“Noaptea Cercetătorilor Europeni”, Greva Climatică,”Shalom Ierusalem”, Centenar Liceu “E. Gojdu” !


Un sfârșit de septembrie 2019 și un început de octombrie 2019 deosebit de antrenante, în care trena ruginie a toamnei începe să se profileze, iar oamenii încă destul de activi savurează zilele însorite și răcoroase bucurându-se de roadele autumnale și de evenimentele care se succed într-un ritm impresionant. Personal, prefer zilele mai moderate din punctul de vedere al temperaturilor și aș spune că sunt chiar mai productiv în perioadele de acest gen. Mi-aș dori și puțină umiditate de care pământul are atâta nevoie, dar atât cât să nu distrugă și cât să mă aducă în starea de contemplare și nostalgie specifică anotimpului.

Admirăm cu toții posibilitățile pe care le oferă un nivel înalt de trai. Rareori conștientizăm costurile sau facem ceva cu adevărat pentru a contribui la o lume mai verde, la o existență în armonie cu legile ecosistemului nostru. Suntem copilul rebel care a fost condiționat atât de mult timp de propria neputință și necunoștință, iar acum dorește să făurească propria supranatură. În mijlocul unor progrese științifice spectaculoase raportat la epocile anterioare, omenirea nu a reușit încă să soluționeze marile probleme ecologice și a stârnit pe ecologiști sau pe cei îngrijorați să spună: “Casa noastră arde”. În această privință la nivel mondial a fost inițiat un program/grevă care a făcut apel la rațiune și la lansarea inițiativei de a încetini sau stopa efectele deosebit de negative ale poluării și încălzirii globale. Copiii și adolescenții au fost cei mai activi în acest sens și am văzut că s-a luat poziție în mod oficial, pentru prima dată problema fiind analizată și conștientizată cu adevărat. Ziua stabilită pentru această activitate a scos în piațete oameni care doresc o lume mai curată. La Oradea am întâlnit de asemenea tineri entuziaști care militau pentru biodiversitate și pentru un aer pur. Am fost și eu în grevă … Toată această situație este generată de conflictele noastre interioare și exterioare, de ambițiile noastre nerealiste, de o competiție care duce la război sau de războaie de-a dreptul care par a izvorâ dintr-o competiție. Parcă vrând să confirme îngrijorările uraganul Lorenzo ( Magnificul?!) a afectat deja continentul european și se îndreaptă spre România. Din această cauză această inițiativă s-a sincronizat perfect cu o altă zi dedicată păcii. Pacea este pace, și pace… ! Pacea presupune liniște și nevinovăție. Pacea vine din veșnicie și are doar roade minunate și miraculoase. Niciun efort pentru pace nu este prea mic … Fericirile Mântuitorului îndeamnă: “Fericiți făcătorii de pace că ei fiii lui Dumnezeu se vor numi”. Așadar, noi acești visători și ignoranți ai realităților îngrozitoare și mizerabile de multe ori ne încăpățânăm să sperăm în armonie, să sperăm într-o planetă verde și într-o umanitate eficientă și nepoluantă. Cred că fără pace nu există viitor … ! Aș spune precum Anacreon (sec. VI-V î.e.n.) în Fragmentul 96: “Silă îmi este de cel ce atunci când bea vinul din cupe/Îmi povestește mereu, despre războiul cumplit./Drag mi-e doar îndrăgostitul de muze și de Afrodita/Când minunatul lor dar îl proslăvește cu avânt”.

Reflectam în unele momente la religiile lumii și la relația dintre ele. Iudaismul și creștinismul s-au intersectat de multe ori și aș fi deosebit de încântat dacă de acum încolo relațiile ar fi armonioase. O primă ediție a unui festival evreiesc de anvergură mondială a avut loc la Oradea prin grija câtorva intelectuali și membri dedicați ai comunității evreiești . Evenimentul “Shalom Ierusalem” a prilejuit inclusiv lansarea cărții “Evreu fără frontiere” a dr.ing. T. Roth. Deși am regretat că n-am participat , am reușit să vizitez expoziția evreilor mesianici din cetatea orădeană. Obiectele de cult atrăgeau prin formele și vechimea lor și sugerau acest sâmbure al credinței creștine încolțit din sânul acestor comunități evreiești. Din păcate comunitatea evreiască orădeană asemeni celei central și sud-est-europene este deosebit de redusă și a fost deosebit de încercată. Aportul și zestrea lor culturală, exemplul lor sunt impresionante. Este poate singura națiune mondială care a făcut dovada supraviețuirii din timpuri străvechi prin tradiție, profesionalism, educație și credință. Toate împreună sau separat dacă ele pot fi separate complet … ! Prin apropiere am putut admira o expoziție care etala obiecte și bijuterii din perioada interbelică, unele purtate chiar de către regina Maria.

Noaptea Cercetătorilor Europeni a fost prezentă și la Universitatea din Oradea. Atelierele au încercat să prezinte câteva inițiative din domeniile bio-chimie, electronică, robotică, astronomie. Deschiderea evenimentului a atras mulți tineri și pasionați. Dacă mediul este atât de încercat în urma activității umane, cred eu că noile tehnologii încercate și verificate ar putea relansa totul, inclusiv pionieratul în domeniul explorării spațiului, în privința îmbunătățirii condițiilor de viață și a longevității umane. Freamătul interior șoptind că totul ar fi posibil nu ne dă liniște și stârnește emoție. Între fizic și metafizic, între cunoscut și necunoscut totul poate fi cercetat și analizat pentru a îmbunătăți performanțele. Ajuns până în acest punct Omul dorește să revendice totul și nu capitulează în fața provocărilor.

Liceul orădean Emanuel Gojdu aflat la centenar a sărbătorit printr-un program variat întins pe durata mai multor zile. Această instituție de învățământ este una fanion a învățământului bihorean și are contribuții de necontestat privind performanțele dezvoltării științifice și culturale ale elevilor și absolvenților săi. Urez “La Mulți Ani” instituției și elevilor/absolvenților săi. Fie ca genialitatea patronului lor spiritual și viziunea lui multiseculară să contribuie la succesele viitoare ale liceului.

România este în febră datorită evoluțiilor politice, economice și sociale. Campania prezidențială este în plină desfășurare, iar moțiunea de cenzură depusă recent poate demite guvernul. În următoarele săptămâni totul ar putea fi tranșat în favoarea opoziției și mi-aș dori ca aceasta să fie pregătită să preia responsabilitățile. În aceste condiții cred că am păși în 2020 sub auspicii mai favorabile și dinamice.

