Archives

Univers și Armonie, Postul Paștelui 2021, spiritul civic,”la poarta amintirilor”… !


Zile de Martie 2021 trăite sub cupola primăverii care avansează tot mai cutezător și un debut de Aprilie destul de candid și de senin. Miresmele floricelelor mărunte zburdă deja prin grădini preamărind marea dezmorțează generală. Diminețile de primăvară, atât de splendide, trimit într-o stare de beatitudine spiritul uman și fortifică trupul uman. Regnul vegatal este în exaltare, iar animalele se întrec în tumbe. Câteva ploițe ar fi însă o adevărată binecuvântare.

Inevitabil, trebuie să fim tot mai optimiști și mai binedispuși, deși greutățile evoluțiilor internaționale și naționale cumpănesc greu și chiar înfioară. Luna Păcălelilor poate să ne facă mai încrezători și este specială pentru că are harul de a descreți frunțile oamenilor. Încerc să mă bucur de fiecare zi și de fiecare lucru pozitiv sau de fiecare întâmplare interesantă. De curând, puișorii de iepure belgian s-au născut, iar acest sentiment e unul pe care nu l-am mai încercat din copilărie. Mama lor le-a pregătit deja cuibul, ”legănelul” din paie cu smocuri de blăniță… Întreaga planetă vibrează, dar adevăratele destinderi depind de micile detalii și plăceri ale vieții.

Sărbătorile Pascale sun tot mai aproape, iar Postul Paștelui prilejuiește reflecții asupra tainelor religioase și ilustrează dieta și pietatea de altădată a credincioșilor. Dar cine mai respectă întocmai sau conștientizează complet momentul spiritual unic pe care-l traversăm? Este de fapt, o dezlegare la ”pește” continuă… Din ceea ce s-a anunțat, Sărbătorile Pascale vor putea fi sărbătorite în acest an în condiții relativ normale, cu respectarea regulilor minime de protecție împotriva pandemiei. Surprize însă pot să apară până atunci. Paștele Catolic este însă atât de aproape, iar credincioșii au putut retrăi săptămâna patimilor Mântuitorului. Într-o lume tot mai tehnologizată, este util aș zice să mai spui din când în când o rugăciune și să înalți capul spre cer. Cred că persoanele cu rețineri în privința tehnologiei ar trebui să reconsidere totul, iar cei care trăiesc hipertehnologizat ar merita să învețe câte ceva din spiritualitatea și cultura iudeo-creștină. M-am bucurat atât de mult când am întâlnit atitudinea părintelui Galeriu care spunea referitor la tehnologie în anii 90: ”Se înnoiește lumea”… Cu siguranță atunci când ți-ai însușit valorile culturale și spirituale, pildele și ideile care trimit spre o viață în univers, în armonie cu universul, (chiar dacă persoana nu mai este un practicant habotnic) devii o persoană mai responsabilă și realizezi că inteligența, rațiunea și înțelepciunea divină se regăsesc în interiorul nostru și viețuiește prin tot ceea ce a creat umanitatea până acum sau va ființa prin tot ceea ce va reuși să creeze umanitatea în viitor. Chipul divinității își dezvăluie gloria prin toate hipertehnologiile pe care le inventăm.

În sprijinul celor afirmate, mă fortifică Sf. Niceta de Remesiana care în Operele sale vorbește despre necesitatea vegherii și a păstrării curăției trupului și sufletului: ”Numai că, preaiubiților, cine veghează cu ochii, să vegheze și cu inima; cine se roagă cu suflarea gurii, să se roage și cu mintea, căci nu e deajuns să veghezi cu ochii și să dormi cu inima, după cum dimpotrivă, ca din partea Bisericii, spune Scriptura: <<Eu dorm, dar inima mea veghează>> (Cânt. 5,2). Ba mai mult, trebuie să avem grijă ca piepturile celor ce au a veghea să nu fie îngreunate de prisosul mâncării ori băuturii, încât râgâind preaplinul de mâncare și băutură, să fim neplăcuți nu doar nouă înșine, ci să fim judecați nevrednici chiar de harul Sfântului Duh. Căci a spus un bărbat deosebit între păstori:<<după cum fumul pune pe fugă albinele, tot astfel râgâiala grea respinge și îndepărtează harurile Sfântului Duh>>” (Cuvântări, III,9).

Din nefericire, momentele trăite, în această perioadă atât de dificilă, sunt deosebit de încrâncenate. Teoriile conspiraționiste înfloresc, în paralel cu încrederea tot mai scăzută de care se ”bucură” autoritățile din cauza incapacității de a gestiona perfect criza generală mondială cauzată sau amplificată de pandemie. Nu prea-mi place să mă lansez în predicții și aprecieri, dar mi-e frică de o radicalizare la nivel european și mondial care ar putea culmina cu terorism, proteste și conflicte majore într-un final de primăvară și debut de vară 2021 ”incendiare”. Îndurerat, mă întreb ce ”împărat”, ”rege” sau ”boieri”, ce ”șleahtă” ar mai putea crea, inventa această situație atât de complexă care ulterior ni se va revela ca o normalitate, deși descinde dintr-o veritabilă degenerare… Iar în plan social, omul simplu ar putea rămâne cu alaiul psihopomp, radicalizat, sub o presiune de inimaginat. S-ar profila astfel o nouă generație cu trăsături ”zombie”, hiper-sensibilă, marcată de fobii, lipsită de conștiință și coeziune și mânată inevitabil de curenți spre stânci… Iar vorba poetului George Coșbuc într-un poem: ”iar marea-i duce-ncet și drept spre stânci…/ La ce-aș cânta români, cuvinte-adânci?”…

Am continuat să citesc câte ceva, dar mi-aș dori să parcurg florilegii din literatura universală actuală sau din domeniul SF. Lucrez și eu la câteva proiecte, dar fără a mă grăbi… Condamn toate actele anti-sociale care au loc. Subscriu opiniei unui universitar orădean care a observat că protestatarii împotriva restricțiilor nu au participat vreodată la o acțiune de protest împotriva derapajelor din justiție, din societate, din educație… Spiritul civic și aspirațiile înalte, nobile lipsesc fără nicio speranță pe termen mediu. Cât de ciudată mi se pare acum opinia antică conform căreia omul este altfel zilnic, apa râului este alta atunci când revii a doua zi… Hâtrii spuneau mai primitiv că ”dacă beau o bere sunt un alt om. Dacă mai beau una, cu siguranță, sunt din nou alt om”…

Am ieșit de puține ori pe la oraș. Mă străduiesc să îndeplinesc cât mai multe sarcini prin intermediul online-ului pentru a nu face deplasări inutile și pentru a nu mă expune. Atunci când am plecat pe la oraș am văzut urbea (Oradea) cea mai apropiată acceptabil, dar lumea părea destul de posomorâtă. Îmi lipsesc ieșirile din natură și normalitatea de altădată. Deși apreciez tot ceea ce mă înconjoară, percep totul ca pe o vizită la un muzeu în aer liber. Mi se pare totul atât de straniu… Mi-aș dori să vizitez totul din ceea ce a creat omul dacă ar fi posibil, dar, în luptă cu timpul fizic, prioritară ar fi explorarea dincolo de ”noi”. Acest gen de captivitate spațio-temporară, nemeritată în ceea ce mă privește, mă obsedează și mă înfioară.

