September 2026, ”per aspera ad astra”, ” savarină vs merdenea” și ”zori diamantine” … !

Zile ale unui final de August 2026 cu temperaturi ridicate și cu una, două ploițe răzlețe, într-un mini-fenomen ( sperăm ) de secetă prelungită, și un debut de Septembrie 2026 specific verii, în care implorăm divinitatea pentru adieri răcoroase… Grădinile au început să sufere, iar păsările caută binecuvântările umbrei încă de pe la finalul dimineților. Nopțile sunt suportabile, iar constelații ancestrale pot fi admirate pe cerul senin… Am putut culege prune, mere, iar legumele au fost mai puține decât în anii trecuți. Sub semnul austerității pe care nu am mai resimțit-o atât de acut în ultimele două decenii, am putut comite și mofturi și mi-am pus hamacul în gutui pentru a mă balansa puțin, în momentele de respiro… Aflat majoritar la domiciliu, am realizat excursii virtuale și, chiar și așa, m-am bucurat că ele sunt posibile. Speranța mă animă, iar dacă mulți oameni m-au dezamăgit, sper că mai pot avea loc și lucruri bune…

Luna August 2026 nu a fost una simplă, nici doar una a concediilor… Apropo, toți așteaptă concediile ca apostolii mântuirea… Ca freelancer nu aspiri la concediu. Discuțiile în țară s-au înverșunat în social media pe subiecte care au început de la ”merdenea” până la serviciile secrete și de informații. Totul într-o criză politică adâncită incredibil și nepermis de mult… Putem constata că anul viitor, destul de apropiat deja, ne va aminti că sunt foarte aproape alegerile din 2028. Iar de anul viitor promisiunile pentru savarine sau merdenele ( a se vedea originea cuvintelor ) nu vor mai conteni. Cel mai dureros e faptul că România e percepută în exterior tot mai obscur, iar specialiști de renume mondial încep a păcătui prin a ne evalua eronat, fie și numai parțial. Recent, Dennis Deletant, renumit cercetător și autor britanic, bun cunoscător al României, a postat un articol interesant pe contributors despre lipsa de reformă postdecembristă a serviciilor secrete și de informații românești. Mi s-a părut relevant ceea ce a expus, dar m-a surprins că inclusiv dumnealui a considerat că dovezile privind anularea alegerilor în 2024 nu sunt tocmai credibile și că hotărârea s-a produs fără solicitarea unei anchete parlamentare pentru a justifica acuzațiile. În opinia mea însă, cei care veghează trebuia să intervină și să prezinte dovezile prin desecretizare până la booming-ul din social media care a influențat alegerile prin populism, nu ulterior… În condițiile date, dacă și cele mai avizate opinii sunt în eroare, să nu ne mirăm că CG sau amicii lui se vor auto-propune mire și vor agita apele din nou fără soluții reale… Incoerența și incertitudinile obligă editurile să plătească taxe mărite, trimițându-le practic în zona carității. Literatura, artele, științele așteaptă prăfuite oameni însetați de cunoaștere, dar în țară cititorii sunt tot mai puțini, iar dintre cei care sunt, unii au interese meschine… Solon spunea în Fragmentul 3: ” Al meu cuget mă îndeamnă să învăț pe fiii-Atenei/ că o pravilă greșită e izvorul tuturor/ Relelor din statul nostru; că o pravilă cuminte/ rânduiește și înfrățește toate și-n același timp/ Pe nedrepți îi pune-n lanțuri, pe cei cruzi îi îmblânzește/ Pune capăt lăcomiei, pe semeți îi umilește/ Și usucă chiar din germen florile nelegiuirii”…

În mijlocul unor proiecte personale pe care mi le-aș dori finalizate, dar cu care nu mă grăbesc, fie din prudență, fie de nevoie, am acceptat un voluntariat la penitenciarul orădean unde prezint timp de trei luni un curs de istorie universală și o pregătire pentru șah. Se pare că unii deținuți reflectează la ceea ce au săvârșit și își doresc să nu piardă timpul detenției chiar degeaba. Iar pentru mine, două ore pe săptămână e suficient să îi motivez… Cât de greu trebuie să fi fost pentru deținuții nevinovați de-a lungul istoriei umanității. Chiar și în zilele noastre, regimuri de teroare, dictatoriale țin captivi oameni vinovați doar de setea de libertate și de dreptate… De asemenea, jurnalistul de investigație nu are un statut care să-i prezinte specificul activității și nu i se oferă o protecție adecvată muncii sensibile pe care o desfășoară. Astfel, jurnaliști de investigație de pe mapamond sunt agresați, bătuți, urmăriți și uneori chiar uciși. Consider că acest aspect este o mare nerealizare și o mare pată pentru oricare societate democratică…

Am avut parte, în ceas de seară, după o zi petrecută la oraș, de o eclipsă parțială de soare surprinsă chiar din trenul care mă aducea către casă. Spre amurg, eclipsa parțială ne-a fermecat, încercând să ne transmită că tainele astrelor sunt nebănuite, dar observabile. Fiecare stea presupune minim cinci sau zece planete. Omul încă învață să stăpânească distanțele astronomice și bogățiile galactice… Maximele latine sunt geniale în această privință: ” Per aspera ad astra” sau ”De litteris, syllabis, pedibus et metris” mă fascinează prin puterea lor de sugestie și de învățătură… Gândul la lumi îndepărtate favorabile vieții și la tărâmuri onirice m-a încercat astfel suplimentar. Ar trebui să fim cu privirea îndreptată spre cer, dar atenți și la ceea ce e în proximitatea noastră… Schimbările climatice evidențiază peste tot pe mapamond fenomene extreme deosebit de îngrijorătoare. Xenofon mărturisea despre contemporanii săi că ”unora nu li-e rușine să meargă și să vorbească în mulțime, iar alții socot că nu e bine să iasă printre oameni; unii nu respectă nici templele, nici altarele și nimic divin, alții se închină la pietre, copaci și la animale ce le ies în cale. Tot așa, dintre cei care se ocupă de natură în totalitatea ei, unii socot că natura universului este una și unitară, alții că e multiplă și nedeterminată; unii afirmă că toate se nasc și pier, alții că nici nu se naște, nici nu piere nimic”…

Am participat într-o zi la un turneu amical de șah. În jur de treizeci de jucători bihoreni am împărtășit pasiunea pentru șah și beneficiile unui ștrand cu apă termală. M-am bucurat că am înregistrat un oarecare progres în jocul minții și că sunt pe traseul imaginar pe care mi l-am creionat în urmă cu câțiva ani. Mai trec și pe la biblioteca județeană din când în când, fie pentru a mai lectura câte ceva, fie pentru a pune unele gânduri proaspete pe hârtie sau în fișier… Se apropie și ziua mea de naștere ( 10 septembrie ) și poate așa adierile toamnei vor fi mai suportabile…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

zori diamantine

din roze zori, diamantine,

sub nimburile eterale,

zoresc speranțe palatine –

din roze zori, diamantine…

fotonii marilor destine

erup spre curțile din cale,

din roze zori, diamantine,

sub nimburile eterale…

Vă doresc o lună Septembrie 2026 răcoroasă, benefică, profitabilă … !

”AI for Good”, Centenar Romfilatelia, ”Past. Forward” și ”Odiseea” … !

Un final de Iulie 2026 dogoritor, canicular, în care efectele secetei se resimt peste tot, cu unele plante deja abătute și cu păsărele căutând stropi revigoranți de apă, și un început de August 2026 pe care ni-l dorim august într-adevăr, dar care etalează aceleași raze neiertătoare ale soarelui… Pot fi observate pârâuri străvechi secate complet, iar bătrâna Dunăre înregistrează cote minime record ale debitului. Chiar și fântânile joase sunt către … fundul sacului… Din fericire, legumele nu sunt hiper afectate, iar caisele și prunele au fost suficiente cât să facă obiectul compoturilor și gemurilor dereticite de mama… Aflat majoritar la domiciliu, m-am specializat în prepararea ceaiurilor reci și a limonadelor atât de benefice în aceste zile toride. Spectacolul cotidian local, regional sau mondial îl putem surprinde urmărind mass-media națională și internațională. Spun spectacol cu o zecime de gură însă, pentru că trăim în continuare evenimente deosebit de apăsătoare…

În Oradea lucrările de renovare și infrastructură s-au înmulțit, dar în zonele redate pietonalului rezultatele sunt vizibile. De câteva luni, pe aleile unui parc orădean a reapărut o masă de șah la care pasionații pot juca dacă doresc. Șahul este antecamera matematicii, informaticii, inteligenței artificiale… Jocul de șah a devenit tot mai popular în ultimii ani și uneori copii la vârste fragede reușesc să obțină performanțe notabile. Victoriile se obțin tot mai greu, tot mai muncit… Iar recent, în mijlocul provocărilor internaționale, summitul de la Geneva privind inteligența artificială a fost deosebit de relevant. Dincolo de discuțiile privind aplicațiile și dezvoltarea inteligenței artificiale, un subiect de bază propus a fost și cel al reglementărilor din domeniul AI. Pentru mulți oameni din breaslă, evenimentul a fost considerat epocal. Dacă în anii 50 ai secolului trecut apărea pentru prima dată explicit termenul de AI, a urmat apoi ”AI winter”… Doar prin anii 90 subiectul este reanalizat, iar în zilele noastre am putea discuta de spring sau debut de summer AI… Din aceste motive, summitul de la Geneva este considerat crucial. ”AI for Good” a fost special. Beneficiile AI pot fi fantastice și pot schimba complet în bine totul pe Terra în timp scurt dacă vanitățile sunt lăsate în urmă și dacă se va urmări un progres global… Revoluția va fi una planetară. Unii spun că va apărea noua specie umană: homo technologicus… Era ROBO și a androizilor pare și ea mai aproape. Miza este însă deosebit de mare, iar marile puteri mondiale sunt conștiente de avantaje și riscuri… Umanitatea însăși pare a fi pe punctul de a accede către un salt tehnologic fără precedent și care ar putea valida evoluția spre o civilizație umană capabilă să gestioneze problemele măcar în sistemul nostru solar. Înainte de a visa însă prea departe, reglementările în domeniu sunt necesare, iar despre conștiența, cunoștința și conștiința de sine a inteligenței artificiale rămâne să reflectăm în anii care urmează… Subiectul e fabulos, e de thriller, asemănător cu al lui Ulise care, deși viteaz, reușește cucerirea lumii prin întoarcerea acasă, la prima dragoste… Dar culmea e că întoarcerea acasă nu e simplă, e plină de aventuri, e un război în sine și dincolo de sine purtat până la călirea extremă care facilitează obținerea virtuților. Recentul film Odiseea al lui C. Nolan este relevant și, în lipsa altuia SF mai actual, rămâne educativ și inspirator… Așadar, cer și eu muzei să-mi spună odiseea: ” O, muză, cîntă-mi mie pe bărbatul/ Viteaz şi iscusit, care-ntr-o vreme, Cînd/ el cu măestria lui făcuse Pustiu din/ ziduri sfinte de la Troia, Nemernici/ amar de ani pe lume Şi cunoscu pe/ drumul lui tot felul De oameni, de/ oraşe şi de datini, Şi/pătimi aşa de mult/ pe mare Silindu-se să scape de/ primejdii/ Şi înapoi să-şi ducă pe tovarăşi” (Odiseea)…

