar străine de tot ceea ce se întâmplă. La fel fenomenul s-a manifestat sub diferite forme și la diferite niveluri în toată România cu tentacule la nivel internațional. Ofranda, jertfa celor două tinere pe altarul indiferenței și corupției naționale a tras doar un semnal de alarmă și a înfiorat orice persoană normală și sensibilă. În rest, mi-e frică că mâine va fi ca azi, ca ieri, ca întotdeauna. Aflați în larg fără busolă, constatăm precum într-un fragment al lui Alceu (sec.VI î.e.n.) că am luat apă și că e cam rece: “Mă-nfioară vântul, volbura n-o-nțeleg./Din larg își crește valul freamătul cerc/ în jurul nostru. Prinsă-n spulber/Întunecata corabie aprig/Ne poartă.Hula frânge tăria-n noi,/Atinge unda poala catargului/Și pânza neagră se despică/Larg, clătinându-și în vânt fâșia”.

Vă doresc o lună August 2019 cât mai fructuoasă, candidă și lipsită de griji … !

“Philippicae” literare, “Pas cu Pas”, “Martirii”, Summer 2019 !


Un Iunie 2019 dominat de caniculă și de spectrul amenințător al furtunilor și un debut de Iulie 2019 incendiar. Disconfortul termic s-a resimțit în mai multe zile consecutiv, iar primele roade ale anului ( cereale,legume,fructe) sunt de admirat și prin câmpia Crișanei, ca de altfel peste tot prin țară. Sezonul estival este în toi și puțină lume mai doarme de voie sau de nevoie… Răcorirea, deconectarea sunt atât de căutate, secondate de pofta de viață, de dorința de a fi cât mai activ. Orele zilelor au devenit mai intense, trilurile matinale de păsărele deosebit de active năucesc prin diversitate și inițiativă. Răsăritul și apusul de soare sunt emoționante, iar clarul bolții cerești aproape magic putând fi admirate constelații pline de mister.

Econom din fire, dar mai ales din necesitate, nu mă desfăt prea mult cu vizite pe care mi le-aș dori, chiar le-aș merita aș zice. Nici prin România nu mă încumet prea mult, o țară cu peisaje frumoase… Chiar și așa am vizitat enorm. Amintirea obiectivelor vizitate în străinătate mă face să-mi doresc mai mult și mai mult… și doar rezervele-mi șubrezite, nemeritata situație financiară mă reține majoritar la domiciliu. Pot fi prezent însă virtual peste tot și asta mă aduce în a patra dimensiune aș zice, mă stabilizează, îmi oferă doza de optimism necesară sau convingerea că măcar unele speranțe vor deveni realizabile într-un viitor nu foarte îndepărtat.

O dispută în plan literar, un scandal național aș zice, a fost lansată odată cu filipica renumitului critic literar Ion Simuț la adresa revistelor literare. Analiza dumnealui este din păcate dureros de adevărată și tot din păcate nu cred că va soluționa complicatele relații și principii după care funcționează acest mediu select al culturii naționale. Favoritismele au fost de multă vreme evidente și regret că acest demers poate dăuna și autorilor valoroși și bineintenționați. De cealaltă parte, dintre tineri și dintre cei marginalizați sau dintre cei care pur și simplu nu puteau accede și-au frecat mâinile de bucurie sperând la schimbarea “garniturii” și a “mecanicului-șef”… Am găsit și situații în care unii critici literari se autopropuneau la redacția Revistei de Cultură Familia. Cert este că am întâlnit câțiva autori premiați fără prea multă valoare, că adevăratele reviste literare pot fi numărate pe degetele de la o mână și că odată și odată trebuia să se producă această luare de poziție. Am avut onoarea de a discuta de câteva ori cu renumitul critic literar Ion Simuț și mi s-a părut o persoană responsabilă, abilă, echilibrată și pe alocuri hazlie. Mă bucură faptul că a avut curajul de a dezbate și combate pe o temă atât de actuală și sensibilă, în special pentru că este unul dintre bihorenii cu care ne mândrim. Cu siguranță “Elegie pentru Revistele Literare” by Ion Simuț va rămâne un punct de reper major pentru sinteza post-revoluționară a panoramei mediului literar românesc dominat de mediocritate. Autorul concluzionează: “… avem o presă literară inflaționistă, șablonardă, uniformizată, rubricardă, îmbătrînită, inerțială, nejurnalistică, indiferentă la public, nevandabilă, sectară, provincială. Soluții sau remedii există pentru fiecare dintre aceste defecte, dar mai întîi ele trebuie asumate. Un pacient care nu-și recunoaște boala și simptomele ei nu are cum să fie tratat eficient”.

