Concertul de Vioară, “Muzeul Pâinii” , “Flori” de matriţă, Democraţie şi Regalitate !


Un sfârşit de Iulie 2016 canicular şi un început de August 2016 asemănător. Abia dacă mai există uşoare adieri de vânt cu răcoriri binecuvântate. Rareori norişori răzleţi se scutură prin măreaţa lor pufoşenie în aceste regiuni de vest ale României , adevărate “câmpii Elizee” ale Crişanei deschise reveriei şi meditaţiei .

campii elizee vara incendiar

În urmă cu aproape două luni mi-am început activitatea mai mult din curiozitate , dar şi din unele considerente financiare într-una dintre fabricile cu capital francez din apropierea Oradiei , la Sântandrei, ca operator al unei societăţi poloneze de outsourcing. Nu am fost foarte încântat şi nu dau credit unor soluţii de acest gen prea mult , dar ocazia de a aborda ceva nou m-a ambiţionat. Am avut ocazia de a aprofunda cunoştinţele mele tehnice ( doar într-o paranteză – liceul meu are specializarea matematică-fizică) şi am fost uşor nemulţumit că trebuia să aştept ajutorul unor reglori sau preparatori absolvenţi ai unor şcoli profesionale doar, rareori de liceu, dar cu experienţă. Aşa cum m-am obişnuit să le numesc , “florile” de matriţă din mase plastice ieşeau din mâinile mele oră după oră. Un episod destul de greu de suportat , dar eu reuşesc să mă mobilizez şi nu sunt un leneş, făcând faţă cerinţelor calitative şi cantitative. Nemulţumirea proprie se situează însă de cealaltă parte a problemei : piaţa locurilor de muncă din România nu este deloc favorabilă mie şi nu a răspuns pozitiv. Este imposibil să aplici pentru peste o mie de joburi şi să obţii un job destinat în mare măsură celor proscrişi din societate. Cunosc foarte multe persoane cu CV-uri mult mai inferioare şi slab realizate, chiar cosmetizate, care obţin joburi bănoase şi reconfortante. Mă animă încă un spirit aventurier moderat şi un simţ al umorului care îmi oferă o anumită imunitate.

prod1

În Cetatea Oradea activităţile s-au intensificat de-a lungul acestui sezon estival atât de aşteptat. Atras irezistibil , am încercat să prioritizez etapele vizitei când am trecut pe acolo la finele lunii iulie 2016. O iniţiativă extraordinară concretizată prin implicarea factorilor de decizie locali ( Primăria Oradea, Muzeul Ţării Crişurilor) o reprezintă – Muzeul Pâinii , realizat chiar în zona unde în epoca medievală acest aliment esenţial era produs. Mi s-a spus că este deosebit de bine realizat şi spaţios, dar din păcate am ajuns în acea zi exact la ora închiderii – orele 17.00. M-am uitat doar pe geamul fumuriu către interior precum un mic copil, hoţoman de covrigi. Cu siguranţă când mai trec o să am  ocazia să-l vizitez pe îndelete. Imaginile folosite sunt de această dată din ştirile mass-media locale. Acest aliment atât de săţios şi atractiv, devenit indispensabil şi atât de comun de-a lungul mileniilor , a devenit un simbol al prosperităţii, ospitalităţii şi naturaleţii peste tot pe mapamond. Dincolo de tehnicile de producţie care au evoluat în bine şi în rău de-a lungul timpului , trebuie amintit că pâinea are o tradiţie atât de veche încât poate fi surprinsă la originile civilizaţiei. Credinţa creştină deţine profunde semnificaţii referitoare la acest aliment vital încă de la originile sale : frângerea pâinii, pilde şi a fost inclusă în taina euharistiei ( pâine şi vin) sau ca anafură sau pomeni oferite în biserică. Primirile tradiţionale la români se realizează cu pâine şi sare şi a devenit notorie exprimarea : “i-am oferit o pâine” atunci când cineva oferă un loc de muncă . Chiar rugăciunea domnească conţine : “Pâinea noastră cea de toate zilele /Dă-ne-o nouă astăzi  sau Pâinea noastră cea spre fiinţă …”.

paine-400x230 Muzeul-Painii-Cetatea-Oradea

Atracţia principală a constituit-o însă un concert de muzică clasică cu intrare gratuită oferit prin generozitatea a doi virtuoşi muzicieni locali cu care urbea orădeană are toate motivele să se mândrească : Thurzo Sándor Jőzsef şi Lucian Maliţa. Concertul a avut un public nu foarte numeros, dar adecvat spaţiului destinat acestuia. Au fost prezentate arii, sonate din G.F. Haendel, M. Haydn, Roberto Farias şi Fr.X. Tost, iar la final a fost evocată personalitatea lui Johann Sebastian Bach care a fost comemorat la 266 de ani de la trecerea în nefiinţă ( 28 iulie 1750). Ritmurile realizate cu atâta eleganţă şi claritate de către distinşii muzicieni au impresionat lăsând loc unei tăceri profunde şi misterioase , unor reflecţii adânci şi unei uşurări sufleteşti completă. Emoţionaţi cu toţii , am rămas impresionaţi de acest gen de comuniune şi eu nu am rezistat să nu felicit personal pe fiecare dintre renumiţii artizani ai acestui moment unic. Deşi ritmurile au fost de origine clasică-modernă , ele trimiteau în ansamblul arhitectonic medieval al cetăţii către imaginarea alaiurilor medievale şi a evoluţiilor pre-moderne şi moderne. Precum în câteva versuri din Cântecul Nibelungilor IX puteai visa la armonie şi solidaritate : “Care mai de care mai arătoase, cu pajişti florate pe pieptare brodate,/ Una mai mândră decât alta izbuteau în frumuseţe să se arate.  …  Iar când cele mlădiţe copile cu belşug de giuvaieruri s-au gătit/ Iată că şi stolul vultanilor războinici în mare număr s-a vestit;/ Cu largile scuturi poleite , în trapul roibilor când înaintau/ Lungi suliţe, din tulpină de frasin , cu dreapta lor oştenii falnici avântau”.

IMG_20160728_175830 IMG_20160728_180549 IMG_20160728_181229 IMG_20160728_181231

Deşi situaţia generală din România nu este deloc de invidiat , veştile în plan internaţional sunt deosebit de îngrijorătoare. Nu prea există zi care să nu evidenţieze o nouă tentativă de atentat sau atentat revendicat , iar Turcia care părea un adevărat campion al stabilităţii orientale s-a dovedit suficient de instabilă şi cu probleme interne atât de grave. Dacă anul trecut Turcia promitea Europei o soluţie la problema imigraţiei , acum putem să-i observăm limitele. O ţară a contrastelor şi mentalităţilor diverse, un fost imperiu cu o populaţie numeroasă de origini variate, Turcia se zbate între democraţie şi haos, deşi a făcut eforturi uriaşe pentru a se democratiza.

O ştire vehiculată cu o repeziciune năucitoare şi regretabilă a revelat cât de nedreaptă este moartea sau poate chiar viaţa … ! Majestatea Sa Regina Ana , soţia Regelui Mihai I al României a decedat la vârsta de nouăzeci şi doi de ani (92) . O prinţesă europeană, membră a unor familii nobiliare atât de renumite , cu o biografie atât de interesantă , cu o viaţă de familie ,alături de soţul ei, deosebit de activă şi frumoasă , Regina Ana a reuşit să se facă iubită în ţară şi străinătate , fiind în acelaşi timp deosebit de discretă. Doresc să transmit omagiile, condoleanţele  personale şi pe această cale !

ana

Vă doresc o lună August 2016 benefică, prosperă şi augustă !

 

Vivat Academia, “De la Figurativ la Abstract”, Brexit, Zilele Cetăţii Oradea !


Vara 2016 şi-a intrat în drepturi , temperaturile nu contenesc să crească şi doar unele  capricii meteorologice provoacă neplăceri considerabile unor concetăţeni ai noştri mai puţin norocoşi. Medicii dau indicaţii numeroase pentru protecţia fiecăruia şi “răcorirea” în spaţii specializate ar constitui o prioritate pentru toţi. Codurile meteorologice sunt consultate cu atenţie, iar persoanele cu probleme cardiace au motive serioase de îngrijorare.