În plan internațional rivalitățile occident/orient și problemele administrației Trump au revenit pe prima pagină și au dat frisoane. Cel puțin pentru moment a primat prudența și s-a evitat aplicarea măsurilor extreme.

Vă doresc o lună Octombrie de nota zece, benefică și inspiratoare … !!!

 

 

 

Advertisements

“Per aspera ad astra”, “Înțeleptul Cetății”, Post-modernitate, Cassiopeia !


Zile de vară 2019 petrecute sub stindardul unor temperaturi de august deosebit de ridicate și un debut calendaristic de toamnă când unele adieri răcoroase ne-au mai temperat. Natura pare a fi pălit peste tot datorită temperaturilor ridicate dând senzația că anotimpurile se luptă între ele, dar cred eu că toamna se va instala mult mai târziu. Doar rândunicile și puișorii lor tind să mă contrazică, înșirându-se într-un rând plin de mister pe firele electrice și telefonice și anunțându-și intenția de a porni către misterioase zări. Deocamdată doar se pregătesc ciripind intens și consultându-se unele cu celelalte, iar de prin curte câteva mere și pere fac deja obiectul unui smoothie zilnic contribuind la tonusul matinal și la hidratarea atât de importantă din miez de zi.

Chiar dacă intensitatea zilelor de vară obligă la o mobilizare mai ridicată, perioada s-a scurs fără a ieși prea mult din rutina zilnică. Nopțile nu și-au dezmințit “zodia” și devenind oarecum magice și toride au etalat constelații care invitau la admirare și contemplare. N-aș vrea să par un amator, dar constelația Cassiopeia mi se pare acum mult mai ușor de observat decât în copilărie. În rest, toate celelalte sunt cam pe acolo…

Rareori înaintarea în vârstă reușește să mențină optimismul, atitudinea pozitivă și vioiciunea cuiva, mai ales dacă deosebit de activă profesional și intelectual această persoană poate cădea pradă dezamăgirii, deznădejdii și se poate lăsa strivită de trivialitățile cotidiene și de inconstanța socialului. În sala mare a primăriei Oradea, profesorul universitar, marele intelectual Paul Magheru a fost sărbătorit la împlinirea unei vârste pe care o ignoră cu succes. La 80 de ani personalitatea bihoreană și (de ce nu) central și sud-est europeană ( prin activitate și renume) impresionează prin deschiderile culturale pe care le-a creat și prin porțile deschise afirmării discipolilor săi. L-am întâlnit de numeroase ori prin oraș , la bibliotecă deosebit de preocupat și accesibil, săritor să salute sau să acorde câteva minute gratuit, ceea ce poate părea surprinzător datorită realităților zilelor noastre, necaracteristic, dar atât de propriu spiritelor pline de naturalețe. Am reușit chiar uneori să-i smulg câteva mărturisiri din vremurile triste. Activitatea universitară a dumnealui ar impresiona pe oricine cu atât mai mult cu cât este evidențiată personal cu atâta modestie. În mijlocul urărilor venite din toate părțile a avut inspirația să contribuie cu ceva prin oferirea gratuit a exemplarelor a două lucrări deosebit de importante apărute recent. Prima este constituită dintr-un florilegiu dedicat înțelepciunii, iar cea de-a doua unei perioade trăită datorită implicării în proiectele culturale ale României cu Cehoslovacia între 1968-1989 ( De la Primăvara Pragheză la Revoluția de catifea ). Rândurile acestor lucrări sunt deosebit de captivante, iar lecturarea ( nu tocmai accesibilă oricui ) demonstrează capacitățile excepționale de vizionar și literat ale autorului. Raportările la literatura universală cu conexiuni surprinzătoare și edificatoare surprind prin complexitate. Este menționat Filipp Melanchton care spune “că a forma tinerimea așa cum se cuvine este ceva mai greu decât a cuceri Troia” și necesitatea de a ne desăvârși arta oratorică urmând cuvintele splendide ale lui Quintilian: “căci zeii nemuritori nu au dăruit ceva mult mai de seamă oamenilor; fără ea totul e mut, prezentul e lipsit de lumină, posteritatea de amintire” ( Quintilian,Arta Oratorică ). Am făcut urările de sănătate și “La Mulți Ani” și am primit autograful atât de râvnit. Răsfățat de participanți atât de onoranți, omul Paul Magheru a vibrat și ne-a încântat … Per aspera ad astra, magister … !

Conceptul de cetate ( polis ) este deosebit de vechi. El a depășit sensul propriu-zis de fortificație și a erupt în accepțiunea generală către sensuri mai pretențioase de comunitate grupată în jurul unor aspirații cu reverberații onirice. Visăm la un spațiu pur, ideal ca o destinație finală existențială și încercăm să ne organizăm în trecerea noastră pe pământ după modele superioare pe care considerăm că divinitatea le-a propus sau pe care credem că aceasta le agrează. Conceptul a străbătut astfel mileniile, dar cu toate acestea noi nu ne-am desăvârșit … Librăria Scriptum (Oradea) a găzduit lansarea a două volume de recomandat ale lui Dan Tomuleț, un autor și gânditor român care merită menționat pentru profunzimea analizelor dumnealui. “Înțeleptul Cetății” și “Umbrele modernității” propun analize, dezbateri și observații inedite realizate din perspectiva gândirii creștine care pentru o persoană neatentă și neavizată ar fi în măsură să bulverseze. De puține ori creștinul a privit către valorile celuilalt pentru a le reconsidera precum o face autorul și cred eu că o face cu succes și spre folosul valorilor creștine. Pentru a realiza acest excurs însă trebuie să deții deja acea maturitate interioară care să nu facă posibilă dezrădăcinarea ta spirituală. Procesul lui Socrate este procesul unui înțelept al cetății și rezistența sa eroică care culminează cu visul care-l înștiințează pe înțelept că timpul aplicării pedepsei se apropie: “o femeie foarte frumoasă, înveșmântată în alb i-a spus venind spre el: Socrate, tu în trei zile vei fi în țara mănoasă, în Ftia”. Autorul menționează: “pe lângă glasul daimonului lăuntric filosoful beneficia, se pare, și de o călăuzire divină onirică. Socrate era omul providenței, nu omul soluțiilor omenești”. Celălalt volum propune surprinderea modernității în dinamismul și intensitatea ei. Am reușit să adresez o întrebare autorului și de asemenea am obținut și aici autograful.

