“Ondine”, Oraşe-Magnet, Reforma 500, Pax Americana !


Toamna pare a se regăsi în tot ceea ce ne înconjoară în acest sfârșit de Septembrie 2017 și început de Octombrie 2017. Este una blândă însă, cu zile în care razele distante și reci ale soarelui ne mângăie sau cu ușoare ploi răzlețe. Grădinile își devoalează roadele, iar gutuiul încărcat din curte răspândește o ușoară mireasmă de prospețime. Deplâng soarta celor care au avut de suferit din cauza capriciilor meteorologice ( în special în Transilvania ).

 

La Biblioteca Județeană Gh. Șincai Oradea un club de lectură numit Synesthesia reunește lunar câțiva pasionați de literatură universală. Deși am dorit de foarte mult timp să particip nu am reușit din diferite motive. Acum însă nu am putut să rezist. Ultimele două întâlniri au propus două lucrări atât de interesante încât puteau sensibiliza și fascina pe oricine. Întâlnirea la care am participat propunea lucrarea Ondine a lui Fr. de la Motte Fouque. Legendele scandinave și germanice menționează aceste făpturi ca fiind proprii apelor și pădurilor. Ondinele, genii, zâne ale apelor, deosebit de seducătoare fac parte dintr-o lume intermediară. Subiectul a fascinat de-a lungul timpului scriitori, muzicieni, pictori. Au apărut povestiri fantastice, librete, picturi care încercau să ilustreze această lume onirică a fabuloaselor ondine. În povestirea de față ondinele se prezintă ca expresii ale naturii, ființe pe cât de interesante și misterioase, pe atât de tainice și solitare. De remarcat este faptul că ele se percep oarecum captive și doresc să evolueze în forme superioare sau fizice. Atras de acest gen fantastic care nu este deloc străin lumii germane, sunt uluit de imaginația scriitorilor germani ( în special romantici ) printre care m-a impresionat E.T.A. Hoffman. La fel, mitologia nordică, cred eu, ar trebui reconsiderată și revalorificată, deoarece conține numeroase personaje și subiecte deosebit de fascinante, fabuloase. Participanții la întâlnire au fost deosebit de puțini, dar devotați. S-a putut servi ceai, cafea, fursecuri, fructe. Discuția anterioară a propus lucrarea lui Lisa Strome – “Fata cu fragi”, o poveste de viață și iubire deosebit de pasională și cu descrieri emoționante. Autoarea de origine norvegiană relatează în acest roman de debut, dincolo de subiectul principal deosebit de atractiv, despre societatea norvegiană de la sfârșitul secolului XIX.

  

Majoritatea populației este atrasă în special de marile metropole pentru oportunitățile pe care acestea le pot oferi. Metropola este adevărat că deține acest atribut al intensificării și valorificării superioare din toate punctele de vedere. În același timp, marile aglomerații urbane comportă și unele inconveniente: aglomerația, tendințele anarhice, datorită unui flux intens există riscul de a risipi și banaliza unele resurse materiale, financiare, umane. O asemenea dezbatere necesită cunoștințe vaste, deși există numeroși novici care emit păreri fără nicio jenă. Din fericire au început să apară studii economico-financiare, socio-demografice pertinente care prezintă și dezbat multidisciplinar evoluțiile urbane. Aceste materiale de care era mare nevoie și înainte sunt deosebit de folositoare, constituind un punct de plecare pentru orice dezvoltare urbană și investiție, fiind adevărate diagnostice ale unui moment și prognoze ale unui viitor apropiat sau mediu. În Sala Mare a Primăriei Oradea a avut loc evenimentul “Orașe Magnet – Cazul Oradea” susținut de către experți seniori ai Băncii Mondiale ( Marcel Heroiu și Marius Cristea ). O prezentare exhaustivă sub toate aspectele posibile care a dorit să sintetizeze evoluțiile și eventualele amenințări sau situații critice care se regăsesc în orașele din România. Orașul Oradea a fost folosit ca model de oraș-magnet în ultimul deceniu cu unele mențiuni și precizări. Există într-adevăr aspecte asupra cărora trebuie să se reflecteze, dar cred că în momentul de față orașul Oradea este mai aproape de Cluj-Napoca sau Timișoara decât a fost vreodată ( cu excepția unor momente din Evul Mediu ). A surprins pertinența și exactitatea informațiilor acestor studii, deoarece personal am citit suficiente studii, inclusiv economice, care nu reflectau realitatea. Evenimentul a beneficiat de un public consistent și onorant ( printre personalități: primarul orașului, vice-primari, deputați, universitari, oameni de afaceri). Am constatat că orașele Transilvaniei prosperă, deși faptul că nu facem parte din spațiul Schengen sau din zona Euro ne afectează într-un mod nemeritat în privința dinamicii mediului de afaceri. Cred că Oradea este un oraș suficient de cosmopolit și atractiv în momentul de față și promițător pentru evoluții chiar spectaculoase în viitor.

  

Înălțător de-a dreptul pentru acest an este sărbătorirea a 500 de ani de la marea Reformă Religioasă ( 1517-2017). Reforma Religioasă a avut numeroși precursori. Din interiorul scolasticii medievale s-au maturizat constant începând cu secolul XII mai multe personalități marcate de spiritul universitar sau chiar prelați care au criticat tarele și practicile religioase ale timpului în ciuda persecuțiilor. Aș enumera succint pe cei mai celebri: Dante,Divina Comedie; Toma D Aquino, Summa Theologica; John Wicliff, Jan Hus. În secolul XVI, Martin Luther a reușit o mobilizare fără egal la nivel european din fundamentele căreia se revendică întreaga comunitate protestantă și neo-protestantă a zilelor noastre. Cele 95 de Teze au devenit celebre, mărturisind peste secole.Răspândirea reformei religioase s-a realizat la scara întregului continent european, regăsindu-se deosebit de timpuriu și în Transilvania în interiorul comunităților maghiare și germane. Familii deosebit de renumite, nobile au subscris ideilor reformatoare. Reforma religioasă a fost îmbrățișată chiar de principi ai Transilvaniei sau consoarte ale acestora. Deosebit de celebru este cazul lui Lorántffy Zsuzsánna ( 1602-1660), principesa consoartă a Transilvaniei prin mariajul cu Gheorghe Rákóczy I. Ea a reușit sprijinirea a numeroase programe umanitare și educaționale în Transilvania și la Oradea, inclusiv pentru populația de etnie românească. Răspândirea tiparului a condus la o comunicare mai bună. Dacă într-o primă fază putem spune că reforma religioasă a produs o segregare duală la nivel european și a devenit o sursă permanentă de conflicte sângeroare reciproce ( catolici-protestanți, protestanți-catolici, [iezuiți-hughenoți] ), putem aprecia că a impulsioanat întreaga societate medievală europeană, obligând chiar Biserica Catolică la Contrareformă și la forme arhitectonice noi ( barocul ). Din fericire, în ultimele decenii disputele s-au menţinut doar în plan dogmatic, strict teologic, un spirit ecumenic ( în sensul bun al cuvântului) instalându-se la nivel european, fără precedent. Fapt important, prin Papa Ioan Paul al II-lea Biserica Catolică şi-a cerut oficial scuze în faţa umanităţii pentru ororile comise ( tardiv, dar esenţial). În fine, poate la acest ceas aniversar de excepţie ( jumătate de mileniu) se vor găsi resursele interioare pentru o primenire spirituală generală la nivel european, un spirit general integrator, incluziv, constructiv, tolerant.

