Trena Toamnei, “Omul și Taina lui”, TIFF Oradea, “Trauma Psihică” !


Un final de Septembrie și un început de Octombrie 2018 aflate sub semnul răcorii toamnei și a pregătirilor noastre de a ne menține optimismul pe fondul schimbării evidente de anotimp. Trena toamnei este tot mai vizibilă și evidentă, iar ignoranții pot avea surprize dacă nu au un pulover în plus dimineața devreme. Nectarul fructelor este de acum mai dulce…, aroma legumelor deplină !

Image result for octombrie

Dorind să mă înscriu în zona ineditului prin toate subiectele abordate devine tot mai greu să găsesc teme filosofice sau idei neabordate. Un eveniment care s-a întins pe durata mai multor zile m-a făcut să-mi amintesc despre zilele copilăriei când venea “caravana” și anunța că un film se va proiecta la căminul cultural din localitatea natală. TIFF a fost la Oradea la prima ediție în 2018 și a propus proiecții palpitante în mai multe locații din oraș. Dorind să nu ratez un asemenea regal mi-am rezervat online mai multe bilete. Prima proiecție pe care am urmărit-o a avut loc la Partium și a propus un film românesc deosebit de bine realizat și cu o desfășurare a evenimentelor amuzantă. “Secretul Fericirii” prezintă relația dintre membrii a două familii din mediul urban al României zilelor noastre. Intelectuali, rafinați, implicați în mediul entertainment-ului ei poartă un dialog modern, dezinhibat, iar deznodământul filmului este de neprevăzut până la final. Este un film românesc de recomandat din toate punctele de vedere, poate mai puțin pentru cei mai tradiționaliști. Deoarece nu prea am o părere foarte bună despre modul cum s-au realizat filmele românești în contemporaneitate, vizionarea acestui film m-a convins că există și încercări de succes care pot surprinde realitatea cu umor și greutățile sau impasurile cu o oarecare detașare.

 

La scurt timp Piața Unirii era asaltată de către cinefilii care doreau să urmărească Untamed Romania, o proiecție de invidiat din genul documentarelor de brand. Deosebit de bine realizat, documentarul a impresionat prin valorile și simbolurile geo-faunistice românești, prin spectaculozitatea și claritatea fiecărei secunde de proiecție. O stare de delectare și destindere în compania unei astfel de manifestări nu se prea întâlnește foarte des. În compania unei ape minerale și a unui cidru am putut admira România prin minunățiile ei într-o seară în care vremea a fost deosebit de plăcută și doar palatul episcopal greco-catolic din apropiere dezamăgea datorită încercărilor prin care a trecut recent. Filmul a devenit o artă influentă și are acum o tradiție impresionantă.

 

În ziua următoare mi-am rezervat un bilet la recitalul lui Dorel Vișan intitulat “Omul și Taina lui” care a avut loc la Sinagoga Neologă Zion. Renumita personalitate clujană a prestat excelent ținând echilibrul în discursul dumnealui între buna tradiție creștin-rurală și cosmopolitismul urban. Ideile dezbătute și propuse au militat pentru importanța și necesitatea apropierii omului către Dumnezeu și posibilitatea omului de a se autodepăși prin propriile capacități intelectuale oferite tot de către divinitate. Sfera religioasă și laică s-au contopit armonios pentru a oferi o imagine complexă a omului preocupat de misterul existenței sale. A menționat magistral autori români și străini consacrați, chiar și pe Dostoievski prin magistrala sa referință la sămânța divină. Taina individual-umană transcende uneori din mijlocul celei colective printr-o preocupare filosofico-religioasă mai complexă și profundă sau științifică mai intensă. Omul are aripi de înger, dar nu le vede și rareori crede în ele. Lucian Blaga spunea: “Poți să te împăunezi cu penele altuia, dar nu poți zbura cu ele”.Nu în ultimul rând: însuși omul Dorel Vișan era atât de preocupat să găsească răspunsurile la întrebările milenare, a vibrat mistic. N-a fost un simplu recital, a fost vorba despre un geniu interior neîmpăcat și dornic să se exteriorizeze, să împărtășească propriile experiențe. “Greu le este oamenilor să schimbe cugetările zeilor” spun anticii, iar Eclesiastul spune: “Totul este o deșertăciune a deșertăciunilor”.

  

În restul timpului mă găsesc pe acasă unde încerc să-mi îmbunătățesc blogurile personale, să dereticesc câte ceva prin curte și grădină pentru a nu lăsa la vedere rezultatele nedorite ale toamnei. Atunci când merg la oraș mă găsesc pentru mici cumpărături sau plăți uzuale. Ador să mă destind dimineața în vreun local preferat cu o limonadă, un ceai sau un capucino. Atunci, în acele puține momente, pot vedea cum vibrează orașul și să percep România acelui moment așa cum este ea. Pe la bibliotecă trec doar pentru a retușa unele observații conturate. Ultima dată când m-am aflat pe acolo am observat că se pregătea în amfiteatru un eveniment interesant din sfera domeniului medical, psihologic și de numeroase ori m-am întrebat din ce cauză nu există mai multe dezbateri publice pe temele atât de actuale ale acestor domenii, având în vedere atât amploarea efectelor în societate, cât și necesitatea unei calități superioare a personalului calificat care lasă de dorit în majoritatea cazurilor prin prestația lui. “Trauma psihică. Intervenții în situații de urgență” s-a desfășurat cu un public numeros ( medici, asistenți sociali, cadre militare) și a dezbătut probleme sensibile prin care oricare persoană poate trece fără deosebire. De la definirea termenului în sine și până la tipologiile acestuia, trauma psihică a individului în anumite situații este cercetată și analizată. S-a discutat atât despre trauma psihică la modul general, cât și despre trauma psihică în situația unor intervenții de urgență ( accidente, boli, incendii etc.), fiind puse în discuție atât traumele psihice ale victimelor, dar ( caz inedit) și ale persoanelor calificate să intervină care au și ele nevoie de suport psihologic ( psihiatric ) specializat. Țara noastră nu este pe roze nici din aceste puncte de vedere, deși întreaga situație mondială este de regulă dezastruoasă. Din păcate, fiecare dintre noi suntem afectați sub o anumită formă zilnic, ciuntiți sau incomodați, traumatizați de însăși experiența de viață, preponderent relativ nefericită. Socialul însuși nu este o reverie decât prin unele oaze. Am întâlnit persoane deosebit de optimiste ( chiar eu sunt printre ele ) care s-au cam închis în sine și n-au mai iradiat de fericire sau zâmbit în public cu atâta generozitate ca înainte. Precum în Metamorfoza lui Kafka, subiecții se interiorizează și încearcă să reziste imploziei, se izolează în propria cameră uneori ( refuzând o situație artificial creată, nefirească, injustă). Și … cine rezistă, rezistă. Situațiile de urgență sunt însă vârful de lance și adevărata provocare în privința tăriei psihice. De regulă nici măcar persoanele cele mai echilibrate nu prea rezistă neafectate în urma unor astfel de experiențe. Și la drept vorbind, cine ar putea soluționa ceva atât de complex și bântuind de când e lumea. Andreea Apostol, expert psiholog în cadrul EMDR Europe, a conferențiat timp de mai multe ore. Iar pentru a ne mai destinde…, Legile lui Murphy spun: “Orice urgență are trei faze: panică,teamă și remușcare” și “de obicei apelurile de urgență apar când te pregătești să iei pauza de masă”.