summer 016 vara 016

Am încercat de numeroase ori să reflectez asupra importanţei comunicării interumane , în special a comunicării verbale. Limbile vorbite în zilele noastre sunt cunoscute după originile lor , fiind clasificate într-un mod judicios , putându-se interpreta sau observa unele evoluţii şi relaţii interstatale sau intertribale de-a lungul timpului. Limbile indo-europene impresionează prin profunzimea lor. Încercând să pătrund mai mult în cunoaşterea acestora , mi-am îmbunătăţit vocabularul limbii latine, greacă veche, am analizat unele cuvinte de origine sanscrită sau cele germanice şi m-am minunat de frumuseţea şi puterea lor de expresivitate. Asemănări relevante şi dezvoltări incredibile au avut loc de-a lungul secolelor, în aşa fel încât limbile latină şi greacă veche sunt considerate şi azi sapienţiale şi definitorii pentru cultura universală. O persoană care vorbeşte într-o limbă cu siguranţă simte în limba respectivă şi nu doar reproduce . Un scriitor român spunea : “Tulpina gândirii comunicaţionale nu reproduce mimetic şi simplist formele originale” , iar scriitorul antic Tacit deplângea decăderea oratoriei în timpul său. Limba română este o limbă de origine neo-latină deosebit de interesantă. Ar fi de ajuns să amintim cuvintele pâine ( panem -latină ) ,  pace ( pacem,pacis latină) şi cruce ( crux,crucis -latină), atât de comune şi necesare, pentru a rămâne înmărmuriţi de vocaţia universală a acestei limbi în răsăritul Europei. Inventarierea tuturor cuvintelor din limba română a fost realizată însă târziu datorită lipsei unor centre universitare şi de cercetare româneşti proprii în Evul Mediu. Abia în secolul XVIII-XIX au apărut primele încercări notabile care subliniau consistenţa acestei limbi ( reprezentanţi ai Şcolii Ardelene, B.P. Haşdeu, Sextil Puşcariu). S-a continuat în prima jumătate a secolului XX , dar tot incomplet şi abia în a doua jumătate a acestui secol s-a definitivat dicţionarul explicativ al limbii române care între timp a avut nevoie de adăugiri. Aflat în calitate de înalt invitat al Universităţii din Oradea, academicianul Eugen Simion a conferenţiat în Aula Magna în prezenţa a numeroşi universitari, cadre didactice, jurnalişti, studenţi şi elevi ai liceelor orădene. Renumitul octogenar , exilat sperăm noi doar temporar din Uniunea Scriitorilor din România, a făcut dovada unei vitalităţi deosebite şi a unei lucidităţi rarisime. Contribuţiile dumnealui la dezvoltarea prin metode ştiinţifice a parametrilor calitativi din literatura română şi la inventarierea completă a dicţionarului limbii române sunt incontestabile, reliefând dimensiunea profesioanală , munca sisifică şi responsabilităţile titanice în care a fost implicat şi pe care a trebuit să le gestioneze înalta personalitate. A conferenţiat subliniind evoluţia literaturii româneşti în ultimele secole, a prezentat propriile realizări şi ultimele lucrări, nu a uitat să fie om şi a reuşit să coboare în mijlocul publicului, convins fiind probabil că Omnis hominum vita est plena dolore ( Viaţa fiecărui om este plină de durere ). În România există în zilele noastre încercări numeroase în proză şi poezie la vârste tot mai fragede, densitatea acestor preocupări raportat la vârstă şi populaţie a crescut considerabil, dar deşi multe sunt remarcabile, ele nu se pot impune la nivel internaţional , fiind doar consemnate. Un scriitor francez spunea că “prinţesa preferă operele clasice” , iar Marcel Proust îl continua : “toţi prinţii le preferă”. Limba română merită redescoperită, alte naţiuni investesc enorm în această direcţie conştientizând beneficiile, dar spre exemplu , pentru a enumera doar o naţiune şi o limbă aflată în proximitatea naţiunii române, – cea maghiară , această limbă are interesante  reminiscenţe indo-iraniene , finice, ugrice care ar putea explica fie şi parţial câteva evoluţii istorice din primul mileniu.

IMG_20160608_123827 IMG_20160608_124040

Lumea în care trăim a trecut recent printr-o experienţă deosebit de apăsătoare. Mă consider un european şi consimt asupra valorilor şi principiilor europene fără nicio obiecţie sau interes meschin, dar cred că pentru a supravieţui temeinic şi demn, spiritul european şi instituţiile europene de asemenea trebuiesc să fie animate de persoane care să întruchipeze aceste trăsături, iar populaţia trebuie să fie conştientă de rolul său şi responsabilă, cu adevărat solidară dacă pretindem că vorbim despre civilizaţie europeană. BREXIT-ul a zguduit din temelii certitudinile europene datorită mai multor caracteristici pe care le-a avut. Majoritatea oamenilor , inclusiv eu, au crezut că lupta va fi strânsă la referendumul britanic, dar erau convinşi că în cele din urmă rezultatul va fi pro-european. Transmiterea rezultatului ne-a bulversat pe toţi. Frica personală a fost o posibilă cădere într-un ev mediu european contemporan. Pieţele bursiere au reacţionat imediat alarmate , înregistrându-se pierderi importante. Mai grav este faptul că rezultatul referendumului evidenţia disensiuni şi rivalităţi în rândul statelor membre europene şi inclusiv în interiorul lumii britanice. Rolul referendumului era privit de către mulţi doar consultativ, dar răul fusese deja făcut, toţi temându-se că Parlamentul britanic va trebui să ţină cont de datele acestuia. Societatea britanică s-a putut observa că s-a simţit agresată şi asaltată în tradiţionalismul ei de spiritul imigraţionist . Ulterior , conştientizând eroarea comisă , numeroşi cetăţeni care au votat pro-exit şi-au exprimat dorinţa organizării unei noi consultări care să le de-a ocazia de a repara totul. Sunt convins că doar  influenţa unui moment emoţional şi a unui număr de indecişi care poate urca până la o cincime a condus la un asemenea rezultat. Pe de altă parte , reacţia autorităţilor europene de la Bruxelles nu a fost purtată în acord cu cea mai rafinată şi înaltă diplomaţie. S-a cerut chiar tranşarea imediată de către britanici a problemei pentru a nu se crea incertitudine. Pentru mine, însă , o Uniune Europeană fără Marea Britanie ar fi aproape de neconceput. Bineînţeles că mai există exemple ale unor naţiuni europene care nu sunt state membre : Elveţia, Norvegia, dar Marea Britanie este unul dintre pilonii de bază ai acestei construcţii europene. Cel mai grav este că niciun stat european nu are de câştigat din acest episod regretabil şi că nu există încă o conştiinţă unională şi o identitate pur europeană a cetăţenilor. Mai mult , Uniunea Europeană a fost tot timpul în extindere, fără o experienţă de acest gen. Aş conchide cu o observaţie a lui Bertrand Russell , filosof, sriitor, istoric britanic : “Lumea poate fi condusă numai prin bunătate; dar şi dacă am şti cum poate fi realizată nu am face-o, dacă în prealabil nu am fi deja buni”.

brexit Brexit-Letter-Tiles

Putem să discutăm despre o evoluţie generală pornind şi de la suma acţiunilor şi activităţilor fiecăruia dintre noi, dar nu avem cum să identificăm toate iniţiativele psihice şi faptice negative ale concetăţenilor noştri. A.J. Lerner spunea în anii ’70 : “Deşi astăzi cunoaştem multe procese care au loc în creier , totuşi esenţa fenomenelor psihice , cum sunt conştiinţa , gândirea, imaginaţia sau memoria, încă nu o cunoaştem”. Mă declar convins că un punct de plecare sănătos pentru o construcţie de orice tip îl constituie educaţia, dar aceasta trebuie arborată de către oameni de caracter care să fie ei înşişi cei care generează spiritul şi matricea creatoare din educaţie , iar dacă aceştia nu există, atunci conform proverbului popular : “frica păzeşte pepenii” , legea ar trebui să funcţioneze fără nicio excepţie într-un mod automat sancţionând ineficienţa şi corupţia. Deşi am parcurs numeroase lucrări ale unor autori din străinătate sau din ţară foarte renumiţi, recent am parcurs o lucrare a unui autor maghiar , Kiss Arpad, din a doua jumătate a secolului trecut care m-a impresionat prin profunzimea ei . Într-una dintre paginile lucrării autorul spune : “Transformările petrecute în ultima perioadă în societatea noastră au condus la un fel de incertitudine educaţională : familia nu dispune de o pedagogie proprie sigură ( chiar dacă ar avea nu ar fi în stare să o facă să prevaleze din cauza preocupărilor extrafamiliale ale părinţilor din timpul zilei) , iar şcoala îşi concentreză toate eforturile sale pentru asigurarea însuşirii cunoştinţelor prevăzute în programele şcolare. Între şcoală şi familie de multe ori se află o asemenea <<ţară a nimănui>> în care elevul se orientează cu greu”.

no man s land

Zilele Cetăţii Oradea au fost sărbătorite cu mare fast la sfârşitul lunii iunie şi începutul lunii iulie 2016 având un desfăşurător deosebit de generos . Numeroase ateliere, formaţii de muzică uşoară, săli grandioase care găzduiau materiale de factură medievală , cavaleri şi domniţe , toate având menirea de a glorifica epoca medievală pe care a traversat-o  cetatea de-a lungul secolelor şi succesul de care se bucură astăzi datorită restaurării şi a activităţilor recente. Am avut ocazia să observ şi vizitatori preocupaţi de detalii şi pretenţioşi.

IMG_20160701_151625 IMG_20160701_151518 IMG_20160701_151724IMG_20160701_152744 IMG_20160701_151707

Într-una dintre săli am fost bucuros să pot admira o expoziţie a unui renumit artist orădean : Niculae Adel . Picturile abordau subiecte din natură , univers , autoportret deosebit de sugestive , pretenţios realizate, cu multe culori spectaculoase . Lumina aluneca graţios pe culorile armonios şi minuţios executate , întreaga expoziţie fiind intitulată: De la Figurativ la Abstract . Fără pictură liniştea interioară a pictorului ar fi zdruncinată , iar admiratorii ar fi lipsiţi de şansa de a privi şi reflecta asupra operelor, de a căuta linii şi contururi sau sentimente ascunse nebănuite.

IMG_20160701_152508 IMG_20160701_152303 IMG_20160701_152434 IMG_20160701_152300 IMG_20160701_152249 IMG_20160701_152244

Vă doresc o lună Iulie 2016 trăită la cote maxime, prosperitate , zile însorite şi plăcute !

 

 

 

 

“Simfonia Florilor”,Conferinţa Anuală de Business,”Anatomia unei imposturi”,Cupolă şi Arabesc !


Zile dintre Mai 2016 şi Iunie 2016 trăite cu o intensitate accentuată de sfârşitul de primăvară şi începutul sezonului de vară. Evoluţiile meteorologice nu au fost cele mai dorite la nivel naţional şi internaţional şi au provocat în unele regiuni importante pagube, deşi temperaturile nu au fost foarte scăzute. Atmosfera incendiară este menţinută şi de apropiatele alegeri locale din România care au menirea de a cerne şi discerne cei mai potriviţi candidaţi ai comunităţilor, dar logica democratică este în majoritatea cazurilor destructurată de interese şi ambiţii personale şi de partid satrapice , deci nedemocratice. Mă aşteptam la dezbateri şi oferte mai relevante şi elaborate, la viziuni evoluate, bine motivate şi legitimate. În continuare un oarecare diletantism poate fi surprins cu uşurinţă, deşi discutăm despre persoane care au obţinut sau în care s-a investit deja, pe căi ştiute sau neştiute, sume de ordinul sutelor de mii de euro. Lipsa unei transparenţe şi normalităţi descumpăneşte şi asta în mare măsură deoarece erorile şi abuzurile nu sunt imediat sancţionate şi devoalate.

summer 2016

Deosebit de interesat de tendiţele şi evoluţiile mediului de afaceri românesc şi internaţional, de importantele provocări economice şi tehnologice , am dat curs unei invitaţii obţinute pentru un eveniment monden al oraşului Oradea şi al Universităţii Baptiste Emanuel Oradea la care au participat importante personalităţi ale oraşului , invitaţi de renume din străinătate şi România, public interesat şi select. Conferinţa Anuală a Griffith School of Management aflată la a şaptea ediţie s-a desfăşurat la Oradea Trade Center (12 mai 2016). Beneficiind de sponsori şi parteneri deosebit de proeminenţi şi prolifici , conferinţa s-a desfăşurat sub cele mai bune auspicii. Pe holul de la parter al impresionantei clădiri găzduitoare şi-a dezvăluit întreaga splendoare şi gingăşie o impresionantă expoziţie de pictură a doamnei Delia Negruţ , o adevărată “Simfonie a Florilor “. Am observat culori şi contururi care trimiteau până la starea de beatitudine.