La nivel internaţional un spectru îngrijorător trenează. Un posibil conflict mondial generat de imaturitatea şi iresponsabilitatea Coreei de Nord este în măsură să ne alarmeze. S.U.A. , cel mai evoluat stat al planetei şi cel mai responsabil, trebuie să facă faţă şi acestei provocări. Sunt convins că Pax Americana va reuşi să stabilizeze situaţia. Uitându-mă printre cursurile obţinute, găsesc chiar un curs de Leadership absolvit emis de Universitatea din Harvard, fapt care mă bucură şi cred că S.U.A. va fi responsabilă şi prudentă, dar fermă în decizii.

Vă doresc o lună Octombrie de nota 10, ideală, însorită şi lipsită de griji !

 

 

 

 

 

Advertisements

“Verticalități în alb și negru”, “Credință și rațiune”, “Sindrom 40”, Ziua Limbii Române !


Un debut timid de toamnă menit să ne mai răcorească puțin după o vară dominată de arșiță. Personal, mi-aș dori ca această regină a melancoliilor să fie cât mai lungă. Frunzele și florile pălesc ușor, fiind destul de năucite, iar firele de electricitate aliniază înduioșătoarele rândunele care se consultă în privința viitoarei peripeții către zări cu temperaturi mai australe.

  

Ușor indispus, poate și din cauza interactivității și flexibilității din jurul meu, am petrecut multe zile acasă unde ceaiurile, rareori o cafeluță cu lapte, mi s-au destăinuit dimineața și au dorit să mă remonteze. Câteva postări zilnice pe un blog secundar personal pe care doresc să-l remodelez m-au preocupat și pot să spun că m-au înduioșat, de asemenea, cei trei boboci de gâscă ( doar trei anul acesta) ai mamei, atât de cuminți încât pot fi mângâiați și alintați, deși acum sunt destul de mari. Bineînțeles, preocupat cu adevărat am fost ( dincolo de situația personală, nu prea roză) de agenda națională și internațională care dă în continuare suficienți fiori. Terorismul sau acțiunile personale ale unor dezaxați mintal au înroșit marile capitale și orașe ale Europei ( Barcelona, Bruxelles, Paris, Londra). La Barcelona dimensiunea situației a devenit atât de amplă și îngrijorătoare încât a necesitat ieșirea în stradă a peste o jumătate de milion de demonstranți împreună cu regele Felipe. Un fenomen necicatrizat, de neînțeles (oare?), care are țintă expresă Europa, persistă. Relații mafiote și eterna problemă a rinocerilor (ionescieni). S.U.A. a fost traversată de o eclipsă totală de soare care atras atenția multor specialiști și a sensibilizat sau mobilizat un segment important al populației. Imaginile eclipsei au fost fabuloase, iar presa relata despre efecte nedorite ale acesteia care doar la americani puteau fi atât de majore: panică, iritații oculare, campinguri ( observatoare ) abandonate și dezolante. România rezistă încă, deși parcă se pregătește ceva, iar polemica ( cultă ) A. Pleșu – K. Hunor ar necesita dezbateri mai ample, dialog mai consistent.  În fine, doar câteva gânduri !

În zilele petrecute prin urbe am încercat să revăd orașul cu vechi și nou. Vorbesc despre Oradea care se găsește în transformare și sper să poată menține ritmul și să reziste provocărilor. Deși nu prea mă dau banii afară din casă (recunosc) poposesc prin câteva locuri bine cotate ale orașului. Vă recomand, spre exemplu, cafeneaua Ristretto unde în această vară am consumat de câteva ori limonadă, smoothie sau capucino de bună calitate. Îmi place să cred că nu întâmplător se găsește lângă Librăria Humanitas unde de asemenea se pot consuma ceaiuri bune, dar aruncați privirea și pe la cărți. Îi acord credit lui V. Hugo : “Cărțile sunt prieteni reci, dar siguri”. Bineînțeles se pot aduce numeroase obiecții, ele ne avertizează, ne formează în lipsa chiar a unor înclinații deosebite, dar odată însușite cunoștințele și conștientizând complexitățile devenim uneori apatici și nefericiți. În mare măsură însă e doar starea de dinaintea depășirii unui prag care părea insurmontabil. Mă convinge un pasaj din “Elogiul nebuniei” al lui Erasmus din Rotherdam, umanist de dimensiune mondială:“Parcă-i aud deja pe filosofi împotrivindu-se: “Dar nefericirea înseamnă să fii prost, să trăiești în greșeală și neștiință”. Însă, prieteni, acesta este omul. Căci nu văd de ce i-ați zice nefericită unei ființe care trăiește potrivit cu obârșia, creșterea și firea sa. Nu este aceasta legea a tot ce există? Nimeni care nu iese din starea sa naturală nu poate fi nefericit, altfel s-ar putea spune că omul este de plâns că nu poate zbura ca păsările sau merge în patru labe ca dobitoacele, sau că pe fruntea lui nu cresc coarne ca ale taurilor. Tot așa un cal ar fi nefericit pentru că nu știe gramatică și nu înfulecă prăjituri, iar soarta taurului ar fi jalnică, neputând el deprinde niciuna din învățăturile Academiei”.

  

Am participat la un eveniment deosebit de important găzduit magistral de Salonul Ratio&Revelatio. Mihail Neamțu a venit la Oradea propunând o dezbatere deosebit de amplă și complexă care cuprindea practic toate fațetele societății românești actuale ( social, politic, economic, cultural, religios-filosofic). “Verticalități în alb și negru” s-a desfășurat sub auspiciile unui discurs complex și pretențios al marelui om de cultură și gânditor care este Mihail Neamțu. Tânăr și implicat chiar și în politică, el a reușit să se afirme în cadrul restrâns al profesioniștilor români care sunt sensibili la religie, filosofie și dialog social, deși are chiar și câțiva cârcotași. A reușit să contureze câteva idei privind și educația, domeniu pe care îl stăpânește la fel de bine. De verticalitate are nevoie bineînțeles întreaga societate românească, dar ea nu se poate impune decât prin voință și printr-un catharsis general, altfel verticalitatea este o floare de colț solitară observabilă în anumite condiții și momente istorice la un număr de populație care variază între un milion și zece milioane de locuitori. Evenimentul a prilejuit lansarea cărților proprii ale lui M. Neamțu la Oradea dintre care am achiziționat : “Credință și rațiune”. Cartea m-a impresionat prin dialogul antrenant dintre autor și marile personalități intervievate. Ideile dezbătute și profunzimea abordărilor o recomandă cu atât mai mult cu cât ea beneficiază de recenzia lui Teodor Baconschi care își exprimă opinia inclusiv asupra titlului atât de vehiculat încă din epoca medievală:“Tema ratio et fides  comportă multiple armonice: intelectualism vs pietism, elitism vs religiozotate populară, culturalism vs mistică (supra)naturală, autonomie vs teonomie, scientism vs intuiționism, cunoaștere pozitivă vs cunoaștere apofanică, empirism vs spiritualism, progresism vs fundamentalism etc.”. Am avut șansa să adresez chiar întrebări în condițiile în care evenimentul a fost televizat, iar eu am fost luat pe nepregătite, neavând întrebări pre-pregătite. Mi-am dorit un dialog și nu am adresat întrebări seci, dar parcă vocea nu a fost cea personală datorită elementului surpriză și a ușoarelor emoții. Am revăzut înregistrarea pe youtube și sunt mulțumit pe trei-sferturi în privința prestației personale. M. Neamțu a continuat cu lansarea cărții “Fenomenul Trump” la Primăria Oradea, dar din păcate nu am participat.