Mă bucură că această vară s-a scurs fără tensiuni și evenimente majore la nivel național și internațional, deși numeroase probleme trenează fără a mai fi menționate. România este cuprinsă de febra alegerilor prezidențiale și discuțiile sau candidaturile se înmulțesc. Până acum totul pare relativ civilizat, deși competiția aduce inevitabil și atacuri sau rumori la adresa celuilalt.Arbitrul anonim (votanții ) trebuie să desemneze titularul noului mandat prezidențial. Vizita lui Klaus Johannis la Casa Albă a atras atenția, dar și activitatea celorlalți candidați este notabilă. Trebuie să sperăm că vom avea o campanie decentă, modernă și echilibrată…

Se apropie și ziua mea de naștere ( 10 septembrie ) și mă declar mulțumit că mă pot bucura încă de micile plăceri ale vieții. Sărbătoresc cu moderație de fiecare dată și mulțumesc divinității că mi-a dat sănătate și suficientă inteligență și înțelepciune. A trecut încă un an și deși mi-aș fi dorit mult mai mult, măcar sunt deocamdată pe linia de plutire.

Vă doresc o lună Septembrie 2019 specială, plină de inspirație și de succes … !

 

 

 

“Mica Atenă”, Citadel Delivery, Tehnologia 5G, “Licențiații” !


Un Iulie 2019 aflat sub razele dogoritoare ale soarelui și un început de August 2019 ceva mai răcoros și umed. Deși uneori temperaturile au fost greu de suportat, majoritatea populației a trăit cu frenezie zilele acestei veri care, zic eu, mai are suficiente de spus. M-am răcorit și hidratat cum am putut mai bine, dar am văzut multe păsări de curte sau păsărele suferind sau ascuzându-se din cauza razelor soarelui. Cele câteva rățuște și gâște ale mamei au ales să se bălăcească, dar la mijlocul zilei preferau să se retragă către zonele acoperite și să moțăie. Alice, un puiuț anglo-nubian de căprioară, privea la toate distinsă,reverențioasă și impasibilă…

Încerc să-mi conturez proiectele viitoare din online mizând mai mult însă pe celelalte proiecte personale destul de interesante aș spune, dar fără termen. Noua generație 5G ar putea reuși sper să intensifice totul și să eficientizeze. Acuratețea și beneficiile acesteia pot transforma în bine întreaga umanitate. Există bineînțeles și rețineri, îngrijorări. Sunt atât de curios ce voi spune peste vreo zece ani despre aceste momente revoluționare ale implementării tehnologiei care evolueză spectaculos aproape anual. Recent am aplicat la o plecare pe Marte prin ejobs. Era o glumă, bineînțeles, dar în condițiile noilor tehnologii și energii ar putea deveni posibile și frecvente într-un orizont de timp nu prea îndepărtat. Și mă bucur că pe Twitter sunt urmărit de către renumita NASA ( nu e puțin lucru). În fine, nu ne rămâne decât să așteptăm cu emoție…

Într-una dintre zile am ales să vizitez orașul Salonta, cel mai apropiat de localitatea natală. Localitatea mult mai bine îngrijită acum pare înfloritoare, deși investițiile n-au favorizat-o. Parcul din fața primăriei este modern, futurist, de invidiat chiar. M-am mirat cum de poate fi menținut astfel în ciuda circulației intense din jur. Celebrul turn medieval salontan putea fi observat, fiind și acum un reper al orașului. Pe o stradă lăturalnică se găsește casa memorială a lui Arany János, o cunoscută personalitate a secolului XIX de origine maghiară. Dincolo de aspirațiile poetice mi s-a părut impresionant că a tradus în limba maghiară Hamlet de W. Shakespeare. M-a surprins că veneau, chiar atunci când treceam pe acolo, turiști din străinătate pentru a vizita casa rustică de pustă a poetului. Pentru a finaliza onorabil plimbarea mea am oprit la o locație cochetă pentru a mă răsfăța cu câteva globuri de înghețată și a mă răcori cu apă tonică. Sper ca data viitoare când mai trec prin Salonta să îmi satisfac papilele cu o porție din renumita carne de bizon devenită o delicatesă și un brand local.

La Oradea parcă sunt mai obișnuit acum și îmi este mai accesibil. Îmi place să stau pe acolo prin câte un parc admirând și Crișul Repede și invariabil trec câte un pic și pe la bibliotecă. Recent însă în Cetatea Oradea un  eveniment interesant s-a aflat la prima ediție. Citadel Delivery a propus activități interesante dorind să reunească pasiunile pentru muzică, destindere, poezie,pictură și distracție ale copiilor, adolescenților și adulților. Desfășurat cu sprijinul Cărturești și BCR evenimentul a bucurat timp de trei zile participanții. Am participat doar a treia zi, dar am regretat că n-am fost măcar în două zile. Muzica putea fi auzită pe fond, se putea consuma în liniște câte ceva și admira elementele medievale ale cetății. Am primit chiar și un voucher de 10 lei din partea lui George BCR și m-am bucurat enorm, a fost o surpriză palpitantă. Poeți și iubitori ai genului au recitat și adulat poeme între pauzele ritmurilor muzicale. Puteau fi văzuți tineri întinși citind sau depănând amintiri. Sincer, aș fi dorit și eu o delectare de acest gen sau să am posibilitatea de a bate vreo cinci minute la tobe fără a avea pretenția că știu ce fac cu adevărat… Nu sunt un iubitor înfocat al genului, iubesc muzica clasică și de meditație mai mult, dar uneori mi-aș dori să mă descarc în acest fel. Mă gândeam că aici studia și medita Nicolaus Olahus și contemporanii săi, iar profesori renumiți se străduiau să le fie utili. “Mica Atenă” pulsa atunci ca nicăieri în Europa răsăriteană. Isocrate spunea: “Cetatea noastră a întrecut în așa măsură pe ceilalți oameni în profunzimea cugetării și în arta exprimării încât învățăceii cetății au devenit dascălii altora, iar numele de elen l-a făcut să nu mai fie al unui singur neam, ci să pară că desemnează o întreagă direcție de gândire. Eleni sunt desemnați mai degrabă toți cei care s-au adăpat de la izvoarele educației noastre decât cei care au aceeași obârșie cu noi”. Ajuns acasă mi-am pus și eu hamacul … în gutui și am zăcut așa întins câteva ore sub umbra frunzelor care mă miram că fac față soarelui cu succes. De deasupra, de pe o rămurea, o pisicuță de doar câteva luni pe nume Lilișor îmi urmărea curioasă și jucăușă fiecare mișcare.