IMG_20160512_081157 IMG_20160512_081150 IMG_20160512_081127 IMG_20160512_081124

Conferinţa a fost moderată de către Dr. Sebastian Văduva şi în debut au luat cuvântul Dr. Paul Negruţ, rectorul Universităţii Emanuel, primarul oraşului Oradea, Ilie Bolojan, Dacian Palladi , renumit analist şi consultant în afaceri. Au conferenţiat : Dr. Samuel Echevaria-Cruz, Urs Hauenstein, Andrei Rogobete, Monica Biota, Christian Sartorius, Janos Illessy, Dan Suciu , Gerhard Steinke abordând subiecte care au variat de la etica în afaceri şi management la tendinţe globale şi modele istorice sau viitorul business-ului . Invitatul special a fost domnul Varujan Pambuccian care a reuşit să impresioneze printr-o prezentare interesantă şi prin stilul firesc în exprimare. Bihorul, Transilvania în general, a încercat să promoveze noile practici şi orientări în business, să se prezinte şi deschidă către investitori oferindu-le beneficii şi prezentându-şi potenţialul , încercând să valorifice oportunităţile în condiţiile unei concurenţe internaţionale deosebit de acerbe în ultimii ani. Personal , sunt convins că judeţul Bihor şi urbea de pe Crişul Repede nu trebuie să se concentreze pe o dezvoltare unilaterală, dezvoltarea putând fi realizată într-un mod multilateral, complementar. Eu cred că ,în condiţiile tehnologice moderne , orice localitate poate susţine spre exemplu zgârie-nori cu sedii pentru companii diverse şi spaţii verzi, parcuri naturale, clădiri de monument într-o vecinătate incredibilă. Toate sunt posibile dacă vor fi educaţi oameni responsabili, altfel lipsa de respect reciproc, discrepanţele, neîncrederea şi situaţiile dureroase din societate se vor menţine şi o vor balansa spectaculos şi deranjant. Toate ar fi posibile dacă am respecta porunca biblică : “Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Am reuşit să adresez câteva întrebări cordiale deschise către o conversaţie constructivă. Am rămas până la pauza de prânz de unde am luat şi eu ceva frugal ( un juice şi câteva fantezii cu brânză sărată), deşi societatea de catering a oferit un meniu diversificat. Capitalul neoprotestant este impresionant şi onorant, dar trebuiesc abordate toate posibilităţile.

IMG_20160512_091337 IMG_20160512_092622 IMG_20160512_090832 (1) IMG_20160512_102756 IMG_20160512_100946 IMG_20160512_110505 IMG_20160512_095109 IMG_20160512_122523

Vigoarea comunităţii evreieşti din Oradea şi Europa interbelică este bine cunoscută. Pentru a face o mică paralelă între cele spuse mai sus , înclinaţiile către cultură , ştiinţă şi business ale acestei etnii atât de cosmopolită şi conservatoare în acelaşi timp sunt incredibile. Interesul pentru restaurarea unor lăcaşe de cult ale acestei comunităţi din fonduri europene şi-a făcut loc şi în această parte a ţării. Cu foarte puţin timp în urmă o sinagoga neologă aflată pe malul Crişului Repede a fost restaurată şi a beneficiat de o deschidere fabuloasă ( concert, public ). Numeroase evenimente se pregătesc foarte curând în această sinagogă cu o tradiţie şi amplasare impresionante, cu elemente arhitectonice spectaculoase (cupolă, arabescuri), realizată în stil maur.

IMG_20160519_132409 IMG_20160519_132422 IMG_20160519_132439

Poate şi datorită oscilaţiilor atmosferice, am fost animat de dispoziţii sufleteşti contradictorii : optimism exagerat sau neîncredere şi senzaţia că mişcări browniene inumane se perpetuează nefiresc. Spun aceste cuvinte printre rânduri, deoarece nu voi accepta niciodată că sunt inutil. Nu înţeleg cum unii oameni acceptă să nu existe, să nu conteze, chiar dacă duc o viaţă îndestulătoare în unele cazuri , iar de cealaltă parte alţi oameni deja consacraţi îşi neglijează sau abandonează responsabilităţile. În fine, nu pot să cred că toată lumea se îndreaptă precum în drumul “minionilor” către marile surse financiare fără nicio moralitate şi într-o concurenţă neiertătoare, cu un pragmatism incredibil , după principiul <<follow the money>>. Cred că o societate imperfectă care se ghidează după modul de viaţă existenţialist fără alte valori şi principii asumate este condamnată în faţa istoriei. Este imposibil ca dacă ,spre exemplu, întârzii cu plata o zi la bancă să fii sunat imediat, iar dacă ţi-ai pierdut locul de muncă sau alte oportunităţi din cauza unui număr mare de oameni  să nu fii sunat de către nimeni. Refuz să cred că toată lumea e smintită şi cred că dacă în societate relaţiile ar funcţiona conform penalităţilor bancare o mulţime foarte mare de oameni ar fi îndatorată către mine. Nu se poate să ţi se ceară să fii un X-Men , aluzie la ultimul film 2016 , doar pentru a trăi decent pe Terra. Lucian de Samosata (120-185 e.n.) în IcaroMenipp sau Călătoria de dincolo de nori punea în dialogul lui Menipp cu prietenul său nedumeririle , întrebările interioare arzătoare ale acestuia în drumul său către Zeus : “De cum am început să-mi dau mai bine seama de viaţa noastră , a oamenilor , am priceput că toate înfăptuirile oamenilor sunt vrednice de luat în râs, că sunt cu totul neînsemnate şi nestatornice. Mă gândesc la bogăţii, la dregătorii şi la puterea cârmuitorilor. Pe toate le-am dispreţuit, încredinţat că nu pot să le caut fără ca , prin însuşi acest fapt, să pierd în vedere ceea ce este într-adevăr viaţa omului. Apoi încercai să-mi înalţ privirile şi să îmbrăţişez întreg universul. Dar , întâi şi întâi, mă puse în încurcătură tocmai ceea ce înţelepţii numesc <<cosmos>>. Căci nu puteam să-i dau de rost nici felul cum a fost făcut, nici nu puteam să aflu cine să-i fi fost demiurgul; nu mă lămuream deloc nici asupra originii, nici asupra sfârşitului. Cercetând apoi din ceea ce era alcătuit universul , mă găsii într-o încurcătură şi mai mare. Priveam astrele, le vedeam cum erau împrăştiate în văzduhuri şi râvneam să ştiu ce este şi cum este soarele”.

luc sam

O lucrare deosebit de complexă, actuală şi mai mult decât necesară a fost lansată în ultimele luni de către universitarul Mihai Maci. Cartea a fost lansată chiar la 31 mai 2016 şi la Oradea , fiind intitulată : “Anatomia unei imposturi. O şcoală incapabilă să înveţe. Fără îndoială această carte va rămâne un reper de frunte şi chiar o diagnoză a învăţământului şi societăţii româneşti. Nicio abordare ulterioară nu va putea face abstracţie de acest moment editorial, deoarece aprecierile autorului sunt metodice, punctuale, edificatoare , actuale, nepărtinitoare. O critică neiertătoare , dar obiectivă a educaţiei din România care a beneficiat de aprecieri numeroase şi ovaţii în ţară şi străinătate. Acest “Asta suntem” trebuia sintetizat şi să poarte un nume. Mulţi ştiau, observau, gândeau, dar nu au reuşit să “marcheze”. Am dorit să particip la această lansare de la Oradea, dar o deşteptare întârziată a zădărnicit planurile mele pentru ziua respectivă. Personal, am realizat câteva mini-eseuri dedicate exclusiv educaţiei în România şi am chiar o lucrare destul de amplă nepublicată încă în care se prezintă neajunsurile şi provocările învăţământului românesc, dar m-a bucurat enorm concretizarea acestei majestuoase lucrări cu atât mai mult cu cât ea se adresează publicului şi specialiştilor deopotrivă şi pentru că a fost realizată din iniţiativa unui universitar orădean. Experienţele nefaste au făcut ravagii în societate şi au debusolat generaţia tânără. Tânărul , copilul are nevoie de repere şi sprijin. Câteva versuri ale lui Charles-Pierre Baudelaire din Florile Răului , Călătoria sintetizează căutările şi aşteptările copilului faţă de oameni şi univers : “Tour l’enfant amoreaux de carte et d’estampes/L’Univers est egál a son vaste appétit/Comme le monde est grand á la clarté des lampes !/Aux yeux du souvenir que le monde est petit !”.

2914

Vă doresc o vară 2016 inegalabilă, luminoasă , reconfortantă şi plină de inspiraţie !

 

Hamlet și Ofelia, Expoziție Gravură Renascentistă, Sărbători Pascale 2016,Natură și Relaxare !