    

Interesat de poezie, m-am străduit să abordez genuri mai pretențioase ale acesteia: sonet, glosă, haiku. Singura glosă proprie de până acum am dedicat-o (Zilei) Limbii Române ( 31 August). Sper să evoluez cât mai mult prin concretizarea mai multor poeme, deoarece ideile nu îmi lipsesc, iar compunerea lor deconectează și are un efect terapeutic. Nu-mi vine să cred cum a trecut timpul. Peste o săptămână împlinesc patruzeci ( 40 ) de ani și nici măcar nu îmi dau seama cum ar trebui să sărbătoresc momentul celor patruzeci de toamne. Poate îmi dați dumneavoastră o idee, cine știe?! 

Vă doresc o lună septembrie 2017 pe care să o valorificați la maxim, prosperitate, beatitudine !

 

 

“De la Pământ la Stele”,Astroclub,”Contrast în 4″ ,”Jucătorul de șah”!


Într-un sfârșit de Iulie 2017 și început de August 2017 ne străduim să rezistăm temperaturilor demne de cartea recordurilor. Razele astrului parcă și-au dublat forțele și nocivitatea. Nu aș fi crezut că avertizările ecologiștilor nu sunt cosmetizate și că își vor dovedi atât de repede observațiile, deși i-am sprijinit de fiecare dată când am avut ocazia. Trebuie să rămânem optimiști, totuși, și să fim convinși că în cele din urmă obiectivele majore comune vor triumfa.

 

Marcat de caniculă am traversat o perioadă de ușoară indispoziție și absolvit fiind de orice responsabilități prin grija altora am adormit târziu în noapte și m-am trezit dimineața târziu. De vreo două săptămâni aproape că nu am mai gustat dimineața ca dimineață, aerul proaspăt și înmiresmat, răcoros și umed al acestora. Încercam să-mi verific prospețimea mintală și strategică prin jocurile de șah online la care participam zilnic. Acest joc atât de interesant poate să-ți sufere datorită unor factori externi chiar dacă experiența proprie este acum notabilă. Procentul victoriilor îmi este favorabil până acum, dar ar putea fi îmbunătățit. Consider că acest joc poate oferi o ordine, igienă și stabilitate mentală și psihică care fortifică și mobilează individul. O povestioară intitulată “Jucătorul de șah” a lui Stefan Sweig istorisea o întâmplare care se desfășura pe un vapor. Mai multe persoane pasionate de șah, dar de diverse profesii au convins cu mare dificultate campionul mondial de șah să joace cu ei. Un necunoscut a încercat să indice câteva mutări excepționale grupului pasionat împotriva marelui campion. În cele din urmă necunoscutul este pus în fața marelui campion care pierde prima partidă și începe să nu se mai simtă în largul lui. Incredibilul se produsese: un necunoscut care nu mai jucase șah de zeci de ani învinsese un campion mondial. Revanșa s-a consumat cu o eroare a necunoscutului. Povestioara este deosebit de interesantă și atrăgătoare.

Într-o anumită măsură cu toții sunt în concediu în această perioadă. Marea parte a populației este însă vizibil deprimată. Ajuns în una dintre zile la Oradea am vizitat o expoziție de artă contemporană în Cetatea Oradea pentru a urmări care sunt trendurile sau ce gen s-au decis autorii să redea. De regulă, autorii expun singuri, dar ineditul situației făcea acum ca patru artiști să expună propriile pânze în cadrul unei expoziții intitulată sugestiv: “Contrast în patru”. Deși pânzele abordau genuri ca mineral, metamorfoze, citadin, natură, abstract, cred că am devenit eu prea pretențios, deoarece nu pot să spun că am fost complet satisfăcut. Thierry de Duve spunea despre cuvântul artă că reprezintă un semn, un consens, o “metaforă a înțelegerii dintre oameni- una dintre cele mai eminente pe care le-a produs omenirea”. Încercând o analiză M. Heidegger constata:“Artistul este originea operei. Opera este originea artistului. … Cromaticul este propriu tabloului”( M. Heidegger,Originea operei de artă). Din nefericire, în ciuda unor realizări impresionante, grotescul social lasă urme în fiecare domeniu. Precum într-un bal al condamnaților ( spânzuraților ) rimbaudian, dintr-un bovarism de dimensiuni fenomenale sau dintr-o esență a luptei generațiilor identică cu esența învățăturii desprinsă din “elixir de viață lungă” al lui H. de Balzac, absolut toate detaliile din societate tind să se sedimenteze, iar amploarea situațiilor îngrijorătoare este fulminantă.

   

În puținele zile când m-am găsit prin oraș am trecut de fiecare dată câteva ore pe la biblioteca județeană unde un grup mai consecvent al unor absolvenți de la drept și studenți de la medicină se pregătesc în diferite faze ale evoluției personale. Câțiva dintre ei mă salută, am purtat și câteva discuții cu ei încercând să-i sfătuiesc pe cât este posibil. Atunci când nu îmi pun lap-topul pentru a fi mai degajat port cu mine câteva mici carnețele și smartphonul.

Datorită unor regretabile suprapuneri nu am reușit să particip la evenimentele majore ale unui club deosebit de interesant care propune activități impresionante atât tinerilor, cât și adulților. Astroclub Meridian Zero a împlinit anul trecut zece (10) ani de activitate și încearcă să pună în valoare tradiția orădeană privind astronomia în Evul Mediu. Aniversarea a beneficiat atunci de participarea unor personalități în plan național și internațional.Deși clubul are întâlniri săptămânale nu aș dori să particip la o întâlnire ordinară. Dintr-o emisiune televizată am înțeles de la organizatori că s-a reușit achiziționarea unor telescoape performante. Trebuie să mărturisesc că mă pasionează și acest domeniu. În clasa a cincea am primit din partea dirigintei și a clasei o cărticică care purta numele “De la Pământ la Stele”. O păstrez încă și poartă dedicația : “La Mulți Ani ! -1987”. Până atunci priveam vara sporadic spre cer și cunoșteam doar Ursa Mică și Mare ( Carul Mic și Mare), dar această cărticică îmi prezenta toate constelațiile din cele două emisfere, distanțele astronomice, aș putea spune că m-a făcut să privesc dincolo de imediat. Îmi sunt atât de comune acum Vega, Hercule, Cassiopeea, Peștii, Dragonul. Îmi amintesc că am încercat să-mi construiesc un telescop atunci după indicațiile din cartea respectivă, dar nu a prea fost o reușită. Am găsit printre rânduri o maximă a lui H. Coandă: “Într-unul dintre brațele uneia dintre galaxii ( printre cele mai mici, poate cea mai mică) se găsește o stea dintre cele mai mici. I se zice <<Soarele>>. În jurul acesteia se învârte o bucățică foarte mică de materie, zisă <<Terra>>. Și, pe aceasta există un infinit de mic viețuitor, zis <<omul>>. În creierul acestuia sunt 10 miliarde de particule, zise <<neuroni>> și una dintre acestea este capabilă să înregistreze și să înțeleagă ce se petrece în jurul ei. Ce mare este omul!”. În ciuda unei societăți lipsită de astfel de perspective în acele timpuri, îmi plăcea să visez la călătorii astrale. Mult mai târziu, nava spațială Enterprise ne fascina prin aspectul și vitezele ei. Optimiștii spun că în câteva zeci de ani o asemenea navă ar fi realizabilă ( cine știe?!).