Vă doresc o lună Octombrie 2018 inegalabilă, prosperă și răcoroasă !

 

Advertisements

“Plutind peste ape”, “Iubește-ți Aproapele”,”The Big Picnic”, Toamna și Racii !


Aproape insesizabil, ușor-ușurel, finalul verii și timidul început de toamnă și-a făcut loc printre noi. Personal, deși poate părea paradoxal, am așteptat aceste momente mai mult decât oricând. Se apropie și ziua mea de naștere pe care o sărbătoresc de mulți ani fără festivism și mai mult reflectând, dar parcă doream ca această vară incendiară să-și epuizeze zilele din calendar. Îmi pun speranțele într-o toamnă lungă, iar primele semne par satisfăcătoare: am cules strugurii, merele, perele, diferite legume. Dacă și sub celelalte planuri rezultatele ar fi măcar pe atât de bune, m-aș declara mulțumit. Răcoarea toamnei sper să mă inspire și să contribuie la finalizarea unor proiecte mai vechi.

 

Deși mă regăsesc acasă în lucrurile pe care le fac sau mi le propun, nu mi-aș fi dorit ca vara să treacă fără a ieși un pic, fie doar și numai pentru o zi, pentru a mă relaxa. Anii trecuți am poposit pe la Băile Felix, iar acum am ales Nimphaea Aquapark din Oradea, un aquapark care după deschidere a devenit unul dintre cele mai renumite din România și nu numai. După unele emoții la intrare, deoarece am fost chiar ultima persoană care a intrat, am putut să văd spațiul modern al aquapark-ului și beneficiile apei termale. Cu alte cuvinte m-am lansat la apă cu doar o brățară din plastic la mână, am evitat zonele cu soare, deoarece nu-mi doresc ca bronzarea să mă afecteze, am făcut excepție și am mâncat mititei cu muștar, dar fără bere, doar cu răcoritoare. Culmea este că la finalul zilei, deși n-am probleme de sănătate și pot să alerg mai mult decât o persoană normală, am simțit o viteză în plus la picioare, iar ajuns acasă am dormit profund și resemnat, un somn mai lin, de mai bună calitate. Mă întrebam cât de fabuloasă este povestea fiecărui strop de apă termală și cred că nimeni nu-i conștientizează valoarea și proprietățile. Printre bazinele acestor ape termale visam la o mare termală de acest gen pe care să o preamăresc precum Moschos din Siracuza: “Când vântul molcom adie, marea albastră ca cerul/ Atrage sfiosul mei suflet; uscatul nu îmi mai place,/Și liniștea mării mă-mbie să merg, să plutesc peste ape”.

 

O seară de sâmbătă care părea că se va scurge benefic pentru toți, a îndurerat și întunecat mințile tuturor bihorenilor. Televiziunile de știri au început să prezinte în cascadă imagini și informații despre drama suferită de comunitatea greco-catolică și de către orădeni datorită incendiului de proporții pe care l-a suferit Palatul Episcopal Greco-Catolic din Oradea. Imaginile inițiale conturau senzația că magnifica clădire va fi mistuită complet de flăcări. Ulterior s-a dovedit că incendiul a fost limitat de intervenția pompierilor și pagubele au fost mult atenuate. Splendida clădire fusese restaurată în exterior de curând și arăta splendid, fiind construită la începutul secolului XX într-un stil eclectic, goticul, romanicul, barocul sau art-nouveau-ul regăsindu-se bine proporționate și plăcut alternate în viziunea marelui arhitect Rimanoczy Kalman. Perioada comunistă a condus la intrarea clădirii în proprietatea statului și timp de mai multe decenii biblioteca județeană și-a avut sediul acolo. Multe generații de studenți și elevi au trecut pe acolo și au studiat sau împrumutat cărți, fiind impresionați de spațiul oferit de această bijuterie arhitectonică. În timpul studenției eram fermecat de marmura policromă și formele ei și de generozitatea încăperilor. Rând pe rând, ortodoxi, catolici, reformați, neoprotestanți și-au exprimat regretul și dorința de a contribui cu ceva la restabilirea stării de normalitate. Dacă salutul tradițional al neoprotestanților, atât de necesar în zilele noastre și simplu, este Pace , inspirat din ebraicul Shalom, salutul greco-catolicilor sau gândul adresat la începerea fiecărei activități este: “Lăudat fie Domnul nostru Isus Hristos !” Celelalte clădiri greco-catolice mult mai vechi din oraș parcă și-au înclinat turlele și elementele arhitectonice în fața acestei cochete clădiri, un ultim turn de apărare al propriei credințe creștine. În acele clipe de cumpănă am putut reflecta suplimentar la una dintre cele mai esențiale porunci divine: “Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Preasfinția Sa, Episcopul Virgil Bercea spunea, exprimându-și optimismul privind refacerea edificiului simbol al orașului,raportându-se la înțelepciunea lui Iov: “Domnul a dat, Domnul a luat ! Fie numele Domnului binecuvântat !”

Mă declar nemulțumit de realizările mele din această vară sub aspect intelectual. Doar scurte observații și câteva pagini adăugate la câteva proiecte mai vechi. Neavând un termen limită, sper să fiu mai productiv pe finalul anului. Din fericire pot să lucrez în ritm propriu și nu dau seamă nimănui pentru ceea ce concretizez. Surprinzător, România rezistă mulțumitor sub aspect economic, social și politic în ciuda tensiunilor multiple care au fost exercitate în ultima perioadă, dar eu nu sunt convins că acest an va trece neobservat și cred că ne poate oferi încă suficiente emoții și surprize. Contribuția multor persoane rezonabile este zădărnicită, majoritatea relațiilor devin imposibile, astfel că toți cei bineintenționați pot spune precum Euripide: “Dori-vei s-ai atuncea/ un om ( cum am fost eu) !” Și iată cum, fără nicio îndoială, “istoria nu este cea mai frumoasă poveste”, contrazicând un renumit istoric român, nu este nici măcar una dintre ele. Pentru ca experiențele comune de viață să devină de succes, poveștile de viață să fie de basm este nevoie de consens, respect reciproc, perseverență și timpuri favorabile. Istoria în întregul său este din nefericire plină de atrocități, de fapte odioase !

Pentru un week-end tinerii și adulții erau chemați să se relaxeze în Parcul 1 Decembrie sau pur și simplu să participe la diferite activități pe care le propunea The Big Picnic. Copiii au putut să picteze și să deseneze, iar trecătorii să admire generoasele alei ale parcului și să adaste dacă doreau măcar câteva momente pentru a se deconecta de la frenezia orașului și a respira puțin aer curat. Concomitent, un alt eveniment ademenea papilele gustative. Caravana Racilor aducea în prim plan meniuri exotice ( raci, scoici, creveți, fructe de mare ) și dacă din celelalte recunosc că nu am consumat vreodată, fructe de mare gătesc uneori după o rețetă proprie și am rezistat cu greu să nu cer o porție organizatorilor. Cred însă că noi românii suntem experți în mersul racului, chiar ne întrecem să batem recorduri peste recorduri în acest sens. Am trecut pe acolo când nu era prea mare forfotă și manifestările abia debutau. Sunt preocupat de dieta proprie și nu fac exces aproape deloc, dar recunosc că îmi place mâncarea plăcut și moderat aromată și condimentată.