Aș dori să închei cu un triolet personal:

la poarta amintirilor…

la poarta amintirilor

doi pardoși stau de pază…

stă lumea mută, cu mult dor

la poarta amintirilor…

prin oazele petalelor

memoria ta selectează…

la poarta amintirilor

doi pardoși stau de pază…

Mărțișor 2021, Perseverance,”Unde ești copilărie?”, ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” … !


Zile de Februarie 2021 trăite, cu sufletul la gură, în așteptarea primăverii și un început senin de Martie 2021. Iarna nu a fost însă deloc capricioasă sau câinosă, mai ales la câmpie. Temperaturile au fost relativ ridicate, iar soarele a mângâiat părintește glia care a început să freamăte. Simțind zefirul favorabil, tulpinițe de garoafe, ghiocei sau viorele se înălță încetișor, trezite la viață. E felul lor de a spune ”suntem minunea primăverii” și ”bună dimineața”. Spectacolul reînvierii naturii este continuat de corcodușii care se grăbesc să înflorească în curând și la un cot distanță doar de caișii extra-timpurii. Cred însă că iarna va mai avea câteva reveniri scurte până la resemnarea definitivă. Am început munca prin grădină și, deși am fost ocupat cu altceva, am reușit să mențin curățenia pe care mi-o doresc și să admir minimele rezultate. Căpșunile s-au trezit și ele, pomii fructiferi se dezmorțesc și , bucurie maximă, se pare că smochinul plantat în toamnă s-a prins. Verdele la care am pus umărul mă liniștește, mă fortifică și mă extaziază.

Mărțișorul a venit și în acest an m-a găsit acasă. Bucuria a fost maximă deoarece doi ”ghiocei”, două ieduțe s-au născut chiar în această zi și sunt foarte energice. În rest, am fost destul de ocupat cu celelalte probleme intelectuale. Mă bucur că sunt sănătos și că nu am vreo problemă de sănătate sau chiar coronavirus în această perioadă atât de sensibilă și dificilă din punct de vedere medical. Se spune prin popor că, în primul rând, fiecare om este medic pentru el însuși.

Redeschiderea școlilor a deschis porțițele speranțelor, deși au existat voci care au susținut că autoritățile s-au cam grăbit. Deplâng experiențele micuților care au ratat liniștea unduirii degetelor la concretizarea primelor litere sub îndrumarea învățătoarei. ”Ma-ma” sau ”Ana are mere” au fost lipsite de farmecul și magia momentului emoționant și clasic. Mai mult decât orice, cred că primul an de școală (nici măcar cel de la grădiniță) este atât de special și de neuitat. Personal, am mers la șase ani în clasa întâi și știam să număr, să socotesc, cunoșteam literele atunci, dar îndrumarea învățătoarei și sfaturile ei mi s-au părut providențiale. Din păcate, caligrafie se mai face cu adevărat doar în primul an de școală.

Mi-au plăcut toate disciplinele, considerând că din toate poți învăța lucruri utile, deci și matematica… ! Îmi amintesc că prin clasa a treia învățătoarea a avut o inspecție. Era la geografie. Iar eu am fost scos la hartă. Nu pot să-mi explic cum, dar m-am trezit detaliind și explicând resursele României de parcă aș fi fost specialistul la un summit modern în străinătate. La câte o întrebare scurtă a învățătoarei, eu răspundeam dezvoltând și făcând conexiuni și cu alte discipline. Abia mai târziu am realizat naturalețea și originalitatea momentului. Atât învățătoarea, cât și asistența a rămas fără cuvinte, ascultându-mă… Asta este de fapt inocența și prospețimea copilăriei. Și vorba versurilor: ”Unde ești copilărie?”, cu alaiul tău cu tot…

În plan național, în ciuda unor inconsecvențe, este totuși o relativă liniște. Partidele aflate la guvernare își pot lansa proiectele și inițiativele, adnotate de firava opoziție din când în când. Pandemia este în continuare amenințătoare, iar Europa încă este în cumpănă în privința acestei infecții. Se speră însă ca până la vară situația să fie tranșată în favoarea normalității și a civilizației.

În SUA, noua administrație instalată încearcă să-și definească propria viziune și optică, iar președintele american Joe Biden a salutat succesul amartizării roverului Perseverance. Un moment istoric pentru umanitate. Cel puțin asta susțin oamenii de știință și ufologii. În același timp, treburi mai pământene obligă la monitorizarea tensiunilor care se întețesc în Africa și Orient. Și nu întâmplător, Cicero spunea:” Inter arma silent musae” (Când armele vorbesc, muzele tac).

Am reflectat un pic asupra locului pe care îl ocupă literatura și artele în general în viețile noastre și cât de active sunt de fapt ele. Sau tehnologiile noi… Nu sunt tocmai mulțumit în privința modului în care se promovează toate. Ori nu prea o fac deloc, ori o fac strident și regretabil. De cealaltă parte, subcultura a căpătat o popularitate de invidiat, împreună cu melodiile însoțite de mesaje teribiliste și nespecifice civilizației. În aceste condiții se mai străduiete cineva să recite Odiseea lui Homer în limba greacă veche? Și doar unii abia mai putem îngăima, precum o rugăciune: ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ și nu ucid/ cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc/ în calea mea/ în flori, în ochi, pe buze sau morminte”… (Lucian Blaga)

În zilele în care am ieșit pe la oraș am lăsat câte un exemplar din ultimele mele volume apărute noului director al Revistei Familia și am încercat să surprind orașul așa cum este el într-o zi oarecare. Dar mai cred că doar noaptea se văd cu ochiul liber stelele. Un vers interesant al poetei antice Sapho spune: ”Se cufundă-n mare luna/ Și pleiadele; e miezul/Nopții,/ Anotimpul trece,/ Singură stau de veghe”.

Aș dori să închei cu un triolet personal:

ce o fi viața, ce e omul?

ce o fi viața, ce e omul?

Exist eu oare? Suntem doar vis?

Întreb o floare, întreb spânul… :

ce o fi viața, ce e omul?

Tot cercetez, caut răspunsul

neliniștei de necuprins…

ce o fi viața, ce e omul?

Exist eu oare? Suntem doar vis?

Vă doresc o lună Martie 2021 superbă, prosperă, inspiratoare și alături de cei dragi … ! La Mulți Aaani, tuturor doamnelor și domnișoarelor și o primăvară senină … !

”Până atunci… Călătorule”, Democrația vs cetățeanul pasiv, Ceasul planetei, ”prin Univers” … !


Zile de Ianuarie 2021 destul de îngăduitoare și de tandre în Câmpia Crișanei. Doar în ultimele zile iarna s-a sumețit cât de cât, semn că februarie nu se dezminte niciodată. ”Făurar” sau ”luna lupilor” 2021, cum i se spunea popular, a venit cu zăpadă și cu un vânt suportabil totuși. La deal și la munte însă nu este de joacă. Și chiar și așa ghiocei și garoafe se ițesc din pământ, iar iarba încă poate fi observată. Pițigoii sunt alarmați și neliniștiți, revenind de două-trei ori pe zi în curte, și se dovedesc încorsetați de perioada traversată. Straiul și simplitatea lor, alături de binecunoscutul ciripit, îi face atât de îndrăgiți și de populari. Paradisul iubitorilor sporturilor de iarnă este de găsit acum la cotele mai înalte. Tineri și temerari înfruntă temperaturile și nămeții pentru aventuri de povestit la gura sobei.