În aceiași zi la Oradea serviciul de ambulanță sărbătorea 113 ani de existență. O mulțime de ambulanțe erau prezente și angajații au sărbătorit în piața Unirii, fiind prezente unități din toate județele. La Mulți Ani, urez instituției, angajaților și în special clienților săi.Deși starea de optimism domina, mă gândeam că suntem într-un moment foarte delicat privind intervențiile rapide după incredibilul, monstruosul eveniment petrecut la Caracal. În urma mediatizării celor întâmplate numeroși intelectuali au luat poziție, societatea românească a intrat în febră, a reacționat fiind convinși cu toții că este vorba despre mult mai mult. La nivel național sunt sute, mii de dispăruți, instituțiile cred eu că își cunosc “licențiații” și potențialul lor și nu sunt chiar străine de tot ceea ce se întâmplă. La fel fenomenul s-a manifestat sub diferite forme și la diferite niveluri în toată România cu tentacule la nivel internațional. Ofranda, jertfa celor două tinere pe altarul indiferenței și corupției naționale a tras doar un semnal de alarmă și a înfiorat orice persoană normală și sensibilă. În rest, mi-e frică că mâine va fi ca azi, ca ieri, ca întotdeauna. Aflați în larg fără busolă, constatăm precum într-un fragment al lui Alceu (sec.VI î.e.n.) că am luat apă și că e cam rece: “Mă-nfioară vântul, volbura n-o-nțeleg./Din larg își crește valul freamătul cerc/ în jurul nostru. Prinsă-n spulber/Întunecata corabie aprig/Ne poartă.Hula frânge tăria-n noi,/Atinge unda poala catargului/Și pânza neagră se despică/Larg, clătinându-și în vânt fâșia”.

Vă doresc o lună August 2019 cât mai fructuoasă, candidă și lipsită de griji … !

“Philippicae” literare, “Pas cu Pas”, “Martirii”, Summer 2019 !


Un Iunie 2019 dominat de caniculă și de spectrul amenințător al furtunilor și un debut de Iulie 2019 incendiar. Disconfortul termic s-a resimțit în mai multe zile consecutiv, iar primele roade ale anului ( cereale,legume,fructe) sunt de admirat și prin câmpia Crișanei, ca de altfel peste tot prin țară. Sezonul estival este în toi și puțină lume mai doarme de voie sau de nevoie… Răcorirea, deconectarea sunt atât de căutate, secondate de pofta de viață, de dorința de a fi cât mai activ. Orele zilelor au devenit mai intense, trilurile matinale de păsărele deosebit de active năucesc prin diversitate și inițiativă. Răsăritul și apusul de soare sunt emoționante, iar clarul bolții cerești aproape magic putând fi admirate constelații pline de mister.

Econom din fire, dar mai ales din necesitate, nu mă desfăt prea mult cu vizite pe care mi le-aș dori, chiar le-aș merita aș zice. Nici prin România nu mă încumet prea mult, o țară cu peisaje frumoase… Chiar și așa am vizitat enorm. Amintirea obiectivelor vizitate în străinătate mă face să-mi doresc mai mult și mai mult… și doar rezervele-mi șubrezite, nemeritata situație financiară mă reține majoritar la domiciliu. Pot fi prezent însă virtual peste tot și asta mă aduce în a patra dimensiune aș zice, mă stabilizează, îmi oferă doza de optimism necesară sau convingerea că măcar unele speranțe vor deveni realizabile într-un viitor nu foarte îndepărtat.

O dispută în plan literar, un scandal național aș zice, a fost lansată odată cu filipica renumitului critic literar Ion Simuț la adresa revistelor literare. Analiza dumnealui este din păcate dureros de adevărată și tot din păcate nu cred că va soluționa complicatele relații și principii după care funcționează acest mediu select al culturii naționale. Favoritismele au fost de multă vreme evidente și regret că acest demers poate dăuna și autorilor valoroși și bineintenționați. De cealaltă parte, dintre tineri și dintre cei marginalizați sau dintre cei care pur și simplu nu puteau accede și-au frecat mâinile de bucurie sperând la schimbarea “garniturii” și a “mecanicului-șef”… Am găsit și situații în care unii critici literari se autopropuneau la redacția Revistei de Cultură Familia. Cert este că am întâlnit câțiva autori premiați fără prea multă valoare, că adevăratele reviste literare pot fi numărate pe degetele de la o mână și că odată și odată trebuia să se producă această luare de poziție. Am avut onoarea de a discuta de câteva ori cu renumitul critic literar Ion Simuț și mi s-a părut o persoană responsabilă, abilă, echilibrată și pe alocuri hazlie. Mă bucură faptul că a avut curajul de a dezbate și combate pe o temă atât de actuală și sensibilă, în special pentru că este unul dintre bihorenii cu care ne mândrim. Cu siguranță “Elegie pentru Revistele Literare” by Ion Simuț va rămâne un punct de reper major pentru sinteza post-revoluționară a panoramei mediului literar românesc dominat de mediocritate. Autorul concluzionează: “… avem o presă literară inflaționistă, șablonardă, uniformizată, rubricardă, îmbătrînită, inerțială, nejurnalistică, indiferentă la public, nevandabilă, sectară, provincială. Soluții sau remedii există pentru fiecare dintre aceste defecte, dar mai întîi ele trebuie asumate. Un pacient care nu-și recunoaște boala și simptomele ei nu are cum să fie tratat eficient”.

Deși agenda evenimentelor este foarte bogată la Oradea, despre majoritatea lor sau a subiectelor pe care mi le-am propus am scris deja, le-am abordat. Ineditul a apărut însă chiar neprogramat și referitor la un subiect pe care l-am abordat mai puțin. Costel Pătrășcan a prezentat la biblioteca județeană caricaturile dumnealui pe care le-a comentat cu umorul care-l caracterizează. Am obținut de la dumnealui un schimb de volume cu autograf și m-am deconectat pentru o oră de la problemele cotidiene. Temele abordate sunt relativ actuale și relevante, deosebit de profunde, pilduitoare. Volumul “Pas cu pas – reînvățăm să râdem” satirizează socialul sfidând greutățile. Îmi permit doar o exemplificare marca C. Pătrășcan: “Întrebare reporter: Când un cuplu divorțează cine e vinovat: bărbatul sau femeia? Răspuns interogat: SOROS !” Pe durata derulării evenimentului “Academia Cațavencu” a fost la ea acasă. La  aceiași locație o expoziție dedicată martirilor greco-catolici, recent beatificați, ne amintea jertfa episcopilor și “caricatura” societății românești de acum șapte decenii. “Față cu reacțiunea” precum Conu Leonida, spun doar că nu mă grăbesc să trag concluzii și deplâng durerile și umilințele fiecărui nefericit indiferent de regim.