Având ca pasiune și filatelia, am aflat de ceva vreme că există și pe urbea de pe Crișul Repede un club de filatelie unde filateliștii se întâlnesc și că mai există întâlniri filatelice în diferite locații din oraș. Din cauza programului și ritmului propriu, care se intersecta cu alte și alte probleme, nu am ajuns la vreo întâlnire decât acum. Astfel, la o locație importantă, am participat la una dintre întâlnirile filatelice. Dețin un mic clasor cu timbre, nu foarte valoroase, dar nici chiar ieftine, pe care-l țin ca pe o achiziție de suflet. Îmi place grafica timbrelor, forma lor majoritar dințată… Mai mult, în acest an Romfilatelia a sărbătorit centenarul atestând două recorduri Guinness: cel mai mic și cel mai lung timbru din lume. Forumul Democrat German a găzduit această întâlnire cu noii mei prieteni și am rămas impresionat deoarece credeam că sunt și ei niște amatori. Mai mult, înaintea întâlnirii, ușa forumului german mi-a fost deschisă de către managerul ei cu care am putut discuta despre istoricul și problemele etniei germane bihorene (a șvabilor). Germanii bihoreni au o frumoasă tradiție, alături de slovaci, dar numărul lor s-a redus simțitor în perioada postdecembristă. Ei au trăit de peste două secole la Oradea unde se apreciază că populația germană era de șase procente în prima jumătate a secolului XX, iar lângă Oradea, aproape de localitatea mea natală, localitatea Palota a fost una locuită compact de germani începând cu secolul XVIII, cu o biserică de tradiție, o sticlărie și obiceiuri proprii… Între timp, am trimis aforismele proprii pentru concursul internațional de aforism și îmi amintesc un aforism al unui autor român care invocă atât filatelia, cât și literatura: ” Aforismul. Un timbru în catalogul filatelic al Literaturii” ( Cornel Stelian Popa)…

La sinagoga ortodoxă din Oradea, Muzeul Istoriei Evreilor, a avut loc o nouă ediție a programului ”Past. Forward” al cărui amfitrion este Maia Teszler. Marea încercare prin care au trecut evreii orădeni în anii 40 ai secolului trecut a fost prezentată încă o dată, iar rolul consulatului românesc din Oradea pentru salvarea mai multor sute de evrei a fost evidențiat. La acest eveniment a participat și doamna dr. Ruth Oren din Haifa, originară din România, expert în cultură vizuală, fotografie și jurnalism cultural. Dumneaei a prezentat peste câteva zile, într-o conferință la aceeași locație, istoria, arhitectura, simbolurile și activitatea Bibliotecii Naționale a Israelului, deschisă în anul 2023, una dintre cele mai importante instituții culturale ale lumii iudaice. Nu am reușit să ajung la conferința dumneaei, dar am reușit să o salut la evenimentul despre holocaust. Doamna Ruth, la o frumoasă vârstă, s-a dovedit a fi jovială, binevoitoare și cu un spirit de observație specific experților în cultură vizuală… Mă declar bucuros că Israel e prezent cu activități culturale și științifice de rang internațional și că se promovează fără patimi în țările prietene. Mai ales în condițiile actuale când războiul a reizbucnit în Orient, iar România traversează o perioadă de criză politică prelungită, e necesar să se întâmple și lucruri bune, pozitive și constructive. Fie ca credința comună în divinitate, înțelepciunea lui Gamaliel al II-lea și blândețea creștină să ne călăuzească pe toți și să ne facă mai buni…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

un copilaș în legănel

un copilaș în legănel

visează holde, flori de câmp…

râde, suspină cătinel,

un copilaș în legănel…

Mama îi spune-ncetinel:

”Nani, nani, puiule scump”,

un copilaș în legănel

visează holde, flori de câmp…

Vă doresc o lună August 2026 răcoroasă, inspiratoare, plină de bucurii … !

Sânziene, ”măști de teatru”, Socrate și ofrandele, ”căldură mare, monșer” … !

Un sfârșit de lună Iunie 2026 canicular, dominat de o căldură sălășluită în eter greu de suportat, și un început de Iulie 2026 care amenință cu furtuni și vijelii prin toate zonele din țară. Am cules și vișinele care-mi plac atât ca supă, cât și ca mărtaș sau dulceață pe griș, în lipsa dulceții de căpșuni care a fost mult mai puțină, iar primii castraveți și dovlecei au fost culeși cu bucuria minimului succes de legumicultor… Am mai gustat puțină zmeură sau câteva agrișe și coacăze roșii. O parte dintre ele s-au strecurat ca să dea aromă prin porțiile de suc sau smoothie pe care m-am străduit să le fac cât mai delicioase. Fără realizări financiare notabile, am completat doar din activitățile mele liberale atât cât să nu fie necesar să apelez la economiile de la fundul sacului. Aflat majoritar la domiciliu, am citit din când în când din unele cărți pe care le aveam în vedere, dar nu prea am scris la materialele proprii pe care mi-am propus să le continui. Sper ca luna iulie să fie mai productivă din acest punct de vedere. Păsările cerului caută hidratare prin apropierea curților, iar Lilișor, o cățelușă bichon, a născut pentru prima dată șase cățeluși pe care îi îngrijește cu maximă dedicare.

Prima ediție a turneului online Daily a Sah Club Oradea s-a încheiat recent, iar eu am obținut locul patru, fiind și organizator al turneului. Experiența a fost unică și a meritat efortul. A trebuit să verific fiecare persoană înscrisă în turneu și să monitorizez evoluția turneului pentru a fi evitate incidentele. Pentru prima dată am trecut de ambele runde de calificări și am ajuns în finală. Toate partidele au fost animate… Puteam mai mult, dar e bine și așa. Iar recent, România are un vicecampion mondial U16 prin Henry Edward Tudor. Felicitări and Let s Chess !

Într-o lume în care totul se contabilizează, reflectam și eu cât de greu îi e unui cetățean să își mențină verticalitatea și cât de simplu și … ”natural” devine să alegi să faci parte din regnul nevertebrate… Am asistat de-a lungul timpului la numeroase evenimente în care actorii principali sau secundari își prezentau experiențele trăite în societatea comunistă ( sau post-comunistă ) sau în holocaust, de multe ori cu stânjeneală, de parcă ei ar fi greșit cu ceva pentru că au fost rara avis și constatau că momentul actual le oferea doar o tribună improvizată de la care să își prezinte cântecul de privighetoare sau ținuta de lebădă și apoi să dispară în mulțime… Participanții erau pe acolo doar dintr-un minim respect, dar toți erau preocupați de bunăstarea din prezent sau de cea viitoare. Recent, la biblioteca județeană, o lansare de carte a prilejuit descrierile doamnei Nina Moica despre experiența ei din universul carceral românesc din anii 60 cu accent pe anii petrecuți în renumitul și temutul penitenciar Oradea. Condițiile carcerale de atunci au fost înfiorătoare, iar penitenciarul Oradea era considerat de către deținuți un loc mai neprietenos decât Aiudul însuși… Simultan, lideri de opinie notabili atrag atenția asupra creșterii antisemitismului la nivel global și constată pasivitatea majorității la subiecte sensibile, de factură democratică și civică. În opinia mea, în lipsa unei educații civice și democratice consistente sunt șanse slabe ca civismul și democrația să se regăsească între înclinațiile și preocupările contemporanilor și ca fair-play-ul să fie o constantă de la sine înțeleasă… Fiecare gest favorabil, fiecare gând prin care conștientizăm suferințele nemeritate ale acestor nefericiți sunt o ofrandă și pot deveni deosebit de utile pentru societatea noastră. Iar referitor la ofrande, despre Socrate se spune, prin Xenofon, că:” Sărac fiind, el făcea sacrificii modeste, pe care însă nu le socotea deloc mai prejos decât cele ale bogaților care aduceau zeilor sacrificii multe și costisitoare. Socrate zicea că nu se cade ca zeii să se bucure mai puțin de darurile mici ce li se aduc decât de cele impunătoare, căci în felul acesta ar însemna ca lor să le placă mai degrabă ofrandele primite de la cei păcătoși decât de la oamenii de treabă. Nici viața nu ar fi demnă de trăit, dacă ar fi așa. Dar Socrate gândea că zeilor nu se poate să nu le placă mai ales jertfele ce le aduc inimile cu adevărat pioase. El lăuda de aceea versul următor: <<Zeilor să le aducem sacrificii după putere>>, și mai socotea că îndemnul <<după putere>> se potrivește și pentru purtarea noastră față de prieteni, de străini și în orice altă împrejurare”…