Urmăresc de multă vreme evoluțiile în plan literar, cultural. Îmi plac toate genurile, consider o binecuvântare și un răsfăț florilegiile. Mărturisesc că există autori europeni de o calitate excepțională și internaționali de asemenea. În același timp m-am întrebat de numeroase ori ce va rămâne, ce se va depune cu adevărat… Și cu inima strânsă nu prea am găsit ceva fundamental, definitoriu, cardinal în literatura mondială pentru deceniile sau secolele următoare. Dincolo de neliniște, am simțit o profundă bulversare… Mă gândeam că o civilizație extraterestră cu doar o sută de ani mai avansată ne-ar privi cu milă, cu reținere. Ne-ar numi iresponsabili. Este la fel de adevărat că umanitatea se găsește într-un moment foarte sensibil al dezvoltării sale, într-o prefacere care suprapune mai multe planuri. S-a dovedit științific însă, pentru prima dată în istorie, că modul mecanicist de producție și logistică este contraproductiv. Metafizicul, noile tehnologii transformă lumea, dar din păcate nu educă sau vindecă oamenii de obiceiurile rele.

Mă mai întreb dacă oare , pentru prima dată în istoria umanității, predarea ștafetei către noua generație se va realiza în favoarea inteligenței artificiale? Ca autori vom scrie oare coordonați de către un program? Va mai exista originalitate atunci? Bântuit de capcana existențială și temporală pe care o traversam cu toții, scriam într-un poem personal în urmă cu câțiva ani:”Când se vor găsi răspunsurile, soluțiile,/ Vom constata că totul este accesibil/ și simplu de miliarde de ani./ Până atunci… Călătorule,/ hrănește-te, păzește-te, visează și speră”… Dar oare pana genialității nu va fi fulgerată de nicio minte sclipitoare care să redea în proză sau în poezie ”Odiseea” recentă sau a ultimelor secole a umanității? Vor rămâne doar ariile clasice de secol XVIII demne de trimis ca sol în spațiu? Sau librete și lieduri de epocă modernă?

Mai multe întrebări arzătoare și puține răspunsuri certe. Am dat curs acestei abordări pentru că planeta albastră este mai amenințată acum mai mult decât oricând. ”Ceasul” simbolic al unei iminente distrugeri a fost fixat la o sută de secunde de miezul nopții, de către oameni de știință alarmați. Ei au luat în calcul o mulțime de factori ( pandemii, arme nucleare, conflicte etc.).Sunt convins că rațiunea și viața va triumfa, dar ceva trebuie să ne facă mai responsabili pentru a putea spune că suntem oameni ai mileniului III.

Deși este greu de îndurat, pandemia poate favoriza introspecțiile benefice, nu numai angoasele. Oamenii ar trebui să înțeleagă că nu trebuie instituită legea marțială pentru a ne organiza exemplar din toate punctele de vedere. Este vorba în ultimă instanță despre succesul societății civice și a democrației. Alexis de Tocqueville observa: ”Când cetățeanul e pasiv, se îmbolnăvește democrația” .Ce putea fi mai înjositor pentru sistemul medical românesc decât un incendiu cu victime la cel mai important spital de boli infecțioase din țară. Și nimeni n-a fost în apropiere la prima scânteie, nici în primele minute… Este ca în legile lui Murphi. Niciodată gardianul nu este unde are loc conflictul…

Referitor la activitate și pasivitate într-un sistem democratic, consider că scriitorilor și presei le revine un rol deosebit. Nu cred că suntem în momentul în care să ne punem întrebarea: ”Cine e mai mare, Moise sau Ilie?” Marele dramaturg român, Matei Vișniec însă a comis-o. Deși tot ceea ce a scris sau a declarat mi s-a părut rezonabil și genial, m-a surprins cu doar o propoziție. Prin intermediul proiectului ”Iosif Vulcan – 180 ” a fost posibilă o discuție online cu renumitul dramaturg pe tema ”Rolul social al dramaturgului”. Matei Vișniec afirmă la un moment dat: ”Uneori un scriitor face mai mult decât o sută de jurnaliști”. Bineînțeles că un scriitor este mai important decât un jurnalist și acestuia îi revine rolul de formator. Jurnalistul are ca principală sarcină informarea cetățeanului. Afirmația este ușor deplasată, nefericită, chiar dacă începe cu cuvântul ”uneori”.

Pe la oraș am ieșit doar în câteva zile. Câte un ceai, capucino, ceva cumpărături. De asemenea, câțiva prieteni întâlniți, saluturi sumare, urări de bine. Am lucrat prea puțin la proiectele mele scriitoricești. Mi-am rezervat însă câteva achiziții de monede antice sau medievale (de bronz sau argint) și timbre la prețuri accesibile pentru buzunarul meu. Micul colecționar din mine tresaltă și jubilează când le vede sau le atinge…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

” prin Univers

e o făptură Universul,

Calea Lactee e un titirez;

veghează zei în strai de consul,

e o făptură Universul…

mieroase stele își torc glasul

cu vioiciune de-amorez…

e o făptură Universul,

Calea Lactee e un titirez…”

Vă doresc o Lună Februarie 2021 călduroasă, benefică și inspiratoare … !

”Happy New Year”, ”Quadrantine”, ”e greu să fii om bun?”,”Fericirile” … !


O lună Decembrie 2020 în care am încercat să retrăiesc sărbătorile de iarnă de altădată, însă în realitate ele nu au fost întocmai fără … zăpezile de altădată, și un început de Ianuarie 2021 în care doresc să transmit urări de bine și de sănătate tuturor. Moș Nicolae și Moș Crăciun a venit la copii cu daruri și printre toate celelalte m-am găsit într-o mare așteptare, gândindu-mă la noul an care se apropie. Acest an 2020 a fost unul dificil pentru toată lumea și cred că nu suntem în măsură să analizăm acum vortexul incredibil care ne-a împresurat. Probabil vom conștentiza cu adevărat abia peste câțiva ani. Nu au fost zile friguroase, ploile s-au întețit în doar câteva zile și vântul doar în unele nopți a șuierat înfricoșător. În schimb, mica vegetație nu a capitulat definitiv nici acum , fapt emoționant și incredibil. Speranțele sunt puse în acest nou deceniu care se deschide și pe care ni-l dorim epocal din toate punctele de vedere.