  

În plan național și internațional putem găsi suficiente motive de îngrijorare. Parcurg informațiile și știrile internaționale și nemulțumirile tuturor oamenilor onești și rezonabili sunt deplin întemeiate. Realitatea nu ar fi dezastruoasă, cel puțin în Europa, dar unele scenarii posibile, pe care credeam că le-am depășit și sunt imposibile, îngrijorează și descumpănesc la culme.

O mică drumeție realizată din dorința de a mă scoate din această hibernare estivală m-a convins că este benefică chiar și o ieșire recreativă de doar câțiva kilometri. Pădurea Cefa este răcoroasă, iar unele luminișuri sunt atrăgătoare. M-am bucurat de compania câtorva căprioare și pe ici, pe colo puteau fi identificate tufe și arini cu fructe de pădure. Din păcate, pădurea este lipsită de vitalitatea de altădată. Revenit în localitate spre seară am mers la alergare pentru a mă meține în mișcare continuă câteva ore, deoarece am observat că asta mă fortifică. Latinii spuneau plini de înțelepciune:“Mens sana in corpore sano”.

  

Vă doresc o lună August 2017 dominată de timp liber, sănătate și prosperitate !

 

“Aliodora”, “Fântâna lui Hermes”,Varietăți Muzicale, “Chestiunea Evreiască”!


Zilele caniculare dintre lunile Iunie 2017 și Iulie 2017 au creat un disconfort termic aproape neegalat pentru majoritatea semenilor, iar acumulările de umiditate s-au transformat în amenințătoare scenarii de furtună cu vijelii și grindină.Asemenea potențial și ipoteză meteorologică este specifică doar lumii ecuatoriale și tropicale, dar au păgubit deja regiuni întinse ale României și Europei Centrale. Din fericire teritoriul Crișanei a fost ferit până acum aproape miraculos, cu unele excepții, de aceste efecte ulterioare ale caniculei.

 (sursa foto: Internet)

La Oradea, în prelungirea corso-ului orădean, s-a reușit amenajarea unei piațete care cel puțin momentan, în armonie cu renovarea clădirilor aflate în proximitate de o valoare cultural-religioasă rarisimă, se raportează la cele mai înalte standarde europene. Așadar, numeroase evenimente culturale și muzicale găsesc spațiul cel mai prielnic aici, iar numeroși cetățeni sau turiști se destind și delectează pe terase sau pe bănci. În urmă cu aproximativ o lună Târgul Gaudeamus a chemat toți iubitorii de carte sub cortul, la propriu, al solidarității și memoriei culturale universale.Vizitatori mulți, cumpărători puțini. În perioada 13-15 iunie, dintr-o inițiativă și intenții aproape exclusiv locale, Școala de Artă Francisc Hubic a pregătit trei seri de concerte în aer liber, în cadrul spectacolului “Varietăți Muzicale”, având ca invitați nume sonore ale muzicii ușoare și culte naționale, aș spune eu. Din păcate stilul critic, zeflemitor, elegant sau educativ al lui H. Moculescu, A. Temișan, Ozanei Barabancea sau al Formației Proconsul nu sunt dintre cele mai apreciate. Au existat însă suficienți iubitori ai genului, iar scena și efectele au fost fabuloase. Fiecare melodie a fost specială și personal parcă am vibrat cel mai mult la melodia: “Hai acasă” interpretată de A. Temișan, cu refren:“Ne așteaptă/Mama, tata,/ Prieteni vechi/Frați și surori”. Pe margini pentru a răcori și impresiona țâșnea ca dintr-un izvor jeturi de apă oblice și verticale precum un vers din Anyte ( sec. III î.e.n.):“Lângă livada cu șuier de vânturi, pe țărmuri cărunte/Chiar la răspântia de drum, Hermes (borna) de piatră mă-nalț./Cei osteniți drumețind, către mine-și îndreaptă popasul./Eu le deschid în izvor apele reci din adânc”. ( Fântâna lui Hermes,IX,314).

 

Anterior acestei serate în aer liber, la doar câteva ore distanță, am participat la o conferință care a avut loc la salonul de carte Ratio&Revelatio intitulată:“România, Germania și chestiunea evreiască, 1940-1944”. Evenimentul a prilejuit lansarea de carte a cercetătorului științific al Institutului de Istorie de la Cluj-Napoca, Ottmar Trașcă, cu titlul:“Diplomați români în slujba vieții”. Relațiile româno-germane au oscilat în anii 30-40, iar România a fost atrasă în mirajul jocurilor de interese și diplomatice ale Germaniei naziste. Deși am mai postat referitor la acest subiect atât de sensibil, am participat deoarece autorul și susținătorul său ( universitarul orădean Mihai Maci) propuneau o dezbatere și analiză de la nivelul celui mai înalt for al dialogului inter-cultural, politic și al relațiilor internaționale: diplomația. Între timp Germania și-a cerut oficial scuze. Mă limitez acum la a condamna ceea ce s-a întâmplat și la a mă declara satisfăcut de faptul că au existat diplomați români celebri care au contribuit la salvarea unui număr impresionant de evrei. Un subiect atât de vast și dureros nu ar putea beneficia vreodată de o atenție sau spațiu suficient. Noi cei de acum nu putem decât să luăm atitudine precum Elie Wiesel:“Știu numai că, fără această mică lucrare, viața mea de scriitor sau viața mea pur și simplu nu ar fi fost ceea ce este: cea a unui martor care este obligat, din punct de vedere moral și uman, să împiedice dușmanul să obțină o victorie postumă, ultima, ștergându-și crimele din memoria oamenilor”(Noaptea).

  

Mă întrebam din când în când cum o mai duce poetul. Citesc poezie de fiecare dată când am ocazia și mă satisfac enorm formele din ce în ce mai evoluate și profunde ale acesteia. Consider poetul un creator care a găsit o formă superioară de exprimare, un creator care lucrează din caolin porțelanuri poleite cu praf magic de stele. În sala festivă a Baroului Bihor a avut loc lansarea unui volum de poezie intitulat: “Aliodora – se lucrează la o altă lume -“ a renumitului poet bihorean, Alexandru Sfârlea. Lansarea volumului a beneficiat de o atenție deosebită având în prezidiu, alături de autor, personalități marcante ale județului: Pașcu Balaci, avocat,om de cultură,poet, Ioan Moldovan, director al Revistei Familia, Dan Horațiu Popescu, prof. univ. dr., Florian Chelu, artist, muzician. Publicul a fost de asemenea unul deosebit de select: poeți, artiști, profesori. Emoțiile au fost amplificate de momentul ales: autorul a împlinit o frumoasă vârstă( 70 de ani), fiind felicitat și elogiat pentru felul său boem de a fi și pentru longevitatea sa în spectrul cultural bihorean. “Ochiul” critic a remarcat o evoluție a poeziei lui Alexandru Sfârlea prin acest volum, fiind remarcate poeziile de dimensiuni reduse, dar profunde. A fost susținut de membrii familiei ( soție,fiice).De fapt, poetul demonstrează că este într-o febrilă căutare, visează la o altă lume, dorește evadarea dintr-o lume compromisă. Se refugiază în propriul ego și își imaginează noul tărâm ( Sfârlesia sau Aliodora,aluzie la Aliodor împărat, Ființele Impos). Unele versuri exprimă regrete, nostalgii, iubiri neîmplinite:“Exprimau sentimente, trăiri,/prin gaura cheii se priveau galeș,/ se sorbeau din priviri/și se făcu târziu și târziul/se sfârșise și el,/ apoi și-au făcut semne de adio/până a doua zi,/când altcineva/a răsucit cheia”(Altcineva). Recenzarea a evidențiat calitățile volumului și abilitățile autorului, fiind menționate și greutățile întâmpinate datorită faptului că se citește tot mai puțin. Personal, în acord cu unele sentimente ale poetului, îmi doresc o altă lume, dar cineva vinovat dorește să trăiască permanent în… “prezentul continuu”, speriat de viitor și cu un trecut mult cosmetizat. Aceștia sunt cu adevărat cineva: anti-eroii! Istoricul și scriitorul P.Cornelius Tacitus spunea încă din antichitate în Dialogul despre oratori:“Deoarece poetul trebuie să închirieze o casă, să facă rost de o sală, să încropească niște bănci și să împrăștie peste tot invitații. Și chiar dacă duce la bun sfârșit recitația, faima ține doar o zi sau două, ca o iarbă tăiată sau o floare ruptă, care se usucă fără să fi ajuns la rodire temeinică deplină. Ea nu-i prilejuiește nici prietenie, nici legături clientelare, nicio amintire trainic rămasă în suflet, precum o binefacere care să fi atras recunoștință, ci urale nestatornice, laude trecătoare și o bucurie ce zboară în altă parte.” (Dialogul despre oratori,IX,3-4.)