  

Vă doresc o lună Septembrie 2018 inegalabilă și răcoroasă, o toamnă 2018 plină de realizări !

 

“Arhiloh și epigonii”,Eclipsa de Lună, “Oglinzi Oglindite”, 5 O’Clock, Tricou de “Povestitor” !


Zile călduroase și cu un important disconfort termic dintre Iulie și August 2018. Vara este în plină desfășurare, iar majoritatea contemporanilor se pare că fac eforturi să-și mențină luciditatea devenind fie visători, fie prea optimiști sau neatenți, fie iritați și uneori agresivi. Vara … nu este ca iarna, lunile acestui anotimp fiind trăite cu maximă intensitate peste tot pe mapamond. A început și perioada concediilor care oferă românilor clipe de relaxare pe care unii le merită pe deplin, iar alții mai deloc. Spun asta deoarece am întâlnit opinia mai multor antreprenori activi și onești care sunt exasperați de tolăneala angajaților de la stat sau a angajaților din mediul privat la societăți favorizate care joacă solitaire în timpul orelor de program. Mă limitez însă doar la o simplă menționare și rumoare în această privință, deși eu cunosc situații de banchete zilnice date în timpul programului de muncă.

 

În ceea ce mă privește mi-am petrecut majoritatea acestor zile caniculare acasă și nu regret acest lucru. Îmi conturez și consolidez mai multe proiecte personale, mă bucur de tot ceea ce este verde și înflorit în jurul meu, savurez diferite arome combinate de ceaiuri realizate de către mine sau cumpărate. Ceaiul a devenit o pasiune pe care mă străduiesc să o dezvolt și căreia nu-i rezist. Experimentez singur și nu mai sunt mulțumit de aroma unui singur ingredient, ci îmi doresc arome multiple și intense. Chiar și printre cumpăraturile proprii se regăsește acest articol. Cel mai recent am găsit la Cărturești (Lotus Oradea) un mix de cireșe și banane intens și îmi plac de asemenea mixurile create de 5 O’ClockTeaTime. Arta preparării ceaiului se pierde în timp și cu siguranță această pasiune denotă rafinamentul și preocupările intelectuale sau medicinale ale practicanților. Dincolo de plăcerea de a savura un ceai deosebit sunt de luat în seamă și calitățile terapeutice, antiinflamatoare, calmante, antiseptice ale licorilor obținute. Există țări ale lumii civilizate ( Anglia, Japonia) care au dezvoltat un adevărat cult al preparării și savurării ceaiului în jurul căruia se consolidează relații familiale și de afaceri. C.S. Lewis spunea (paradoxal) că ceaiul se savurează în solitudine. Deși consider că această licoare se destăinuie mai bine mai multor persoane care-și pot istorisi astfel în voie, eu mă reculeg magnific singur, reflectez profund și călătoresc imaginar în preajma renumitului lichid. Lao Tzi îl desemna ca fiind elixirul vieții.

În puținele zile când am fost plecat m-am găsit prin apropiere, adică la Oradea sau Salonta. Câte o limonadă sau un capucino mă relaxau sau motivau să iau pulsul orașului. Într-una dintre zile aveam tricoul de “povestitor” câștigat pe blogalinitiative și de care sunt foarte mândru, dar nu foarte multă lume observă aceste detalii. Ar fi observat poate dacă aș fi purtat tricouri cu înscrisuri obscene sau cu Bergenbier. Pentru a ilustra penibilul, am văzut fotografiile făcute la Madrid ale unui profesor care se pretindea literat cu un tricou pe care scria “I Love London” și avea imprimată stema Marii Britanii. Cu tot respectul pentru ambele capitale și culturi europene, sunt convins că respectiva persoană nu știa ce poartă, era inconștient de situația în care se găsea,deși nu se punea problema banilor. Un alt tricou câștigat poartă înscripția: “Lucruri Simple”… , dar cu siguranță nu vom ști niciodată să povestim suficient câte lucruri simple au fost complicate inutil. Printre Legile lui Murphy ,subscriu primei care-mi vine în minte: “Un lucru realizat provizoriu va rămâne așa pentru totdeauna”.

La Cetatea Oradea o expoziție comună intitulată “Oglinzi Oglindite” propunea mai multe pânze realizate în ton cu evoluțiile cele mai recente din domeniu (abstract, futurist). A fost poate, din păcate, singurul element demn de reținut găzduit de Cetatea Oradea după Zilele Cetății Oradea care au avut loc în urmă cu câteva săptămâni. Culori semețe și spectaculoase, forme inedite sau chiar ciudate din mediul urban, realizate de către autori din mai multe țări, erau propuse retinei fiecăruia și analizate selectiv apoi la nivel superior. Arta are puterea de a-și gestiona propriile evoluții și tendințe și de a erupe ulterior în plan social cu tot ceea ce este notabil, demn de etalat.

  

Și dacă eu aștept de acasă pe timpul meu zile mai bune, acum când teoretic toate mijloacele de comunicare sunt deschise, poate că satelitul natural al Pământului a dorit să dea un altfel de semn de viață pentru a mă scoate din amorțeală. Luna a traversat recent o eclipsă totală de excepție, cu o durată de mai multe ore și putând fi observate pe direcția ei mai multe planete ( Marte,Jupiter). Câteva știri milenariste n-au lipsit nici ele, iar frica pentru o panică generală sau o nervozitate majoritară ridicată a animat pe mulți concetățeni. Institutele Astronomice au oferit cetățenilor, în special copiilor, șansa de a observa spectacolul celest în adevărata și întreaga sa splendoare. Ar trebui să reținem însă că Luna este martorul tăcut al tuturor relelor și urzelilor umane. Astrul care veghează tainic planeta albastră, aproape magic aș spune, farmecă prin aparițiile sale în mai multe faze lunare. Asupra tuturor faptelor și proceselor depuse deja sau în desfășurare, Luna, vorba poetului, “varsă peste toate voluptoasa ei văpaie”… “Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta, fecioară/Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară” … “Câte țărmuri înflorite, ce palate,ce cetăți,/Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți”. Spectacolul celest a fost cu adevărat impresionant. Pentru o vreme, vorba populară, Luna a intrat în sac, iar fenomenul a putut fi surprins chiar și cu ochiul liber în integralitatea lui. În acest context am devenit … lunatici mulți dintre noi preț de câteva ore.

 

În țară răfuiala politică și ideologică continuă și din păcate nu există certitudini ale soluționării. “Fără Penali în funcții publice”, unde am semnat și eu, nu este o inițiativă suficientă pentru a orienta societatea către normalitate. Cred că lipsa unui consens, lipsa unor deziderate comune, dincolo de lupta pentru putere și înavuțire, pot discredita România și îi pot dăuna pe termen lung. Degeaba veți cere în plan social și politic, precum Arhiloh în vers, reținere, cumpătare, renunțare: “Nu râvnesc la a lui Gyges viață-mbelșugată-n aur/Nici nu mă cuprinde zelul faptelor dumnezeiești,/Nici doresc plin de-admirare bunurile tiraniei;/Toate acestea sunt departe de-ai mei ochi, de gândul meu.” (Arhiloh, Fragmentul 22)

În străinătate vara se scurge lăudabil, poate surprinzător față de alți ani, într-un mod imperceptibil, fără evenimente negative. Singurele motive de îngrijorare au fost incendiile ( Grecia, Suedia,S.U.A.) provocate de căldură sau de către altceva. Nimeni nu menționează însă erorile și dramele deja săvârșite la nivel internațional pe care prea puțini se străduiesc să le soluționeze.