La aceeași locație orădeană, Armand Goșu și-a lansat cel mai recent volum. Renumitul analist român a prezentat într-un mod strălucit situația de pe frontul ucrainean și asperitățile acestui conflict înfiorător din estul european. Deosebit de îngrijorător este faptul că nu există soluții imediate pentru pace și că alte subiecte internaționale au început să umbrească gravitatea acestui conflict atât de important pentru securitatea europeană. Mii de oameni mor sau sunt răniți zilnic pe acele tărâmuri. E un pariu monstruos pe care nimeni nu-l poate stopa, iar lumea occidentală parcă nu face suficient pentru zorii păcii… Parcă suntem cu toții complici la acest eșec, ne-am obișnuit cu acest război și ni se pare normal să nu facem nimic… ”Războiul fără sfârșit”, titlul volumului lansat, sper că va avea un sfârșit în acest al cincilea an de la debut… Iar România nu rămâne imună la probleme. Criza politico-parlamentară nu e soluționată și riscă să ducă țara către zone ale instabilității macroeconomice cu efecte majore de durată lungă. E greu să se avanseze în condițiile actuale, iar cine a generat criza ar trebui să răspundă… E nevoie și de un Solon acum?! Un vers din Fragmentul 5 al lui Solon spune:” Dat-am la popor atâtea drepturi cât să-i ajungă/ Neștirbind a sa cinste, nici poftind-o pentru mine/ Celor ce aveau puterea – pizmuiți pentru avere – / Nu le-ngăduii să aibă niciun lucru pe nedrept,/ Între cele două taberi stat-am ca un scut puternic/ Nelăsând pe niciuna să învingă pe nedrept”…

În frumoasa zi de Sânziene, care coincide cu ziua internațională a masoneriei, în splendida sală cu grifoni a cetății Oradea, Dacian Paladi, renumit consultant de afaceri orădean, a susținut o conferință pe tema istoriei familiei Rothschild… Saga renumitei familii cu origini evreiești impresionează și a trasat trendurile în domeniul bancar în ultimii două sute de ani. Evident, povestea lor e fabuloasă, iar în jurul numelui lor circulă numeroase zvonuri și teorii conspiraționiste. E cert însă că membrii ei sunt foarte influenți: amfitrioni, filantropi, vizionari… În rest, doar timpul, cred eu, va putea spune mai mult… Aș reflecta doar că fără implicarea lor, alături de alți factori de decizie, lumea în care trăim ar fi fost mai rea și mai lipsită de șansă. În rest, nedreptatea și abuzurile din întreaga lume le va judeca doar Dumnezeu… În cultura populară, despre Sânziene se spune că sunt zâne bune prin excelență și există numeroase tradiții păstrate. Substratul tuturor acestor tradiții și superstiții este precreștin, iar sărbătoarea creștină din calendarul zilei este Nașterea lui Ioan Botezătorul, pregătitor al căii Domnului… Ioan Botezătorul l-a botezat în apele Iordanului pe Isus nu înainte de a-L întreba: ” Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?”… În parcul cetății Oradea, la umbra unui arbore, cenaclul ”Prietenii Poeziei” și-a desfășurat o nouă ediție. Aforismele proprii, alături de cele ale altor doi autori, au fost analizate în ideea participării la concursul internațional de aforisme de la Tecuci. Mai e de muncit, dar suntem pe drumul cel bun…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

măști de teatru…

tu, Nero, ești un campion,

pescar cu undiță de aur…

august, artist, crud histrion,

tu, Nero, ești un campion…

a râs spumos un milion

de măști de teatru – trist tezaur,

tu, Nero, ești un campion,

pescar cu undiță de aur…

Vă doresc o lună Iulie 2026 cât mai răcoroasă, benefică și inspiratoare … !

Summer Time 2026, UFO Files, Târg de carte Gaudeamus, Zile Salontane … !

Un final de Mai 2026 dominat de temperaturi în creștere și de vegetația aflată în beatitudine și un început de Iunie 2026 motivat să anunțe zorii sezonului estival… Cireșele de mai s-au copt la timp și au fost numeroase, fiind deranjate doar de câteva valuri zilnice de grauri deosebit de obraznici, impasibili, parcă dresați să ignore orice amenințare care nu era chiar lângă aripa lor. Puțină mazăre și spanac am mai cules recent, iar bucuria maximă e că atât legumele, cât și fructele se pare că vor fi din belșug… Păsărelele sunt tot mai matinale și active, iar eu sunt bucuros că șase iepurași își trăiesc liniștiți primele săptămâni de viață alături de mama lor. Micile satisfacții de acest gen îmi aduc relaxarea și deconectarea necesare, aș putea spune chiar că mă inspiră. Într-o lume care aleargă tot mai frenetic, momente de respiro de această natură cred că sunt binevenite…

Zilele lui florar 2026 s-au strecurat una după cealaltă, năucindu-și spectatorii. Foarte puțini dintre muritori au profitat de decadele lui pentru a fi eficienți. Chiar și ploile de mai i-au înseninat pe cei iubitori de mult soare și lumină, iar pământul a respirat dându-și binecuvântarea plantelor și roadelor viitoare. Printre celelalte delicii ale primăverii, la Oradea, târgul de carte Gaudeamus a adus pentru câteva zile iubitorii de carte la standurile editurilor. Am trecut și eu pe la ”corturile” din piața Unirii orădeană și m-am bucurat de existența unei oferte generoase de carte. Tineri și intelectuali s-au simțit atrași de acest eveniment, deși, probabil din cauza bugetului, se cumpăra destul de puțin… Editurile și editorii erau parcă captivii propriilor mărgăritare, iar admiratorii păreau niște neputincioși care priveau la ele. Din câte cunosc, vânzările de carte în online sunt, de asemenea, destul de slabe în România. Iar rezultatele așteptate vor fi pe măsura semnalelor existente… Deși sunt îngrijorat, păstrez speranțe și urez tuturor din domeniu ”semper sint in flore”…

Fermecat peste măsură de domeniul SF și de subiectele științifice, am fost cu sufletul la gură în așteptarea desecretizării unor dosare OZN și despre ființele extraterestre. Aveam convingerea că această devoalare, pornită de la nivelul conducerii americane la cererea publicului, nu va soluționa sau concluziona în vreun fel, ci doar va menține suspansul și va amplifica până la boom-ing postările pe rețelele sociale. E cert însă că cea mai importantă și eficientă armată a lumii nu își poate explica unele lucruri și arhivează destule cazuri. Recenta exprimare a fostului președinte american care a spus ” ei există, sunt reali”, continuând prin a spune că e doar o chestiune de timp până se va anunța oficial, a dus totul la alt nivel… Cercetătorii astrofizicieni mai cerebrali au spus că majoritatea cazurilor sunt banale și pot fi explicate prin fenomene fizice, altele fiind păsări sau baloane meteo… Dar tot rămân destule neelucidate, neexplicate… Iar dacă o specie inteligentă terestră sau extraterestră are cunoștințele mai avansate decât umanitatea și deține aparate de zbor mult mai avansate decât cele actuale ale oamenilor, de fapt, suntem la grădiniță… Și cât de avansată tehnologic ar trebui să fie o civilizație extraterestră pentru a veni de la zeci, sute, mii de ani lumină pe pământ într-un timp record pentru a survola atmosfera planetei?! Cotidiane de renume mondial ( americane, britanice, europene ) au început să posteze pe acest subiect prezentând credibil că la nivel superior se cunosc deja minim patru specii extraterestre ( grey, nordics, reptilieni și insectoid, toate umanoide ). În fine, în secolul XXI fiind, ar trebui să fim responsabili și să nu ne ascundem după dud… Dar interesele tuturor, nu numai în partea noastră de lume, sunt de a stoarce toate foloasele, de a lua repede banii dintr-un loc călduț pe care și l-au făcut sau obținut în urmă cu mult timp. În acest fel totul se perpetuează fără evoluții firești, iar beneficiile noilor tehnologii sunt repede depășite de interesele meschine… Ce să spunem?! Poate și extratereștrilor le place să trișeze, să negocieze, să se joace, iar vorba românului: ” până la Dumnezeu, te mănâncă toți … sfinții”! Dar oricum ar fi, rămâne întrebarea milenară care străbate fiecare generație: ” Suntem singuri în Univers?”. Și răspunsul, pe baza cunoștințelor tot mai avansate, (tot) mai logic și matematic este ”nu suntem singuri”… Și apropos, nu știu de ce întotdeauna extratereștrii sunt reprezentați ciudat, urâți și neîmbrăcați… Celebra vorbă atribuită lui Galileo Galilei – e pur si muove – e antidot împotriva ignoranților și a celor care susțin că pământul e plat…

Recent s-a concretizat o mică colaborare în domeniul transcrierii audio. M-am bucurat enorm pentru că mă recomand în acest domeniu și am avut ocazia să-mi exersez cunoștințele. Am încasat deja și bănuții, nu vă imaginați o sumă mare, pe acest proiect, iar firma plătitoare, una relativ renumită, va putea antrena inteligența artificială ca să se descurce optim în limba română… O parte din banii respectivi mi-au permis să particip, fără cheltuieli din celelalte economii cam șubrede, la un turneu de șah rapid cotat FIDE în localitatea Diosig, Bihor. Mărturisesc că îmi testez momentan cunoștințele în materie de șah prin participarea la astfel de turnee, dar devin tot mai exigent. Au apărut victorii și remize la adversari cu rating-uri destul de ridicate și asta mă bucură. Mi-am propus să-mi ridic nivelul și sunt încrezător că am potențial. De fapt, nu neștiința mi-a adus înfrângeri, ci faptul că am fost prea precaut și neîncrezător în jocul cu adversari puternici. Nu e suficient să ai toate piesele în corespondență și bine ancorate dacă asta se întâmplă cu o mutare mai târziu decât trebuie… ”Șahul este totul: știință, artă, sport” ( A. Karpov )…