   
Vă doresc o lună Iulie 2017 inegalabilă, însorită și răcoroasă, confortabilă !

 

 

 

 

 

 

“Civil-Society”, “Culoare și Simfonie”,Adevăr și Prietenie, Sărbătoarea Cinzecimii !


Luna Mai 2017 s-a distins printr-o generozitate rarisimă sub aspectul temperaturilor și primelor roade ale anului. Fructele de mai-iunie păleau rozaliu în magnificul parcurs către coacere. Cel puțin în această parte a țării toate culturile sunt promițătoare în acest moment când se pot face primele evaluări și estimări. Nu ne rămâne decât să sperăm că Florarul va fi urmat de această lună Iunie 2017 măcar la fel de îmbietoare și promițătoare.

 

Orizontul îndeamnă la visare implicând sub unghiurile deschise sau sub cupola sa un petec de pământ și cer, eter și adieri și nu în ultimul rând oameni. Omul a încercat dintotdeauna să creeze, imite și să se inspire din natură și atmosferă confecționând instrumente utile și multifuncționale. Cred că civilizația și-a trâmbițat zorile prin însumarea câtorva astfel de invenții și progrese majore. Nu doresc să dezvolt mai mult acest subiect și chiar nu știu cât succes aș avea, deoarece nu aș face decât să merg pe firul rece și logic al unor presupuneri, dar poate aș omite să menționez atrocitățile comise de membrii oricăror culturi sau civilizații de-a lungul timpului în mijlocul bunăstării și progresului. Mă opresc momentan doar asupra domeniului muzical care este atât de actual și în zilele noastre. N-am putea concepe existența vreunei comunități și nici măcar a vreunui om fără muzică. Vibrațiile cântecelor au întărit convingerile și sentimente oamenilor întotdeauna, uneori până la fanatism. Nu cred că în cadrul unor mega-concerte moderne participanții au filtrul interior de a distinge complet detaliile, majoritatea dumnealor sunt acolo pentru a se distra într-o societate care alunecă tot mai mult către “civilizația spectacolului” (Vargas Llosa). Orice religie este anulată în acest context, trupele oferă în cel mai bun caz un mesaj educativ unui număr impresionant de tineri care, în acest Mad Max modern, vin dintr-o lume preșamanică către un scenariu proto-șamanic într-un mod paradoxal. Bineînțeles că  în multe situații există un public deja format și educat, dar eu pomenesc doar despre acele concerte odioase în care tinerii se rezumă doar la propria existență fără a avea repere și valori anterioare. Am realizat această introducere mai vastă deoarece am dorit să prefațez eforturile unui profesor și artist bihorean care se întind pe durata mai multor ani și care au reflexii profunde și chiar se inspiră din domeniul muzical. Discutăm despre profesorul și artistul Niculae Adel care a deschis o expoziție personală de pictură în Grota Roșie din Cetatea Oradea, concretizată în urma unor zeci de proiecte reușite ( 38 mai exact ) prin care a încercat să imortalizeze splendoarea și sensibilitatea ariilor muzicale clasice ale lui J.S. Bach, Mozart, L. von Beethoven, Vivaldi, N. Paganini în opere de pictură. Expoziția temporară a ființat sub numele de “Culoare și Simfonie” și a sintetizat viziunea autorului privind relația muzică/pictură, beneficiind de critica profesionistă a criticului de artă Agata Chifor și de compania excepțională a doi virtuozi bihoreni de excepție: Sandor Jozsef Thurzo și Lucian Malița care au interpretat în onoarea momentului arii de muzică clasică. Deși spațiul unde a avut loc expunerea este mai mult decât generos, cred că astfel de expoziții ar merita expuse inclusiv în cele mai renumite capitale europene. Marele poet Nichita Stănescu spunea: “Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare”. Și dacă ar fi să mai citez din memorie e și cea mai <<imaterială>> dintre arte (Kandinski).

    

Relațiile interumane fortifică orice societate și comunitate. Bunele intenții și atitudinile constructive nedisimulate pot euforiza și înnobila o arie de activitate sau un grup uman. Identificând importanța subiectului, scriitorul antic Cicero, despre care se spune că se cam bâlbâia când trebuia să se adreseze publicului, dar care a lăsat scrieri și maxime notabile, spunea în tratatul său Despre Prietenie: “Oricât de multe şi oricât de mari avantaje ar avea prietenia, ea e fără îndoială mai presus de orice prin aceea că face să strălucească dulcea speranţă în viitor şi nu lasă curajul să slăbească sau să piară. Cine priveşte un adevărat prieten priveşte oarecum propriul său chip. De aceea cei de departe sunt prezenţi, săracii trăiesc în belşug, cei slabi sunt puternici şi, ceea ce e mai greu de spus, morţii trăiesc; atât de multă cinstire, atâta amintire şi atât de mare regret al prietenilor îi însoţesc. De aceea moartea lor pare fericită, iar viaţa acestora vrednică de laudă. Iar dacă vei îndepărta din lume legăturile de prietenie, nu va mai putea rămâne în picioare nici o casă, nici un oraş şi nici măcar munca câmpului nu va mai dăinui. Dacă aceasta nu se înţelege, se poate vedea limpede din neînţelegeri şi dezbinări cât de mare e puterea prieteniei şi a bunei înţelegeri. Căci ce familie e atât de trainică, ce stat atât de puternic, încât să nu poată fi răsturnate din temelii prin uri şi dezbinări? Din aceasta se poate vedea cât de binefăcătoare e prietenia”. Bunele relații sunt necesare la fel ca spiritul sapiențial atât în mediul de afaceri, cât și în politica internă a unui stat sau în relațiile internaționale mai ales în aceste momente când se pare că ne situăm pe un nou vârf record al neîncrederii generale când fiecare studiază pe fiecare, fiecare analizează profund și încearcă să-și găsească, dincolo de poziția de echilibru dacă o deține, o poziție cât mai favorabilă. Nu aș susține că surprind o situație diplomatică și economică dezastruoasă și fără ieșire, dar cred că putem afirma că relațiile internaționale, care pot afecta mediul de afaceri, traversează o perioadă sensibilă. Încercând să mă mențin în proximitatea unor discuții mai savante și pertinente privind evoluția mediului de afaceri bihorean și relațiile lui pan/occidentale, am dat curs unei invitații electronice de care m-am bucurat enorm. Griffith School of Management a Universității Emanuel Oradea a susținut la Oradea Trade Center o conferință care ar putea fi ușor evidențiată în plan național și chiar în sud-estul european. Invitații și-au prezentat cu dezinvoltură observațiile și punctele de vedere, fiind prezente personalități din România ( Nicolae Al. Pop,prof. univ.dr.ec. al Universității de Studii Economice București, Dan Zaharia,Senior Consultant, Sebastian Văduva,moderator, director al Griffiths School of Management) și din străinătate ( Germania, Prof.Dr. Harald Jung, președintele Institutului Heidelberg, Dr. Randolph Witt, Ben Battershell, Texas, University of Concordia). Au fost abordate atât problemele de etică, cât și perspectivele sau posibilele impedimente privind o dezvoltare economică durabilă. Deosebit de inspirat s-a dovedit a fi titlul acestei conferințe: Civil Society: The Engine for Economic and Social Well-Being ( Societatea Civilă: Motorul (propulsorul) bunăstării economice și sociale). A fost subliniat rolul covârșitor al eficienței tehnologice în desăvârșirea bunăstării sociale. Cred eu că alături de toate aceste beneficii indiscutabile ale evoluțiilor tehnologice internaționale ar mai trebui atașată și eliminarea cenzurii odată cu dezvoltarea Internetului, fapt menționat magistral deja de către Th. Baconschi în dialogul său cu Dan-Liviu Boeriu din Anatomia Ratării:“Norocul tinerelor generații este, că odată cu Internetul, cenzura (nu neapărat și manipularea ) sunt depășite sau rarefiate semnificativ.Lumea vine spre noi printr-un miliard de nervuri digitale, am intrat în era “șeruirii”, mai frumos spus: a împărtășirii universale! Un click ne costă efortul de a deschide un conținut și, odată validatde către inteligența noastră critică, de a-l transmite altora care devin și ei piese din mozaicul caleidoscopic, aproape fluid al inteligenței colective. Nimeni nu mai poate “face” agenda unei societăți din “studioul 4” sau de oriunde altundeva”.