Pământul încălzit deja mulțumitor de mărețul astru, Soarele, hrănește generos întreg spectrul vegetal. Zile dintre aprilie-mai 2016 îndoite în privința temperaturilor și trăite cu intensitatea specifică sărbătorilor de Florii și a Paștilor. Toți contemporanii sunt mai grăbiți acum să își încheie pregătirile cât mai temeinic și fără reproș. Splendoarea și parfumul florilor sunt de inegalat în această perioadă.

flower-tulip-fields-netherlands-6 prod_2550_1_med

Teatrul și literatura medievală au avut un motiv major pentru a fi invocate și elogiate. William Shakespeare a fost omagiat la 400 de ani de la trecerea în neființă prin reprezentații și manifestări în toate teatrele și mediile universitare din lume. Momentul a fost cu adevărat înălțător , pe măsura importanței personalității și operei. Marele dramaturg și poet englez ( 1564-1616 ) a trăit într-o epocă deosebit de agitată a societății engleze și ,deși a atras unele reproșuri asupra modului său de a fi sau a operei, este deosebit de important că s-a consacrat o operă care-i este atribuită și nu-i poate fi contestată în niciun fel valoarea artistică și dramaturgică. Poate fi considerat un adevărat promotor și chiar părinte al literaturii englezești. Este autorul unui număr impresionant de sonete deosebit de emoționant și sensibil concepute și a unui adevărat șirag de mărgăritare pe care îl constituie piesele sale de teatru : Hamlet, Romeo și Julieta,Visul unei nopți de vară, Macbeth, Regele Lear, Othello etc. La Oradea atât Teatrul Regina Maria , cât și Cenaclul Ecoart au glorificat măreția operei shakesperiene. Cenaclul Ecoart a sintetizat dimensiunea și valoarea universală a lucrărilor și sonetelor lui William Shakespeare prin prezențe notabile în rândul emoționaților recenzori : prof. univ. dr. Dan H. Popescu, un fin cunoscător al literaturii anglo-americane, Emil Sauciuc , actor , director de teatru și Florian Chelu Madeva , renumit muzician și compozitor. Un adevărat primat în domeniu pentru cultura europeană și mondială a fost realizat de către F. Chelu Madeva prin lansarea conceptului de sonet muzical, având la origine chiar versurile sonetelor shakesperiene. Cele 154 de sonete ale lui W. Shakespeare au fost cântate pe melodii de factură renascentistă în cadrul medieval al Cetății Oradea și încercarea este menționată în mediile internaționale preocupate de acest gen. Din nefericire participanții au fost deosebit de puțini, deși s-a recitat din Hamlet și filosofat profund. S-au menționat dificultățile prilejuite de traducerea lui Shakespeare din engleza veche în alte limbi europene. Versificația sonetului nu este floare la ureche și accesibilă oricui. La final o ușurare semnificativă ne-a animat pe toți : ceva unic în acest sens s-a realizat și la Oradea. Am rămas convinși însă că există și oameni care nu gustă actul cultural sau nu sunt bine intenționați ( Există viermi în flori , noroaie-ascunse-n ape/ Nori și eclipse-ncarcă al aștrilor zenit – Sonet XXXV). Dialogul Hamlet – Ofelia este impresionant, dragostea dintre Romeo și Julieta deosebit de emoționantă și antrenantă, iar “A fi sau a nu fi : iată-ntrebarea” , etern actuală.

MTE1ODA0OTcxNzgzMzkwNzMz IMG_20160418_161519 (1) IMG_20160418_161742 IMG_20160418_170240

Oricât de domestică ar fi o persoană trebuie să simtă nevoia unei mici drumeții măcar o dată, de două ori pe an. În spiritul acestei proprii constatări am încercat o mică evadare către marginile localității natale unde o pădure seculară și un spațiu lacustru deosebit de întins propulsează particule și minerale specifice în dialog cu zările. O ieșire de acest gen este fortificantă de fiecare dată și o recomand oricui. Indecis să optez către o destinație cu vârfuri semețe fie din cauza nesincronizărilor, fie din motive financiare, peisajul de șes, de pădure și pescărie ,cel mai apropiat, rămâne singura consolare. Am pus suplimentar și nălucile pentru pescuit la răpitor fără să știu că în acest an prohibiția la răpitor are două perioade. Am aflat abia după ce am ajuns acasă și puteam primi o amendă dacă eram reperat de către cei responsabili în acest domeniu. Oricum, n-am stat pe acolo mai mult de o oră și am plecat apoi spre Pădurea Rădvani pe care am găsit-o destul de neîngrijită, deși este inclusă într-un parc natural transfrontalier. Dimineață fiind, Soarele abia mijea către sol printre ramurile copacilor nemișcați, dar treziți la viață de majestuoasa primăvară. Floricele mărunte se căzneau să iasă de sub consistentul strat de frunze uscate de stejar și alte specii. Am parcurs cărările impasibile ale pădurii de pe bicicletă, observând ici-colo câte-o căprioară sau ciocănitoare. Un mic tărâm de basm de unde nu mi s-au arătat însă nici vrăjitoare, balauri sau zmei, dar nici zâne,pitici sau ondine. Am ieșit apoi prin Pescăria Cefa unde ,pe un lac binecunoscut din copilărie, zeci de lebede, lișițe și rațe sălbatice stăteau atât de calme de parcă erau implantate în cristalinul lacului. Am oprit la restaurantul de acolo pentru a mă hidrata și energiza și din păcate iazurile cu peștișori nu arătau ca în anii trecuți, dar elementul de noutate deosebit de zglobiu pacifica totul : o pereche de struț care se plimba atât de reverențios de parcă valsau ,printr-un țarc special amenajat  , de parcă ar fi vrut să vândă pene.

IMG_20160421_120934 IMG_20160421_121002 IMG_20160421_122042 IMG_20160421_121039IMG_20160421_134930 IMG_20160421_144610

Sărbătoarea Floriilor ( Intrarea Domnului în Ierusalim) și Sărbătoarea Sfintelor Paști au trecut la fel de repede pe cât de așteptate au fost. Din nefericire nu am reușit să pătrund în acest an pe deplin spiritul tainic al acestor sărbători și semnificațiile lor atât de profunde. Sf. Niceta de Remesiana ( 335-414) îndemna în Operele sale : “Aleargă la Izvorul Vieții , ca văpaia ta să fie stinsă și sufletul tău să dobândească veșnicia” (Opere,I,2), iar Sf. Ioan Gură de Aur ( 347-407) expunea magistral : “Crucea a pierit păcatul, a curățit lumea , a pus capăt unei vechi dușmănii, a deschis porțile cerului, i-a făcut prieteni pe cei urâți, a înălțat iarăși la cer firea noastră și a așezat-o de-a dreapta Tatălui”. ( Sf. Ioan Gură de Aur , Către iudei, Cuvântul III).

125227_sf-niceta

La nivel național nu se poate spune că pot fi evidențiate schimbări majore , cei bine plătiți așteaptă fără remușcări. Câteva confruntări politice în interiorul partidelor înaintea marilor provocări din acest an mai străbat din când în când toate orificiile presei scrise și audio-vizuale românești. În plan internațional am fost impresionat de inițiativa președintelui S.U.A. , Barack Obama , în Marea Britanie unde o primire grandioasă și cordială a lăsat locul unor imagini emoționante în presă . Administrația Obama ,deși este criticată în privința relației cu Europa, a lansat totuși ideea dezvoltării unui coridor economic americano-european  cu ani buni în urmă. Lăudabila intenție a fost continuată cu o vizită în Germania unde președintele american a menționat printre altele și necesitatea realizării unei securități mai ridicate inclusiv a României. Consolidarea relațiilor de acest gen nu poate decât să fie benefică tuturor părților implicate.

img_2073941_thumbs_600x440_1430241 printul-george-obama

Nu pot să spun că am un talent deosebit în privința realizării unor desene, schițe sau picturi, dar mărturisesc că am încercat de mai multe ori să desenez sau pictez câte ceva ( imagini din natură, construcții etc.). Am constatat că mă relaxează și chiar am inițiat acele sesiuni din această dorință. Din aceste considerente îi înțeleg în întregime pe creatorii acestor genuri , îi respect, dar ,cred eu , sunt în același timp și un critic pretențios care caută liniile, contururile, intențiile. Așadar , mă atrage orice expoziție sau galerie de artă pe lângă care trec. La Muzeul Țării Crișurilor Oradea o inegalabilă expoziție de gravură și pictură a fost vernisată , beneficiind de o atenție pe măsură. Gravuri inestimabile ale renascentistului Albrecht Dürer care a trăit o vreme în Oradea medievală, picturi și gravuri ale epocii moderne au fost expuse într-un regal demn de marile metropole. Gravurile lui A. Dürer ( 1471-1528 ) fac parte dintr-o serie cunoscută sub numele : “Viața Mariei”. Epoca modernă a prezentat opere germane și austriece ale unor autori precum : Jakob Mathias Schmutzer ( 1733-1811) și Jeremia Gotlob Rugendas ( 1712-1772).Am ratat vernisarea , iar în Vinerea Mare când am trecut pe la muzeu nu mai era deschis pentru public. Doresc să o vizitez după Paști, iar imaginile care mi-au parvenit sunt din presa locală și din fotografiile celor mai harnici de data aceasta decât mine.

Afis-gravuri expozitie-gravuri-oradea-bihoreanul_09 expozitie-gravuri-oradea-bihoreanul_21 expozitie-gravuri-oradea-bihoreanul_07 expozitie-gravuri-oradea-bihoreanul_08 expozitie-gravuri-oradea-bihoreanul_17

Vă urez Sărbători Pascale 2016 Fericite, o lună Mai 2016 înfloritoare, senină și prosperă !

Art Nouveau, “Je suis Bruxelles” , Romanul Post-Modern,Vitalitate şi Longevitate !


Primăvara este prezentă şi din punct de vedere astral , nu numai în sufletele noastre , odată cu depăşirea echinocţiului de primăvară. Ziua Păcălelilor – 1 Aprilie – a oferit o zi deosebit de plăcută până după orele 21.00 când un vânt rece nordic a valsat năucitor. Nu am văzut realizându-se farse speciale în această zi , dar am observat persoane atente care întrezăreau potenţialul siropos al acestei zile. Deşi sunt prezent pe durata întregului an prin mica grădină şi livadă proprie, fără a exagera, acum am fost prezent mai mult deoarece bucuria rezultatelor m-a înflăcărat. Nu sunt nici pe departe un profesionist în acest domeniu, dar sunt pasionat , muncesc şi experimentez. Florile gingaşe ale mamei au înflorit, iar căpşunile supravegheate de mine sunt într-un stadiu promiţător. Cireşii , piersicii şi caişii au înflorit ( nu prea mulţi din fiecare) şi sunt splendizi , iar eu atât de mândru că acţiunile de întreţinere au reuşit. Mai am însă multe de învăţat.  Mă preocupă pentru că văd că ceva viu în jurul meu înfloreşte şi rodeşte şi mă relaxează la maxim. Bineînţeles că îmi doresc mult mai mult şi în acest domeniu, dar nu-mi permit.Sper să nu-mi atrag comentariile celor care au experienţe majore şi livezi sau grădini întinse. Îi înţeleg, este … Business-ul lor !