În chiar ultima zi de florar, în frumoasa zi de duminica Rusaliilor ortodoxe, am fost la zilele Salontei… În parcul central al orașului s-a încercat stabilirea unui record mondial prin prepararea unui gulaș de bizon de peste cinci mii de litri. În apropiere a avut loc și o expoziție de mașini de epocă. Am rezistat cumva cu câte un capucino, suc, apă minerală până când am putut achiziționa gulașul și m-am plimbat prin frumosul parc salontan. Atras și de mașinile de epocă, am admirat modele interesante și m-am întâlnit cu un coleg de liceu, constatând împreună că au trecut treizeci de ani de la absolvirea acestuia… Un ceardaș jucat mai repejor de copiii unui ansamblu a înveselit suplimentar atmosfera. Gulașul a fost oferit promoțional pe baza unei donații de cinci lei cu oferirea unei cărți poștale ștampilate reinterpretată, având imaginea vechiului oraș pe ea. Salonta a sărbătorit 420 ( patru sute douăzeci de ani ) de la fondarea ei (pre)modernă în anul 1606. Nu a fost simplu însă, deoarece stăpânirea turcească a revenit și a inclus în sfera ei inclusiv multe localități rurale care se aflau între Salonta și Oradea. Abia spre finalul secolului al XVII-lea pericolul turcesc este înlăturat și cele două orașe reintră geopolitic și strategic în lumea europeană sub autoritatea habsburgică și ulterior austro-ungară…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

Câmpii Elizee

întinse Câmpii Elizee

sub mândru răsărit de soare…

suflet plutind prin graminee –

întinse câmpii Elizee…

faptele-ți sunt ghid pe alee

și mângâi spice-n adiere,

întinse Câmpii Elizee

sub mândru răsărit de soare…

Vă doresc o lună Iunie 2026 specială, senină, benefică … !

Vivat Florar 2026, ”Mens sana in corpore sano”, ”ce o fi viața?”, despre civism și speranțe … !

Zile ale unui final de Aprilie 2026 destul de răcoroase noaptea și dimineața, obligându-mă să sper doar la maxime mai ridicate, și un debut de Mai 2026 înseninat, dar tot cu raze solare mai distante. Primăvara s-a instalat definitiv, dar capriciile ei mai zăbovesc câte un pic… Lăcrimioarele au înflorit și sunt atât de gingașe, cu clopoței atât de imaculați și de docili, căpșunile la fel, iar bujorii urmează să înflorească în curând. Gutuii le-au luat exemplul și în curând mă voi concentra majoritar în grădină asupra legumelor. Verdele și vitalitatea plantelor mă bucură și mă destinde. Rândunicile au revenit și ele, iar suita păsărelelor ciripește matinal și peste zi, fiind tot mai activă. Îmi place să cred că atunci când surprind momente de acest gen există un dram de nemurire acolo…

Preocupați și de viața spirituală, am putut spune în cele din urmă ”Hristos a Înviat”, chiar dacă a fost spus mai mult din punct de vedere cultural de către mirenii obișnuiți, dar tot mai bine decât dintr-un fanatism religios aplicat în societate. Evident, de fapt, cam asta am devenit cu toții – creștini culturali într-o Europă care se revendică a fi … creștină. În rest, lumea e ca lumea, de când e lumea, și nu ne rămâne decât să sperăm că oamenii cu adevărat înțelepți vor vedea în vastitatea științelor, a diversității și imensității universului un patern lăsat de divinitate… Prin intermediul învățăturii creștine, creștinul poate căuta și primi răspunsuri la originea, rostul și sensurile vieții, obținând totodată și promisiunea vieții veșnice. Un haiku personal dedicat învierii lui Hrist sună așa: ” vestea cea bună:/ din mormântul pecetluit,/ Hristos a Înviat”…

Asaltat din toate părțile și de către toate ofertele, românul de rând trăiește destul de precar. Lipsiți de o cultură serioasă și strictă a igienei, având o educație lacunară în privința nutriției, neglijând afecțiuni vechi, evitând complet cure alimentare, mâncând dezechilibrat și slab calitativ, europenii în general, românii în special, sunt posesorii unor boli grave de la vârste tot mai fragede. Astfel, viața trăită în deplinătatea vigorii fizice, psihice și intelectuale este dramatic scurtată, iar calitatea vieții se degradează progresiv în multe situații. Supraponderabilitatea, având la bază atât o nutriție defectuoasă, dar și afecțiuni diverse, este tot mai vizibilă… Suplimentar, sistemul de sănătate românesc lasă mult de dorit, deși cadrul general este mulțumitor și destul de bine articulat. Nemulțumirile sunt tot mai mari, malpraxisurile creează resentimente, medicii cu adevărat dedicați sunt puțini, iar bolile nu iartă, indiferent de gen. Dacă ciocănitoarea nu intervine la timp, viermele, larvele își fac cuib în partea mai firavă a copacului… Nu întâmplător, dictonul latin spune:” Mens sana in corpore sano”… De asemenea, bolile cardiovasculare sunt tot mai frecvente, ținând aproape îngerul morții sau pe Hecate. În primă sau ultimă instanță, fiecare ar trebui să își fie sieși medic și să își acorde primul ajutor, dar rareori se întâmplă așa. Mulți concetățeni își accelerează obiceiurile nesănătoase printr-o suită de acțiuni necugetate, de neînțeles, fie se auto-flagelează conștient, dar rezultatele sunt aceleași… E cert însă, când ți-ai pierdut sănătatea, ai pierdut o comoară și toate celelalte sunt de prisos… Și nu există miracole, deși toți și le-ar dori în mijlocul suferințelor și agoniei.

În timpul acestor momente telurice, s-au împlinit patru sute zece ani ( 410 ) de la trecerea în neființă a marelui poet și dramaturg englez William Shakespeare. Cunoscut și devenit celebru pentru piesele sale de teatru, în special pentru monumentala Hamlet, Shakespeare a scris și un număr impresionant de sonete deosebit de reușite. Marele autor englez a fost apreciat cu adevărat post mortem și strălucește în constelația literaturii universale, fiind emblematic și definitoriu pentru cultura britanică și mondială. Profunzimea și genialitatea magistrului Shakespeare sunt prezente în fiecare propoziție a operei sale. În ton cu stările sufletești specifice primăverii este sonetul XLIII ( 43 ): ” Sub pleoapele închise, imaginile-s clare/ Cu ochii larg deschiși văd umbre fade,/ Noaptea în vis fantoma ta-mi apare/ Lipită de privire și-n întuneric arde./ Mi-e astfel noaptea zi și ziua noapte,/ Numai cu ochii-nchiși te pot vedea,/ Oricât de mut ai fi sau de departe/ Umbra ta-mi înseninează calea./ Și mă gândesc ce binecuvântare/ Ar fi ca-n plină zi întunecată,/ Când ochii-mi rătăcesc absent în zare,/ Să-ți întâlnesc privirea dintr-odată!/ Atunci lumina zilei s-ar preschimba în zi/ Și dintr-un somn ciudat la viață m-aș trezi” ( traducere Ilinca Bernea ). Fără a fi un răsfățat în epocă, W. Shakespeare a lăsat umanității opere perene care vor fi apreciate timp de milenii…

Înviorat de primăvara în desfășurare, de florile-i și de răsfățul ei, m-am relaxat cufundându-mă în activitățile de protejare a verdelui din curte și din grădină. În celelalte momente mai libere, am citit și chiar adăugat câte ceva la câteva texte personale. În câteva zile m-am găsit și pe la oraș pentru a mă destinde câte un pic. Pe la biblioteca județeană sau prin zonele centrale ale Oradiei am putut petrece clipe, ore de calitate… Din păcate, turbulența politică și societală actuală provoacă deja neplăceri și mă întreb dacă prim-ministrul actual, pe care l-am întâlnit de câteva ori la diferite evenimente în anii anteriori, va juca în curând … de acasă sau tot din … deplasare?! Consensul partidelor de guvernământ s-a dizolvat, strivit probabil și de tensiunile și provocările internaționale, dar mai ales de neînțelegerile interne. Cred că, dacă se trece cu bine de acest moment, există șanse ca economia națională să se însănătoșească și unele reforme necesare să se urnească, deși opoziția va avea o forță mare pentru a le întârzia… Într-o zi de final de … prier am participat cu aforisme proprii la întâlnirea cenaclului ”Prietenii Poeziei”. Întâlnirea a fost fortificatoare, dar participanții au fost cam puțintei. Un aforism propriu sună așa:” Civismul – doar câțiva delfini și câteva albine care visează la sirene și unicorni”…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

ce este omul?

ce o fi viața, ce e omul?

Exist eu oare? Suntem doar vis?

Întreb o floare, întreb spânul:

ce o fi viața? ce e omul?

Tot cercetez, caut răspunsul

neliniștei de necuprins…

ce o fi viața? ce e omul?

Exist eu oare? Suntem doar vis?

Vă doresc o lună Mai 2026 benefică, ruptă din lună și din stele … !

Sărbători Pascale 2026, Artemis II, ”Quo Vadis, Europa Liberă Romania?!” și despre Puritate … !