    

La Cefa, localitatea natală, un concurs de echitație a devenit una dintre atracțiile anuale ale localnicilor. Cabalinele își devoalează calitățile, eleganța și atletismul spre bucuria proprietarilor veniți din mai multe țări europene. Vizitatorii poposesc din toate regiunile țării, chiar și din Ungaria. Inteligența acestor animale atât de complexe și grațioase impresionează și destinde.

  

Prima zi a lunii iunie a sosit aproape pe nesimțite. Ziua Copilului a fost sărbătorită în contextul mai larg al Sărbătorii Rusaliilor ( Cinzecimea). În zona centrală a orașului Oradea puteau fi observați copii absorbiți de joacă și părinți preocupați să ofere cele mai alese delicii și delectarea cea mai potrivită micuților membri ai familiei. La Mulți Ani, tuturor copiilor lumii noastre!

Din când în când, la o lună, la două mi se întâmplă să beau câte un pahar de vin de acasă. Licoarea bachică și-a diminuat pe la noi picurii deoarece vița-de-vie e cam îmbătrânită, iar eu deși am ceva proiecte în acest sens, nu m-am învrednicit încă. <<In vino veritas>> mărturisește despre sinceritate, dar adevărul absolut nu este accesibil oricui și nici nu ar ferici pe cineva. Richard Wurmbrand spunea: “Adevărul există” și continua:“Există și adevărul despre adevăr, iar acesta, pentru a fi înțeles de oameni și pentru a se opune minciunii este adaptat, modificat, diluat.Apoi adevărul despre adevăr este popularizat la anumite nivele, astfel încât să fie înțeles de tineri, de oameni neinstruiți, de studenți, de oameni obișnuiți precum și de oameni de geniu, ca să nu mai pomenim de oameni de proveniență socială diferită și de diverse limbi și culturi. Toată această reciclare devine adevărul despre adevărul despre adevăr, și ca atare termenul <<adevăr>> ajunge să fie impropriu folosit. Numai adevărul este adevăr, nu și îmbrăcarea lui în limbaj omenesc. Cine îl poate curpinde? Cine îl cunoaște suficient ca să-l respingă?El depășește atitudinile și speculațiile noastre”. (Dovezi ale existenței lui Dumnezeu). Devenim nemulțumiți când aflăm sau descoperim că am fost manipulați, dar marea majoritate a populației este incapabilă, needucată și imatură pentru a-și asuma complicitățile și dualitatea.

Vă doresc ca luna Iunie 2017 să vă răsfețe, să vă ofere varietate, progres și cordialitate!

 

 

 

 

 

Expoziția Umoristică, “MasterLibris”, “Idiotul Cultural”, Tineret și Presă Liberă !


Sfârșitul lunii Aprilie 2017 m-a convins că se poate chiar mai rău, iar debutul lunii Mai 2017 mă motivează să-mi mențin echilibrul interior și să privesc oarecum încrezător spre oportunitățile anului. Natura se străduiește să ne răsfețe printr-o inflorescență și vegetație luxuriantă, dar din punct de vedere climateric încă persistă suficiente fluctuații și zilele ploioase și răcoroase indispun pe majoritatea semenilor.

  

Am constatat cu nemulțumire de foarte mult timp cum acea parte a populației care are sau ar trebui să aibă responsabilități în societate se complace în lenevie și dezinteres și oameni care au comis răutăți majore se comportă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu pot să înțeleg cum obțin dumnealor liniștea interioară și nici tăcerea celor afectați. Dar cine sunt eu ca să judec, nu-i așa ?

Consecvent unei mici strategii proprii am reușit în cele din urmă să obțin, dincolo de interviuri sterile și promisiuni, câteva colaborări pe sistem de voluntariat sau comision și chiar o angajare pe perioadă determinată. Spre exemplu, un proiect deosebit de interesant și ambițios numit MasterLibris, inițiat de câțiva intelectuali ardeleni pentru promovarea cărții și a cititului online este mai mult decât lăudabil, dar dacă eu colaborez ca voluntar în calitate de marketer online și copywriter și sunt alături cu inima și sufletul față de proiect, un ochi îmi tresaltă de bucurie și altul îmi lacrimă. Sunt convins că nu se va trece pe acolo, vorba celor deja trecuți, ca pe la moară, nici nu se va vinde ca pâinea caldă. Abonamentul costă, iar lectura online este la fel de anevoioasă pentru cei care cred că totul se obține rapid citind sumarul neverificat. În același timp, chiar și eu, datorită unui contract retribuit în domeniul arhivării electronice, nu-i mai acord atenția necesară. Mi s-a solicitat, în același timp, din partea unei firme de construcții prosperă, să realizez articole pentru site-ul propriu. Am trimis materialul, cât mai complet și, zic eu, am ceva experiență, dar la sfârșit domnul respectiv a fost dispus să ofere doar o cincime din suma promisă inițial, în condițiile unei prezentări exhaustive și punctuale. Domnilor manageri dacă doriți să regresați continuați pe cărările pe care le urmați. În timp ce noi avem minime succese, în alte zări sunt obținute toate obiectivele, precum se realizau unele țesături dintr-un vers al Odiseei: “Din casă s-auzea cântând zeița/Cu viers fermecător, de unde dânsa/Țesea o pânză mare, măiestrită/Ca orice lucru gingaș și subțire,/Dumnezeiesc făcut de o zeiță”. Din păcate zeițele Libertate și Pace pătrund destul de rar în gândurile noastre.