Vă doresc o lună August 2018 relaxantă, ingenuă, augustă !

“În căutarea bunei guvernări”,RoșioaraTermală,”Corupția Ucide”,Birdwatching cu … Nils Holgersson !


Un sfârșit de Iunie 2018 și început de Iulie 2018 aflate într-o completare reciprocă pentru a stabili trecerea magnifică de la sezonul de primăvară spre sezonul estival 2018. Natura ne răsfață prin zile însorite și generoase din toate punctele de vedere, iar zilele ploioase, cel puțin în nord-vest, nu au dăunat, ci dimpotrivă au fost benefice agriculturii și vegetației. Din păcate în centrul și sudul țării inundațiile au provocat mari distrugeri, inclusiv comunităților. Optimismul propriu, deși moderat, nu este afectat. Mă străduiesc să consolidez și să finalizez dacă este posibil într-un mod independent ( adică pe timpul meu) proiecte mai vechi sau mai noi. Cred că, alături de altele pe care le-aș merita, statutul de freelancer ( liber profesionist) mi se potrivește de minune.

 

Iubitor de animale și de natură fiind, am așteptat cu mare interes deschiderea Vivariului de la Oradea, un proiect lăudabil care s-a concretizat prin contribuția mai multor instituții locale. Așadar, o vizită la Muzeu pentru a admira micuțele animale protejate a fost de la sine înțeleasă. Pești, reptile, păianjeni, broscuțe țestoase, vipere aflate pe cale de dispariție sau dimpotrivă, din Europa,Asia, America de Nord sau de Sud, Australia compun acvariul și terariul modern, occidental și recent deschis publicului la Oradea. M-a impresionat Roșioara Termală care în urmă doar cu câțiva ani era vizibilă în apele termale bihorene, iar acum a dispărut, putând fi admirată doar în medii artificiale. Un adevărat eșec pentru mediul și autoritățile din Bihor. Plimbările lor zglobii prin acvariu, frumusețea proverbială și regală a acestor roșioare impresionează și înduioșează deopotrivă. Îmi amintesc că în luna mai în localitatea natală am vizitat pădurea care era înverzită și răcoroasă, dar într-o stare de abandonare. La finalul ieșirii în natură am observat ieșind din pădure doi pasionați de birdwatching ( observarea și fotografierea păsărilor). Erau îmbrăcați corespunzător și pasionați peste măsură, fapt dedus din discuțiile amicale pe care le-am purtat cu ei. Am constatat că ei cunoșteau foarte bine speciile de păsări, cele protejate, obiceiurile acestora. Cred că și ei, ca mine de altfel, au visat în copilărie la zboruri pe aripi de păsări precum în aventurile lui Nils Holgersson. Nu demult, la Bookfest 2018, înalta invitată S.U.A. elogia pe Mark Twain, adică pe cel pe care mulți dintre noi îl citeam pe nerăsuflate în copilărie pentru aventurile lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn.

   

Ar trebui însă să părăsim această stare de visare și de melancolie și să privim spre lucruri mai urgente și mult mai grave. Sala mare a Primăriei Oradea a primit cu căldură pe distinsa doamnă Alina Mungiu-Pippidi care a lansat bine documentata și consistenta lucrare “În căutarea bunei guvernări”, conferențiind despre corupție și consecințele ei, despre “balcaniada” de la care nimeni nu se dă în lături pe plaiurile mioritice, despre statistici și analize concretizate în urma unor experimente și caramboluri sociale interminabile în țară, în țările europene sau pe alte continente. Renumita autoare a prezentat detaliat toate situațiile relevante, destăinuind experiența și succesele Danemarcei privind transparența și progresele statelor europene și nu în ultimul rând dinamismul inflorescenței cazuisticii privind fenomenul corupției și “zodia” dezvoltării economice românești. Un paragraf al lucrării sintetizează magnific: “Modernitatea occidentală presupune că de o parte avem statul, iar de altă parte individul. Totuși, chiar și astăzi există societăți care se bazează pe aranjamente mai degrabă colectiviste decât individualiste, în care oamenii interacționează cu statul ca grupuri, nu ca indivizi. Multe societăți sunt organizate pe grupuri de patronaj care au o influență mai mare sau mai mică și interese care concură sau diverg. În societățile multietnice, etnia constituie principalul agregator al unui grup de patronaj, în rest clanul, religia, localitatea de baștină, partidul politic, clubul, familia, rețelele de absolvenți ai anumitor școli etc. asigură relațiile personale ce stau la baza schimburilor și tranzacțiilor dintre grupuri și stat, încălcând permanent granița dintre public și privat. Relațiile de orice tip sunt folosite pentru a personaliza tranzacțiile cu statul, așa încât ar trebui să folosim definiții ale conflictului de interese extrem de cuprinzătoare pentru a le considera pe toate ilegale. Prin urmare, alegem calea cea mai simplă,incriminând doar anumite schimburi, mai ales cadourile materiale (șpăgile).”

Necunoscând natura și scopurile unei năluci de acest gen și nici metamorfozele pe care aceasta și le poate însuși sau răul pe care i-l poate produce, cetățeanul simplu nu poate decât invoca ajutorul ceresc și poate să întrebe numai, precum Hamlet pe Duhul (pentru a mă raporta la spațiul danez) care i s-a arătat:“Îngeri și soli cerești, păziți-ne !/ De ești duh sfânt sau blestemat strigoi,/ De-aduci duhori din iad sau mireasmă/din cer, de vii cu gând milos sau vitreg-/ Te-arăți cu-n chip atât de îmbietor,/Încât îți voi vorbi. Îți spun Hamlet,/ Părinte, rege-al țării/ O, răspunde-mi !/ Să nu mă lași să ard în neștiință”.

 

Rezultatele acestui flagel sunt lesne de dedus: eșecul educației, infracționalitate și criminalitate crescute, nesiguranța și neîncrederea cetățeanului, comunități compromise. Sumele care se scurg din interiorul economiei legale către zona obscură ( lichidități, bunuri) este anual cel puțin la paritate cu resursele ilegale, nefiscalizate ale economiei subterane. Fapt incredibil, sumele anuale nete ale tuturor formelor de corupție sunt apreciate a depăși P.I.B.-ul Germaniei, iar către ce se îndreaptă aceste imense resurse financiare nu știe, nici nu se întreabă nimeni. În cele din urmă, cineva a constatat că fenomenul corupției afectează pe fiecare cetățean și a postulat: “Corupția Ucide”, transformând afirmația într-un slogan mare-mare cât marile deziderate naționale în an centenar.