Între timp România a trecut printr-o moțiune de cenzură, dar virtutea inerției pare a domina toate orientările politice. Mulțimea datelor problemelor ar necesita cu siguranță expuneri vaste, dar mă limitez la a afirma că sunt nemulțumit de modul în care românii își gestionează și dozează potențialul și resursele politice, economice, diplomatice, intelectuale. Lipsind marile proiecte, primând măruntele interese nu putem înregistra progrese notabile. Paradoxal, deși este privită ca o țară relativ săracă, România este printre cele mai influente țări. De asemenea, ne dorim intrarea în spațiul Schengen și în zona Euro, dar omitem faptul că trebuie să fim cu toții pregătiți pentru asta în special din punct de vedere cultural. Vilele, mașinile de lux, căruța cu bani nu pot suplini educația, profesionalismul, tradiția sau mentalitatea proprietarului. “Maimuța e tot maimuța chiar și îmbrăcată în purpură” spun anticii.

În plan internațional parcă e mai multă liniște decât în alți ani. Spun doar parcă, deoarece Iranul a dat din nou fiori, Hong-Kong-ul pare nemulțumit de China, europenii caută noi soluții și doar S.U.A. pare a fi activă și prezentă simultan pe mai multe continente. Greutățile și instabilitatea sunt observabile peste tot, dar pacea acolo unde este existentă constituie o premisă a soluționării erorilor și neajunsurilor. Trebuie să ne păstrăm optimismul și să fim insuflați de îndemnul lui Demostene: “În primul rând, atenieni, nu trebuie să vă lăsați copleșiți de situația actuală, oricât de critică ni s-ar părea”.

O colaborare de voluntariat m-a convins că trebuie să fotografiez mai des păsărelele întâlnite. Câteva prim-planuri mai reușite m-au convins că merită să fie trimise Societății Ornitologice Române cu speranța că vor folosi la ceva. Așadar atunci când am timp mă străduiesc să realizez un  selfie acestor păsări așa zis sălbatice, dar sensibile și oarecum atașate de om. În lumea antică omul consulta cerul, zborul și neliniștea păsărilor în luarea deciziilor. Și într-adevăr privind spre cer spui convins: “Aquila non capit musca”.

Vă doresc o lună Iulie 2019 de vis, prosperă și răcoroasă !

 

Abracadabra,”Quo Vadis, Domine?”,”Roma Antică”, “Muntele Magic” !


O lună Mai 2019 pe care ne-am fi dorit-o mai însorită și un debut de Iunie 2019 ceva mai promițător… Ploile care s-ar fi dorit a fi de … Mai s-au dovedit a fi mai capricioase și păguboase decât ar fi normal. Același scenariu/registru al împărăției norilor și pagubelor materiale produse s-a regăsit prin Europa și chiar dincolo de Ocean. Deși temperaturile au fost ridicate, în regiunile de munte și piemont au fost compromise din nefericire multe inițiative și uneori puse în pericol vieți omenești. Speranțele se leagă de o vară însorită și normală, iar revenirea pe o linie de normalitate și constanță meteorologică pare a fi garantată și cea mai probabilă.

Ca o consecință a perioadei ploioase traversată majoritatea populației a devenit ușor anxioasă sau deprimată. M-am simțit în mai multe zile indispus, iar ieșirile spre oraș au fost destul de rare. În zilele când am fost mai bine dispus și mai energic am retușat sau continuat câteva proiecte personale și am mai dereticit câte ceva prin grădină. Zilele Muzeelor m-au convins să vizitez o expoziție pe care o urmăream de cel puțin o lună.

“Roma Antică” a dezvelit în două săli ale Muzeului Țării Crișurilor grandoarea logistică și militară a civilizației romane. N-a fost loc pentru prezentarea vestimentației senatoriale decât într-un colț, dar care se dovedea deosebit de atrăgător. Măreția civilizației romane a erupt către toate continentele lumii vechi propunând sau impunând uneori un model de viață și de trai superior. Am fost fascinat de timpuriu de realizările și trăsăturile civilizației greco-romane și am dedicat timp destul de îndelungat lecturării multor lucrări științifice și de literatură romană. N-aș putea uita în niciun caz “Soldatul Fanfaron” al lui Plaut sau Satyricon-ul lui Petroniu care binedispun… Toate domeniile și științele au fost abordate și prin intermediul limbii latine, care a devenit cea mai expresivă și coerentă a lumii până în zilele noastre, totul s-a adnotat meticulos spre folosul urmașilor. Limba latină a devenit limba diplomației și bunelor maniere, distincției mistico-culturale până în zilele noastre.

Spre seara aceleiași zile programul festiv propunea proiectarea unui film de animație care a fost deosebit de apreciat. “Muntele Magic” prezenta viața ca o aventură a unui tânăr de origine poloneză aflat în căutarea propriului destin și sub auspiciile unor aspirații care depășeau cu mult posibilitățile lui de imigrant.

În plan religios, succesorul Sf. Petru și al instituției care în epoca romană târzie a reprezentat ultimele interese ale Imperiului Roman, a vizitat România în calitate de șef de stat și de pelerin. Vizita Papei Francisc a impresionat și mobilizat deosebit de mulți cetățeni și a renăscut speranțe în plan spiritual și societal. Devenit atât de popular, Papa Francisc a reușit să obțină admirația comunităților ortodoxe sau neoprotestante. Reușita vizitei a fost completă și România a înregistrat încă un punct pozitiv de care avea nevoie pe agenda internațională. În urmă doar cu câteva zile la Sibiu a avut loc Summit-ul care a reunit toți președinții Uniunii Europene. De asemenea alegerile europarlamentare au favorizat o reînscriere spre normalitate a țării noastre. Intensitatea perioadei traversate a fost deci năucitoare. În căutarea propriilor răspunsuri la întrebările spirituale și la misterul propriei existențe suntem la pragul propriei întrebări a Sfântului Petru ( conform H. Sienkiewicz): “Quo vadis, Domine?”