Deosebit de atras și interesat de instantanee, am vizitat la Oradea o expoziție fotografică cu specific umoristic realizată de un număr impresionant de fotografi români și străini. Expoziția Internațională a prezentat 100 Fotografii Umoristice și a fost realizată de membri fotografi ai Asociației Euro Foto Art. Subiecte variate, ipostaze inedite și stranii puteau fi surprinse în fiecare imagine și bineînțeles talentul autorului. Dincolo de umor care ne binedispune, se putea observa la unele fotografii amărăciunea realității noastre cotidiene redată de forme și culori rebele. Inspirate din fanteziile și dramele noastre, fiecare dintre ele păreau o capodoperă capabilă să zâmbească și să spună: oricum ar fi, am învins timpul prezent. La polul opus, celălalt sediu al bibliotecii județene propunea fotografii de modeling ale unor tinere orădence care acordă o atenție deosebită vestimentației. Cât de diversă este lumea noastră, iar imagistica deține un rol esențial ! Unele dintre fotografii realizate într-un stil vintage, retro, alb-negru păreau a fi realizate de către frații Lumière în persoană. Având o mică experiență în postări, fermecat chiar de rezultatele acestor preocupări, pot să spun că mă fascinează domeniul.

     

În plan internațional nu ne putem permite un rezumat. O complexitate dezarmantă și deprimantă uimește și anulează valorile general umane. Atentatele teroriste se părea că nu mai contenesc pretutindeni în Europa, alegeri prezidențiale cu oscilații în Franța, instabilitate în Orientul Mijlociu și Apropiat, iar tăcerea și neputința indivizilor și generațiilor descumpănește. Mă animă convingerea că nimic nu va fi posibil fără eforturi umanitare și resurse educaționale imense pentru modelarea interioară a fiecărui cetățean al lumii noastre, iar dacă resursele financiare ar fi mai reduse puteți să apreciați dumneavoastră. Din nefericire nu fiecare membru al unei societăți are filtrul interior și discernământul personal pentru a fi considerat un exemplu sau încadrat în limitele normalității. Societățile evoluate încearcă să vină în întâmpinarea propriilor cetățeni din dorința de a preveni accidentele și derapajele majore, existând un cadru intern, o supranatură care poate prevedea printr-o determinare apriorică profilele generale. Am rămas uimit cum autori ai secolului XIX sau perioadei interbelice, spre exemplu, sunt foarte actuali prin observațiile lor. Emile Durkheim spune : “Societatea creează în om un om nou. […] Această virtute creatoare este, de altfel, un privilegiu special al educației omenești”. Autoarea româncă, Elisabeta Stănciulescu, menționează că Parsons lansează teoria actorului suprasocializat ( acest aspect poate fi surprinzător epocii respective,dar mult mai actual zilelor noastre) și acesta postulează la fel ca E. Durkheim existența unui Idiot Cultural care reproduce automat, fără discernământ. “Un astfel de actor este indispensabil unei societăți înalt integrate și stabile, dar este tot atât de utopic ca însăși această societate”, spune ilustra autoare continuând : “în acest context ordinea socială este privilegiată în detrimentul schimbării” ( Elisabeta Stănciulescu,Teorii sociologice ale educației, p. 70). Emile Durkheim în Educație și sociologie spunea : “Cuvântul educație a fost întrebuințat adesea cu un înțeles foarte larg, pentru a determina totalitatea influențelor, pe care natura sau ceilalți oameni le exercită fie asupra inteligenței, fie asupra voinței noastre”. El menționează definiția anterioară a educației oferită de către Stuart Mill ( englez ) : “tot ceea ce facem noi înșine și tot ceea ce fac alții pentru noi, cu scopul de a ne apropia de perfecțiunea naturii noastre”.

Am traversat o perioadă în care s-a sărbătorit Ziua Tineretului și Ziua Presei Libere. În privința tineretului putem aprecia că această categorie a societății, deși nu este cu adevărat ceea ce ne-am dori cu toții, reprezintă speranța și perspectiva fiecărei națiuni. Generația tânără ar trebui ajutată și direcționată corect. Despre presa liberă însă putem vorbi decât printr-o idealizare nerealistă și într-o mare măsură am constatat că întregul domeniu nu are nici măcar elanul anterior. Există o anumită promptitudine, determinare și coerență, dar secondate de unele compromisuri și de elemente manipulatoare. Majoritatea oamenilor știu că 1 Mai este ziua când poți să mânânci câți mici vrei și câtă bere poftești, dar nu că este ziua când poți să te bucuri de munca depusă peste an indiferent de genul ei ( fizică sau intelectuală ).

 

Dorind o mică deconectare de la problemele zilnice reușesc în miezul fiecărui anotimp cel puțin câte o ieșire recreativă la marginea localității natale. Pădurea cu puternice caracteristici medievale a înverzit din nou, deși pare destul de neîngrijită. Coroana și arcadele ei te întâmpină maiestuos și pe ici pe colo mai pot fi observați cerbi lopătari, căprioare, iepuri însoțiți de triluri impresionante de păsărele. Prospețimea aerului respirat cu iz de frunze de stejar care este majoritar poate contribui la fortificarea fizică și psihică a organismului. Timpul petrecut a fost prețios, dar în lipsa driadelor și limnadelor am revenit în localitate. Din ce cauză nu avem un proiect nou ambițios pentru valorificarea acestor tezaure naturale și proiectele vechi sunt abandonate este o problemă cu acoperire largă în România și ar trebui să ne ridice la toți semne de întrebare.

    

Vă doresc o lună Mai 2017 înfloritoare, reconfortantă, plină de prospețime !

“Ratio&Revelatio”, MR. “1989”, “Brexit Clock”, Sărbători Pascale 2017 !


A doua jumătate a lunii Martie 2017 s-a scurs aproape imperceptibil, iar luna Aprilie 2017 sper să aducă doar păcăleli pline de bunădispoziţie şi zâmbete inocente. Revenit pe meleagurile natale, după experienţa britanică, am încercat să mă regăsesc şi să mă reinventez dacă este posibil. Din păcate a trebuit să constat că sunt din nou cu economiile într-o zonă inacceptabilă şi nerezonabilă. Primăvara 2017 şi-a intrat în drepturi şi poate doar ea a reuşit să mă amăgească încă o dată, convingându-mă să reiau în timpul liber activităţile prin grădină , pe la floricele ( lăcrimioare, lalele, zambile,etc.) sau căpşuni şi pe la pomii fructiferi. Cireşii au înflorit deja îndemnându-mă parcă să scriu un haiku în spirit românesc.