Am încercat, un pic mai mult, să mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară, de la pisica Ema care e tot mai răsfățată până la iepurele meu belgian care este cuminte și așteaptă morcovi și cereale sau căprița nubiană care se pare că a rămas gestantă. Lumea din jurul nostru e deosebit de frumoasă și astfel, chiar dacă visăm la stele și la tehnologii hiper-avansate. Mă preocupă și smochinul plantat în toamnă și pe care am încercat să-l protejez cât mai bine pe timp de iarnă sau turturelele și vrăbiuțele care trăiesc liber prin curte și își merită cele câteva grăunțe. Cred că divinitatea se lasă reflectată în tot și în toate… Între timp experiența mea jurnalistică continuă și mă extaziază, dar nu-mi doresc să mă domine. Aș vrea ca personalitatea mea să se reflecteze mai mult din postura de autor și de intelectual preocupat de știință și cultură, iar în jurnalism mi-aș dori să contribui la schimbarea imaginii jurnalismului din țară care nu este foarte favorabilă unui stat care se dorește democratic și presă se întâmplă să se facă neprofesionist și cu lascivitate. Poate ca un semn de bun augur, în primele zileale anului 2021 are loc o ploaie de meteoriți deosebit de spectaculoasă și de rarisimă, fenomen numit Quadrantine, anunțat de NASA. Poate cerul vrea să ne spună prin intermediu spectacolului celest că ne așteaptă lucruri bune. Mă gândeam că la catolici perseidele sunt numite ”lacrimile Sfântului Laurențiu” și că simplul fapt că privim spre cer este dovada cel puțin a unei aspirații. Johan Wolfgang von Goethe spunea într-un mod emoționant și profund: ”Există doar două moșteniri de durată pe care sperăm să le oferim copiilor noștri. Una dintre acestea sunt rădăcinile, iar cealaltă sînt aripile”.

Eu am petrecut și acum tot acasă, deci nu a fost un efort, nici nu mi-am dorit să petrec histrionic și pantagruelic prin alte părți. Îmi este dor însă de o mică vacanță în străinătate în care să vizitez locuri interesante sau de o ieșire în aer liber în deplină libertate și fără niciun pericol. Aș fi curios să aflu care a fost succesul campaniei ”Stai acasă revelionul acesta” a Ministerului Sănătății, dar mi s-a părut lăudabilă. Citesc în ritm propriu câte ceva și îmi reproșez că am ratat câțiva autori contemporani importanți și mai scriu câte ceva cu speranța concretizării unor volume viitoare. Volumele personale apărute în decembrie sunt apreciate de către o parte a cititorilor și grație redactorului-șef al Revistei Extemporal Liric volumul de triolete a fost semnalat în plan poetic. Pentru mine este un volum de suflet și unic în felul lui. În rest, las pe ceilalți să aprecieze. Deși mie mi se pare că ar trebui să fie normal ca un om să fie corect, cumsecade și de folos, poetul antic Simonide din Keos mă contrazice parțial: ” ” e greu să fii om bun”,/ deși e spusă de un înțelept./ Doar zeii au parte de așa ceva”.

Pe la oraș am ieșit doar în câteva zile pentru cumpărături și atât la Oradea, cât și la Salonta se simțea atmosfera de sărbătoare și optimismul în vremuri mai bune, în ciuda problemelor economice, sociale și sanitare care trenează. Acordurile Filarmonicii de la Viena au putut fi ascultate online și pe ritmuri clasice s-au putut pune dorințe arzătoare pentru o lume mai curată, mai înțeleaptă, mai bună. Un succes deosebit a fost obținut de către Clubul Foto Varadinum din Oradea printr-un loc 12 deosebit de onorant la cel mai mare concurs de fotografie din lume, ”World Cup for Clubs”. Am fost și eu pasionat de acest domeniu și încă mă animă gândul că fără fotografie lumea ar fi mult mai săracă și momentele vieții s-ar scurge fără a fi imortalizate cumva. Tata , care m-a părăsit prea devreme, a făcut în tinerețe fotografii, le developa atunci singur, și a proiectat filme pe pânzele acelea mari și clasice.

Îmi doresc ca științele și artele să înflorească și pacea să îmbobocească pe toate continentele și dacă încă mai există tensiuni, ”făcătorii de pace” să poată media prompt, căci una dintre ”Fericirile” Mântuitorului spune: ”Fericiți făcătorii de pace căci ei Fiii lui Dumnezeu se vor numi”.

Aș dori să închei cu un triolet personal intitulat ”noapte înseninată” :

”deasupra e Steaua Polară

în noaptea cea de vrajă plină,

văd Hercule cântând la Lyră

deasupra e Steaua Polară…

sunt călătorul Pierde-Vară

prin constelații fără vină,

deasupra e Steaua Polară

în noaptea cea de vrajă plină”…

Vă doresc un an 2021 prosper și plin de inspirație, cu sănătate și bucurii alături de cei dragi … !

Sărbători de Iarnă 2020, ”EVZ de Transilvania”,”Cântecul Nibelungilor”, Noaptea Cercetătorilor Europeni … !


Zile de Noiembrie 2020 normale pentru acest anotimp și un început de Decembrie 2020 în care diminețile etalează răcoarea specifică iernii și zilele sunt relativ senine, dar cu raze diafane și distante ale astrului zilei. Încă frunzele pomilor, deși galben-ruginii majoritatea, nu au căzut complet și mai stau agățate în cumpăna vântului și a soartei. Mica vegetație este și ea fie și parțial activă, mărturisind pe la câmpie despre o minune care este viața așa cum rareori poate fi văzută undeva în decembrie. Frunzulițe verzi de căpșuni, gazon verde și crud sau fire comune de iarbă, alături de florile de cârciumărese pot fi admirate cu ușurință acum, și n-aș spune că este neplăcut, ci doar oarecum inedit pentru zona temperat-continentală. Am început activitățile de toamnă prin grădină și constatând că totuși s-a răcit și că păsărelele își găsesc mai greu hrana, am pus grăunțe în cele două hrănitori pe care le-am agățat undeva în curte. Vrăbiuțe, pițigoi sau turturele trec constant să ciugulească câteva bobițe.

O ieșire în natură la marginea localității natale mi s-a părut necesară și din ceva firesc înainte s-a transformat acum într-o adevărată evadare. Pădurea ancestrală de stejar, o relicvă aproape sau un martor al unor vremi aproape uitate, este impresionantă, deși suferă vizibil și pare destul de neîngrijită. Frunzele care cădeau cu un foșnet răvășitor în cascadă și cele căzute care formau un strat consistent la sol anunțau că marele mister se pregătește pentru a intra în adormire. Deși aerul părea purificat și răspândea miresme calmante nu m-a convins și am păstrat masca de protecție. Întâlnirea cu un prieten al pădurarului, ieșit și el cu câinii la plimbare, a prilejuit un salut sumar și o scurtă prezentare. Prenumele (sau numele?) de Ivan mărturisit de către misteriosul meu amic m-a făcut să mă întreb pentru o secundă dacă nu mă găsesc în vreo poveste slavă sau în vreo povestire a lui Turgheniev. Pentru a nu reveni degeaba am cules ciuperci, măceșe și bobițe de păducel pe care le-am pus acasă la păstrare.