Și dacă tot am pomenit despre Anul Centenar…, am participat la o sesiune științifică dedicată acestuia care a avut loc la biblioteca județeană și care avea ca înalt invitat pe academicianul Ioan-Aurel Pop. Sesiunea științifică a continuat susținându-se cauza națională de către profesorii universitari și scriitorii bihoreni cu marele regret al neparticipării renumitului istoric și academician pe care aș fi dorit să-l revăd în prezidiu. Programul atât de încărcat nu i-a mai permis sosirea la Oradea. Au fost invocate personalitățile române implicate în epocă pentru realizarea Marii Uniri, contextul central, sud-est european și internațional al epocii. În momente de restriște pentru cetate și cetățeni, Demostene spunea în Filipica I,3: “să vă deschideți ochii, atenieni, și să luați aminte, că nu există niciun fel de primejdie, dacă înțelegeți să luați din vreme măsurile necesare de apărare. Dacă însă subestimați pericolul, nimic nu se va întâmpla după cum vă este vrerea”.La aceiași locație, dar un etaj mai sus, în sala Cuibul Democrației s-a desfășurat o nouă ediție a Cenaclului internațional “Prietenii Poeziei” care, deși într-un cadru restrâns, a reunit câteva personalități bihorene. Reuniunea a prilejuit și aniversarea poetului Emil Neșiu care a fost elogiat pentru activitatea dumnealui și care a primit urările călduroase atât pe durata cenaclului, cât și la recepția finală unde chiar și eu l-am felicitat, i-am urat sănătate și am ciocnit un mic păhărel de vin.

  

În plan național înfruntarea politică pare a fi la cotele cele mai ridicate, fiecare partidă încercând să furnizeze o lovitură finală adversarului. Simbolul #Rezist este reprezentat în stradă de către mari personalități, dar temerile cele mai mari sunt pentru posibilele turbulențe pe care România le poate suferi în situația prelungirii actualei incertitudini și crize politice. În plan internațional detensionarea situației din peninsula coreană pare a fi cea mai mare reușită din ultima perioadă.

Vă doresc o lună Iulie 2018 magnifică, plină de inspirație și de relaxare !

 

 

BookFest 2018, Liechtenstein Castle,”Für Elise”, “Antreprenoriat și Etică în Afaceri” !


Zile dintre Mai 2018 și Iunie 2018 petrecute cu emoția și frenezia ultimelor momente calendaristice de primăvară și a primelor zile calendaristice de vară. Sper ca acest sezon să fie cât mai generos cu fiecare dintre noi și să evidențiem poftă de viață, luciditate, vitalitate și multă inspirație. În cele din urmă, mizăm pe inedit și ne dorim cât mai mult dinamism în activitățile noastre.

O invitație la conferința anuală a Universității Emanuel din Oradea m-a convins să particip la acest regal cu deosebit de mulți invitați din țară și străinătate. Ediția din acest an a fost intitulată:“Antreprenoriat și Etică în Afaceri: Viitorul și beneficiile informaticii românești”.În cadrul evenimentului au fost sintetizate și prezentate cu aplomb situațiile îngrijorătoare ale economiei naționale, dar și motivele de optimism. A fost subliniată corupția din România, necesitatea eticii în afaceri,beneficiile networking-ului și aspirațiile unei categorii a românilor de a deveni cât mai mobili și profesioniști cu putință. Cuvintele de deschidere și de salut au lăsat locul unor analize ale unor speacheri din țară și din străinătate deosebit de pertinente și de necesare. În mijlocul unui auditoriu generos momentele primei zile s-au scurs imperceptibil, lăsând loc unor reflecții personale și colective necesare privind ceea ce se dorește în privința dezvoltării sănătoase și durabile a afacerilor individuale românești și a economiei naționale. În ciuda a tot ceea ce se spune, în cadrul conferinței s-a dorit să se sublinieze că există motive de optimism și speranță și că oamenii de afaceri români și instituțiile de învățământ și cultură românești au relații notabile și cordiale cu Occidentul.

   

Am vizat de foarte mult timp mai multe destinații turistice pe care mi le-am satisfăcut doar în parte. Pe cele încă neatinse mi le satisfac virtual. În ultimele zile ale celei de-a doua decadă a lunii mai mi-am rezervat o excursie la Viena, oraș-capitală pe care mi-am dorit să o vizitez datorită tradiției sale și a faimoaselor sale construcții medievale și moderne. Orașul imperial este vizibil și în zilele noastre, cu toate că în contemporaneitate Viena este un oraș care a ținut cont de toate sectoarele economice. Am vizitat Piața Maria Tereza care este cu adevărat o capodoperă a arhitecturii imperialiale habsburgice, Hofburgul, am trecut pe lângă Schönbrunn. Deosebit de emoționantă a fost vizitarea StephansDom, una dintre simbolurile spiritualității catolice mondiale. Catedrala este un reper arhitectonic și cultural-religios, iar faptul că am ajuns în preajma lui în vinerea Rusaliilor catolice a cântărit cu atât mai mult.

    

Dacă aceste capodopere arhitectonice le-am vizitat doar pietonal, în cele din urmă am intrat la Castelul Liechtenstein, un castel de secol XII care ni s-a destăinuit prin bunăvoința și precizările ghidului local. Atât din exterior, cât și în interior castelul familiei Liechtenstein de lângă Viena este un loc în care evul mediu este puternic impregnat, iar sălile sale au slujit la filmarea unor scene de film precum ar fi o variantă a filmului “Cei Trei Mușchetari”. Heuligenkreuz, abație a ordinului cistercian, a fost următoarea destinație și am putut vizita acolo pe-ndelete toate încăperile medievale cu puternicele trăsături baroce ale acesteia. Am fost deosebit de mișcat de orga marii săli a abației care este compusă din 2500 de tuburi. În timpul liber dintre vizitele programate am putut să ne plimbăm sau să savurăm câte un suc, o înghețată sau capucino, să achiziționăm suveniruri. În ultima zi a excursiei am vizitat Castelul Esztherhazi care are o poveste deosebită și la care m-a impresionat sala tezaurului care a fost descoperită doar în epoca contemporană. Dincolo de faptul că el nu a fost cucerit de către turci, acest castel ca posesiune a unei familii nobiliare maghiare filo-habsburgice a servit unor contacte și relații habsburgo-maghiare.

         

Ne-am relaxat câteva ore și în stațiunea Baden care este deosebit de atrăgătoare. Ultima poposire am realizat-o de această dată după părăsirea Vienei în orașul Sopron, cel mai vestic oraș al Ungariei. Aici am putut vizita Turnul de Foc, străzile sale pietonale mărturisind despre un trecut medieval intens. La final, am revenit la Oradea destul de obosit și Viena mi s-a părut maiestuoasă și prietenoasă. Mă gândeam doar la faptul că familia imperială și-a avut sediul aici, la marele număr de intelectuali și funcționari pe care acest oraș i-a format și găzduit. Personalitățile sale s-au ridicat la rangul tuturor cerințelor internaționale, iar Mozart și Beethoven au pășit către universalitate creând în acest oraș cosmopolit. Ei au devenit atât de celebri încât mi se întâmplă să fredonez “Für Elise” în clipele libere sau de destindere și mă binedispune “An der Schönen Blauen Donau” ( Dunăre Albastră) a lui Johann Strauss fiul.Printre altele am trecut chiar pe lângă locuința unde Ludwig van Beethoven a compus Simfonia a IX-a. Deși amenințată de mai multe ori chiar de către turci, Viena a reușit să se descorseteze și a îndepărtat orice pericol otoman, inclusiv în Balcani. În Transilvania au existat legături istorice cu Austro-Ungaria, iar transilvănenii efectuau stagiul militar în imperiu. Resursele Transilvaniei au constituit o atracție și sursă de venit permanente pentru habsburgi și nobilimea maghiară. Aș mai aminti doar că Viena a fost și un oraș roman în perioada antică cu numele de Vindobona în provincia romană Noricum.