  

Deşi deosebit de îndurerat din motive personale, am urmărit evoluţiile internaţionale şi mă declar năucit. Ceea ce părea sau chiar s-a dorit doar un avertisment a devenit un profil solid al unei certitudini ireversibile. Brexit Clock” a început să ticăie, iar Europa nu va mai fi niciodată completă fără Marea Britanie. Visul european a suferit, după şase decenii de construcţie instituţională şi extindere meticuloasă, o mare înfrângere, fiind confruntată cu fenomenul deconstrucţiei. Consider deosebit de grav ceea ce s-a întâmplat, iar pierderile vor fi, cred eu, din păcate, enorme de ambele părţi. Identitatea europeană va fi observabilă din Groenlanda şi până la Urali sau de la Polul Nord până în insulele din Marea Mediterană, dar unitatea europeană din nefericire nu va fi posibilă într-un model integrator şi generalizant. Decizia pozitivă a generaţiei anterioare din Marea Britanie, poate surprinzătoare atunci, a fost contrazisă mult mai surprinzător de generaţia următoare. Mulţimea ezitărilor şi neseriozităţii, a experimentărilor şi empirismului în plan politic şi economic sunt dăunătoare şi macină societăţile europene. Etica, dicţia, atitudinea, ordinea interioară a acestor responsabili chemaţi să ne reprezinte şi să contribuie la unitatea generală sunt în cele mai fericite cazuri afectate. Erasmus din Rotherdam  în Elogiul Nebuniei scria în vremuri la fel de tulburi prietenului său Thomas Morus ( un olandez către un englez ) : ” Omul care s-a încumetat să ia între mâinile sale soarta unui neam nu mai are viaţa lui, ci trăieşte doar pentru stat. Veşnic grijuliu cu fericirea supuşilor săi, el trebuie să fie întâiul care să se supună legilor, în care se reunesc puterea legislativă şi cea executivă. El trebuie să vegheze asupra cinstei miniştrilor şi dregătorilor. Toţi ochii sunt aţintiţi asupra sa, aşa că singur poate prin pilda purtărilor sale să se asemene fie cu un soare strălucitor ce-şi răspândeşte razele strălucitoare asupra pământului, fie cu o cometă blestemată ce aduce numai amărăciune şi moarte. Trebuie să ştie că viciile inşilor oarecare din mulţime nu sar în ochi, dar că rangul său îl opreşte de la oricare încălcare a datoriei. Alminteri cea mai mare nesocotinţă a lui este un izvor otrăvit din care beau toţi supuşii”. Cred că afirmaţiile multiseculare sunt mult mai actuale datorită sistemului democratic contemporan. Din păcate, Uniunii Europene îi va lipsi magnificul steag UK . . Între timp, un alt atentat a îndurerat Marea Britanie şi a avut loc pe Podul Westminster şi Palatul Parlamentului.

Am observat de asemenea că viaţa politică românească este la fel de agitată. M-a sensibilizat oarecum şi mulţumit sărbătorirea la nivel naţional a Zilei Internaţionale a Poeziei. Poemul a fost adulat măcar în acel cadru al manifestărilor specifice dedicate. Mă gândeam care versuri mi s-ar fi potrivit mai mult în aceste momente ( unul despre anotimp, despre aspiraţii cosmice, de dragoste sau profund şi uşor nostalgic) şi deşi am citit foarte multă poezie de bună calitate în ultimii ani am optat ( datorită experienţei londoneze ) pentru următoarele versuri :” Ceea ce mă înspăimântă/ E singurătatea-n mulţime,/ Aglomerările rele/ De fiinţe necunoscute-ntre ele/ Şi mai neînsemnate/ Şi mai fără chip/ Decât firele de nisip/  [… ]Minuscule fiare/ Strânse în haite/ De fiinţe străine,/ Indiferente unora altora/ Şi fiecare faţă de sine” ( Ana Blandiana, Nu singurătatea). În mare măsură, banul şi nepăsarea sunt blestemele marilor metropole şi ale civilizaţiilor.

 

La OradeaSala festivă a Facultăţii de Drept a găzduit un eveniment dedicat momentelor Revoluţiei Române din 1989. Autorul mai multor lucrări despre Revoluţia RomânăGrigore Cartianu, jurnalist, scriitor, a prezentat deosebit de bine condiţiile interne şi internaţionale ale evenimentelor din 1989. Singurul reproş care-i poate fi atribuit este stilul de redactor şi comentator sportiv utilizat, cu siguranţă datorită timpului relativ scurt alocat unei descrieri atât de vaste şi pretenţioase. În mod cert, ne-am întrebat cu toţii măcar o dată ce s-a întâmplat cu noi atunci şi de atunci. S-au scurs aproape trei decenii. În perioada în care m-am aflat la catedră am predat această lecţie ani în şir şi am constatat că generaţia tânără ori nu cunoaşte subiectul, ori nu-l interesează, ori are o imagine coruptă despre el. Doar rareori întâlneam opinii bine conturate şi argumentate. Consider anul 1989 unul de excepţie prin complexitatea lui la nivel internaţional, în mare măsură irepetabil. De asemenea, cred că doar carisma şi determinarea lui Mihail Gorbaciov, apărut providenţial, l-a făcut posibil din interior pe cale paşnică. În SUA, generaţia respectivă a dat dovadă de mare unitate ,viziune şi hotărâre. Estul european a optat pentru democraţie într-un elan firesc, doar în România dictatorul Nicolae Ceauşescu s-a încăpăţânat să reziste. Am citit poate peste o sută de lucrări importante care tratează acest subiect şi toate argumentele posibile. Din nefericire, în România totul s-a încheiat într-un mod sângeros, iar speranţele iniţiale s-au evaporat foarte repede, făcând loc incertitudinii, haosului economic, mineriadelor şi submediocrităţii. Anii ’90 au fost destul de obscuri, iar singura mare realizare a fost existenţa a doi poli în plan politic capabili să ofere legitimitatea unei minime vieţi democratice şi spirituale, în ciuda corupţiei şi degringoladei. După anii 2000 speranţele au renăscut, mediul de afaceri s-a îmbunătăţit, România adevenit stat european şi membră a NATO. Din nefericire, capitalul şi brandurile româneşti abia acum dacă se profilează, iar România a pierdut foarte mulţi specialişti şi intelectuali care au optat pentru cariere în Occident. În paralel, mulţi cetăţeni români slab calificaţi au îngrozit străzile oraşelor europene. Indiferent cum am privi lucrurile, la Revoluţia Română ( chiar termenul a fost pus sub semnul întrebării ), a participat şi poporul român şi revoluţia rămâne expresia aspiraţiei poporului român pentru libertate şi democraţie. MR. 1989 este original, unic, grandilocvent. Majoritatea participanţilor la eveniment au fost din rândurile tinerilor şi majoritatea lor din păcate nu au o opinie bine structurată asupra acestor momente astrale ale istoriei.

 

Sărbătorile Pascale se apropie cu repeziciune, iar postul cel mare rânduit de către biserică îndeamnă măcar la moderaţie. În acest an nu mă pot număra printre cei riguroşi, dar am fost destul de cumpătat. Jertfa Mântuitorului, după cum spun Evangheliile, a fost pentru absolvirea păcatelor omenirii în faţa lui DumnezeuSf. Niceta de Remesiana spunea în Opere, II,V,5-6” A PĂTIMIT SUB  PONŢIU PILAT. […] A TREIA ZI A ÎNVIAT DIN MORŢI, cum spune profetul, între morţi liber. Nici nu putea fi stăpânit de moarte Hristos, Care ţine toată puterea: şi a morţii şi a vieţii. S-A ÎNĂLŢAT LA CERURI, de unde şi pogorâse…”. Ca membru al societăţii laice, port în acelaşi timp un respect deosebit Bisericii, religiilor şi mă declar un membru al speciei homo religiosus.

Într-una dintre zilele când am trecut pe la Oradea, am intrat pe la Salonul de carte Ratio & Revelatio amplasat în zona centrală a oraşului şi deschis de puţină vreme. La fel de cochet ca şi cel din Cetatea Oradea, acest salon beneficiază de lumina soarelui şi de o ofertă de carte diversificată. Am servit un ceai în acest spaţiu atât de frumos decorat şi dedicat activităţilor şi evenimentelor literare. Să sperăm că raţiunea şi revelaţia, inspiraţia vor învinge şi spiritul sapienţial, cultural şi ştiinţific ne va lumina feţele şi gândurile.

  

Vă doresc o lună Aprilie 2017 candidă, Sărbători Pascale luminate, regeneratoare, prosperitate şi linişte sufletească !