Plecat la Oradea pentru mici cumpărături am putut observa orașul gătit în beteală și în așteptarea sărbătorilor de iarnă. Deși nu se sărbătorește ca în alți ani din cauza pandemiei, în semn de speranță a fost instalat bradul ecologic din Piața Unirii și luminițele au fost aprinse deja oficial. Speranțele sunt puse în vremuri mai bune, însă momentan situația este destul de grea. Semenii nu au abandonat, rămân optimiști în general, dar o stare de ușoară oboseală este sesizabilă poate accentuată de intrarea în anotimpul rece. Aștept de asemenea apariția ( fizică ) a celor două volume personale care va mai îndulci oarecum neîmplinirea și nemulțumirile mele din acest an. Îmi doresc să progresez, dar ceea ce îmi doresc dintotdeauna este să mă pot exprima fără a fi încorsetat de ambițiile inumane ale celor care de regulă nu au prea mult de oferit societății. M-am bucurat că ”Noaptea Cercetătorilor Europeni 2020” a avut loc în online și că știința transmite astfel un semnal important societății, spunând parcă: ”Suntem la post, suntem pe baricade”… Cred că proiecte importante și ambițioase se cercetează și că visele oamenilor se pot îndeplini mai ales prin intermediul științelor și cercetării. Ziua Sfântului Apostol Andrei nu a trecut neobservată și activitatea apostolului în spațiul carpato-danubiano-pontic a fost rememorată. Și foarte repede Ziua Națională a României a sosit și s-a cerut cumva sărbătorită. Am fost bucurat și impresionat de câteva inițiative inedite care au fost mediatizate: un jandarm a interpretat la pian imnul României la o altitudine de peste 1700 m, membri ai US Navy au interpretat linii melodice românești având în frunte o tânară interpretă la clarinet care a studiat în RomâniaUrez , României, românilor – La Mulți Aaani … ! și să fie atenți la cele spuse de către Solon în Fragmentul 5:” Dat-am la popor atâtea drepturi câte să-i ajungă/Neștirbind a sa cinste, nici poftind-o pentru mine/Celor ce aveau puterea – pizmuiți pentru avere – / Nu le-ngăduii să aibă niciun lucru pe nedrept./ Între cele două taberi stat-am ca un scut puternic/ Nelăsând pe niciuna să învingă pe nedrept”.

O veste bună a venit pentru mine chiar de ziua națională. Evenimentul Zilei, renumitul cotidian, a luat decizia de a lansa Evenimentul Zilei de Transilvania, iar eu am aplicat absolut întâmplător la jobul de redactor online postat de către reprezentanții cotidianului direct de pe Facebook. Repet: am fost recrutat de pe Facebook…Nu mi-a venit să cred că mi s-a răspuns în câteva ore și că experiența mi-a fost apreciată, iar acum scriu articole pe platforma EVZ de Transilvania. Sper ca experiența să fie de lungă durată pentru toți și că îmi voi valorifica potențialul la adevărata valoare. Dacă ar fi fost să aleg mi-aș fi dorit să mă exprim cât mai mult prin blogurile personale și independent, dar simpla posibilitate de a colabora cu un lider în presa scrisă și online românească este deosebit de provocatoare și de onorantă.

La domiciliu îmi propun zilnic câte ceva, citesc cărți mai vechi sau mai noi, scriu câte un pic din când în când pentru anul viitor sau pentru ceilalți ani. O postare a unui renumit profesor orădean referitoare la ”Cântecul Nibelungilor” m-a convins că trebuie să revin asupra textului medieval, dar ce mă fac că am doar traducerea în limba română? Și vrând-nevrând astfel revin la ”Lacul Lebedelor” , la eroul Siegfried, la comori ascunse, la povești cu prinți și prințese… Partea bună este că se potrivește de minune cu momentele actuale ale anului și e posibil că partea rea este că eu sunt prea visător… Alaiul medieval este prezentat astfel în Cântecul Nibelungilor IX:” Care de care mai arătoase, cu pajiști florate pe pieptare brodate,/Una mai mândră decât alta izbuteau în frumusețe să se arate. … Iar când ele mlădițe copile cu belșug și giuvaieruri s-au gătit/ Iată că și stolul vultanilor războinici în mare număr s-a vestit;/Cu largile scuturi poleite, în trapul roibilor când înaintau/Lungi sulițe, din tulpină de frasin,cu dreapta lor oștenii falnici avântau”…

În plan național și internațional evoluțiile se speră să fie pozitive la acest final de an și la începutul anului viitor, deși tensiunile par a crește peste tot în lume și știrile neplăcute revin periodic și destul de intens îngrozind spiritele opiniei publice. În lumea civilizată orașele s-au gătit pentru a întâmpina sărbătorile de iarnă care împreună cu tradițiile fac parte acum din cultura noastră. Ne dorim pace și liniște, o viață normală și unii dintre noi visează la stele…

Vă doresc un final de an feeric, o lună Decembrie 2020 prosperă și senină, Sărbători de Iarnă splendide, de neuitat … !

”O, Dante, plecăm spre Paradis?”, ”Promisiune Electorală”, Un om – mii de stele … !


Un final de Octombrie 2020 când mai însorit, când mai mohorât și un început de Noiembrie 2020 destul de blând cu dimineți și nopți doar ceva mai răcoroase. Frunzele ruginii ale marilor arbori și ale pomilor fructiferi se scutură încețișor rând pe rând prilejuind stările de visare și de nostalgie specifice toamnei. Mica vegetație se încăpățânează să reziste și ignoră încă semnele anotimpului. Chiar și câte un boboc de trandafir sau de hibiscus siriacus erupe, deși evidențele îi contrazic. Vrăbiuțele și turturelele sunt cam bulversate, dar fidele fiind gliei nu abandonează. Lumea este într-adevăr un spectacol continuu și viața, indiferent de formele ei, o taină care supraviețuiește chiar și în cele mai vitrege condiții… Nu strică câte o plimbare prin natură sau prin parc și nici mici campanii de curățare a grădinii. Fiecare gest de acest gen este răsplătit cu o purificare a gândirii și cu fortificarea organismului. Mens sana in corpore sano, aș spune…

hello-november-1-1080x675

Plecat pe la orașul de pe Crișul Repede am putut observa mai mult lacunar starea de fapt și de spirit de după tevatura cauzată de perioada electorală. Criza coronavirus revenită în forță accentuează amprenta nedorită a toamnei și chiar și zilele orașului au rămas neobservate. Din când în când pentru câteva secunde o imagine de Halloween se instala, dar suntem luptători și continuăm optimiști. Urmează alte alegeri importante nu numai în România și în acest context mi-am adus aminte de un haiku personal publicat în primul meu volum de poeme. Mi-am permis chiar să-i dau titlul: ”Promisiune electorală”, deși haiku-urile nu au titlu. L-am realizat în tristih bineînțeles, dar un hâtru mi-a reproșat că nu e haiku deoarece nu se referă la natură, la un anotimp, la un element din natură… Avea dreptate, cunoșteam și eu această lacună, dar el surprinde natura umană aflată ciclic în acțiune. Deci… , cu subtilitate , vă rog monșer: ”Votați-mă, nu / voi uita… Sunt cel mai bun/ Așa vom progresa”…

votati-ma

Și pentru că , chiar și în condiții nefavorabile, se mai întâmplă și lucruri bune, am putut reflecta la o acțiune specială a câtorva specialiști și iubitori de natură care au cunoscut-o pe marele biolog Anna Marossy. Pe o alee care-i poartă numele,în parcul pe care l-a conceput și îngrijit, o plăcuță memorială a fost montată susținută fiind din jur de o selecție de plante plăcut asortate. Marele biolog ne-a părăsit de cinci ani, dar ardoarea cu care a luptat pentru menținerea biodiversității ne-a rămas exemplu. Fără o planetă verde viața sănătoasă nu poate fi concepută pe pământ.Cu siguranță, ecosistemul planetar are nevoie de o mână de ajutor pentru a se reface și pentru a ne susține în continuare…