Un sfârșit de lună Martie 2026 pătruns de ploițe liniștite care binecuvântează solul și vegetația după o lună caracterizată de creșteri constante de temperaturi care au amintit de spiritul candid al primăverii, și un debut de Aprilie 2026 deosebit de promițător pentru renașterea generală din natură care se intersectează plăcut cu sărbătorile pascale… Grădinile și parcurile jubilează peste tot, iar eu m-am străduit pe acasă să fac curățenie și să pregătesc terenul pentru noul sezon. Visez la legume și fructe biblice în acest an și implor divinitatea să nu permită timp nefavorabil… Caișii, piersicii, cireșii timpurii și prunii au înflorit deja, se zoresc și perii, iar corcodușii încep să își scuture deja petalele florilor. Am făcut un buchețel de floricele mici din grădină încă de la mijlocul lui marte și l-am pus într-o glastră în cameră de unde mă răsfață cu parfumul său. Lăcrimioarele sunt și ele la un pas de a înflori. În acest an am sădit doar un zmeur și un alun, iar din câte văd le merge bine… Săptămâna Patimilor pentru lumea catolică și a Floriilor pentru restul creștinilor sunt observabile în Transilvania și mirenii, fie mai iubitori de tradiții, fie mai laici, trăiesc minunea vieții pe pământ și pe aceste plaiuri așteptând cu respect sărbătorile pascale…

Îngrijorat și atent peste măsură la evoluțiile negative internaționale, constat că nici Europa centrală și de sud-est nu este imună complet la oscilațiile propagate în toate sensurile și direcțiile. România ( și țările vecine ) tremură și poate susține doar cultural și diplomatic cauza occidentală… Între timp, lucrurile în mass-media românească s-au agravat până într-acolo încât Europa Liberă România ( împreună cu echivalenta ei bulgară ), moștenitoarea Radio Europa Liberă din perioada comunistă, s-a închis din 31 martie 2026 după ani buni în care a livrat conținut de calitate în presa online. Nu doresc să analizez condițiile și momentul care vine după episodul maghiar similar din octombrie 2025, sunt convins că au existat și hate-ări sau că redacția nu a fost perfectă, dar genuină și inspirațională pentru presa românească a fost, aș spune chiar necesară… Nu înțeleg, în condițiile în care apar zilnic ferme de site-uri inutile sau malefice, cum de nu s-a găsit o soluție din partea capitalului românesc pentru salvarea acestei publicații emblematice pentru democrația globală. Fie și numai o susținere temporară, pentru o publicație care ar fi trebuit să devină atemporală, din partea mediului civic, privat sau de stat românesc ar fi fost utilă și ar fi constituit un semnal de normalitate. Pentru mine a fost una dintre principalele surse online relevante din țară spre care am privit cu încredere și căreia am vrut să-i asociez site-ul personal libertatesidemocratie.ro pe care nu am reușit să îl dezvolt și pe care am dorit să îl dedic integral civismului, democrației și corectei informări. În cele din urmă, din motive tot financiare, cred că voi renunța și eu… Dar pentru că suntem într-o perioadă cu profundă încărcătură spirituală, vă îndemn să căutați Adevărul, ”iar adevărul vă va face liberi” ( Evanghelia după Ioan 8:32 ) !

Optimist și păstrând speranța într-un colț de suflet și de inimă, dincolo de convingerile și aspirațiile religioase, privesc spre cer și sper ca omul să poată face din ce în ce mai mult pentru a înțelege și stăpâni spațiul cosmic și timpul ( dacă e posibil ). Recent, într-o fază de pionierat am putea spune, după o pauză incredibilă de o jumătate de secol, misiunea Artemis II a NASA mi-a atras atenția și a extaziat lumea științifică. Lansarea sondei cu membri umani ( patru la număr ) pentru a survola Luna și a se întoarce în condiții de siguranță pe Terra este o provocare internațională date fiind bugetele destul de neîndestulătoare pentru astfel de proiecte ambițioase… Evident, genul SF fascinează și obligă, ne trimite cu gândul la colonii galactice și intergalactice. Puzderia de stele de pe cerul nopților senine e un semn că visul … visătorilor nu e unul morganatic… În privința timpului care va mai trece până atunci, nici divinitatea nu dorește să se pronunțe. Infrastructura, cunoștințele și posibilitățile financiare actuale indică un mers de melc și sunt oarecum descumpănitoare, deși proiectele existente propuse de mediul științific sunt numeroase, realiste și abordabile… Pătruns de starea de visare, mă mângâie versurile poemului ”Steaua” al lui Nichita Stănescu:” Am invitat steaua/ să lumineze,/ să fie./ Am iubit-o/ pentru că e fixă/ și nu se clatină/ ca mine./ Da./ Adică nu./ Am iubit-o/ fără pricină/ de fapt.”

Interesat și de universul șahistic, urmăresc acum turneul candidaților din acest an, un turneu la care participă opt mari șahiști internaționali care concurează pentru locul care îî duce în finala cu campionul mondial la șah de anul trecut. Primele runde s-au desfășurat, iar fanii sunt în delir. Momentan pare favorit Fabiano Caruana, dar nimic nu e încă sigur, iar la feminin confruntarea pare a fi și mai strânsă. Șahul e ca o moară care ne cerne răbdarea, inspirația, creativitatea, intuiția, acuratețea și sportivitatea pentru a certifica soluția și victoria și a înțelepți inteligența… Fiat sapientia et innovatio… !

Aflați în momente de cumpănă și de încrâncenare internațională, cu confruntări deschise și directe, cu prețuri neverosimile la combustibil care vor antrena prețuri viitoare greu de suportat, prefer să mă gândesc la lucruri pozitive, la cultură, la arte, la știință. Un fel de corolar, generalisim, m-ar îndemna să susțin că nu e chiar simplu să învingi Răsăritul ( deși nu cred că e imposibil ), dar, mai ales, nu-ți alege ca adversar Apusul… Nu cred că un occidental veritabil și-ar înclina vreodată civilizația și modul de a fi în fața unor interese venite din zări străine. Iar unii ar prefera puritatea în locul compromisurilor repetate care murdăresc ținuta. Un poem al unui autor român ( Virgil Carianopol ), intitulat ”Puritate” sugerează tocmai acest aspect al purității nobleței interioare: ” Cu muşchi puternici, temerară,/ Cu gheare tari, în teci adânci,/ Hermina ar putea să sară,/ Să fugă dincolo de stânci./ Decât să-şi murdărească însă,/ Cu negru, albul ei de har,/ S-aşază pe zăpadă strânsă/ Şi-aşteaptă moartea ca pe-un dar./ E datul ei, îi scrie-n soartă,/ Să dea cuvânt la veşnicii:/ Mai bine să lucească moartă/ Decât murdară printre vii”.

Aș dori să închei cu un triolet personal:

alea iacta est

”alea iacta est”, spuse Caesar,

soarta este frunză sub soare,

zilele stau în calendar

”alea iacta est”, spuse Caesar…

bob de rouă în luna florar,

ai pierdut linia directoare?

”alea iacta est”, spuse Caesar,

soarta este frunză sub soare…

Vă doresc o lună Aprilie 2026 benefică, dominată de lumină și speranță, Sărbători Pascale luminate și binecuvântate … !

Mărțișor 2026, ”Past. Forward – În memoria copiilor”, Turneu daily Șah Club Oradea, Orient însângerat … !

Un sfârșit de Februarie 2026 dominat de temperaturi primăvăratice după câteva episoade în care iarna dorea să își arate colții și un început de Martie 2026 cu gândurile tuturor plecate spre marea dezmorțire și reînviere din natură și spre speranțele puse într-o primăvară senină și superbă. Floricele candide se ițesc anunțând reveria primăverii și Mărțișorul a ținut să vestească începutul calendaristic al noului anotimp… La oraș, tarabele și mall-urile sunt pline de mărțișoare și de candidele floricele care răspândesc prospețime, parfum și beatitudine vizuală autentică, benefică, mult așteptată. Soarele are deocamdată raze distante, dar ființele umane și animale, alături de întreg regnul vegetal, așteaptă marea binecuvântare a căldurii telurice și astrale…

Am ieșit de câteva ori în natură, la marginea localității natale, pentru a mă oxigena suplimentar și pentru a mă relaxa și deconecta un pic de la grijile zilnice. Am ajuns acasă mai îmbujorat în obraji, fiind bucuros că am putut vedea căprioare, iepuri, vrăbii de câmp sau vânturei… De asemenea, ”natura moartă” are și ea farmecul ei și poate inspira deopotrivă deoarece are o formă de latență care pregătește renașterea generală…

O nouă ediție a cenaclului ”Prietenii Poeziei” a adunat un număr restrâns de participanți care au încercat să își împărtășească texte încă nepublicate și creații personale nedefinitivate. Am participat cu aforisme, unele bunicele, altele care pot fi îmbunătățite. Discuțiile au fost utile, iar revederea, emoționantă. Peste fiecare a mai trecut un an sau aproape un an, unii cu probleme de sănătate, dar optimiști totuși, cu toții dornici să aprofundeze. Universul poeziei și al aforismului a reușit să ne reunească, ne-a obligat să ne punem întrebări și să căutăm răspunsuri și, îmi place să cred, ne-a făcut mai buni, mai atenți și sensibili, mai toleranți…

Întreaga creștinătate a intrat în postul Paștelui și deși există puseuri în care Răul pare a înregistra succese, din punct de vedere spiritual, ne gândim la Răul care nu învinge și care va fi învins… Încerc să am o dietă echilibrată, cu un consum mai redus de grăsimi și produse de origine animală în această perioadă, dar nici peste an eu nu excelez deloc în consumul de hrană animală, am mai degrabă o hrană net majoritară de origine vegetală și nu consum porții mari decât foarte rar. Mărțișorul ( 1 martie ) ne-a colindat din nou pe toți, răspândind în jurul nostru jovialitate, prospețime, bună dispoziție… Cred că l-am așteptat cu toții pentru simbolistica lui și pentru că ne dorim tot ceea ce presupune el din punct de vedere teluric și astral. În mijlocul atâtor greutăți care au pus presiune în ultimul deceniu, românul simplu este cât de cât optimist și încearcă să răzbată… Meleagros din Gadara își începe poemul său ”Primăvara” astfel:” Dusă-i iarna viforoasă de pe-a cerului tărie/ Și surâde înflorita primăvară porfirie./ În a ierbii haină verde negrul câmp s-a îmbrăcat;/ A lor coamă de noi frunze arborii și-au răsfirat”…

Debutul primăverii nu putea avea loc mai potrivit decât prin implicarea mea într-un turneu online de șah daily ( așa numit prin corespondență ) pe care l-am propus fondatorului Șah Club Oradea, istoric și arbitru internațional Janos Fleisz. Deschiderea de care a dat dovadă a făcut posibilă setarea acestui turneu pe chess.com cu ajutorul unui oficial al Federației Române de Șah care ne-a fost de mare ajutor. Turneul va începe în data de 10 martie, iar înscrierile sunt în curs. Satisfacția mea este maximă deoarece sunt pentru prima dată organizator și arbitru de turneu online și încerc să-mi îndeplinesc toate atribuțiile. Șahul a devenit tot mai popular într-un mod meritat. Pasiunea pentru sportul minții este aprinsă la vârste tot mai fragede și nu se stinge nici la vârstele cele mai avansate… De regulă, la șah daily sunt mai atent, mai responsabil. La Rapid, Blitz sau Bullet joc mai neglijent, caut victorii facile mizând pe erorile adversarului. Așadar, ”Să fie Șah!”.