 

După această evadare către una dintre cele mai cosmopolite capitale ale lumii în care trăim, precum Viena, în chiar 1 Iunie – Ziua Copilului a trebuit să particip la Bookfest 2018 în calitate de autor-invitat pentru lansarea la București a propriilor volume ( de eseu și poem). Timp de cinci zile ( 30mai-3 iunie 2018) Bookfest a găzduit lansările, evenimentele, proiecțiile propuse de peste o sutăcincizeci de edituri, având ca invitat de onoare în acest an Statele Unite ale Americii. De 1 Iunie toate activitățile s-au concentrat pentru a promova pe cei mai mici membri ai societății noastre. Așadar, copiii au fost răsfățați. În ziua următoare la orele 16.00 am avut propria lansare, dar m-am bucurat de participanții celorlalți doi autori programați și ei cu lansări la aceiași oră. În consecință mi-am prezentat propriile volume după recenzarea lor de către reprezentanții editurii. Deși aș fi dorit o prezentare mai amplă, datorită timpului limitat, nu am realizat din păcate cea mai ideală intervenție, dar poate fi considerată ca una acceptabilă. În cele din urmă, festivalul cărții din acest an poate fi apreciat ca un regal fără egal până acum în România, dar nu aș dori să credeți că s-a vândut carte peste măsură. Cartea este înainte de toate un act de cultură și cine ia seama la cele menționate de ea poate preveni foarte multe neajunsuri și experiențe nedorite. Marele gânditor Cicero spunea: “Dacă ai o grădină și o bibliotecă, ai tot ceea ce îți trebuie”. Tot el observă că un om înțelept va învăța tainele cunoașterii citind operele înaintașilor și evitând astfel parcurgerea unor etape inutile prin care ar putea ajunge la aceleași concluzii prin experiență. În după-amiezele zilelor pe care le-am petrecut în București am avut timp să vizitez câteva capodopere arhitectonice și de înaltă însemnătate culturală: Arcul de Triumf, Atheneul Român, Teatrul Odeon, Casa de Economii și Consemnațiuni, Lacul și Parcul Herăstrău, Mănăstirea Stavropoleos.

  

Ajuns acasă sunt înduplecat de căpșunile culese pentru a face un smoothie sau milk-shake, iar mama a pus deja dulceață pentru a fi consumată la finalul anului. Urmăresc ,fără a fi convins, agenda internațională și sunt îngrijorat de unele știri din plan național. Încerc să mă țin de propriile planuri, deși în plan financiar nu sunt nici pe departe mulțumit.

Vă doresc o lună Iunie 2018 mărinimoasă, înseninată de bune intenții, plină cu realizări !

 

“Nabucco”, “Prietenii Poeziei”, Conferințele Unirii, Reset Limitless-Slăbește Deștept !


Zile însorite și binecuvântate de primăvară  dintre Aprilie 2018 și Mai 2018 pe parcursul cărora toate florile, livezile și speranțele noastre au înflorit, iar păsărelele și albinele înviorează prin activitatea lor. Diminețile senine te îndeamnă la activitate matinală fie ea de natură gospodărească, fie de natură intelectuală. Ele pot inspira sau relaxa deopotrivă orice persoană care se lasă pătrunsă și desfătată de generozitatea și exuberanța lor .

 

Vizitez când mă găsesc la Oradea librăriile, unele expoziții de artă, mă preocupă temele cultural-religioase și științifice deopotrivă, dar dacă simt nevoia comuniunii când mă duc uneori la biserică sau la adunarea baptistă din localitatea natală, deși mă hrănesc citind multe lucrări religioase, de data aceasta mi-am amintit că nu am fost pe la teatru de foarte multă vreme, adică de cel puțin șase luni. Îmi reproșez că nu am văzut live spre exemplu ( numai înregistrat) Lacul Lebedelor, dar am văzut Spărgătorul de Nuci. Așadar, m-am interesat ce există în program și am avut noroc că la distanță doar de câteva zile se juca celebra Nabucco a lui G. Verdi și se dorea suplimentarea locurilor. Am cumpărat deci un bilet și în ziua și ora respectivă mă găseam în minunata sala a Teatrului de Stat Regina Maria din Oradea, o sală spectaculoasă, generoasă, splendidă. Clădirea teatrului, un monument istoric al orașului, se destăinuie după renovare și este impecabilă. Toate marile culturi au erupt către universalitate prin libretele unor mari autori de gen care au ales să descrie poetic subiecte deosebit de sensibile și romantice. Libretul, gen deosebit de pretențios, pus în scenă în combinație cu baletul este fantastic, iar în operă și operetă valoarea lui este de asemenea bine pusă în valoare. Prin Nabucco autorul dorea să sublinieze speranțele sale privind renașterea ( Risorgimento ) națională italiană în a doua jumătate a secolului XIX. Nabucco ( nu este vorba despre marele proiect energetic european contemporan) descrie greutățile și aspirațiile poporului evreu aflat în robia babiloniană. Este loc și pentru aventură și dragoste, dar și pentru intrigă, egoism, tiranie, gelozie și conspirație. În cele din urmă după consumarea unor episoade dramatice finalul este unul fericit oferind perspective tuturor celor implicați. În mod normal, datorită încleștării inițiale, nimeni nu ar fi putut spera la un asemenea deznodământ. G. Verdi a avut un succes european cu operele sale încă din timpul vieții și este recunoscut până în zilele noastre la nivel internațional. Personal apreciez la fel de mult piesele clasice de teatru. Aș fi dorit să particip și la “Frozen. Regatul Înghețat” care se afla în oraș, dar nu am mai reușit să achiziționez bilet. Mă gândeam, printre altele, câtă muncă presupune reușita unui singur spectacol: recuzită, talent, energie…! La finalul spectacolului a răsunat “Corul Sclavilor” în limba română și cred că nu a existat vreo presoană care să nu fi rămas impresionată.