20201024_080103[1]

20201024_080125[1]

Am fost deosebit de bucuros să știu că științele nu au apus sau că nu au intrat într-un con de umbră din cauza unui virus. Din fericire oamenii au reușit să continue și fiecare domeniu încearcă să-și aducă contribuția. În plan literar m-a bucurat de fiecare dată când câte un autor își anunța o nouă apariție editorială, iar eu am lucrat pe stoc doar din motive financiare. Se întâmplă însă ca uneori sorții să fie mai favorabili și am găsit în sfârșit o editură pentru buzunarul meu. Am așadar în curs de apariție un volum de triolete (poeme) intitulat ”O, Dante, plecăm spre Paradis?” și unul de educație (științific) și aș concluziona că anul 2020 nu a fost lipsit de activitate sau dezastruos pentru mine. E drept că alte aspecte lasă de dorit. Educația este și ea atât de încercată acum. În mijlocul mediocrității generale domnește indiferența. Cum va putea un profesor slab pregătit să susțină o lecție online? Elevii sunt și ei tot mai dezinteresați și dezorientați. Messala în ”Dialogul despre oratori” al lui P.C. Tacitus spune: ”Profesorii nu-și câștigă ucenicii prin asprimea disciplinei și prin punerea la încercare a talentului, ci prin lingușirea adusă de salutațiile de dimineață și prin momelile gudurării pe lângă ei”.

Pentru ca unele zile să fie mai interesante și pentru ca serile să fie mai palpitante joc șah online și am adus câteva puncte echipei Romania Chess Federation. Hey, sunt membru al Romania Chess Federation … ! Nu am încă rating-ul de facto pe care mi-l doresc, dar am obținut victorii împotriva câtorva jucători cu rating foarte mare și cred că voi progresa… Șahul – ”sportul minții”, o altă forma mentis…

Așa cum știm cu toții, nu este simplu nicăieri pe pământ. Doar speranțele, aș spune realiste, ne animă. Puseuri ale fanatismului și fundamentalismului se ițesc periodic și stârnesc repulsie. Cred că dialogul interreligios și interconfesional este o soluție civilizată pe termen scurt,mediu și lung. Oare umanitatea va reuși să se stabilizeze după alegerile prezidențiale din S.U.A. sau după consumarea acestei faze a repoziționării europene și britanice?Existența generală va fi mai ușoară sau relațiile vor fi mai fair-play? În mod normal doar știința și cultura pot impune modele și soluționa amenințări. Nu există soluții magice (din păcate)…

Sărbătorile de Iarnă bat la ușă și deja suntem cu gândul la anul 2021 pe care ni-l dorim epocal și cardinal după principiul: ”Cele rele să se spele, cele bune să se adune”

Pe Terra, un punct minuscul din galaxia Calea Lactee, umanitatea se luptă să răzbată, să progreseze … Se spunea că fiecare om are ”steaua” lui, dar de fapt fiecare om are mii de stele… Realitatea științifică confirmă asta. Cred că în stele stă viitorul și succesul omenirii. Restul e viermuială inutilă și paleolitic… Pentru a ne fortifica ar trebui să luăm serios în seamă sfatul lui Hesiod către fratele său Perses din ”Munci și zile”: ”Perses, tu sfaturile-astea în cugetul tău le înseamnă/ Și de dreptate ascultă, cu totul uitând silnicia./ Legea aceasta statornicit-a-o Zeus între oameni:/Prevestitoarele păsări, jivinile, peștii-ntre sine/ Să se mănânce, fiindcă dreptate-ntre ei nu se află,/Însă le dete la oameni Dreptatea, și ea e mai bună./Celui ce mărturisește în obște dreptatea, de voie,/Zeus atotvăzătorul belșug îi va da și avere … [ … ] Însă-naintea virtuții amarnica trudă au pus-o/ Nemuritorii. Cărarea-nspre ea la-nceput este lungă,/ Aspră și anevoioasă. Dar când vei ajunge la culme/ Ea e ușoară apoi, măcar că fu grea mai-nainte”.

pamant

Aș dori să închei cu un triolet personal care se adresează în special celor care nu prea au obiceiul lecturii:

o carte – un mister…

volumele sunt domnișoare

cu pălării simandicoase;

citește luminat de soare –

volumele sunt domnișoare…

cu chipul lor plin de candoare

transmit idei pretențioase –

volumele sunt domnișoare 

cu pălării simandicoase…

Vă doresc o lună Noiembrie 2020 superbă, suavă și plină de inspirație … !

”Perpetuum mobile”, Inspirat de Arhimede,”Zece negri mititei”, e liniște … !


Un August 2020 cu zile suficient de însorite care îndemnau la vise către destinații exotice și care prilejuiau contemplarea roadelor care se profilează în natură și un debut de Septembrie 2020 ușor umed, dar plăcut și care favorizează surprinderea spectacolului vegetal și al vieții… Toată suflarea este în căutarea răcoririi și își dorește depășirea oricărui disconfort. Ușoare adieri specifice toamnei pot fi surprinse totuși, deși vara își toarce în continuare liedul… Mă înseninează zilnic o pereche de iepuri albi belgieni și o adolescentă anglo-nubiană ( caprină) cam neastâmpărată uneori și ușor egoistă, aflată acum la al doilea an de viață… Iubesc animalele pentru nevinovăția și gingășia lor și pentru multe altele care ar putea fi enumerate și consider că ele pot oferi momente unice gratuite zilnic. În curte și în grădină cea mai mare bucurie au fost cei aproximativ zece ciorchini de struguri albi de masă deosebit de aromați care sunt rodul câtorva vițe-de-vie nobile pe care le-am plantat personal și sunt acum la al treilea an…

Încet-încetișor toamna bate la ușă și alegerile locale de asemenea. Deși nu mă prea interesează politica și viața politică românească îmi displace, încerc să gândesc la viitoarea configurație locală și generală a politicii românești. O moțiune de cenzură a opoziției tocmai a înregistrat un insucces răsunător și mă gândesc că în principal (fără a neglija potențialul stângii) frământarea majoră va fi în dreapta spectrului politic românesc. Singura noutate absolută pare a fi apariția și propunerile POL (Partidul Oamenilor Liberi ) care sunt atât de entuziaști, idealiști și vizionari. Cred că ei sunt utili unei societăți pentru spiritul lor civic, pentru dorința de progres, pentru că militează pentru o lume verde… Nu cred că vor obține succese mari de la început, dar simpla lor prezență și reprezentativitate poate însemna mult pentru România. Pot constitui o oază dacă în cele din urmă nu se vor compromite. Îmi place să cred că în cele din urmă o anumită decență se va instaura și că nu vor fi posibili măscărici à la Caragiale care să se gândească mișcați la … ”țărișoara lor : Româniaaa”

