Un Ianuarie 2020 generos sub aspect meteorologic și un debut de Februarie 2020 neașteptat de călduros. Doar în câteva zile pe săptămână frigul proverbial al perioadei traversate s-a sumețit cât de cât. Nopțile lungi sunt singurele care confirmă anotimpul, iar în zilele geroase vrăbiuțele și pițigoii sunt într-o alertă mai mare, căutând hrană, fiind mai grăbite în toate acțiunile lor. Două mici hrănitori pe care le-am pus în curte parcă fidelizează aceste mici înaripate. Curând ceea ce părea neverosimil devine o proprietate pe care și-o revendică fiecare dintre ele. Din fericire repausul vegetativ nu este perturbat momentan, deși există zone din țară unde este invocat și acest aspect. Oamenii în general au devenit ceva mai sedentari. Ei preferă micile activități de pe lângă casă și se aventurează doar dacă este vorba despre activități recreative de sezon. Într-o oarecare măsură, niște fructe frumoase la toamnă se pot pregăti încă de pe acum… Îmi amintesc iernile mult mai grele cântate într-un fragment de către Alceu: “Ninge. Zeus de sus din ceruri/Ne trimite iarna grea/Apele sunt înghețate/Toate sloi”.
Încerc să mă menajez cât mai mult posibil, dar unele indispoziții tot se depun. Nemulțumirea personală în plan financiar și poate chiar profesional sunt doar două dintre punctele nedorite care mă preocupă. Cel mai neplăcut este faptul că vina nu este a mea, ci a societății în care trăiesc, chiar dacă sunt convins că peste tot sunt probleme. Cel mai mult mă deranjează că mie nu mi se întâmplă chiar dacă merit, că pentru mine nu funcționează chiar dacă sunt îndreptățit. Mă surprinde și mi se pare incredibil elanul inerțial în care se lasă cuprinsă toată societatea sau modul în care persoane din alt orizont cultural pretind funcții retribuite la nivel occidental. Societățile, deși într-o schimbare fără precedent în ultimele decenii, nu au reușit să sădească și etica sau să cultive oameni integri decât în ediție limitată. “Sapă numai, sapă, sapă/până dai de stele-n apă”…, vorba marelui poet.
Există momente când lumea vibrează având propriile temeri sau agitându-se suplimentar și alarmându-se peste ceea ce este cunoscut a fi ritmul firesc. Văd anul 2020 ca o piatră de hotar și chiar cred că dincolo de deceniul trei al acestui secol umanitatea ar putea să se reinventeze. Anul a debutat vijelios, mai furtunos decât ne-am fi gândit vreodată. În S.U.A., o decizie a președintelui american a curmat viața unui mare general iranian implicat la nivel înalt în problemele Orientului Apropiat și Mijlociu. Isteria a cuprins rapid întreaga planetă: debutul celui de-al treilea război mondial, apocalipsul etc. erau doar câteva dintre opiniile vehiculate. Întotdeauna spiritele sunt foarte agitate, stând toți ascunși în dormitoare precum Conu` Leonida față cu reacțiunea… Prince of Persia fascinează pe occidentali și e posibil ca unii să-și fi căutat volumele și filmele din acest gen de prin dulăpioare. Cred că acțiunile teroriste trebuie sancționate cumva și că lumea musulmană trebuie să găsească resursele de a impresiona altfel. Un gazel pe zi, algebra exersată permanent, iar din Coran citirea versetelor pacifiste ar putea fi un bun început. Cu siguranță americanilor nu le place să fie ignorați sau provocați. Într-o incertitudine atât de ridicată și în mijlocul unor amenințări atât de mari este o minune că populația rezistă în condiții atât de precare. Este inutil să ne întrebăm cum ar arăta planeta noastră dacă suprafața terestră ar fi fost doar pe jumătate față de cea existentă. Cum s-ar fi scurs secolele în condițiile respective, contactele și mobilitatea fiind mult mai ridicate…În cele din urmă totul s-a calmat fără repercursiuni imediate nedorite.Omar Khayyam spunea atât de înduioșător într-un catren: ” Universul e un miraj. Viața – un vis”.
Emisfera sudică s-a înfiorat în ultimele luni. Continentul australian a fost supus unor încercări deosebit de mari. Toate sursele au evidențiat dimensiunea dezastrului și neputința oamenilor. Plante și copaci seculari, animale până atunci zglobii au căzut victime incendiilor care au luat amploare permanent fără posibilitatea de a fi stopate. Din nefericire, Australia este de acum dovada vie că ceva s-a întâmplat cu planeta noastră și că omul trebuie să găsească mijloace și metode mai eficiente pentru a trăi și crea. Cangurul – animalul simbol al Australiei, koala de asemenea, împreună cu alte sute de specii de animale, insecte, copaci și plante sunt amenințate chiar cu dispariția și au habitatul mult restrâns. Visez la o reinventare paradisiacă a planetei, la o planetă verde, și tot ceea ce s-a întâmplat mi s-a părut îngrozitor. Locuitorii trebuie să fi fost profund marcați și afectați de iadul care s-a instaurat în apropierea lor. Un eșec climatic răsunător care trebuie să ne pună serios pe gânduri pe toți. Recunoaștem cu toții atunci când spunem atât de simplu și de profund: “Planeta este casa noastră”… De cealaltă parte știrile venite din China privind virusul care s-a răspândit deosebit de rapid a îngrozit toată suflarea. În mijlocul atâtor probleme este de mirare că o anumită stabilitate se menține și că se găsesc soluții în timp util…
În această prima lună a anului evenimentele locale care mi-au atras atenția au fost prea puține, iar eu am fost mai puțin activ… Poate ar fi trebuit să merg și pe la teatru,dar mai este timp încă. Clipele de destindere mi le rezerv la un fresh, ceai sau capucino, iar biblioteca a devenit oarecum cafeneaua cititorului. Se apropie ziua îndrăgosiților și poate atunci reconcilierea generală va fi posibilă și vom încerca să fim mai atenți cu celălalt și mai buni. Aflat acasă în majoritatea timpului îmi organizez propriile materiale și continuu să duc la bun sfârșit câteva proiecte, iar în timpul liber găsesc de făcut câte ceva prin curte și grădină.
Vă doresc o lună Februarie 2020 memorabilă, benefică și plină de iubire … !
BALAJ Radu-Alin 