IMG_20160402_083729 IMG_20160402_084035 IMG_20160402_083846

IMG_20160402_084122 IMG_20160402_083639

În România timpul se scurge tot aşa cum ştim cu toţii. Ştirile sunt vehiculate cu repeziciune şi multă lume năucită şi neadaptată clachează , se atrofiază. Pe nimeni nu interesează cei care au suferit eşecuri fiind vânaţi sau lipsiţi de orice şansă. Trebuie să remarc şi realizările : au apărut profiluri profesionale impresionante în lipsa unei infrastructuri şi a unor investiţii notabile. Este la fel de adevărat că toţi perdanţii, indiferent de specie,  invocă corupţia. Am fost năucit şi îngrozit la aflarea veştii, care a fost lansată fulgerător, despre starea de sănătate a Regelui României : Mihai I. Îl ştiam pe Majestatea Sa cu o sănătate bună raportată la vârstă şi această senzaţie mi-a fost menţinută prin toate prezenţele sale unde a menţinut o prezenţă demnă, chiar imperială. Îl consider ca fiind unul dintre cei mai importanţi şi prolifici ambasadori ai României în străinătate. Familia Hohenzollern are o tradiţie impresionantă şi este foarte cunoscută în Germania şi Marea Britanie. Experienţa dumnealui de viaţă este extraordinară : a reuşit să facă faţă în străinătate cu succes tuturor greutăţilor prin optimismul său, prin forţa lui de muncă şi prin încrederea pe care o dă tinereţea , alături de o familie frumoasă. Consider că este mai apreciat în România în această formulă republicană de conducere , deşi are măcar ca simpatizanţi , tineri şi maturi deopotrivă. Am fost nemulţumit deplin, deşi eram copil atunci, când i s-a interzis în anii ’90 să intre în ţară. Cred că fără Casa Regală a României , ţara noastră ar fi mult mai săracă. Instaurarea monarhiei ar fi fost preferabilă oricăror experimente după Revoluţia din 1989. Acum este parcă prea târziu. Respectul trebuie acordat la maximum unei instituţii care contribuie deosebit de pozitiv la imaginea României. Majestatea Sa este singurul monarh din timpul celui de-al Doilea Război Mondial în viaţă . Ulterior m-am mai liniştit deoarece starea dumnealui de sănătate s-a îmbunătăţit. Este unul dintre nonagenarii a cărui destin s-a împletit pentru decenii de cel al României şi cred că România i-a oferit în ultimii 50 de ani  prea puţin. Într-unul dintre ultimele interviuri pe care le-a acordat spunea într-o secvenţă , poate într-un mod surprinzător pentru un fost monarh, ceva asemănător : poţi deţine nobleţea , chiar dacă nu eşti nobil. Îi urez şi în acest mod multă sănătate, linişte şi prosperitate.William Shakespeare într-unul dintre sonetele sale , prezenta îndurerarea sa privind meschinăria din societatea engleză : “Nu mai suport să tot implor zadarnic,/Să văd ticăloşia făcînd sorţii,/Credinţa fluturată-n chip făţarnic,/ Nobleţea preschimbată-n ridicol,/Virginitatea grosolan vândută,/Calea cea dreaptă pusă în pericol,/Perfecţiunea jalnic ocărâtă,
/Arta, limbă de lins mâna puterii,/Unealtă-a saltimbancilor cetăţii,/Vraci ce îmbracă-n vers păcatul firii,
Ieftinătatea-n haina simplităţii” (Sonet LXVI). Observ că România are un grup de mari intelectuali şi oameni politici români nonagenari cu un umor şi vitalitate de invidiat : Constantin Bălăceanu-Stolnici, Radu Câmpeanu, Mihai Şora, Mircea Ionescu Quintus, Neagu Djuvara. Experienţa lor de viaţă, exemplul dumnealor pot constitui un punct de plecare sănătos pentru orice tânăr. La împlinirea a 99 de ani, Mircea Ionescu Quintus spunea glumind că i s-a îmbolnăvit medicul. Din păcate, Marcus Solomon i-a părăsit cu puţin timp în urmă. În Bihor unul dintre cei mai renumiţi intelectuali ai ţării – Alexandru Pop – a decedat anul trecut la vârsta de 102 ani.

regelemihai1_zps0ea274ec marele_voievod_mihai_1938 Regele_Mihai

Am participat în Aula Magna a Universităţii din Oradea la unul dintre evenimentele rare care au în prezidiu personalităţi atât de marcante. Aflat într-un turneu în Ardeal , academicianul şi romancierul de renume european , Nicolae Breban , a înseninat privirile şi descreţit frunţile auditoriului prin cuvintele sale pline de însemnătate şi joviale, lansând în acelaşi timp ultimele dintre romanele dumnealui. A încercat să sintetizeze problemele actuale ale României, dar şi cele trecute, îndemnând la reţinere . Am putut să observăm îngrijorarea dumnealui în privinţa literaturii româneşti . În prezidiu ,printre alte personalităţi,s-au aflat rectorul Universităţii din Oradea, Constantin Bungău şi Episcopul Greco-Catolic al Oradiei , Virgil Bercea, prof. univ. dr. Ion Simuţ. Aula Magna a vibrat prin prezenţa în sală a numeroşi intelectuali orădeni sau din ţară, studenţi, reporteri,bibliotecari. Nicolae Breban a destăinuit că în anii ’50 a suferit din cauza faptului că tatăl său a fost preot greco-catolic. O glumă realizată de o profesoară de română sună astfel : – Profesoara de română anunţă elevilor că a descoperit modalitatea de a evita cacofonia în majoritatea situaţiilor din limba română, excepţie făcând doar două : Biserica Catolică şi greco-catolic, dar şi în aceste două situaţii una poate fi înlocuită printr-o substituire : Biserica Romano-Catolică, ultima însă este imposibilă ! După-amiază prezentarea a continuat la biblioteca judeţeană unde am reuşit să adresez şi eu o întrebare academicianului Nicolae Breban. Ulterior am aflat din presă că atât Eugen Simion , cât şi Nicolae Breban au fost excluşi din Uniunea Scriitorilor din România. Se pare că generaţia tânără s-a grăbit să acuze, nu doresc să dezbat subiectul, nu cunosc toate detaliile, dar decizia mi se pare prea drastică. Parcă prefaţând cele întâmplate, unul dintre romanele lansate ( Jocul şi fuga ) începe cu dialogul următor : “- Ca să faci o treabă îţi trebuie voinţă, spuse Peter-Christoph; dar ca să faci o chestie deosebită , îţi trebuie geniu”. Acelaşi roman îl încheie îndurerat într-un mod răscolitor, deosebit de mişcat şi afectat de ambiţiile şi rivalităţile interumane : “Timpul, un anumit timp le învăluie pe toate acestea , ca o flamură, ca un stindard purtat de o armată nevăzută. Aşa cum apare, când şi când , ceaţa , pe un câmp de bătălie şi , un timp , nu se mai vede aproape nimic , toate contururile, muchiile, vârfurile, chiar şi strigătele , gemetele şi oftaturile prelungi, se pierd , de parcă o mare diafană, fără valuri vizibile, s-ar fi abătut peste această joasă atmosferă. Şi relief. Apoi, cei care au fost , s-au mişcat acolo, reînvie; ambiţiile, vanităţile lor ascunse , ca un fel de ulcer nestins , renasc, reapar şi creează istorie. Creându-ne şi pe noi , totodată, pe cei ce ne prefacem că ni le amintim, dintr-o falsă experienţă : cea a minţii”. Numeroşi tineri din România se dedică scrierii de romane şi poeme. Măcar începutul e promiţător. Până la Nobel însă mai e cale lungă. Polonia a avut de timpuriu un Henrik Sienkiewitz pe care l-am lecturat cu sufletul la gură în copilărie. Chiar Yugoslavia l-a avut pe Ivo Andric în anii ’60. În România n-au lipsit nominalizările ( L.Blaga, recent M. Cărtărescu), nici personalităţile , dar nu s-au concretizat.

breban oradea auditoriu breban breban gh sincai oradea breban bib jud

În Europa fiorul îndurerărilor şi furiei a străfulgerat din nou cetăţenii. Un nou atac terorist deosebit de bine realizat a lăsat în urmă zeci de morţi şi sute de răniţi. Levantul fierbe în continuare şi minţi întunecate speră în victorii şi pradă, pretinzând o egalitate interumană lipsită de fundament. Mircea Cărtărescu sintetizează în câteva versuri din Levantul :” -Ne-ai urzit la toţi, Părinte, un destin aleator/Eu sunt tu şi tu eşti altul , asta ştiu, da-ţi mulţumesc/C-ai voit să-ntingi în lutu-mi un fior nepământesc. /Ce îmi pasă d-unde vine viziunea, mântuirea,/ Când în clipe de extază sparg cu trupu-mi toată firea /Ca să pot zări în degeţi minunatul trandafir !”. Bruxelles-ul s-a cutremurat şi cu el întreaga Uniune Europeană. “Je Suis Bruxelles , Ik Ben Brussel” a răsunat şi a fost afişat peste tot. Oameni politici importanţi s-au grăbit să utilizeze cuvântul “război”. N-ar trebui să ne grăbim , dar ar trebui să facem aceste acte imposibile. Urez Paşte Fericit şi Hristos a Înviat credincioşilor catolici şi protestanţi.

