Un final de Septembrie 2026 răcoros, în care toamna s-a simțit în fiecare dimineață și noapte, cu câteva ploi care au părut că au rupt blestemul secetei, și un început de Octombrie 2026 care poate lăsa impresia unei toamne lungi sau poate descumpăni cu temperaturi ceva mai scăzute. Am cules și mâncat piersici și prune, am reușit să adun de prin curte strugurii pentru must și pentru puțin vin… Merele gutui s-au situat în prim plan atât pentru compot, cât și pentru câte un suc revigorant. Natura face pași mici, dar siguri, spre regresul autumnal. Echinocțiul de toamnă a dat și el tonul toamnei astronomice, anunțându-ne pe toți și cerându-ne să ne pregătim corespunzător. Rândunicile se pregătesc de plecare, iar zburătoarele locale sunt tot mai puțin active. Porumbei, guguștiuci și vrăbiuțe înnoptează de ani de zile prin ascunzișurile anexelor sau prin pomii fructiferi, fiind obișnuiți, aș spune, cu prezența umană și cu animalele domestice…

Am încercat să mă bucur cât mai mult de fiecare zi sub soare în această perioadă, am concretizat, în sfârșit, câteva capitole la două volume la care m-am gândit de multă vreme, dar am tot amânat… Mi-am propus să fac mai multă mișcare și să fiu mai atent la lucrurile din jur. Am reflectat la faptul că am intrat în al cincizecelea an de viață, că m-am născut într-o zi de sâmbătă… Nu oricare sâmbătă, ci cea de dinaintea anului nou ebraic ( laic ), ( Roș Hashana ). Ce ciudat sau ce interesant… ! Fără o apartenență etnică sau religioasă la această etnie, pot să spun că le port un respect neprefăcut și că sunt impresionat de cultura și religia ebraică și de realizările intelectuale ale evreilor de pretutindeni… În ton cu constatările mele, manifestările comunităților ebraice din România, din Israel sau de pe restul mapamondului au erupt promovând zilele culturii ebraice și luând fața, aș spune, altor evenimente ale etniilor germane, slovace sau maghiare. E poate doar o problemă de promovare, pe unii a început să îi deranjeze. Nu subscriu nici rumorilor, nici răutăților. Din toate evenimentele culturale putem învăța și ne putem îmbogăți spiritual și cultural. E de deplâns însă atunci când se formează bisericuțele și când totul devine recurent… Așadar, și eu mi-am dorit să particip măcar la unul dintre evenimentele regalului ebraic de la Oradea. Ceea ce am reținut eu e că biletul e gratuit, dar nu am reținut că trebuie obținută o invitație la ele din partea organizatorilor. M-am prezentat așadar la un eveniment în care renumita Maia Morgenstern presta într-o piesă de teatru a lui Ion Pribeagu. Dar, ce să vezi?! Fără invitație, sorry, nu se poate intra… Totul însemna timp pierdut, pregătire, așteptare pentru a veni la eveniment, etc. Mai existau doi amici în aceeași situație și așteptam fără speranță în fața sinagogii care găzduia evenimentul. Șansa mi-a surâs, o … ”pilă” neașteptată… O veche profesoară de engleză care mă cunoștea ca fost profesor și autor, m-a observat și a cerut invitație de la evreica care-i fusese elevă. Așa am reușit să intru. Dar intrarea a venit la pachet cu obligativitatea de a ciocni și a bea un pahar de vin. Doar că eu ciocnesc, dar nu beau la comandă. Paharele mele de vin într-un an pot fi numărate pe degetele de la o mână. ”Mic și-al dracu” s-a jucat în aplauzele publicului. Doar eu am fost puțin mai îmbujorat de la păhărelul de vin rose… Probabil că sinceritatea și naturalețea stau după paravanul uni păhărel de vin validând observația antică:” in vino veritas”…