În chiar ultima zi de Februarie 2026, la invitația Heritage Oradea, concretizată prin acceptarea unei înscrieri, am participat la sinagoga ortodoxă Aachavas Rheim la un eveniment care propunea comemorarea jertfei copiilor evrei decedați în perioada holocaustului. Creatoarea și amfitrioana evenimentului a fost Maia Teszler, nepoată a unei supraviețuitoare de la Auschwitz, care a prezentat drama populației evreiești orădene atât în perioada de dinaintea deportării, cât și cea din ghetourile naziste… Evenimentul intitulat ”Past. Forward – În memoria copiilor” a prezentat monstruozitatea metodelor și practicilor naziste, elaborate de la nivel central, pentru umilirea și exterminarea populației evreiești. Evident, pentru ca monstruozitatea să fie deplină, nu au fost exceptați nici copiii… Dezinformarea și propaganda au funcționat într-o mare măsură, iar dacă unele semnale ale creșterii naționalismului au fost evidente încă de la începutul anilor 30 ai secolului XX, mulți oameni au refuzat să creadă că antisemitismul se va concretiza în cele din urmă sub forme atât de crunte. Încrederea lor se baza pe faptul că trăiau totuși într-o Europă cosmopolită, într-o perioadă destul de dificilă, dar în care libertatea religioasă și de conștiință erau respectate, științele înfloreau, existau premise pentru un progres general, perioada interbelică este în general acceptată ca una a regimurilor de orientare democratică în Europa. Cu toate acestea, ideile revizioniste reluate de curente politice extremiste de dreapta au condus la cel de-al doilea război mondial și la căutarea de țapi ispășitori. În opinia mea, pot exista vinovați pentru un presupus rău istoric din rândul fiecărei etnii, dar nu pot fi incriminați toți membrii etniei respective. Cu atât mai puțin, chiar deloc aș spune, copiii. Am urmărit video-uri și m-am uitat peste fotografii cu copii deportați pe chipul cărora se citea inocența, dar care purtau veste și pantaloni vărgați de pușcăriaș… Mi se pare incredibil, iar secolul XX a fost pătat consistent și din acest motiv… Evenimentul a continuat cu un tur ghidat prin Oradea și s-a încheiat în fața statuii Evei Heyman, o adolescentă evreică orădeană decedată în ghetou care a lăsat un mic jurnal în care descrie ororile trăite și menționează că ea dorește să trăiască… Elie Wiesel a avut puterea să spună că nu a răspuns chemării agonizante a tatălui în ceasul morții, neiertându-și asta niciodată. Într-un scurt paragraf din ”Noaptea”, el mai spune:” Eu aveam bocanci noi. Dar cum erau acoperiți cu un strat gros de noroi, nimeni nu i-a remarcat. I-am mulțumit lui Dumnezeu, într-o rugăciune de circumstanță, pentru că El crease noroiul în universul Lui infinit și minunat”…

În Orient, confruntarea pare a fi început într-un mod fulminant. Liderul suprem iranian și o parte a suitei lui apropiate au fost eliminați din prima zi a confruntărilor. Incertitudinea planează însă în acele teritorii deoarece regimul teocratic pare a mai avea resurse și nu cedează puterea, iar noi conflicte par a izbucni în Orientul Îndepărtat între țări vecine. În acest context, eforturile de pace în Ucraina pot fi întârziate și toți cei care speram la un acord de pace acolo mai avem de așteptat… Apreciez determinarea americanilor și evreilor de a lupta cu regimurile dictatoriale nelegitime, dar realizez și că totul va avea un cost suplimentar pentru țările occidentale și pentru europeanul simplu ( prețuri crescute, trai mai auster )…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

am cumpărat trei mărțișoare…

cu mămăruță, crin și ghiocel;

e liniște în buzunare,

am cumpărat trei mărțișoare…

este Femeia zi cu soare,

iar mărțișorul – porumbel;

am cumpărat trei mărțișoare

cu mămăruță, crin și ghiocel…

Vă doresc o lună Martie 2026 înfloritoare, benefică, plină de surprizele primăverii … !

Adevăratul aur, despre dialogul societal, prețul păcii și ”echer și balastru” … !

Un final de Ianuarie 2026 cu zăpezi topite, cu nori plumburii, cu zile răcoroase și umede, și un început de Februarie 2026 încă îngăduitor, dar care, potrivit prognozelor, în câteva zile va oferi un nou episod de iarnă autentică… Natura e în adormire, deși mica vegetație este observabilă și puțin afectată de sezonul alb. Păsărele alarmate caută oazele de apă și de hrană mai intens, iar pomii fructiferi hibernează în așteptarea marii revigorări și renașteri… M-am învrednicit să mut câțiva pui de piersici răsăriți în primăvară de lângă piersicul cel mare și să inspectez restul pomilor fructiferi, declarându-mă mulțumit. Micul grădinar și pomicultor din mine jubilează și presimte un an cu recoltă bogată dacă condițiile normale vor fi satisfăcute… Oaza mea de reculegere și de verde, atât de necesară, mă inspiră zilnic, chiar și în anotimpul rece.

A fost, în mare măsură, o lună de hibernare și pentru mine, aflându-mă majoritar la domiciliu, dereticind doar câte ceva prin curte și mai aranjând din când în când texte proprii, navigând pe internet sau citind/recitind volume de diferite genuri. Gândeam doar că poleirea cu aur a coperții unei cărți ar costa acum aproape dublu, prețul aurului crescând vertiginos în ultimul an, fapt care reflectă neîncrederea internațională privind investițiile și trenarea multor neînțelegeri și instabilități internaționale. Pentru a glumi un pic, nici cu argint nu merge: și el s-a scumpit, deși e mai accesibil… Reflectam cu mult timp înainte că sarea a fost o bună perioadă din istoria omenirii mai scumpă decât aurul, că fierul a fost timp de milenii mai scump decât aurul. Hmm, uneori lucrurile stau în puterea noastră, în mintea noastră, iar alteori prețul corect e dictat de interese și de către deținător… Caracterul și aspirațiile nobile, adevăratul aur, rămân rara avis și aproape niciodată cuantificate, monetizate, subiect de discuție doar pentru visători și sărmani.

În zilele în care m-am aflat pe la oraș, am trecut pe la biblioteca județeană și prin zonele centrale. Am încercat să văd ce mai e cu orădenii, cum resimte lumea schimbările și evoluțiile ultimilor ani… Pe la bibliotecă, tineri sau adulți pot studia acum în condiții occidentale, beneficiind în pauze de serviciile cafe-librăriei Humanitas… Nu știu dacă se învață sau se creează mai cu sârg acum, dar măcar condițiile sunt mai bune. Un început de an parcă ceva mai molatec pentru toți, dar e și o perioadă în care putem să privim în oglindă și să evaluăm, reevaluăm și să inițiem lucruri care pot să conteze într-un viitor imediat sau mediu. Pentru a fi utili celuilalt și societății, ar trebui să fim atenți la lucrurile din jurul nostru, la lucrurile puțin observabile, dar sensibile și care pot influența lumea în care trăim. Știu, nu este simplu, dar trebuie să avem atitudinea unui om responsabil din secolul XXI.