Je suis Bruxelles bruxelles-altar-flori

Stilul arhitectonic Art-Nouveau este considerat şi apreciat a fi unul dintre cele mai spectaculoase şi prodigioase stiluri arhitectonice ale lumii. S-a afirmat la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX în întreaga Europă , ţara de origine fiind mărinimoasa Franţă. Unele elemente s-au perpetuat de-a lungul secolului XX regăsindu-se sub diferite feluri în anumite ansambluri arhitectonice. Oraşul Oradea deţine mai multe corpuri arhitectonice compacte ,care fac parte din orizontul acestui stil arhitectonic, realizate în majoritatea covârşitoare între 1900-1914 de către arhitecţi vienezi şi maghiari renumiţi în epocă. Recent , toate acestea au necesitat o restaurare de structură şi faţadă. Prin grija câtorva vizionari şi critici de artă orădeni tot acest complex arhitectonic art-nouveau a fost racordat la sistemul Art-Nouveau european şi promovat prin  cele mai eficiente mijloace şi metode. În urmă cu doar câteva zile , o clădire de acest gen , lăsată în paragină timp îndelungat , a fost inaugurată în urma restaurării. Clădirea Darvas-La Roche este situată pe una dintre străzile cele mai importante ale Oradiei interbelice şi contemporane şi străluceşte prin modul impozant şi futurist de realizare. Ea poartă numele întreprinzătorului maghiar Imre Darvas şi a bancherului elveţian La Roche , deveniţi asociaţi în 1907. Construită în anul 1909 , clădirea Darvas-La Roche a devenit una dintre cele mai reprezentative pentru Secession-ul orădean , deoarece acest gen de art-nouveau este de inspiraţie vieneză. Prima fază a restaurării s-a finalizat , iar proiectele de viitor sunt deosebit de îndrăzneţe, deoarece se doreşte transformarea acestei clădiri într-un Muzeu Art-Nouveau. Există foarte multe clădiri moderne, post-moderne care n-au beneficiat de atâta ingeniozitate . Imaginaţia fraţilor arhitecţi Vágó s-a manifestat liber, dezvăluind resurse fantastice şi graţiozitate care duce până spre exuberanţă. Criticul şi istoricul de artă , Thierry de Duve spune : “Interpretată greşit şi prin imanenţă, modernitatea ar pretinde : fă ce-ţi trece prin cap în artă , însă numai în artă. Ei bine , tocmai, în artă nu există decât judecată. A face înseamnă a judeca , şi a judeca înseamnă a face, iar această judecată comportă o obligaţie. A face artă , înseamnă a judeca, nu ceea ce este artă, ci ceea ce trebuie să fie artă, nu ceea ce este artă, ci ceea ce trebuie ea să fie. Cea mai bună judecată , este ca întotdeauna cea a profanului care , în faţa ready made-ului , exclamă : trebuie făcut ! S-a făcut . Ready made există , gata făcut, ales , judecat”.

IMG_20160330_152846 IMG_20160330_152559 IMG_20160330_152507 IMG_20160330_152523

Vă doresc o lună aprilie 2016 lipsită de păcăleli păguboase, o primăvară senină şi plăcută !

 

 

Mărţişor 2016, “Cuibul Democraţiei”, Star Wars, “Oameni de-ai locu’ … lui”, Muză Adormită !


Anotimpul rece a fost mai îngăduitor decât oricând în regiunile de câmpie cu adieri mângâietoare şi mediteraneene. Cei de la șes suntem mai la “poale” se poate spune, dar câțiva cunoscuți îmi spuneau că la munte, chiar dacă iarna a fost mai blândă, nu a lipsit zăpada . Noi , ceilalți, am traversat o perioadă mai degrabă primăvăratică care a excelat în umiditate și raze insistente, dar înșelătoare ale Soarelui. Zâna Primăvară se pare că a învins. Valentine’s Day şi Dragobete parcurse sub aceste auspicii au fost în măsură să înflăcăreze suplimentar tineretul și sentimentele lor altruiste. Optimismul și vigoarea lor pot mobiliza și regenera o societate. Unele opinii condamnă instituirea acestui gen de sărbători în societate, dar eu le consider utile atâta timp cât se păstrează decența și nu defavorizează alte categorii sociale. Cred că a iubi nu este prea târziu niciodată.

inceput de primavara 1 inceput de primavara 2 inceput de primavara 4

Lipsurile din societate, lipsa educaţiei de factură democratică şi corupţia sunt în măsură să erodeze orice democraţie. Consider ca fiind providențial faptul că în România, în ciuda greutăţilor şi numeroselor prefaceri interne, vectorul principal a fost de natură pro-occidentală. Eventuale nostalgii, chiar dacă există după , sunt nerelevante. La Oradea , într-una dintre încăperile bibliotecii județene s-a inaugurat sediul unui club democratic de inspirație americană, implementat și funcțional în marile orașe ale României şi deosebit de util şi educativ.Conceput ca un spațiu care trimite chiar către ideea sacralității,o adevărată bazilică a democraţiei,perceput de către mine ca deosebit de necesar, o adevărată “celulă de criză” a societăţii româneşti pentru protejarea democrației și spiritului civic  , evenimentul a fost remarcat de către ONG-urile şi presa oraşului sau reprezentanţi ai administraţiei publice locale . Acest spațiu al dialogului și meditației se numește “Cuibul Democraţiei” şi are menirea de a dezbate şi sancţiona tot ceea ce este nefiresc şi nociv în interiorul firescului unei societăţi civice moderne. Uşoarele nedumeriri privind denumirea acestuia ( trimitere la cuiburile legionare ), au fost disipate prin explicaţiile organizatorilor. Cuibul reprezintă un spațiu primar (familial și familiar) , dar și un punct de plecare către văzduh, iar denumirea de club ar fi putut căpăta conotații exclusiviste. S-a discutat cu mult respect, echilibru şi deschidere, exersându-se spiritul civic şi democratic. Aș remarca printre cei prezenți : Martha Jakobovits (artist plastic și ceramist de renume european) din partea Uniunii Artiştilor Plastici Bihor, Fundaţia Academia Civică prezentă prin doamna Iuliana Păcurar , Asociaţia Aqua Crisius , Asociaţia ” Gh. Şincai” a Studenților Universităţii Oradea, Asociația Tikwah, Astroclub Meridian 0. Au fost analizate unele dintre problemele şi aspiraţiile oraşului . Am conturat şi eu câteva idei , felicitând pentru iniţiativă şi exprimându-mi convingerea că ,într-un anumit fel, trebuie acţionat conjugat pentru conştientizarea şi sensibilizarea factorilor responsabili pentru dezvoltarea civismului orădean. Mă slujesc însă de o convingere deloc liniştitoare . Nu cred că rezultatele spectaculoase vor apărea peste noapte şi prin eforturi şi exemple personale izolate. La fel, nu mă văd protestând în stradă pentru ceva însoţit de persoane obscure care doresc o formă de libertate pe care nu o înţeleg sau cu intelectuali care doresc să-şi crească ratingul şi să se promoveze în numele civismului şi civilităţii. Există de ceva vreme o categorie de intelectuali care a obținut pe căi întortocheate funcții mai mici sau mai importante în țara noastră ( ei sunt cei imortalizaţi de marea oportunitate, cei titularizaţi). Eu îi numesc , mai în glumă mai în serios, : Oameni de-ai “locu’ … lui” , tocmai datorită faptului că se cred etern şi de drept în funcţie şi se pretind de-ai locului (băştinaşi) ( la stat sau în privat). Sunt încredinţat că exprimările dumnealor în lucrările de licenţă, masterat şi doctorat sunt la fel de incorecte gramatical ca a mea acum, dar măcar cea proprie este elocventă şi distractivă. La birocraţie inutilă , sunt convins că există şi utilă,nu-i întrece nimeni.Aceştia au cu toţii cariere liniare,nu înţeleg eşecurile,dar în cele din urmă ,în mod inevitabil, vor trebui să se confrunte cu neîmplinirile.Şi nu ştiu, zău, dacă vor rezista.Marele filosof Platon spunea într-una dintre scrisorile sale că,tânăr fiind,îşi dorea foarte mult să atingă vârsta pentru a face politică, având chiar rude implicate în acest domeniu.Ulterior , dezamăgit, a fost convins că orice democraţie oricât de bine teoretizată ar fi, oricât de mari reprezentanţi ar avea, depinde şi de noroc ( exprimarea este cea originală a filosofului), adică de şansă, de condiţii, de modul în care se configurează marile procese istorice .

12628603_957807940921863_8197285638429049291_o 12615287_957807554255235_2322947683112153604_o 12671821_957806354255355_1846550413403379867_o 12694591_957806124255378_8183533543716384174_o 12646665_957807644255226_3560576139509833963_o

Mărţişor 2016 a poposit ,beneficiind de manifestări dedicate minunatului anotimp al primăverii , cu un ocean de mărţişoare şi flori, multă bucurie, bunădispoziţie, cu energii descătuşate şi speranţe reînnoite , cu zâmbete şi inocenţe. Am văzut oferindu-se flori doamnelor și domnișoarelor cu o săptămână înainte. Le doresc tuturor o primăvară splendidă și inedită, iar de 8 Martie le urez multă sănătate, inspiraţie şi prosperitate. Centrul oraşului Oradea era plin cu tarabele vânzătorilor de mărţişoare şi în trecere fiind am intrat să vizitez o expoziţie de artă contemporană la Galeria de Arte Vizuale intitulată : “ Trei “. Au fost expuse câteva pânze interesante : Ritual I , II sau Fata Morgana,Masca.