Deși agenda evenimentelor este foarte bogată la Oradea, despre majoritatea lor sau a subiectelor pe care mi le-am propus am scris deja, le-am abordat. Ineditul a apărut însă chiar neprogramat și referitor la un subiect pe care l-am abordat mai puțin. Costel Pătrășcan a prezentat la biblioteca județeană caricaturile dumnealui pe care le-a comentat cu umorul care-l caracterizează. Am obținut de la dumnealui un schimb de volume cu autograf și m-am deconectat pentru o oră de la problemele cotidiene. Temele abordate sunt relativ actuale și relevante, deosebit de profunde, pilduitoare. Volumul “Pas cu pas – reînvățăm să râdem” satirizează socialul sfidând greutățile. Îmi permit doar o exemplificare marca C. Pătrășcan: “Întrebare reporter: Când un cuplu divorțează cine e vinovat: bărbatul sau femeia? Răspuns interogat: SOROS !” Pe durata derulării evenimentului “Academia Cațavencu” a fost la ea acasă. La  aceiași locație o expoziție dedicată martirilor greco-catolici, recent beatificați, ne amintea jertfa episcopilor și “caricatura” societății românești de acum șapte decenii. “Față cu reacțiunea” precum Conu Leonida, spun doar că nu mă grăbesc să trag concluzii și deplâng durerile și umilințele fiecărui nefericit indiferent de regim.

Între timp România a trecut printr-o moțiune de cenzură, dar virtutea inerției pare a domina toate orientările politice. Mulțimea datelor problemelor ar necesita cu siguranță expuneri vaste, dar mă limitez la a afirma că sunt nemulțumit de modul în care românii își gestionează și dozează potențialul și resursele politice, economice, diplomatice, intelectuale. Lipsind marile proiecte, primând măruntele interese nu putem înregistra progrese notabile. Paradoxal, deși este privită ca o țară relativ săracă, România este printre cele mai influente țări. De asemenea, ne dorim intrarea în spațiul Schengen și în zona Euro, dar omitem faptul că trebuie să fim cu toții pregătiți pentru asta în special din punct de vedere cultural. Vilele, mașinile de lux, căruța cu bani nu pot suplini educația, profesionalismul, tradiția sau mentalitatea proprietarului. “Maimuța e tot maimuța chiar și îmbrăcată în purpură” spun anticii.

În plan internațional parcă e mai multă liniște decât în alți ani. Spun doar parcă, deoarece Iranul a dat din nou fiori, Hong-Kong-ul pare nemulțumit de China, europenii caută noi soluții și doar S.U.A. pare a fi activă și prezentă simultan pe mai multe continente. Greutățile și instabilitatea sunt observabile peste tot, dar pacea acolo unde este existentă constituie o premisă a soluționării erorilor și neajunsurilor. Trebuie să ne păstrăm optimismul și să fim insuflați de îndemnul lui Demostene: “În primul rând, atenieni, nu trebuie să vă lăsați copleșiți de situația actuală, oricât de critică ni s-ar părea”.

O colaborare de voluntariat m-a convins că trebuie să fotografiez mai des păsărelele întâlnite. Câteva prim-planuri mai reușite m-au convins că merită să fie trimise Societății Ornitologice Române cu speranța că vor folosi la ceva. Așadar atunci când am timp mă străduiesc să realizez un  selfie acestor păsări așa zis sălbatice, dar sensibile și oarecum atașate de om. În lumea antică omul consulta cerul, zborul și neliniștea păsărilor în luarea deciziilor. Și într-adevăr privind spre cer spui convins: “Aquila non capit musca”.