De curând volumele proprii ( eseu și poem ) se găsesc pe Amazon și pe ibooksquare în format electronic și tipărit prin grija editurii. Am fost deosebit de bucuros să ofer câte un exemplar unor prieteni și rude, dar mai mult pentru promovarea lor nu am făcut ( trebuie să recunosc). Realizez această mențiune deoarece am fost deosebit de interesat să particip la prima ediție a unui cenaclu internațional ( româno-canadian) dedicat poeziei și literaturii. “Prietenii Poeziei” a debutat în sala Cuibul Democrației la biblioteca județeană și a avut printre participanți un număr impresionant de profesori universitari, critici literari, poeți,profesori. Cenaclul a fost, și probabil va fi, deschis și gestionat de către Ionuț Caragea ( scriitor, poet, eseist), fiind ajutat de către D.H. Popescu ( prof. univ., critic literar). Lansarea lucrării de aforisme “Din Spuma Valurilor” a domnului I. Caragea a constituit doar preambulul întâlnirii, iar urările de sănătate și “La Mulți Ani” nu au contenit la adresa dumnealui, deoarece se găsea la împlinirea unei frumoase vârste. Discuțiile au continuat prin recitări de poeme și intervenții care s-au dorit constructive. Fără poem, literatură, muzică viața noastră ar fi cu siguranță mult mai săracă, de neimaginat, anostă și cred eu chiar mult mai violentă. Nu trebuie să neglijăm, aș spune că ar trebui chiar intensificate înclinațiile științifice pentru a nu rata, în același timp, progresul tehnologic. Deși, în general, am observat că scrierile lui I. Caragea au o notă optimistă, am găsit câteva aforisme mai amare: “Nu există metaforă mai frumoasă decât adevărul gol-goluț” și continuă sfâșietor: “Adevărul aparține doar oaselor. Oaselor, oaselor, frigului oaselor”. În viziunea dumnealui “amintirile sunt monede pe care le aruncăm în fântâna sufletului nostru”. Despre creație spune:“Poți fi superior în lumea în care te naști, zeu ești doar în lumea pe care o creezi singur”. “Iubirea nu este niciodată un strigăt în pustiu”, iar despre Dumnezeu spune că are “ADN-ul compus din spiralele galaxiilor”“Oamenii – zeii captivi în lagărul perpetuării”.

  

Trebuie să recunoaștem că nu a existat o strategie stabilită de la cele mai înalte foruri naționale privind sărbătorirea Centenarului, dar personal mă bucur că la nivel local există inițiative notabile și decente în acest sens fără festivisme inutile. Marele intelectual de dimensiune internațională, Andrei Marga s-a găsit în contextul Conferințelor Unirii la Oradea realizând precizări importante privind “Religia și Biserica în Viața actuală”. Menționarea mai multor filosofi europeni sau înalți prelați, aprecieri și critici lucide, îndemnuri la moderație și-au făcut loc în discursul înaltului invitat. Am rămas impresionat de consistența discursului și observațiilor făcute și de mulțimea și calitatea participanților ( greco-catolici, ortodoxi, profesori, studenți).

 

Conferințele Unirii au continuat la Muzeul Țării Crișurilor unde în prezența episcopului ortodox și greco-catolic al Oradiei, a directorului muzeului, a unor intelectuali, profesori și elevi a fost invocată măreția și euforia evenimentelor anului 1918, complexitatea relațiilor internaționale și au fost invocate de asemenea personalitățile episcopilor Oradiei: Roman Ciorogariu (ortodox) și Demetriu Radu (greco-catolic)Plutarh spunea în Moralia:“Istoricii povestesc întâmplările trecutului pe care pictorii le înfățișează ochilor noștri. Scopul lor este același.Cel mai bun istoric trebuie socotit acela care face din povestirea sa un tablou reprezentând fidel caracterul și temperamentul personajelor”.

 

Tocmai mă aflu la finalul unui program de trei luni pe care l-am putut accesa gratuit datorită faptului că dețin un blog secundar. Acest program intitulat Limitless – Slăbește Deștept în mod normal costă aproape două sute de euro. Personal sunt atent la detalii privind nutriția și activitatea fizică de cel puțin douăzeci de ani, dar am avut ocazia să verific dacă cele impuse și observate de către mine mi se potrivesc cu propunerile acestui program. Am fost deosebit de mulțumit să văd că programul săptămânal de nutriție propus de dumnealor corespunde aproape în totalitate normelor proprii, iar activitatea fizică completează în viziunea lor tonusul fizic și psihic întocmai cum mi-am propus eu. Pe lângă acest program național mi-a făcut cu ochiul un eveniment de nutriție al domnișoarei Amelia Șelariu care a încercat la Oradea să sintetizeze între util și imperios necesar privind armonia și aspectul fizic, sănătate și hrană completă. Se spune “că ești ceea ce mănânci” și cred că o alimentație nesănătoasă va erupe în cele din urmă în grave probleme de sănătate. Sunt îngrozit de mulțimea tinerilor cu diferite boli cardiovasculare sau diabetice, de generația adultă suferindă și fără soluții în fața complicațiilor. În fine, cred că experiențele au fost deosebit de utile și mi-au confirmat unele convingeri mult mai vechi.

Vă doresc o lună Mai 2018 înfloritoare, mărinimoasă, profitabilă !

 

 

“Aspirations”, “Geopolitică și Ziduri”,”Invențiile unui Geniu”, Viteza Luminii+1 !


Într-un Martie 2018 și început de Aprilie 2018 încercăm să ne regăsim cu toții datorită unei primăveri atât de așteptate și întârziată parcă de Crăiasa Zăpezilor și Ghețurilor care a fost atât de generoasă în sezonul de iarnă. Perioada Postului Paștelui este parcursă de către fiecare după putință și dacă n-aș spune că există vreun zel deosebit în acest sens nici măcar la cei mai evlavioși ( nici măcar nu ar fi obligatoriu), această perioadă stârnește emoții deosebite an de an. Paștele Catolic deja a avut loc și comunitatea catolică a parcurs cu responsabilitate măreția jertfei Mântuitorului. Ceilalți credincioși sărbătorind intrarea Domnului în Ierusalim ( Floriile ) se găsesc acum în săptămâna cu cea mai mare intensitate la finalul căreia, după momentele dramatice ale răstignirii și morții, bucuria Învierii va anima sufletele și trupurile tuturor celor care privesc cu optimism victoria Binelui, Rațiunii și Spiritului.

 