Dialogul și relațiile societale frânte sau dezarmonioase se răsfrâng în alienarea și inadaptarea tineretului și în refugiul în habitusuri nesănătoase de la vârste fragede ( alcool, tutun, droguri ) care distrug ființa umană. Recent, fenomenul cunoscut în societatea românească, asemănător celor din alte state europene, ascuns sub preș, discutat doar din când în când, a erupt precum o avalanșă pornită din vârf de munte, iar mass-media românească a dorit să profite din plin. Adolescenți neîmpliniți sau invidioși pe prietenul lor au luat decizii extreme, iar școala românească și-a arătat din nou limitele și ineficiența… De ce copilul bihorean Edy, despre care am aflat întâmplător că a fost nepotul nașei vărului meu primar, a decis să-și pună capăt zilelor la treisprezece ani, cum de a fost posibil ca niște copii să planifice în amănunțime uciderea unui prieten în Timiș? Alături de aceste drame, există alte zeci, sute de cazuri, cunoscute și necunoscute, și lumea e ca lumea de când e lumea… Și tind să cred că complicitatea instituțiilor e minimă, în cel mai fericit caz ! E adevărat și că tinerii zilelor noastre își doresc totul mai repede, fără întârziere, pur și simplu, de multe ori fără vreun merit sau o contribuție la huzurul dorit… Isocrate spunea, referindu-se la elevi și la profesori, că ” ei nu știu însă că progresul în domeniul artelor nu este realizat de cei care se autoprețuiesc, ci de cei care sunt în stare să dezvăluie frumusețile ascunse în fiecare ramură a artelor”…

Am fost invitat și la întâlnirea anuală a editurii orădene cu care colaborez, având posibilitatea să mă întâlnesc cu vechi cunoscuți implicați în mediul evanghelic, creștin și intelectual românesc. Discuțiile mi s-au părut utile, iar pauzele … fertile. În pauze, ori am jucat ping-pong, ori am servit un prânz oferit de către organizatori. Îmi amintesc că un fragment al unui aforism propriu, cu care am participat la concursul de aforism, sună așa: ” Cartea e laptele matern al civilizației” ! Aforistul spaniol Javier Recas Bayon spunea în mod inspirat într-un aforism: ” Cultivă aforismul cei care au supraviețuit naufragiului doctrinelor”… Cred că și cultele creștine ar trebui să depășească faza impunerilor doctrinare stricte și să dialogheze, colaboreze și construiască împreună, fără să își abandoneze specificul originar, într-un spirit ecumenic autentic, ținând cont de secolul în care ne găsim, prevenind tensiuni și contribuind la fortificarea stării de spirit precare a contemporanilor… Un concept notabil al editurii este cel de ”City Changer” care este în opinia mea genial și ar merita multiplicat peste tot unde este cu putință.

Tensiunile internaționale sunt din nou în măsură să îngrijoreze sau chiar să îngrozească fiecare cuget… SUA, sub administrația Trump, dorește să se impună în planuri multiple pe mapamond și nu mai vrea să suporte dezordine și umilințe interne provocate de așa numiți prieteni veniți cu afaceri sau în vizită… Prefer o Americă activă ( nu agresivă ), iar extragerea unui tiran venezuelean nu mi se pare un abuz dacă acest gest e făcut în numele lumii civilizate și a valorilor universal umane și democratice și dacă asta duce la revenirea Americii Latine la normalitate. Dar cred că e mai mult decât atât în acea parte de lume, America Centrală și de Sud fiind într-un mod tradițional o sursă permanentă de sărăcie, infracționalitate și terorism. Iar nord-americanii sunt implicați și în Asia unde prinții actuali ai Persiei riscă totul, iar China e tot mai activă… Europa noastră pare destul de stingheră, dar hotărâtă și se pare că învață, construiește și nu cedează presiunilor externe. Din păcate, în continuare, în apropierea noastră, băi de sânge zilnice sunt posibile, obligând caricaturiști occidentali să realizeze caricaturi macabre… Toate aceste realități terifiante sunt posibile în preambulul unei trâmbițate ere tehnologice și robotice fără precedent în istoria umanității…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

echer și balastru

un meșter pare un hoinar

cu un echer și un balastru,

are privire de ștrengar –

un meșter pare un hoinar…

a clădit piatra liniar,

romanicul sub cer albastru;

un meșter pare un hoinar

cu un echer și un balastru…

Vă doresc o lună Februarie 2026 splendidă, plină cu surprize, benefică … !

Happy New 2026 Year, despre cultura păcii, ”Mai înduri, Kyrnos?”, al doilea cvartal de secol … !

Zile ale unui Decembrie 2025 deosebit de generos, atât sub aspectul temperaturilor, cât și al momentelor magice trăite în această perioadă specială a sărbătorilor de iarnă, și un debut de Ianuarie 2026 aflat și pe la câmpie sub geniul albului de omăt, întins pe fața gliei, atât de așteptat, deși diafan ca strat și intenții… Sărbătoarea Crăciunului a prilejuit reflecțiile privind marea taină a nașterii Domnului și a speranței lumii creștine și, pentru copii, suplimentar, venirea lui Moș Crăciun cu cadouri visate, mărturisite sau nu celor apropiați… Toate localitățile au strălucit feeric în noapte prin globuri și beculețe, fiecare mirean punându-și speranțele într-un an nou mai prosper și mai lipsit de griji. Încercând să trăiesc aceste momente atât din punct de vedere spiritual, cât și uman, am meditat, atât cât a fost posibil, la semnificațiile cosmice și telurice, la propria existență, dar și la modul de viețuire al celorlalți din jur… Aș putea spune că am gândit un pic mai temeinic, deoarece suntem la trecerea primului sfert de secol din acest mileniu și secol. Un sfert de secol deosebit de intens, fără precedent în istoria umanității și care putea avea realizări și mai multe și epocale cu puțin noroc. Ne rămâne doar să sperăm că următorul cvartal de secol va fi mai generos, mai pașnic, mai prosper, mai epocal…

Localitatea natală, cât și cele mai importante orașe ale județului ( Oradea și Salonta ), între care ea se găsește, au strălucit superb în perioada sărbătorilor și a trecerii dintre ani… La Oradea, târgul de Crăciun a adunat zeci de căsuțe care au răsfățat vizitatorii și a avut în mijloc un imens brad artificial care a fost luminat splendid. Radio Zu și ”Orașul faptelor Bune” s-a aflat, timp de o săptămână, din nou în Piața Unirii, iar colindători și formații de muzică au concertat zilnic, făcând zi din noapte… Nu puteam să nu trec prin apropiere, iar de două ori am savurat un vin fiert și o ciocolată caldă. Alături, pasajul Vulturul Negru era gătit superbisim în acord cu momentul de peste an… Reflectam și eu, cât de simplu și de minunat e totul când suntem sinceri și inocenți !

Deși îmi doream să pășesc și prin lumea teatrului, un domeniu pe care l-am cam neglijat în ultima vreme, nu am reușit… M-au mulțumit doar reculegerile mele în plan spiritual și moderația alimentară pe care am reușit să o mențin, fără a exagera însă… Am putut totuși să reflectez și la ”teatrul” societal post-decembrist și pentru asta am folosit acum o ancoră de prim rang. Fostul președinte al României, Emil Constantinescu, a conferențiat la Oradea, propunând un subiect deosebit de interesant, aș spune, aproape incredibil… ”Diplomația culturală și cultura păcii prin educație” a evidențiat viziunea și înclinațiile fostului președinte al țării… Emil Constantinescu a reprezentat o speranță pentru români la final de mileniu și apariția dumnealui pe scena politică românească a asigurat o tranziție mai accesibilă pentru țara noastră către lumea occidentală. Deși anii 90 au fost deosebit de grei din punct de vedere economic, zefirul occidental adia favorabil către noi, propunând libertate ( de exprimare ), pace și bunăstare…

Emil Constantinescu s-a afirmat ca un om de stat autentic în timpul mandatului său și a demonstrat profesionalism în proiectele pe care le-a inițiat sau sprijinit. Evident, mă așteptam la mai multe realizări, dar probabil atât a fost să ne fie dat în condițiile respective. Cred că fiecare țară și popor sunt cunoscute cu adevărat doar dacă le sunt cunoscute cultura și valorile. Marile națiuni își prezintă ( și valorifică ) zestrea culturală și științifică… În această privință, cred că România ar trebui să facă mai mult. În privința ”culturii păcii prin educație”, cred că e doar un deziderat deosebit de lăudabil, mai degrabă o propunere de titlu, dar nu cred că este bifat cu adevărat de către nicio națiune a lumii, din nefericire… În ultimă instanță, trebuie să semnalăm că umanitatea nu deține o cultură a păcii, posibil și pentru că nu a existat o educație insistentă în acest sens. Există totuși oaze în care se discută despre pace și libertate și care atrag oameni însetați de aceste valori care înnobilează ființa umană. Dezamăgit, îndurerat, observam într-un aforism propriu că ”omul nu este încă, dacă va fi vreodată, o ființă cosmică”… Și parcă determinarea lui Corneliu Coposu erupe în jurul nostru cu un ecou prelung al afirmației sale: ” Negociem orice, dar nu negociem principii”…

Într-una dintre zilele când mă aflam la supraveghere la instituția muzeală județeană, am participat la evenimentul omagial dedicat unui pictor renumit orădean: Kristofi Janos… Evenimentul s-a bucurat de prezența unui număr impresionant de iubitori de artă de etnie maghiară, iar fiica pictorului, soprană a Corului Național Maghiar, a încântat prin prestația sa, interpretând câteva piese… Șeful Secției Artă al Muzeului Țării Crișurilor, Cornel Abrudan, a elogiat personalitatea și opera pictorului orădean. Pânzele creatorului orădean mi-au mai stâmpărat setea de cunoaștere și de artă și e posibil să mă inspire cândva din subconștient… Arta e o icoană care e îmbălsămată cu armonie, sublim, inspirație și perspective… Adevărata artă nu e un amalgam de culori și de forme, de cuvinte sau ritmuri, aruncate pe o pânză sau în online atunci când un oarecare nu are ce face; adevărata artă e metafizica tuturor virtuților, ideilor, conceptelor, viziunilor despre om, despre planeta albastră, despre divinitate și univers…

Am constatat că generația adultă e mai rezervată și realistă, chiar sceptică uneori în privința a tot ceea ce se întâmplă. Generația tânără e mai exuberantă și încrezătoare decât oricând, o parte a ei e ignorantă și lipsită de respect față de celălalt. Tinerii sunt mult prea încrezători în steaua lor, nu cred în experiențele negative ale celor ceva mai în vârstă decât ei, de obicei nu ascultă de nimeni și inevitabil, în cele din urmă, vor suferi eșecuri pe care nu le vor putea gestiona decât trăindu-le dramatic… ”Școala lui Cătălin” merge cât merge, dacă merge, iar tinerețea se dovedește a fi un refugiu neîndestulător. Fiecare e cu talanții lui pe care încearcă să-i valorifice cumva în societate spre succesul propriu, dar nu de puține ori, fie și numai ca un simplu intermezzo, se așterne singurătatea care e hâdă și de nesuportat, care nu e acel gen de singurătate auto-impusă, de înstrăinare voluntară temporară cu scopul de a te regăsi sau a te reinventa și care are rațiuni spirituale și cathartice… Acel gen de singurătate e sfâșietor tocmai pentru că nu are nicio ancoră sau scuză și e cauzată de erorile și vinovățiile cumulate ale persoanei respective sau de relațiile histrionice interumane. Emil Cioran spunea că ”singurătatea este opera de convertire la tine însuți”…