În țară complexitatea problemelor intensificate de criza coronavirus pare a conduce la extenuare și pesimism. Bolnavii se înmulțesc și ne pregătim timid pentru deschiderea noului an școlar. Cum va fi posibil sau funcțional noul învățământ românesc, care-i vor fi performanțele? ; turbulențele, indisciplina și inconsecvențele nu vor condamna la incultură și inadaptare tinerii români? Mă întreb și întreb mai departe visând la o lume ideală: va fi posibilă vreodată distrugerea generală a tuturor virușilor,bacteriilor, microbilor? Mărind suprafața studiată de miliarde de ori un microbiolog poate revela câte pericole ne pândesc. În rest e vorba doar despre șansă și imunitate… Un micro-univers nevăzut ne înconjoară și vorba aceea : ”Totus mundus agit histrionem” …

Se apropie și ziua mea de naștere pe care o voi sărbători cu moderație la fel ca în ceilalți ani… Reflectez cu înfrigurare că s-au împlinit cinci ( 5 ) ani de când nu mai am un loc de muncă (stabil) la care se adaugă alții (nu-i mai număr ) din perioada anilor 90 și început de 2000… Nici n-ar fi fost nevoie dacă reușeam să încheg ceva pe cont propriu. De fapt chiar sunt pe cont propriu, cred într-un destin al meu, dar deocamdată rezultatele financiare mă ceartă.Nimeni nu s-a grăbit să mă sune pentru a-mi oferi ceva fie și temporar, nimeni nu se consideră responsabil. Nici măcar vreun ajutor pe timp de pandemie nu m-a curtat. Foarte interesant este faptul că atunci când se întâmplă să întârzii cu vreo datorie, fie entitate de stat, fie privată te găsește și în gaură de șarpe… Cu siguranță am nevoie de propria ”autostradă” pentru a reuși. Regretul principal este în special din cauza faptului că propriul potențial nu a fost valorificat decât într-o mică măsură și că obscurantismul umblă în hainele adevărului și a dreptății… Un ”cincinal” și o experiență care nu știu cui au folosit…

Ieșind pe la oraș am reușit să concretizez o vizită la muzeu pentru a admira o expoziție dedicată ingeniozității lui Arhimede. Epoca acestuia, mai exact sec. III î.e.n., insuflată de realizările elenistice, a promovat artele și științele pe la curțile regilor elenistici. Arhimede este unul dintre cei mai mari oameni de știință ai tuturor timpurilor. Contribuțiile lui în matematică, fizică, astronomie sunt până în zilele noastre uluitoare. Viziunea lui abstractă în geometrie și ambițiile lui de a pune în practică propriile invenții și observații au fost susținute de orașul Siracuza. Personalitatea lui a fost recunoscută unanim în toate epocile ulterioare. Fidelitatea și dedicarea lui pentru știință este reflectată și de ultimele cuvinte care îi sunt atribuite: ”Noli perturbare circulos meos”, murind la cucerirea Siracuzei de către romani în anul 212 î.e.n. Deși îmi sunt cunoscute toate principiile respective, exponatele m-au obligat să reflectez mai adânc la bogăția antichității și la erudiția reprezentanților săi.

Rasismul a fost o pacoste a tuturor timpurilor. Recent, descendenții scriitoarei britanice Agatha Christie au decis în semn de solidaritate cu normele progresului și civilizației să schimbe numele romanului ”Zece negri mititei” care poate părea în anumite circumstanțe ofensator sau a fost folosit în acest sens rasial de-a lungul timpului… Impactul literaturii în societate poate fi așadar enorm, incredibil, formator și persoane civilizate încearcă să facă câte ceva de fiecare dată în acest sens. În același timp, fără a fi malițios, cred că nicio persoană nu poate fi obligată să accepte necondiționat, pur și simplu, pe cineva indiferent de religie,sex,rasă, etnie,vârstă, orientare sexuală etc. Dacă însă suferințele celuilalt nu ne sensibilizează, ba dimpotrivă ne fericesc și fac deliciul răsăritului de soare și al miezului nocturn atunci cu adevărat avem grave probleme, suntem condamnați istoric și trăim în trecut…

Ne pregătim deja pentru intrarea în noul deceniu.Deși toate lucrurile sunt atât de complicate se întâmplă și lucruri pozitive care dau speranțe umanității. Laserul de la Turnu-Măgurele este unul dintre aceste realizări majore și ambițioase și care va reuși să aducă beneficii imense în societate. El a devenit funcțional de curând și a atins (se spune) capacitatea maximă. Lumină, fotoni, viteză, precizie, observații, concepte toate se reunesc pentru a descoperi tainele cerului și ale divinității și pentru a le folosi pentru o viață mai bună pe pământ. ”Lumină din Lumină”, perpetuum mobile, monșer … !

Aș dori să închei cu un triolet personal:

e liniște … (triolet)

e liniște spre dimineață

când roua tainic se depune;

gândul e pur și plin de viață –

e liniște spre dimineață …

cernit de-a nopților povață

sufletul vrea să se aline,

e liniște spre dimineață

când roua tainic se depune…

Vă doresc o lună Septembrie 2020 răcoroasă, benefică și senină … !

 

 

”Amicus Plato”,”Hagia Sophia”, ”Booknation.ro”, sunt trubadur … !


Un final de Iulie 2020 călduros și însuflețit de speranțele noastre de mai bine și un început de August 2020 incendiar și cu adieri suave, dar puțin folositoare ale vântului. Vara 2020 ne animă pe toți și în ciuda neajunsurilor și impunerilor fiecare încearcă să se destindă ceva mai mult, măcar la sfârșit de săptămână. ”Căldură mare, mon cher … !” Chiar dacă nu am vizitat nimic recent, am scos hamacul din săculeț și l-am agățat în gutui, am cules ”vedetele” perioadei (prunele și corcodușele), din care mama a făcut gem. Îmi reproșez un pic că n-am fost prea productiv în ultima perioadă, dar oricum nu sunt chiar un ”Pierde-Vară” … Mă străduiesc să fiu cât mai matinal, dar în același timp nopțile sunt tot mai albe, probabil datorită magiei lor sau energiei personale care este mai evidentă în plin sezon estival. O gâscă cenușie de Toulouse, a cărei dimensiune medie o face și mai delicată, se învrednicește în fiecare dimineață să dea deșteptarea celorlalte păsări din curte… Lumea e mică, dar curtea ei e mare …

Mărturisesc că nu am vizitat Hagia Sophia și că pelerinajul la ea n-a constituit pentru mine o prioritate. Sunt ortodox, deși din punct de vedere strict dogmatic în viața spirituală subscriu gândirii evanghelice, neo-protestante. Lumea ortodoxă a păstrat aproape insesizabil acest simbol al propriei identități care din motive politice, religioase a ajuns să afecteze din nou Asia Mică și Balcanii. Nefericitele experimente ale președintelui turc ofensează profund lumea ortodoxă ( atât estică, cât și balcanică)… Dacă Turcia laică dorește să ofere o deschidere mai mare spiritualității musulmane în propria societate nu știu în ce măsură suntem noi îndreptățiți să judecăm, dar ar trebui să fie mai atentă și tolerantă cu valorile universale pe care trebuie să le gestioneze. Nu cred că aceste propuneri și abordări folosesc cuiva și nu înțeleg din care motive un arbitrariu internațional indiferent de natura lui ( de preferat de factură culturală) nu deliberează pentru a aplana izbucnirea unui conflict într-o zonă și așa foarte sensibilă. Vechimea acestei fantastice bazilici, unică și inegalabilă, ar trebui să depășească în secolul XXI simple ambiții personale. A-ți atrage dușmani într-un mod gratuit mi se pare cea mai mare greșeală pe care un om sau un popor o pot comite. Este foarte adevărat că pentru ortodoxia populară Hagia Sophia nu mai reprezintă de foarte multă vreme ceva, că Athosul este ceva viu, palpabil, dar pentru ortodoxia cultă Hagia Sophia reprezintă puctul 0. Cred totuși că în cele din urmă înțelepciunea (”sfânta înțelepciune”) va triumfa… Mă gândesc doar că împăratul Iustinian a avut succes în ambițiile sale imperiale și a supraviețuit acceptabil opoziției și ciumei din Imperiul Bizantin.