Un eveniment la Universitatea Partium din Oradea, la care au conferențiat mai mulți profesori, m-a adus printre oamenii din public deoarece mi-am dorit să îl susțin pe istoricul orădean Janos Fleisz, profesor și doctor în istorie și renumit arbitru internațional de șah. Dumnealui a lansat chiar atunci o sinteză a istoriei orașului Oradea, în limba maghiară, aducând contribuții și o reamintire a frumoaselor realizări ale comunității umane de pe malul Crișului Repede. Deși evenimentul a avut loc în mediul reformat, au conferențiat și romano-catolici, au putut participa membrii ai tuturor cultelor religioase sau ai spectrului laic într-un spirit ecumenic și altruist. La circa o săptămână distanță m-am întâlnit absolut întâmplător în oraș cu Janos Fleisz și, deoarece a avut puțin timp liber, ne-am îndreptat către parcul orădean de pe malul Crișului Repede unde s-a amenajat recent un spațiu de circa 10 metri pătrați în care o tablă de șah e desenată și piesele de șah de dimensiunea unei jumătăți de metru sunt prezente și invită jucătorii, trecătorii sau pasionații la o partidă de șah, la o experiență în acest mediu sau la un selfie memorabil. Evident, nu am ratat ocazia de a-l fotografia pe distinsul meu prieten în acest decor șahistic, septuagenar fiind acum, care mi-a mărturisit că l-a arbitrat chiar pe Richard Rapport și că le-a admirat crescând, în urmă cu zeci de ani, chiar pe surorile Polgar, renumitele jucătoare de șah feminin de origine maghiară. Putem spune astfel că șahul e regele jocurilor și sporturilor…

Aflat din când în când pe la biblioteca județeană, am putut rememora zestrea salontană privind cărțile vechi pe care biblioteca le-a putut salva din fericire. O expoziție îngrijită de cercetătorul și bibliotecarul Silviu Sala a etalat cărți de secol XVIII – XX din Salonta aflate în patrimoniul bibliotecii județene. E o adevărată minune că ele au rezistat până în zilele noastre în condițiile vitregi care au avut loc în Transilvania în ultimele secole… Evident, ele sunt majoritar spre exclusiv de factură religioasă ( reformată, romano-catolică ). Nu am văzut în expoziție carte aparținând lumii ortodoxe, nu pentru că ele nu ar fi existat, ci pentru că, cel mai probabil, ele nu au supraviețuit, fiind foarte puține exemplare salvate la nivel național care au fost tipărite din inițiativa clerului ortodox. Atunci când rolul cărții nu este înțeles sau când tainele ei sunt însușite pentru scopuri meschine, cartea, științele transformă insesizabil oameni precum zeița din Odiseea:” Ieșind zeița-ndată le deschise/ Lucioasă poartă și-i pofti năuntru./ Ei toți prostește după ea intrară/ Și numai Evriloh rămase afară./ Temându-se de-o cursă. Pe tovarăși/ Zeița-i duse-n casă, unde-i puse/ La rând să șadă-n scaune și jețuri/ Și-apoi le pregăti o torocală/ Cu vin de Pramne, și-n mâncarea asta/ Amestecă și farmece cumplite/ ca ei să uite țara lor cu totul/ Și după ce le-o dete și-o-nghițiră,/ Ea repede-i bătu apoi cu varga/ Și-i duse și-ntr-o cocină-i închise/ Și porci erau cu fața și cu glasul/ Cu părul și cu trupul, dar la minte/ Erau întregi întocmai ca nainte” ( Odiseea, Cântul X)… Referitor la rolul cărții în istorie, aș evidenția un aforism personal:” Cartea a făcut diferența dintre Preistorie și Istorie. A ucis balauri și a înnobilat eroi…”


Aș dori să închei cu un triolet personal:
cad frunze…
cad frunze, a venit toamna
nostalgic sunt, mă plimb prin parc…
mă știu acum soarele, luna
cad frunze, a venit toamna…
diafan joacă lumina,
pe arca vremii mă îmbarc…
cad frunze, a venit toamna,
nostalgic sunt, mă plimb prin parc…
Vă doresc o lună Octombrie 2026 luminoasă și răcoroasă, benefică și inspiratoare … !

















