Dreptul roman inspiră și este prezentat ca model până în zilele noastre. Celsus ( sec.I-II e.n.) spunea: “Jus est ars boni et aequi”, iar Ulpian își expunea viziunea asupra dreptului astfel: “Justitia praecepta sunt: honeste vivere, alterum non laedere suum cuique tribuere” (Principiile justiției sunt: a trăi onest, a nu vătăma pe altul, a da fiecăruia ce este al său). Un eveniment al celor din domeniul Dreptului m-a impresionat deoarece subiectele dezbătute ( ca de altfel toate celelalte subiecte dezbătute) mă preocupau de foarte multă vreme. Doresc doar să evidențiez că în ciuda neajunsurilor, a imperfecțiunilor și defecțiunilor, a nemulțumirii personale în societate se întâmplă și lucruri bune sau se dezbat subiecte de interes vital și general. Așadar reprezentanții justiției și ai administrației publice au propus un eveniment unde au analizat rolul tehnologiei și informatizării în cadrul activităților administrative și juridice. Abordarea este mai mult decât binevenită deoarece tehnologia a produs o adevărată revoluție în toate domeniile eficientizând și urgentând numeroase procese. Justiția într-un anumit fel un vârf de lance al domeniilor umaniste a fost nevoită să adopte și să utilizeze cele mai noi descoperiri tehnologice. Colaborarea este așadar posibilă, de succes și profitabilă tuturor, iar în domeniul administrației publice marea provocare o constituie în momentul de față votul electronic. Chiar dacă tehnologizarea presupune dispariția unor profesii ( grefier spre exemplu) beneficiile sunt infinit superioare. Marea provocare este când și dacă va fi posibilă vreodată pronunțarea unei sentințe de către un robot, de către inteligența artificială (AI) … ! Deși ar mai fi multe de spus, am lansat provocarea doar pentru că erorile, abuzurile, ambițiile factorului uman ( singurul existent) în afara intervenției directe și imediate a justiției divine au schimonosit imens imaginea instituției reprezentătă de însăși zeița Themis legată la ochi și cu balanța în mână.

Mineral Expo a adus în atenția vizitatorilor un număr impresionant de obiecte deosebit de interesante. Minerale, cristale, pietre semi-prețioase montate pe inele și medalioane au făcut deliciul publicului. Meditam doar câte pasiuni și superstiții au menținut și dezvoltat aceste accesorii de-a lungul mileniilor peste tot pe pământ. Frumusețea acestor bijuterii și meticulozitatea cu care au fost realizate alături de puterea magică care li se conferea au fost în măsură să genereze legende, mituri și numeroase credințe. În lumea veche niciun cadou sau semn de atenție/distincție nu se acorda întâmplător. Absolut fiecare obiect confecționat era realizat cu pasiune și cu un scop. Din nefericire s-a ajuns destul de repede în multe situații la un vortex psihopomp, la ocultism și spiritism care plana și se justifica prin intermediul acestor pandantive. Hocus pocus preparatus/ Abracadrabra sunt formule pretins magice care odată rostite și folosind puterea magică a cristalelor și pietrelor prețioase puteau obține transformări fizice și materiale, dispariții și proprietăți metafizice superioare. Știința non-ocultă a mineralelor și rocilor, a metalelor și nemetalelor s-a format abia în contemporaneitate.

La finalul aceleiași zile am savurat o limonadă de mentă deosebit de gustoasă la Petit Cafe aflată în mijlocul unui parc renumit al orașului și în apropierea Crișului Repede care de această dată era posomorât și aducea aluviuni consistente. Nu departe un concert Ada Milea se pregătea intens și ritmurile promiteau să se încingă… Peste câteva ore, așteptând trenul pentru a mă întoarce acasă, am avut plăcerea de a vedea grupurile de pelerini care cu un tren special se îndreptau spre Șumuleu Ciuc. Un scop comun, o experiență unică colectivă, intenții nobile și emoționante !

Vă doresc o lună Iunie 2019 inegalabilă, profitabilă și senină !

 

Sărbători Pascale, Notre Dame de Paris, Ceremonii Centenar, “Prietenii Poeziei” la ceas aniversar !


Zile dintre Aprilie și Mai 2019 deosebit de splendide și cu un conținut spiritual rarisim. Natura jubilează și își dezvăluie adevărata ei splendoare, iar oamenii au ocazia să descopere minunățiile creației și Divinitatea însăși dacă se dedau un pic meditației și contemplării… Vibrațiile și pulsul planetei rezonează cu inimile și sufletele umane obligându-ne să fim mai atenți și mai responsabili. Tradițiile din perioada Sărbătorilor de Paște s-au împletit și au fost rememorate, deși aspectul comercial specific societății de consum a dominat și în România. În cele din urmă, am putut spune “Hristos a Înviat / Adevărat a Înviat” și să ciocnim câte un ou tradițional de Paște, sperând că protecția divină ne va răsfăța și ne va ajuta în viață sub toate aspectele. “Pentru ce stai lângă opaiț, când S-a ivit Soarele?” întreabă Sf. Ioan Gură de Aur

Am participat la mai multe ediții ale “Cenaclului Prietenii Poeziei”. De data aceasta cenaclul a împlinit un anișor și a chemat autori sau public la acest moment de sărbătoare. “Cuibul Democrației”, sală a bibliotecii județene, a găzduit ediția specială și aniversară, fiind sărbătoriți în același timp cei doi mari aforiști ai săi ( Ionuț Caragea și Teodor Dume ) născuți în aprilie. A fost prezentată retrospectiva activității cenaclului , iar participanții au fost pentru prima dată pe măsura locurilor din sală. Exemplarele de aforisme cu autograf oferite gratuit au încântat participanții. S-au exprimat impresii, opinii și sunt convins că dincolo de euforie urările au fost sincere, iar activitatea cenaclului trebuie apreciată ca deosebit de constructivă. În acord cu momentul anului aș remarca câteva aforisme: “Lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori” și “Internetul – cea mai sofisticată fata morgana din deșertăciunea vieții” ( Ionuț Caragea) sau “Biserica este un spațiu al vindecării sufletului” și “Atrofierea credinței naște uitarea de sine” ( Teodor Dume ).