În plan internațional noi provocări se conturează și nimeni nu știe cum vor putea fi gestionate cât mai eficient. Conflictul anglo-rusesc, alegerile fără alte alternative din Rusia, o relație ușor agravată U.S.A. – China care dă frisoane, acuze reciproce ale marilor state mondiale privind taxele practicate pentru anumite produse… Chiar și așa totul ar părea suportabil dacă vechile probleme sau drame pe care le parcurge anumite segmente de populație a lumii în care trăim ar fi deja soluționate. Unele ziduri dintre oameni par a fi de neînlăturat mai mult decât în majoritatea situațiilor. În aceste condiții democrația pretinsă devine o glumă sinistră, iar unii oameni se confruntă cu lipsa de orice speranță. Un eveniment care propunea o scurtă incursiune în detaliile distanțelor geografice, spiritual-filosofice și economice care separă civilizații și popoare ale lumii a avut loc prin grija lui Dacian Palladi și s-a intitulat “Geopolitică și Ziduri”. Încă din cele mai vechi timpuri cele mai simple și eficiente granițe au fost cele naturale ( munți, fluvii ), dar atunci când acestea au devenit insuficiente sau erau inexistente, orașe-state, regate, imperii și-au realizat propriile sisteme de apărare și de conservare a granițelor și valorilor ( Zidul Chinezesc, Zidul lui Hadrian, recentele garduri împotriva imigranților, etc.). Din nefericire chiar până în zilele noastre multe domenii cu vocație universală sunt influențate și infestate de un spirit neloial al divizării și regionalizării. Nu doresc în niciun fel, ba dimpotrivă, ca dreptul la propria identitate al fiecăruia, al fiecărei regiuni sau popor să fie afectat, dar când astfel de tendințe câștigă teren trebuie să ne întrebăm de ce este posibil și dacă este benefic. Reversul medaliei este spre exemplu că în România profesori sau politicieni care au fost împotriva integrării României în Uniunea Europeană și chiar mai sunt împotriva spiritului european, să fie acum primii care folosesc bani europeni și sărbătoresc demagogic ziua de 9 Mai ( Ziua Uniunii Europene ). În același timp este o problemă de opțiune al fiecărui popor sau civilizații ca atunci când simte o mare diferență culturală la vecinii săi sau o presiune prea mare la granițele sale să ia deciziile pe care le consideră necesare prin consens. Cea mai recentă dispută în această direcție a fost odată cu inflamarea declarației președintelui D. Trump privind zidul de la sudul U.S.A. Un răspuns care trimite spre universalitate la fel ca aspirațiile S.U.A. a venit din partea Papei Francisc. El propunea punți (poduri) și nu ziduri. Cred că și S.U.A. ,inclusiv prin președintele ei, dorește la fel, dar se găsesc cu toții într-o antinomie păguboasă. În loc să găsească punctele comune care-i apropie, se împiedică de cioturile care-i despart și micile detalii care-i individualizează. Cred că S.U.A. dorește ca central și sud-americanii să-și soluționeze problemele acasă și nu îngroșând rândurile infracționalității, și așa ridicate, din Statele Unite. Discuțiile de la finalul evenimentului s-au desfășurat fiind influențate de aceste momente de pregătire spirituală. Cred că Dumnezeu nu este împotriva colaborării și solidarității dintre oameni, chiar dacă a fost împotriva generației Turnului Babel spre exemplu, identificând la aceasta vanitatea, histrionismul, dorința de a obține un mod de viață dedicat exclusiv plăcerilor și nu unei dedicații nevinovate pentru cunoștințele și tainele universului. Richard Wurmbrand îndemna: “Cercetează noțiunea <<Dumnezeu>>, chiar dacă nu-l cunoști”. Tot el mai spunea: “Există o singură realitate. Ceea ce pare a fi pluralitate sunt deseori aspectele multiple ale aceleiași realități. S-a descoperit că Gaurinsakar și Everest erau nume ale aceluiași vârf al Himalayei văzut din văi diferite”.

 

Preocupat să văd evoluțiile din mica grădină și livadă de acasă unde mă străduiesc să aplic cele mai noi cunoștințe de inițiat, am observat că florile de primăvară se trudesc să răsară și unele să înflorească, fiind întârziate doar de ușoarele evoluții meteorologice neplăcute din ultimele săptămâni. Deocamdată doar stânjeneii au înflorit și par a jubila datorită ineditului înregistrat. În Japonia cireșii sunt deja înfloriți și sunt admirați de foarte mulți vizitatori.

Am participat de asemenea la un alt eveniment jubiliar, aș putea spune, care a avut loc în Casa Memorială Aurel Lazăr, unde au fost lansate două volume în onoarea a două personalități bihorene aflate la o vârstă respectabilă, dar încă în putere creatoare: Lucia Cornea și Sever Dumitrașcu ( apreciat printr-un volum la împlinirea vârstei de 80 de ani). Deși ar fi trebuit să fiu în mediul meu, mărturisesc că nu m-am simțit prea bine în mijlocul acelor participanți, printre care din motive meschine nu m-am putut regăsi și eu ca slujitor salariat al culturii și istoriei naționale. Am participat doar din respect, inclusiv cu unii profesori nu am avut o relație strălucită încă din studenție (cred că n-am nicio vină ), iar unii foști studenți pretind acum erudiția, publicând chiar în renumită revistă a Muzeului Țării Crișurilor – Crisia, dar nu își conștientizează lacunele sau limitele. Ca profesori, istorici și muzeografi ar trebui să-i preocupe adevărul, adevăratele valori și detaliile, nu doar rezultatul net care le convine de minune sau berile băute în timpul programului. Am făcut urările cuvenite, am oferit un exemplar din volumul propriu de eseuri, am cumpărat un exemplar Crisia impecabil apărut, am discutat puțin și apoi am plecat neînduplecat de starea generală.

    

Prima etapă a Centenarului a avut loc deja după 27 Martie. Aurel Lazăr, cel care a avut un rol deosebit în realizarea Unirii, sunt sigur că și-ar fi dorit o altă Românie în secolul XXI. Din păcate nu putem spune prea multe în aceste momente care ar fi trebuit să fie înălțătoare pentru români. Putem conchide cu un fragment-elegie din Arhiloh (sec. VII î.e.n.): “Rana deschisă suspin/ Scoate din sufletul nostru. Dar mâine nenorocirea/ Îi va lua la rând și pe alții. Răbdați așadar…”

Una dintre vizitele pe cale le-am realizat cu un entuziasm deosebit a fost pentru a admira exponatele unei expoziții mult așteptată în urbea de pe Crișul Repede la Muzeul Țării Crișurilor. “Invențiile unui geniu. Mașinile lui Leonardo Da Vinci” se găsește la Oradea și atrage numeroși vizitatori.Imaginația și ingeniozitatea lui Leonardo Da Vinci a dat roade în Evul Mediu prin concretizarea unor proiecte și aplicații ale acestora și care ne surprind și azi prin complexitatea lor. Marele inventator a reușit să proiecteze și să realizeze automobile, biciclete, tancuri, sisteme de ridicare-coborâre, de prindere sau extragere care îmbunătățite în epoca modernă au impulsionat societatea europeană. Leonardo Da Vinci este așadar un mare deschizător de drumuri, o personalitate care în timpuri de obscuritate științifică a reușit să redirecționeze societatea umană însăși, aflată la răscruce sau în impas, către perspective atractive. Vizita proprie a avut loc într-o vineri când o mulțime de copii aflați în săptămâna “Școala Altfel” erau și ei în vizită la muzeu.

  

Într-o oarecare măsură am putea realiza un paralelism între epoca lui Leonardo Da Vinci și epoca ultimilor 50 de ani spre exemplu ( 1970-2020). În prelungirea acestui paralelism aș menționa că am citit recent că la Institutul CERN Geneva s-a realizat într-un experiment depășirea vitezei luminii ceea ce mi s-a părut epocal și fabulos. Ulterior am rămas dezamăgit când am văzut că site-ul respectiv de știri științifice a etichetat articolul cu: “April Fools”. Din nefericire chiar în această perioadă a trebuit să ne luăm rămas bun de la Stephen Hawking, marele cercetător englez, care pe lângă prodigioasa activitate științifică a publicat o lucrare autobiografică în care descrie printre altele emoția avută în copilărie când tatăl i-a cumpărat primul trenuleț cu cheie ( o raritate atunci) sau că s-a născut pe 5 ianuarie la 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei.

O fotografie a unei expoziții de la biblioteca județeană, intitulată Aspirations, îndemna la reflecții și chiar la zâmbete. Un pion de șah, joc atât de iubit de către mine, era reflectat în oglindă într-o piesă de rege. Aspirații mai puțin realiste, încredere neîntemeiată, oameni care doresc mai mult decât merită, peste puterile lor?; bufoniadă sau comedie? Realizarea fotografiei în alb-negru ar fi trebuit să adâncească reflecțiile.

Vă doresc Sărbători  Pascale 2018 Luminate, o lună Aprilie 2018 însorită, fără păcăleli, mărinimoasă !