Vă doresc o lună Iulie 2019 de vis, prosperă și răcoroasă !

 

Abracadabra,”Quo Vadis, Domine?”,”Roma Antică”, “Muntele Magic” !


O lună Mai 2019 pe care ne-am fi dorit-o mai însorită și un debut de Iunie 2019 ceva mai promițător… Ploile care s-ar fi dorit a fi de … Mai s-au dovedit a fi mai capricioase și păguboase decât ar fi normal. Același scenariu/registru al împărăției norilor și pagubelor materiale produse s-a regăsit prin Europa și chiar dincolo de Ocean. Deși temperaturile au fost ridicate, în regiunile de munte și piemont au fost compromise din nefericire multe inițiative și uneori puse în pericol vieți omenești. Speranțele se leagă de o vară însorită și normală, iar revenirea pe o linie de normalitate și constanță meteorologică pare a fi garantată și cea mai probabilă.

Ca o consecință a perioadei ploioase traversată majoritatea populației a devenit ușor anxioasă sau deprimată. M-am simțit în mai multe zile indispus, iar ieșirile spre oraș au fost destul de rare. În zilele când am fost mai bine dispus și mai energic am retușat sau continuat câteva proiecte personale și am mai dereticit câte ceva prin grădină. Zilele Muzeelor m-au convins să vizitez o expoziție pe care o urmăream de cel puțin o lună.

“Roma Antică” a dezvelit în două săli ale Muzeului Țării Crișurilor grandoarea logistică și militară a civilizației romane. N-a fost loc pentru prezentarea vestimentației senatoriale decât într-un colț, dar care se dovedea deosebit de atrăgător. Măreția civilizației romane a erupt către toate continentele lumii vechi propunând sau impunând uneori un model de viață și de trai superior. Am fost fascinat de timpuriu de realizările și trăsăturile civilizației greco-romane și am dedicat timp destul de îndelungat lecturării multor lucrări științifice și de literatură romană. N-aș putea uita în niciun caz “Soldatul Fanfaron” al lui Plaut sau Satyricon-ul lui Petroniu care binedispun… Toate domeniile și științele au fost abordate și prin intermediul limbii latine, care a devenit cea mai expresivă și coerentă a lumii până în zilele noastre, totul s-a adnotat meticulos spre folosul urmașilor. Limba latină a devenit limba diplomației și bunelor maniere, distincției mistico-culturale până în zilele noastre.

Spre seara aceleiași zile programul festiv propunea proiectarea unui film de animație care a fost deosebit de apreciat. “Muntele Magic” prezenta viața ca o aventură a unui tânăr de origine poloneză aflat în căutarea propriului destin și sub auspiciile unor aspirații care depășeau cu mult posibilitățile lui de imigrant.

În plan religios, succesorul Sf. Petru și al instituției care în epoca romană târzie a reprezentat ultimele interese ale Imperiului Roman, a vizitat România în calitate de șef de stat și de pelerin. Vizita Papei Francisc a impresionat și mobilizat deosebit de mulți cetățeni și a renăscut speranțe în plan spiritual și societal. Devenit atât de popular, Papa Francisc a reușit să obțină admirația comunităților ortodoxe sau neoprotestante. Reușita vizitei a fost completă și România a înregistrat încă un punct pozitiv de care avea nevoie pe agenda internațională. În urmă doar cu câteva zile la Sibiu a avut loc Summit-ul care a reunit toți președinții Uniunii Europene. De asemenea alegerile europarlamentare au favorizat o reînscriere spre normalitate a țării noastre. Intensitatea perioadei traversate a fost deci năucitoare. În căutarea propriilor răspunsuri la întrebările spirituale și la misterul propriei existențe suntem la pragul propriei întrebări a Sfântului Petru ( conform H. Sienkiewicz): “Quo vadis, Domine?”