Îmi doresc un an dominat de pacea mondială și un nou ”cincinal” cu descoperiri epocale în fiecare domeniu, benefice fiecărui om… Mă străbat și grijile uneori, atât cele strict personale, cât și cele naționale și internaționale. Motivele sunt numeroase și serioase. Nu este simplu, dar sunt un optimist moderat și realist, aș spune… Pentru a mă fortifica, am urmărit concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena, considerat excepțional, purificator și de bun augur… Contrariat uneori și nemulțumit de unele evoluții din lumea noastră, îmi vine în minte un vers al lui Teognis ( sec. VI î.e.n. ): ”Kyrnos, cetatea-i aceeași, doar oamenii-s alții. Pe vremuri/ Nu-ncumetau judecăți, legile nu le știau./ Se-nfășurau în cojoace din piele de capre și hrana/ Cât mai departe de-oraș, slobozi ca cerbii, și-o luau./ Astăzi sunt ei cei de viță, stăpânii, iar toți cei de neam s-au/ Ticăloșit. Mai înduri, Kyrnos, tot răul să-l vezi?/ Unii pe alții se-nșală și joc își bat unii de alții,/ Nedeslușind pe cei răi, nici pe cei buni nu-i cunosc”…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

înviorat de o speranță

înviorat de o speranță

e toată lumea iar a mea…

plutesc ușor, plin de viață,

înviorat de o speranță…

pare a fi spre dimineață,

iar duhul miluit de-o stea,

înviorat de o speranță

e toată lumea iar a mea…

Vă doresc o lună Ianuarie 2026 minunată și prosperă, un An Nou 2026 Fericit, plin de realizări și inspirație, cu multă sănătate și prosperitate … !

”Welcome, December”, ”Scuturi împotriva violenței”, spiritul ecumenic și despre ideologi și ideologii … !

Un final răcoros de Noiembrie 2025, cu ploi dense și nori groși, cu nopți reci și umede specifice toamnei târzii și un debut de Decembrie 2025 ceva mai glacial decât al lunii anterioare, dar promițând multe, multe surprize… Micile mele activități prin grădină și prin curte s-au încheiat pentru acest an și aștept cu emoție sărbătorile de iarnă. Cred că spiritul acestora ne va menține pe toți optimiști și sper că ne va face mai buni și mai atenți. Vom trece pe sub aceste arcade anuale, devenite multimilenare, spre noul an cu gânduri și speranțe înnoite și având în minte urarea ”cele rele să se spele, cele bune să se-adune!”. Luminițele, beteala, cetina ne colindă deja, iar târgurile de Crăciun au început să se deschidă rând pe rând în orașele țării… Oamenii trăiesc momentele cu seninătatea de odinioară, dar buzunarele sunt în multe situații tot mai subțiate. Tradiția sărbătorilor pare a umbri cu totul semnificația spirituală a momentului anual…

M-am aflat majoritar la domiciliu, dar săptămânal am ieșit pe la oraș… Instituția muzeală a găzduit numeroase evenimente ( expoziții de pictură, activități pentru copii, etc ), dar cel la care am participat de această dată a fost un eveniment care propunea evoluția loteriei mioritice din secolul XIX până în zilele noastre. Norocul spun unii că ți-l poți face singur, alții că e rara avis… Cert e că toți ne dorim să fim lipsiți de ghinion, să fim protejați de bunul augur. Unora însă le surâde trifoiul cu patru foi sau zeița Fortuna sub diferite forme… Loteria e doar una dintre formele prin care șansa înclină balanța în favoarea unora în timpul vieții. Din timpuri străvechi, unele categorii de persoane au fost obsedate de visul câștigului fie la jocuri de noroc, fie la loterie… Aceștia au chiar un ethos propriu, crezând în magie și noroc, uneori mizând peste măsură. Începutul istoricului loteriilor, la scară națională, spun persoanele documentate că ar fi avut loc din rațiuni caritabile pe la începutul secolului XIX, existând bilete păstrate atât în principate, cât și în Transilvania… În perioada interbelică mizele s-au reluat, iar ulterior în perioada comunistă loteria a oferit oportunități pentru jucători, inspirându-se din noile practici și metode internaționale. Îmi amintesc ”loz în plic” și ”pronosport”… Am tras vreo 3-4 lozuri în copilărie, iar o dată am câștigat 10 lei… În contemporaneitate oferta e deosebit de diversificată. Din păcate, studiile arată că foarte puțini câștigători știu să folosească corespunzător câștigul obținut. De regulă, ei pierd în timp destul de scurt câștigul, fără prea mari beneficii, totul reflectând o lipsă acută de educație financiară… Rețin că tot în copilărie am aflat într-o cultură de lucernă a familiei un trifoi cu șase foi și nu mi-a venit să cred. L-am conservat o vreme, dar apoi s-a pierdut… E adevărat că în toate trebuie și un dram de șansă. Seneca era însă convins că doar cei bine pregătiți pot beneficia de noroc: ” Norocul e ceea ce se întâmplă când pregătirea întâlnește prilejul”…

În apropiere, biblioteca județeană a propus un maraton #FărăViolență ! Ziua Mondială de Prevenire a Abuzului și a Violenței împotriva Copiilor a fost marcată prin lansarea unei platforme, a unui ghid și a inițiativei ”Scuturi împotriva violenței”, desene realizate de elevii școlilor participante. La lansare au fost prezente asociații locale, reprezentantul inspectoratului școlar județean, copii și profesori din peste douăzeci de școli și reprezentanții bibliotecii județene. Violența împotriva copiilor îmbracă forme diverse, din familie și școală până pe stradă și în societate. Un subiect atât de sensibil ar trebui să fie studiat mai intens de către specialiștii în educație și psihologie… Printre părinți opiniile sunt împărțite, printre profesori tot așa. Din fericire, nu putem discuta de o violență generalizată împotriva copiilor în România, dar există peste tot zone cu pungi ale sărăciei și școli care au un specific care ilustrează indici crescuți ai violenței domestice și școlare. Mai există încă și profesori care se cred de drept divin și care practică ”altoirea” rodului… Într-o lucrare a sa, Isaac Asimov spunea:” Violența este ultimul refugiu al incompetenței”…

La aceeași instituție, un eveniment recomandat de reprezentanții revistei Familia a adus în fața publicului pe politologul Cristian Preda. El a conferențiat despre ideologii și ideologi în România și a lansat un volum cât patru volume ( aproape o mie de pagini ). Viața politică afectează într-un mod nesănătos toate domeniile și, din nefericire, România nu are un habitus democratic pronunțat și nici o cultură politică anterioară sau actuală. În aceste condiții, multe s-au realizat după ureche în perioada post-decembristă și după tipare autoritariste. Sorții însă ne-au fost favorabili, dacă tot pomeneam de noroc anterior, și Occidentul ne-a tolerat și ne-a lăsat ușile deschise… Orice țară e însă ca o orchestră fără dirijor în lipsa unor lideri autentici, validați și vizionari. Fiecare societate e calamitată și compromisă atunci când se impun dictatori sau lideri carismatici exotici și autoritari… La fel, cred că ideologiile extremiste, de stânga sau de dreapta, sunt deosebit de periculoase și nu sunt o soluție, în niciun caz… Un lider providențial poate fi considerat și Solon. De oameni ca el are nevoie fiecare stat în momente de răscruce. Aristotel, în Etica Nicomahică, spune despre el astfel: ”Solon, datorită familiei din care se născuse și mulțumită faimei de care se bucura, se afla în rândurile fruntașilor cetății. Prin averea și prin înfăptuirile sale însă, putea fi numărat printre oamenii de mijloc. El punea întotdeauna pe seama bogătașilor vina dezbinărilor dintre cetățeni. Ajuns în fruntea statului, Solon a eliberat poporul – atât pentru acea vreme, cât și pentru mai târziu – oprind să se facă împrumuturi chezășuite cu persoana debitorului. Întocmi legi și desființă datoriile între particulari sau față de stat, realizare căreia i s-a spus ”descărcarea sarcinilor” – întrucât datornicii parcă își aruncau sarcinile”…

Cu gândul și speranțele îndreptate către descoperiri cosmice epocale, am putut urmări ceva teluric, dar cu semnificații cosmice: vizita Papei Leon XIV în Turcia. Am putut vedea un papă desculț într-un lăcaș de cult deosebit de vechi, o întâlnire după șaptesprezece secole între catolici și ortodoxi cu mesaje cordiale rostite de înalții lor reprezentanți și întâlnirea papei cu ortodoxii armeni… A fost cu adevărat unic, iar momentele realmente înălțătoare! Respectul și smerenia arătate de liderul catolic lumii musulmane a fost impresionant și ar putea contura un spirit ecumenic sincer și util tuturor… De asemenea, se pare că marea schismă din 1054, care fusese oarecum anunțată cu multe secole înainte prin tensiunile dintre Constantinopol și Roma, se va încheia, total sau parțial, printr-o frățietate între catolici și ortodoxi…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

Tu, Doamne, Isus Hristoase !

Tu, Doamne, Isuse Hristoase

absolvă păcatele noastre…

Alungă tentații mieroase,

Tu, Doamne, Isuse Hristoase…

Solului dă roade mănoase,

Omului – aripi măiastre…

Tu, Doamne, Isuse Hristoase

absolvă păcatele noastre…

Vă doresc o lună Decembrie 2025 feerică, divină și prosperă … !