Fotogr.0436 Fotogr.0435 Fotogr.0437

Asociaţia Culturală Noua Acropolă Oradea a organizat o prezentare referitoare la un subiect devenit de  suflet acum. Vorbesc despre filmul Star Wars care a fost reeditat anul trecut pentru a şaptea oară. Primele trei episoade (1977,1980 și 1983) au fost revoluționare și au contribuit la dezvoltarea și stimularea imaginației unei generații întregi. Războiul Stelelor, Imperiul Contraatacă și Întoarcerea lui Jedi au pătruns în România abia în anii ’80 și au constituit un succes fantastic. Ideile care le propuneau aceste filme sunt demne de luat în seamă şi au constituit cele mai reprezentative filme de gen SF ale secolului XX. Ilustrau existența mai multor civilizații inteligente în Univers , călătorii intergalactice cu nave spațiale de mare viteză, dar și confruntări interne și nu concordie generală. Lansau ideea existenţei unor fiinţe cu capacităţi intelectuale şi paranormale incredibile ( Jedi, Yoda, mentaţi) şi sintetizau posibilul pericol pe care l-ar putea reprezenta inteligenţa artificială foarte evoluată şi necontrolată. Personajele acestor filme au devenit foarte repede familiare şi faimoase pe cât de legendare sunt astăzi. S-a iscat o adevărată modă și un curent asemănător fenomenelor genurilor muzicale ale anilor ’60-’90. Unii oameni mai sensibili sau mai visători au crezut că este posibil. Fiind între 6 şi 12 ani atunci ,am fost deosebit de impresionat. Ultima ediţie, însă , cred că nu este ceea ce am dorit cu toţii şi a stârnit doar nostalgii şi ceva pasiuni la cei mai mici dintre fani care au cumpărat săbii , costume şi alte accesorii specifice filmului. Speram la efecte speciale mai spectaculoase , la o recuzită mai evoluată. Ştiu cel puţin zece filme mai interesante printre care : Avatar, Elysium, Jupiter Ascending. Asemănătoare acestor serii , literatura și cinematografia americană a consacrat Dune al lui Frank Herbert , Superman, Spyderman (Omul Paianjen) sau mai recent Captain America. Toate abordează posibilităţile galactice ale omului , imensitatea oportunităţilor şi imensitatea spaţiului. Am participat cu plăcere copilărească la acest eveniment susținut de către conferențiarul asociației, Andreea Neacşu, în contextul în care cu doar o zi înainte se confirmase, din punct de vedere ştiinţific, existenţa undelor gravitaţionale pe care le anunţase cu un  secol în urmă Albert Einstein şi Nicola Tesla. Pentru a ne destinde un pic : poate că … Forţa ne-a părăsit cândva demult sau este pe cale să ni se reveleze în viitor. Mă consider o persoană a cărei mentalitate şi mod de viaţă vine … din viitor, adică cred (veți spune că sunt lipsit de modestie), că mi-am depăşit timpul, dar toţi cei care trăim şi simţim aşa , credeţi că ar fi posibil să ne trezim într-o zi că am trăit într-un mod clasic? Că generația următoare ne va numi așa – clasici? Şi că lumea în care vom trăi a depășit timpul, spațiul, … moartea? Dacă progresele vor fi generalizate printr-o implementare rapidă ( gen internet, calculator, smartphone), atunci vor fi evitate discrepanţele! Teoriile sceptice susţin că dacă au existat civilizaţii extraterestre în Univers acestea au dispărut înainte să fi depăşit provocările majore din diverse cauze ( planeta lor a fost izbită de mari meteoriţi sau exploziile de radiaţii gamma au distrus totul). Ei susţin că niciunii nu au reuşit să se dezvolte mai repede decât ameninţările care li se opuneau, dar alte păreri spun că ar fi foarte posibil ca însuşi Universul nostru să fie doar unul dintre altele și că toate celelalte se guvernează după alte principii ( conceptul multiverse). Toate aceste teorii evită şi nu iau în calcul varianta creaţionistă. S-ar putea ca momentan umanitatea să nu fi atins nivelul de maturitate, înţelepciune şi stabilitate pentru a i se încredinţa mai mult. Mi-am permis această incursiune datorită actualităţii ei, dar n-aş dori să bulversez mai mult decât trebuie.

star wars 4 star wars 2 star wars 1 star wars 3

În Europa neliniştile sunt în continuare alimentate de reinventarea crizei imigranţilor. Există informaţii că noi valuri de imigranţi se pregătesc să erupă spre mult visatul continent. BREXITul a fost soluţionat spre satisfacţia tuturor, dar încă incertitudinile planează descurajator. În România câteva personalităţi marcante (Ioan Aurel Pop, Emil Hurezeanu, Cosmin Guşă ) sunt îngrijorate de letargia pe care o traversează Uniunea Europeană, reclamând lipsa solidarităţii popoarelor europene şi a operativităţii în luarea deciziilor şi a punerii lor în aplicare. Îmi place să cred însă că este doar un moment de tăcere de dinaintea depăşirii unui punct critic, urmând apoi noi progrese care ar trebui să fie benefice tuturor. România se găseşte chiar înaintea intrării în linie dreaptă în plan electoral. Am urmărit cu interes dezbaterile electorale din Statele Unite ale Americii. Începutul acestor confruntări mi s-a părut mai puţin demn de un stat care a atins performanţe atât de notabile.În unele situaţii candidaţii au fost la un pas de certuri dezastruoase. Ulterior , campania s-a umanizat simţitor. Declaraţii mult mai echilibrate, respect pentru celălalt, subiecte mai ample şi dezvoltate cu mai multă responsabilitate. Cred că în această a doua etapă candidaţii au conştientizat deplin menirea şi responsabilităţile. Donald Trump a făcut dovada că poate să fie sensibil şi înţelept după răspunsul adresat Papei Francisc I, Hillary Clinton radiază şi inspiră încredere, Ted Cruz, B. Sanders , M.A. Rubio sunt prezentabili şi rezervaţi. Mi-a fost frică în privinţa acestei campanii, deoarece am intuit că poate aluneca spre iresponsabilitate, pragmatism extrem şi poate deveni mizerabilă. Aşteptăm rezultatele Super-TuesdayBarack Obama a pornit cu un handicap datorită mentalităţilor în primul mandat, dar a demonstrat că este un preşedinte deosebit, popular şi uneori chiar indispensabil. Spiritul sapienţial, echilibrul interior şi încrederea de sine sunt calităţi absolut necesare pentru oricare candidat la preşedenţie în orice stat democratic.Filosoful Platon spunea:“Superioritatea în adevăr , dreptate, generozitate şi în nobleţea inerentă tuturor acestora este o calitate ce aparţine de bună seamă numai celor ce îşi fac o îndeletnicire din cinstirea acestor virtuţi” (Platon,Scrisoarea a IV-a).

alegeri usa

La nivel naţional s-au comemorat 140 de ani de la naşterea marelui sculptor român de renume mondial – Constantin Brâncuşi. Opera acestui sculptor de geniu a marcat evoluţia sculpturii mondiale cel puţin pentru un secol. Născut la Hobiţa,jud. Gorj, în anul 1876, după o copilărie şi adolescenţă sinuoase , Constantin Brâncuşi reuşeşte să se impună şi este acceptat la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti pe care o absolvă în anul 1902. A realizat bustul medicului Carol Davilla (1903) în Bucureşti, monument public care este singurul lucrat de către Constantin Brâncuşi în România. Plecat la Paris, a reuşit în cele din urmă pentru prima dată să expună la Sociètè Nationale de Beaux Arts şi Salon d Automne în anul 1906, iar în 1914 expoziţia de la New York creează emoţii şi aprecieri deosebite. Apoi lucrările lui sunt receptate ca fiind de dimensiune universală în cicluri precum Ovoidul sau Pasăre în Văzduh. Printre cele mai iubite, celebre şi importante lucrări brâncuşiene pot fi enumerate : Coloana Infinitului, Masa Tăcerii, Muză Adormită, Poarta Sărutului, Domnişoara Pogany etc. La Oradea comemorarea a avut loc în generosul hol al bibliotecii judeţene aflat chiar înaintea intrării şi au participat mari personalităţi ale judeţului, artişti din ţară, elevi, cadre didactice , bibliotecari. Oana Lianu, celebră vocalistă şi instrumentistă, a încântat prin interpretarea la nai a câtorva cântece din folclorul gorjean. Lucian Silaghi , directorul Direcţiei pentru Cultură Bihor,a prezentat magistral opera şi viaţa sculptorului şi a îndemnat la admirarea obiectelor expuse . Constantin Brâncuşi a devenit atât de celebru încât nu se poate spune că este al României sau al Franţei, ci că este al umanităţii întregi. Marea lui viziune transpusă în opere atât de notorii a depăşit chiar şi orizontul artistic al secolului XXI. Delimitându-se de şcoala lui Rodin se spune că ar fi murmurat : “La umbra marilor copaci nu creşte nimic”.

Fotogr.0439 Fotogr.0441 Fotogr.0438 Fotogr.0440Fotogr.0442

Vă doresc o primăvară însorită, fără regrete, prosperitate şi renaştere în toate planurile vieţii dumneavoastră !

 

 

 

 

Homo Novus, Micul Mozart, “Studiul britanico-american”, Ecoart Lesson !


Prima lună a anului 2016 s-a dovedit destul de monotonă, fără evoluţii spectaculoase în plan personal, dar nici la nivel naţional sau internaţional. Anotimpul rece s-a evidenţiat doar pentru o săptămână şi ne aşteptăm în luna februarie 2016 la un ultim forcing notabil şi impresionant al zăpezii şi gerurilor, iar apoi sperăm cu toţii să observăm zorii primăverii.

zapada-fulg-de-zapada soarele-de-iarna_d3362090ec67b5

În plan cultural, marelui poet naţional (M. Eminescu) i s-au adus elogii nenumărate , iar în domeniul muzical la 260 de ani de la naşterea marelui compozitor austriac ,Wolfgang Amadeus Mozart, s-au organizat concerte simfonice în marile oraşe ale României. La Oradea pretenţioasele şi armonioasele acorduri muzicale au fost susţinute la Palatul Baroc în cadrul mai amplu al unui concert vocal. Din păcate nu am reuşit să ajung. Marele compozitor are o biografie impresionantă , fiind cu adevărat un geniu al muzicii culte universale şi remarcându-se de la o vârstă deosebit de fragedă. A fost admirat de însăşi împărăteasa Maria Tereza care se spune că a rămas deosebit de mişcată. W. Kandinsky aprecia că muzica este cea mai imaterială dintre arte şi putem observa ce efecte benefice , relaxante şi ce înflăcărare poate genera. Tocmai datorită imaterialităţii ei o putem considera mai aproape de Cer decât oricare alt gen de artă. Firavul Mozart a decedat la o vârstă fragedă, în condiţii neelucidate complet, dar creaţia lui este monumentală şi universală. În ciuda unei vieţi înmiresmate cu puţini trandafiri, W.A. Mozart îndemna la optimism şi creativitate : “Trebuie să vă obişnuiţi cu viaţa şi să învăţaţi să râdeţi”.

micul-mozart-38458x500 wolfgang-amadeus-mozart-1780

Am fost uşor intrigat când am găsit o mulţime de surse care se străduiesc să descrie existenţa unei noi mari planete în sistemul nostru solar. Nu ştiu în ce măsură este confirmată această planetă imensă la nivelurile cele mai abilitate, dar a fi descoperită doar acum sau pusă în discuţie mi se pare incredibil. Pentru o comparaţie, ar fi ca şi atunci când nu ştii ce ai în propria cameră. Surse credibile se străduiau să ne liniştească în anii trecuţi, că se studiază atent planete din galaxii îndepărtate.