Dreptul roman inspiră și este prezentat ca model până în zilele noastre. Celsus ( sec.I-II e.n.) spunea: “Jus est ars boni et aequi”, iar Ulpian își expunea viziunea asupra dreptului astfel: “Justitia praecepta sunt: honeste vivere, alterum non laedere suum cuique tribuere” (Principiile justiției sunt: a trăi onest, a nu vătăma pe altul, a da fiecăruia ce este al său). Un eveniment al celor din domeniul Dreptului m-a impresionat deoarece subiectele dezbătute ( ca de altfel toate celelalte subiecte dezbătute) mă preocupau de foarte multă vreme. Doresc doar să evidențiez că în ciuda neajunsurilor, a imperfecțiunilor și defecțiunilor, a nemulțumirii personale în societate se întâmplă și lucruri bune sau se dezbat subiecte de interes vital și general. Așadar reprezentanții justiției și ai administrației publice au propus un eveniment unde au analizat rolul tehnologiei și informatizării în cadrul activităților administrative și juridice. Abordarea este mai mult decât binevenită deoarece tehnologia a produs o adevărată revoluție în toate domeniile eficientizând și urgentând numeroase procese. Justiția într-un anumit fel un vârf de lance al domeniilor umaniste a fost nevoită să adopte și să utilizeze cele mai noi descoperiri tehnologice. Colaborarea este așadar posibilă, de succes și profitabilă tuturor, iar în domeniul administrației publice marea provocare o constituie în momentul de față votul electronic. Chiar dacă tehnologizarea presupune dispariția unor profesii ( grefier spre exemplu) beneficiile sunt infinit superioare. Marea provocare este când și dacă va fi posibilă vreodată pronunțarea unei sentințe de către un robot, de către inteligența artificială (AI) … ! Deși ar mai fi multe de spus, am lansat provocarea doar pentru că erorile, abuzurile, ambițiile factorului uman ( singurul existent) în afara intervenției directe și imediate a justiției divine au schimonosit imens imaginea instituției reprezentătă de însăși zeița Themis legată la ochi și cu balanța în mână.

Mineral Expo a adus în atenția vizitatorilor un număr impresionant de obiecte deosebit de interesante. Minerale, cristale, pietre semi-prețioase montate pe inele și medalioane au făcut deliciul publicului. Meditam doar câte pasiuni și superstiții au menținut și dezvoltat aceste accesorii de-a lungul mileniilor peste tot pe pământ. Frumusețea acestor bijuterii și meticulozitatea cu care au fost realizate alături de puterea magică care li se conferea au fost în măsură să genereze legende, mituri și numeroase credințe. În lumea veche niciun cadou sau semn de atenție/distincție nu se acorda întâmplător. Absolut fiecare obiect confecționat era realizat cu pasiune și cu un scop. Din nefericire s-a ajuns destul de repede în multe situații la un vortex psihopomp, la ocultism și spiritism care plana și se justifica prin intermediul acestor pandantive. Hocus pocus preparatus/ Abracadrabra sunt formule pretins magice care odată rostite și folosind puterea magică a cristalelor și pietrelor prețioase puteau obține transformări fizice și materiale, dispariții și proprietăți metafizice superioare. Știința non-ocultă a mineralelor și rocilor, a metalelor și nemetalelor s-a format abia în contemporaneitate.

La finalul aceleiași zile am savurat o limonadă de mentă deosebit de gustoasă la Petit Cafe aflată în mijlocul unui parc renumit al orașului și în apropierea Crișului Repede care de această dată era posomorât și aducea aluviuni consistente. Nu departe un concert Ada Milea se pregătea intens și ritmurile promiteau să se încingă… Peste câteva ore, așteptând trenul pentru a mă întoarce acasă, am avut plăcerea de a vedea grupurile de pelerini care cu un tren special se îndreptau spre Șumuleu Ciuc. Un scop comun, o experiență unică colectivă, intenții nobile și emoționante !

Vă doresc o lună Iunie 2019 inegalabilă, profitabilă și senină !