Sfârşit calendaristic de vară 2016 destul de suportabil şi început de toamnă aproape imperceptibil. Roadele toamnei încep să se prefigureze şi cu siguranţă se pot avansa deja unele aprecieri privind rodnicia anului. Observ aceste evoluţii cel mai bine prin culoarea şi dimensiunea strugurilor de prin curte, e drept mai puţini decât în alţi ani. Nostalgiile specifice toamnei încă nu-şi au loc sau fundament. Optimismul propriu se situează pe coordonatele speranţei într-o toamnă lungă şi îmbelşugată.
Datorită faptului că am făcut referire deja la momente care ne marchează din punct de vedere astronomic , îmi vin în minte evenimente astrale demne de remarcat , superbe , spectaculoase şi mitice . Ploaia de meteori ,cunoscută popular ca “stele căzătoare”, atinge maximumul în luna august , fenomenul fiind cunoscut astronomilor sub numele de Perseide. Minunăţia nocturnă este explicată pe deplin din punct de vedere ştiinţific şi subiect de reverie pentru îndrăgostiţi. Am surprins întâmplător câteva momente de acest gen şi în acest an pe la miezul nopţii sau spre dimineaţă printre constelaţii care de fapt sunt mult mai îndepărtate. Asemănător , un articol citit întâmplător din The Telegraph prezenta imagini ale Aurorei Boreale 2016 observabilă în ultima decadă a lunii august în nordul extrem . Spectaculoase, legendare , chiar mitice doar imaginile , darămite să fii spectator sau locuitor al nordului îndepărtat, părtaş la un asemenea eveniment. În zilele noastre explicaţiile ştiinţifice lasă locul doar splendorii unui astfel de fenomen, dar pentru omul antic sau medieval a asista la un asemenea eveniment, pe care nu-l putea explica, putea contribui decisiv la conturarea universului mental , mitic şi într-o anumită măsură cultural. Puteau bănui uşor că fiinţe divine sau demonice vor să le comunice, să valseze sau să se zbenguiască dorind să-i învăluiască sau să-i alunge , iar la final rămâneau uşuraţi, impresionaţi şi marcaţi , precum în câteva versuri ale lui M. Cărtărescu : “Duhu-apoi pieri, topită în văzduh fu vraja sa./ Seara se-ndoi pre dânşii cum se-doaie o lalea/ Preste buza de cleştaruri şi schinteie-a unui vas/ Şi îi coperi cu floarea ca un greu iconostas”.
Cinefil din fire, fără a exagera, am fost înduplecat să particip într-una dintre seri la marginea Cetăţii Oradea la una dintre proiecţiile oferite de numeroasele caravane ale verii : TIF, Next, Digifilm. Dacă ar fi să aleg , prefer filmele de comedie, animaţie , science-fiction sau psihologice, dar cel care a rulat atunci , când programul propriu s-a sincronizat cu proiecţiile, a fost un film cu multă violenţă intitulat John Wick. Participanţii nu au fost foarte numeroşi, dar au privit relaxaţi din scaune, de pe pături sau baloţi de paie într-o seară de vară minunată. Calitatea proiecţiei a fost ireproşabilă şi am reuşit să privesc degajat, ronţăind un chips picant , un pachet de alune şi hidratându-mă cu un suc , la film cu un subiect “electrizant” .
Periplul meu … “muncitoresc” continuă prin fabricile cu capital britanic sau american din marile oraşe ale Bihorului : Oradea şi Salonta. Munca depusă este relativ accesibilă pentru o persoană sănătoasă, dar nu aş spune că este accesibilă oricui. Sortăm … monşer sau milord ,verificăm piesă după piesă pentru domeniile telecomunicaţii şi automobile. Un fel de colind: “Domn, domn să-nălţăm” nonreligios, civil, pe durata întregului an. Se întâmplă însă ca societatea să piardă unele contracte datorită neseriozităţii şi pregătirii precare a unor angajaţi.
Atras de subiectele ultimilor apariţii editoriale , încercând să mai şi achiziţionez unele cărţi pe care mi le permit, dat fiind bugetul alocat sau cărora nu le rezist după o răsfoire sumară prin librărie, mi-a rămas aţintită privirea la Librăria Humanitas Oradea pe una dintre cărţile care poate fi inclusă în ciclul cărţilor anului 2016. Deşi prefer mai mult eseurile, science-fictionul sau volumele de poezie , de data aceasta este vorba despre o carte care propune un dialog , punte între generaţii chiar, dintre Dan-Liviu Boeriu , critic literar,jurist şi Theodor Baconschi , diplomat, doctor în antropologie religioasă, autor a mai multor lucrări importante . “Anatomia ratării. Tipuri şi tare din România postdecembristă” încearcă o incursiune responsabilă pe orizontală şi verticală asupra evoluţiei societăţii româneşti sub aspect social, cultural, comportamental, profesional . Tipologiile surprinse ( corporatistul, ecologistul, indignatul, nostalgicul, descurcăreţul, Băieţii deştepţi, ţoapa şi cocalarul, cetăţeanul digital) fac subiectul unui dialog viu, pedant, pretenţios , zeflemitor pe alocuri . Intelectualul, jurnalistul şi omul politic sunt reanalizaţi, iar pe finalul lucrării sunt puse în discuţie obsesiile şi oscilaţiile diferitelor categorii sociale din România postcomunistă aflate în derivă , dezorientare şi obscuritate : mania persecuţiei, miturile, teoria conspiraţiei, capra vecinului, băşcălia, regii şoselelor, divertismentul. Deşi am regăsit în cadrul tipologiilor cetăţeanul digital spre exemplu , mi-aş fi dorit să găsesc un minim dialog privind Blogger-ul. Dialogul dintre două personalităţi nu prea este comun apariţiilor editoriale din România, dar pentru mine ideea este genială. Dialogurile deosebit de subtile şi relevante ţin cititorul cu sufletul la gură şi dacă ar fi să sintetizez nu ştiu de unde aş începe. Dar parcă m-aş opri la “Capra vecinului” unde într-un final domnul Baconschi afirmă : “Cred că un om superior nu e lovit de resentiment ( ura celui josnic faţă de tot ceea ce îl depăşeşte ) şi se poate lupta ,dacă vrea, cu demonul meschin al invidiei. Trebuie să o facem , gândindu-ne la mormânt, la sedimentarea anonimă a generaţiilor osificate în cimitire , la explozia viitoare a Soarelui, la Judecata de Apoi…” . În fine , pentru a rămâne echidistant , eu aş urma sfatul poetului megarez , Teognis ( sec. VI î.e.n.) către tânărul Kyrnos : “Nu te pripi ,Kyrnos . Drumul de mijloc este cel mai bun; / Astfel ajungi la virtute , ce-i aşa de greu de obţinut”.
Vă doresc o lună septembrie 2016 răcoroasă şi luminoasă, o toamnă 2016 rodnică şi inspirată !
BALAJ Radu-Alin 