Mi-aş dori transparenţă , iar responsabilităţile asumate şi profesionalismul ridicat la rang de cult, dublate de o conştiinţă care să izvorască din propriul caracter şi convingeri, ar putea propulsa orice naţiune şi umanitatea la un nivel superior. Am putea discuta în aceste condiţii cu adevărat de un Om Nou (Homo Novus) superior şi invulnerabil, de oameni noi lipsiţi de ipocrizie. Deosebit de interesant este faptul că acest termen, vehiculat de mai mulţi scriitori ai zilelor noastre, era uzual în lumea romană şi desemna o persoană care-şi depăşise propria condiţie prin eforturi, calităţi şi  merite proprii , devenind un nume în epocă, dar în suficiente situaţii era privit totuşi cu o anumită reticenţă de către cei născuţi în purpură, de către cei ingenui. Aşa cum este uzitat termenul de către autorii contemporani ,reclamă necesitatea consacrării unei noi atitudini umane impregnată genetic, chiar a unei noi specii umane, deşi desemnarea este destul de forţată, dar condiţiile sunt considerate ca fiind necesare pentru dezvoltarea şi triumful umanităţii. Scriu aceste rânduri mâhnit de faptul că în ciuda unor progrese imense ale culturii şi ştiinţei în zilele noastre , putem discuta de peste cinci miliarde de oameni bolnavi sau aflaţi la limita sărăciei. Neîndoielnic unii dintre aceştia chiar îşi merită destinul, dar dacă doar o mică parte a acestora ar trăi într-un mod nemeritat şi nevinovat în lipsuri şi dureri , realitatea noastră universală este condamnată , insuficientă şi mincinoasă. N-am niciun dubiu că multe dintre neajunsurile zilelor noastre îşi au originea în orgoliile şi competitivităţile inumane dezvoltate într-un mod devorator la nivel internaţional. Este inexplicabil cum lumea occidentală devine autosuficientă , iar populaţia majoritară a acesteia este inconştientă, manipulată şi lipsită de aspiraţii nobile, mulţumindu-se cu statutul de marionetă consumatoare. Spiritul comunitar aproape se anulează dacă nu este exersat.

116071_orig 44 (1) 1033501

Atât în Europa , cât şi în S.U.A. realizarea unor studii anterioare unor acţiuni este considerat un act esenţial , definitoriu. Se ajunge de regulă prin acele ţări la alt aspect nedorit: elaborarea mai multor zeci de studii asupra unui singur detaliu , dar de o calitate şi relevanţă discutabile. Aşadar este necesar să fii un bun cunoscător şi extrem de selectiv (concomitent) sau deosebit de norocos pentru a avea succes într-un domeniu în acele tărâmuri. Am realizat această introducere tocmai datorită unei întâmplări aproape incredibile la care am fost martor direct. Un studiu britanic ,apreciat şi de americani, susţine că perioada 15-21 ianuarie este  cea mai încărcată şi grea din întregul an , luându-se în calcul o sumedenie de considerente ( Sărbătorile de Iarnă deja trecute, sezonul de iarnă care poate deprima etc.). Bineînţeles că există anumite elemente forte la acest studiu, dar personal n-am reflectat asupra lui decât o secundă şi apoi am zâmbit. Complet întâmplător, în ziua de 21 ianuarie 2016 am plecat la Biblioteca Judeţeană din Oradea pentru a mă reculege şi a răsfoi câteva cărţi proprii şi alte câteva ale bibliotecii. Într-una dintre pauze când stăteam pe hol pentru a mă aerisi şi relaxa , într-un moment neaşteptat ,am fost chemat de către o studentă să-i ajut o colegă căreia i se făcuse rău datorită epuizării fizice şi intelectuale. Eram destul de nepregătit pentru un astfel de moment , dar am mers şi am ajutat-o cum m-am priceput mai bine, date fiind condiţiile, şi am chemat şi o echipă medicală în ajutor. O domnişoară plăpândă, cu ochi vioi, dar surmenată de eforturile pe care le presupune viaţă de student la drept în timpul sesiunii de iarnă. Ulterior mi-am amintit de studiul britanico-americanCoincidenţă ? Adevăr?

remediinaturistedepresie-1441977092

În aceaşi zi, aflând despre o expoziţie ,care a fiinţat mai multe zile în corpul C al Cetăţii Oradea, m-am decis să o vizitez. Expoziţia glorifica personalitatea contelui Miklós Bánffy, conte care s-a impus în constelaţia cultural-teatrală şi politică transilvană la sfârşitul secolului XIX şi în prima jumătate a secolului XX. Castelul de la Bonţida a aparţinut acestei familii transilvane renumite, iar contele a desfăşurat o activitate deosebit de prolifică inclusiv în Ungaria. A fost un abil diplomat, deţinând funcţia de ministru de externe al Ungariei între 1921-1922. A scris o Trilogie Transilvană şi Ţara Phoenix. Expoziţia a fost posibilă datorită implicării primăriei oraşului şi a interesului manifestat de către reprezentanţi ai diplomaţiei maghiare.

Fotogr.0422 Fotogr.0421 Fotogr.0419 Fotogr.0418

Pentru câteva seri am fost invitat în localitatea natală la evanghelizarea pe care a iniţiat-o Biserica Baptistă. Mă leagă amintiri deosebite faţă de lumea neoprotestantă şi din respect am acceptat aşa cum am mai făcut-o cu mult timp în urmă , dar fără a face pasul suprem către dumnealor – botezul. Adunarea este una de dimensiuni reduse , dar deosebit de cochetă şi luminoasă. Mă includ în interiorul speciei homo religiosus , dar atrag atenţia, de câte ori am ocazia, că lumea în care trăim este şi trebuie să rămână laică, nu una teocratică . Fundamentalismul ( creştin sau islamic) nu trebuie să aibă sorţi de izbândă şi nu cred că vreun cult religios are dreptul să anatemizeze pe cineva. Să binecuvânteze cu temei pe cineva – Da. Biblia spune : “Binecuvântaţi şi nu blestemaţi”(Romani,12,14). Evanghelia după Matei spune: ,,Adevărat vă spun, orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer” (Matei18.18). Dacă relaţiile interumane nu ar fi atât de încrâncenate şi sinuoase, oamenii ar fi mai liberi şi în viziunea evanghelistului ar putea umbla pe norii Cerului. La fel, cred că un om este incomplet dacă a citit numai Biblia o viaţă întreagă, oricât de sincer şi evlavios ar fi. Îl respect însă dacă îşi bazează viaţa pe valorile bisericii, chiar dacă a devenit desuet. Neoprotestantismul este bine reprezentat în nord-vestul românesc, dar devotamentul membrilor este în scădere. Ipocrizia este prezentă şi aici şi acestui gen i s-au dedicat chiar şi lucrări. Una dintre ele care îmi vine în minte este chiar “Ghidul ipocriţilor” a autorului clujean Péter Demény care ilustrează ipocrizia omniprezentă ( familie, socio-profesional etc.). Eu observ şi apreciez deosebit de mult naturaleţea la un individ, iar un verset biblic descrie în variantă creştină această calitate referindu-se la dragostea creştină : “Dragostea este îndelung răbdătoare; este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umple de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, … , nu se bucură de nelegiuire… Acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul”(1 Corinteni 13 , 4-7).

Fotogr.0427 Fotogr.0426

La aceiaşi bibliotecă, mai sus amintită, a găsit spaţiu prin bunăvoinţa conducerii pentru desfăşurarea activităţilor –  Asociaţia Ecoart Oradea. Coordonată de către profesorul universitar , om de cultură – Dan C. Popescu şi Emil Sauciuc, actor şi director de teatru, asociaţia încearcă iniţierea şi mobilizarea tinerilor pentru activitatea teatrală şi literară. Ultimul curs care a fost susţinut de către Emil Sauciuc s-a referit la cultura şi teatrul grecesc antic şi a beneficiat de o introducere privind civilizaţia miceniană. Pentru mine participarea a fost mai mult simbolică, deoarece am citit câteva sute de lucrări din acest gen şi autori greci antici, dar cursurile sunt binevenite pentru începători , tineri sau pentru cei care au un minim interes pentru cultura greacă antică. Homer şi Hesiod deschid porţile acestei grandioase culturi a lumii antice. Tragedia greacă este consacrată prin piesele lui Eschil, Sofocle, Euripide care s-au inspirat din mitologia greacă antică. Îmi place deosebit de mult Danaidele lui Eschil şi Antigona sau Oedip Rege de Sofocle. Ulterior pot fi evidenţiaţi istoricii Herodot şi Tucidide şi filosofii Socrate, Platon şi Aristotel. Comedia se definitivează şi desăvârşeşte în varianta greacă antică prin opera lui Aristofan . Romanii au fost influenţaţi în toate genurile de către greci, iar mai târziu Plaut ( sec. III-II î.e.n.) va scrie o lucrare pe care o ador – Soldatul Fanfaron. Marele critic şi istoric de artă, Thierry de Duve este convins, în contemporaneitate, că pentru o persoană cultura coincide cu mărimea colecţiei sau lucrărilor citite, sensibilitatea cu bogăţia sentimentelor şi probitatea de istoric (autor) cu popularitatea şi exactitatea judecăţilor.

Fotogr.0425 Fotogr.0423 danaidele-foto-07_27433800

Vă doresc o lună februarie 2016 sub semnul lui Cupidon, plină de belşug şi prospeţime !

angel-937907_960_720