La doar câteva zile distanță, Oradea a fost în sărbătoare… Ceremoniile dedicate eliberării orașului ( aprilie 1919 – aprilie 2019 ) au prilejuit dezvelirea statuii marelui om politic și intelectual român Iuliu Maniu, stins din nefericire în cele din urmă într-o închisoare comunistă. Statuia este impresionantă și a fost amplasată în fața Catedralei Greco-Catolice Sf. Nicolae. Cântecele și discursurile s-au înălțat către zări și s-au îndreptat către inimile participanților la eveniment. Rareori am văzut atâția participanți entuziasmați și rezonând cu intensitatea momentului. O frumoasă zi de primăvară a răsfățat această ceremonie, reflectând seninătatea și cosmopolitismul orășelului nord-vestic. Centenarul a stârnit emulație, deși intensitatea cu care s-a trăit în epocă a fost halucinantă, iar problemele etnice deosebit de încordate. Întreaga lume s-a cutremurat atunci și, în ciuda unor progrese cultural-științifice, incertitudinile și neîncrederea au adâncit suspiciunile, năruind speranțele…

Continuându-se pe aceiași linie ascendentă, în 20 aprilie au fost dezvelite în apropiere statuia episcopului greco-catolic Demetriu Radu și a celui ortodox Roman Ciorogariu. O altă zi senină a contribuit la reușita ceremoniilor și participanții au fost în beatitudine. Deși în general domină un spirit principial și rezonabil în societate și la nivel central prin județ, din când în când câte o ușoară briză a revizionismului se resimte… Adevăratele soluții sunt însă dincolo de capcanele trecutului, iar dialogul interetnic zic eu că poate să fie productiv, promițător și constructiv dacă este purtat cu înțelepciune. Cred că înaintașii nu ar fi mândri de bilanțul centenarului, iar puținele inițiative lăudabile îmi amintesc de universul caragialesc prin discursul prefăcutului Cațavencu: “Domnilor!… Onorabili concetăţeni!… Fraţilor!… (plânsul îl îneacă.) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare… suindu-mă la această tribună… pentru a vă spune şi eu… (plânsul îl îneacă mai tare.)… Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale… în aceste momente solemne… (de abia se mai stăpâneşte) mă gândesc… la ţărişoara mea… (plânsul l-a biruit de tot) la România… (plânge. Aplauze în grup)… la fericirea ei!… (acelaşi joc de amândouă părţile)… la progresul ei! (asemenea crescendo)… la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare).”

Plimbarea prin oraș a favorizat savurarea câtorva globuri de înghețată și vizitarea Târgului de Paște din Cetatea Oradea. Câteva elemente arătau provocator ( un imens ou de Paște ciocnit și având în interior un pomișor drăguț, cărți à la Cărturești agățate într-un copac machetă, souveniruri). Am citit pe rețelele sociale și despre reproșuri privind târgul. Câteva personalități orădene ar fi dorit mai mult de la un asemenea târg din interiorul cetății orădene și cred că inițiativa este lăudabilă, dar într-adevăr s-ar fi putut mai mult…

În plan național și internațional evoluțiile au fost în măsură să ne înspăimânte … Tornade și furtuni prin țară la început de mai, români dezamăgiți în prag de sărbători, “praful” de pe litoral…, iar în străinătate incendiu la Notre-Dame de Paris în săptămâna Paștelui Catolic, sute de morți în Sri Lanka în urma unui atentat, Venezuela în prag de război civil, rivalități religioase reactivate etc. Credeam că sunt posibile imagini îngrijorătoare în unele momente peste tot pe mapamond datorită unor tensiuni acumulate, dar să văd Catedrala Notre-Dame în flăcări nu concepeam. Un simbol național al Franței care a bucurat sute de milioane de oameni a fost grav afectat, iar cântecele tinerilor parizieni au impresionat și donațiile pentru reconstruire au fost dincolo de orice închipuire. Greutăților deja existente li s-au adăugat în balanță toate aceste monstruozități și barbarii într-o perioadă când Europa și creștinătatea ar fi avut nevoie de liniște și încurajare. Singurul motiv de bucurie a avut loc în Țara Soarelui Răsare unde împăratul a abdicat în favoarea fiului său, anunțându-se o nouă eră. Constat îndurerat că întreaga lume este din nou bulversată și îmi amintesc de spusele lui Platon: “Omul nu se poate ridica decât cu sufletul întreg de la lumea curgerii eterne către cea a științei; numai așa este el în măsură s-ajungă în fața realității, spre a o contempla; numai așa se va putea înfățișa chiar înaintea celei mai luminate dintre realități, pe care o numim Binele” ( Platon, Statul,VII, 514-518).

La marginea localității natale am redescoperit pădurea cu aerul relaxant al stejarilor. Totul în jur părea a se fi dezmorțit, iar plimbarea mea pe jos s-a dovedit reconfortantă și fortifiantă. Un tonul fizic și psihic îmbunătățit și amintiri din copilărie când vizitam și rezervația de stârci, oarecum m-au resetat pentru întregul an. Îmi amintesc un peisaj de Jurasik creat de stârci în jurul câtorva zeci de copaci unde aveau cuiburile, iar ouăle de culoare vernil cu picățele albe erau din aceiași lume deja dispărută…

Vă doresc o lună Mai 2019 deosebit de călduroasă, inspiratoare și senină !

 

 

Spring 2019, “Tom&Jessie”, Geo-Strategii Europene, Expoziția “Haiku”, Postul Paștelui !


Luna Martie 2019 s-a scurs aducând zile tot mai călduțe, dar cu adieri de vânt destul de reci chiar și în zonele de câmpie. Doar ploițe scurte au mai întrerupt din când în când razele plăcute și tandre ale Soarelui. Florile s-au grăbit să înflorească răspândind prospețimea și parfumul lor. Zambilele, viorelele, garoafele au fost cele mai harnice, dar sunt urmate de către lalele, bujori… Pomii fructiferi, deșteptați de acest ritual ancestral al naturii, au întinerit și au îmbobocit devoalând crudele petale albe, roz și lăsând impresia unei splendori neasemuite care obliga la comtemplare. Luna Aprilie 2019 a sosit fără păcăleală și deoarece ne găsim în perioada Postului Paștelui suntem toți îndemnați să fim mai moderați în toate privințele și să medităm mai mult la cele sufletești și cosmice. Sf. Niceta de Remesiana spune:“Pătimirea lui Hristos este răscumpărarea Creației […] Înțelegem dar că este o creație această viață de care este însuflețită lumea , în care se fac toate care se nasc în lume”.

Bucuria trăirii zilelor de primăvară mă impresionează de fiecare dată. Această schimbare atât de profundă din natură, o adevărată metamorfozare generală izvorâtă de sub trena rece a iernii, a inspirat autori, pictori și a apropiat sufletele sensibile. Ziua Mamei ( 8 Martie ) a adus râuri de flori și cadouri tuturor doamnelor și domnișoarelor din jurul nostru însoțite de urările firești de fericire și sănătate. Am petrecut majoritatea zilelor la domiciliu încercând să mă regăsesc în diferitele activități de sezon sau continuând câteva proiecte mai vechi. Când am trecut pe la Oradea am petrecut câteva zeci de minute la Biserica cu Lună unde aprinzând câteva lumânări am ridicat o rugăciune către Cer, către Dumnezeu. Tradiția acestui lăcaș de cult este enormă, legendară deja, alături de celelalte catedrale catolice, greco-catolice sau protestante deosebit de renumite ale orașului. O statistică referitoare la anul trecut apreciază că numărul turiștilor a depășit numărul locuitorilor orașului pentru prima dată.

La biblioteca județeană se poate admira de fiecare dată câte o expoziție interesantă. Cel mai recent m-a binedispus o expoziție dedicată copilăriei prin tablouri care propuneau personaje năstrușnice și teme destul de hilare. “Tom & Jessie” destindea datorită efortului autorilor prin culori, forme și prin trimiterile la universul copilăriei și al desenului animat. “Un oraș pierdut” sau “Iepurele de Mărțișor” erau printre primele lucrări expuse pe simeze și se evidențiau datorită liniilor și volumurilor deținute.

O altă expoziție interesantă a fost vernisată într-unul dintre corpurile Cetății Oradea având doi curatori de renume național ( Aurel Chiriac și Vioara Bara ). Expoziția “Haiku” propunea o abordare a genului de către un grup de artiști locali care au ales să se joace cu cuvintele și să dea frâu liber pasiunii pentru artă. Fiecare pictură avea personalitatea ei, iar dacă era însoțită de versuri specifice genului japonez puteai fi încredințat că autorii au înțeles specificul acestui gen artistic de o vechime multiseculară. Personal sunt impresionat cel mai mult de arta și poezia europeană/occidentală, dar culorile purității naturii surprinse de arta japoneză sau profunzimea versurilor haiku pot produce tresăriri fiecăruia. Meditația, natura, bucuria, nostalgia, dragostea, sublimul, neîmplinirea sunt tot atâtea subiecte prezentate în felurite moduri în pictură și vers. Unele persoane spun că o lucrare de artă îți place sau nu, deși sună cam radical și sentențios. Cred că o operă de artă este perfectă dacă se apropie în totalitate în a reda și sugera tot ceea ce și-a dorit autorul său. Din această cauză aș prefera la fiecare tablou alături de titlu un sinoptic (descriptiv) al autorului. Altfel fie critic de artă, fie novice trebuie să descifreze și să-și imagineze ceea ce ascunde opera din fața lui fără a ști cu adevărat cât de subtil sau novice este autorul acesteia.

În aceiași zi ( 15 martie ) se sărbătorea în oraș Ziua Maghiarilor de Pretutindeni. Am ajuns la timp pentru a vedea mulțimea adunată la statuia lui Szacsvay Imre și pentru a auzi cântecele populare maghiare. Bunădispoziția era la ea acasă, dar moderația era mai degrabă evidentă. Am stat destul de puțin prin preajmă, iar seara am urmărit dintr-o înregistrare retragerea cu torțe care mi s-a părut fascinantă. Nu sunt convins că lucrurile s-au consumat fără exprimarea anumitor patimi, dar cunosc de asemenea suficiente personalități maghiare bihorene deosebit de echilibrate.

Relațiile internaționale se întâmplă uneori să fie deosebit de încordate sau în impas. Am putea exemplifica foarte simplu prin actualul nod gordian pe care îl reprezintă nesoluționata criză și problemă a Brexit-ului. Îmi doresc ca scenariile de coșmar general să se destrame și cred că în cele din urmă soluția cea mai potrivită ( poate chiar cea a rămânerii Marii Britanii în UE ) va triumfa. Amintesc acest episod doar pentru a face o introducere a complexității panoramei internaționale de la sfârșitul primului război mondial. Statuia unui mare geo-strateg francez a fost dezvelită la Oradea pentru a sublinia rolul diplomației franceze și americane după prima mare conflagrație mondială. Emmanuel de Martonne a studiat cu meticulozitate specificul etnic și geografic al Transilvaniei și Panoniei și în momentele de incertitudine și haos a propus în cele din urmă o soluție. Pentru cei care cunosc sau au studiat epoca nu este un secret că a existat o mulțime de scenarii care mai de care mai ciudate pentru trasarea noilor granițe, tocmai datorită vidului de putere creat după dispariția entității statale austro-ungare. Între anii 1918-1920 Europa Centrală și de sud-est s-au aflat sub semnul incertitudinii care s-a accentuat pe fondul instabilității din Rusia și a instalării guvernului Bela Kun în Ungaria. Principiile wilsoniene și cunoștințele geo-strategice ale lui E. de Martonne și-au dat mâna și au condus la alipirea Transilvaniei la România pe aliniamentul vestic existent și astăzi. Centenarul Marii Uniri continuă din acest punct de vedere, dar mi-aș dori evidențierea contextului european al zilelor noastre pentru a nu se da naștere la dispute etnice. Marele vizionar E. de Martonne a fost elogiat în parcul 1 Decembrie din Oradea în prezența oficialităților orașului, a invitaților din țară și străinătate, a gărzilor care au defilat și a participanților interesați de moment. În contemporaneitate relațiile s-au intensificat, distanțele s-au scurtat, comunicarea este tot mai rapidă de parcă toată lumea ar fi o cetate. Spun și eu asemeni lui Teognis către tânărul Kyrnos: “Kyrnos, cetatea-i aceeași, doar oameni-s alții” și întreb: “Mai înduri, Kyrnos, tot răul să-l vezi?” Orice societate și comunitate are momentele ei de criză care sunt percepute drept involuție, iar Thierry de Duve spune că atunci “totul se petrece ca și cum Istoria ar fi cedat imploziei și ca și cum Istoria ar merge de-a-ndoaselea”. Este foarte posibil , în același timp, ca societatea umană să se găsească chiar acum într-un moment al redimensionării sale și a evoluției sale către forme supra-“naturale”.

Revenit către zona gării orașului, pentru a mă întoarce la domiciliu, am putut admira magnoliile înflorite din fața Palatului Baroc aflat în renovare și maiestuoasa clădire a Catedralei Romano-Catolice.

Vă doresc o lună Aprilie 2019 senină, bogată în surprize plăcute și plină de inspirație !