Dacă am lăudat modul în care România a deschis ostilitățile cu coronavirusul și succesele inițiale mi s-au părut de diamant deoarece personal mă așteptam la un scenariu asemănător Italiei,relaxarea generală actuală pare a fi zădărnicit totul și o condamn.”Hai Liberare ” a licărit în ochii și a străfulgerat mintea tuturor celor care nu au stare sau altceva mai bun de făcut. Sedentarismul și preocupările domestice ale românilor sunt puse serios sub semnul întrebării. Mă mir că economia și societatea se menține la cote acceptabile după încercările la care am fost supuși cu toții în acest an. Aș fi foarte afectat dacă am fi percepuți spre toamnă ca o sursă de infecție, ca o ”plagă” a Europei într-un mod nemeritat, dar din cauza unor concetățeni iresponsabili. Notele de regret personal sau general sunt lesne de înțeles. Mâhnirea-mi, învăluită totuși cu speranțe, adresează un vers din Mnasalkes, Epitaf unei lăcuste: ”N-au să mai scapere-aripile tale crâmpeie de zumzet./ Brazda ogorului nu-ți mai așterne sălaș./Și de-am s-adorm în frunzișuri de umbră, din aur de-aripă/N-o mai urca așa dulce, farmecul viersului tău”.

Evenimentele încearcă să revină pe agenda muritorilor. Nu este așa de simplu însă. Concertele în aer liber (simfonice chiar) par a fi deosebit de apreciate de către un anumit segment de ”consumatori”. Speram ca în domeniul literar și cultural să se producă evoluții mai spectaculoase. Cât de prolifică a fost perioada aceasta în plan cultural-științific doar Dumnezeu știe și poate vom afla și noi cândva. Îmi lipsesc discuțiile și dezbaterile prilejuite de către o lansare de carte, un eveniment notabil. Singurul pas înainte, momentan, pentru mine este un interviu pe booknation.ro, o platformă care promovează gratuit autorii români și pe care o recomand. Bucuria nu a fost deloc mică…

În ceea ce privește colaborarea cu Growedu toată euforia s-a evaporat în doar trei zile. Materialele trimise de către mine n-au fost pe placul superiorului care promovat cine știe pe ce căi a confundat voluntariatul cu plata din propriul buzunar și bunele mele intenții au fost anihilate de autoritatea dictatorială pe care o promovează. Este mai mult decât regretabil, devine chiar scandalos faptul că proiecte de suflet devin vehiculul unor persoane care nu pricep ideea voluntariatului și a colaborării, confiscând chiar și în ong-uri  spiritul democratic, creativitatea,originalitatea și dreptul la autodeterminare.

Zilele se scurg aproximativ după același tipar. Nici concentrarea și nici inspirația personală nu sunt la cele mai înalte standarde, dar urmărind proiecte mai vechi aș spune că nu stagnez în totalitate. În cursul săptămânii ies în câte o zi în oraș pentru mici cumpărături și nu îmi refuz plăcerea de a savura un capucino, o limonadă sau un ceai matcha la vreo terasă centrală. Deși stau și pe la bibliotecă câte o oră sau două, fiind vară tot mai puțini cititori pot fi văzuți. Masca necesară, obligatorie, incomodează un pic. Câte o discuție cu un cercetător în domeniul nanoparticulelor, angajat al instituției, mă fac să regret că nu am avut timp și resurse pentru a mă forma și în aceste domenii de vârf ale științei. El știe să … ”radă” la propriu tot ceea ce e mizerabil, necinstit și periculos pe suport de hârtie. În urma dumnealui rămâne tabula rasa… Aș spune precum anticii: ”Amicus Plato, sed magis amica veritas”… ( Mi-e prieten Platon, dar mai prieten Adevărul…) și ”Aegroto dum anima est, spes est”… (cât timp bolnavul respiră, mai există speranță).

Aș dori să închei cu un triolet personal în ton cu sezonul estival:

sunt trubadur …

”sunt trubadur sub clar de lună

cerșind la geam divinu-ți chip;

ignor și ploi, vremea nebună –

sunt trubadur sub clar de lună…

aș vrea ca să te țin de mână,

la balcon visul să-nfirip –

sunt trubadur sub clar de lună

cerșind la geam divinu-ți chip…”

Vă doresc o lună August 2020 boemă, splendidă și plină de inspirație … !

 

 

”Growedu”, Summer 2020, ”Panta Rhei”, Salcie Plângătoare … !


Zile de Iunie 2020 ploioase și destul de noroase cu doar câteva zile mai însorite și un început de Iulie 2020 nedecis ale cărui zile alternează cu nori denși și soare dogoritor, menținându-se un oarecare disconfort termic. Din păcate prin țară inundațiile și-au arătat din nou colții. Sezonul vișinelor a fost un pic mai generos acum decât în ultimii ani, iar culesul lor pentru compot mi-a amintit de anii copilăriei. Supa de vișine era preferata mea pe timp de vară și de iarnă. Suplimentar, de parcă divinitatea m-ar fi auzit și miluit, am pregătit și o porție de dulceață de căpșuni. Legumele din grădină merită toată atenția, trandafirii au înflorit și ei, câteva fire de viță-de-vie franceze promit ciorchini frumoși la toamnă, iar un pui de brăduț argintiu de la stradă e atât de înduioșător de parcă ar încerca să salute și să înduplece pe toată lumea. Subscriu vorbei omului fără noroc și sătul de muncă: ”fă rai din ce ai”.

Perioada traversată a demonstrat că înțelepciunea și reținerea nu este tocmai o virtute care ne caracterizează. Pandemia coronavirus găsește încă suficiente victime și relaxarea totală poate să ne aducă în fața unei realități crude înspre toamnă. Deosebit de îngrijorător este faptul că persoanele suferinde de alte afecțiuni și boli sunt trecute pe lista așteptărilor. ”Mens sana in corpore sano” devine astfel un ideal de neatins și este repede înlocuit de ”panta rhei”… , ”căci acelorași mijloace (obiceiuri inumane aș zice)/ se supun câte există/ și de mii de ani încoace/ lumea-i veselă și tristă./ Alte măști; aceeași piesă”… Adolescenții , cei care ar trebui să fie mai încrezători și proaspeți în societate, s-au confruntat de asemenea cu provocări neașteptate și cu un an școlar compromis. Rezultatele celor care au susținut examene naționale, deși se pare că acestea au fost mai accesibile, nu sunt tocmai de evidențiat. Cursurile online sunt de recomandat celor care deja sunt oarecum autonomi sau autodidacți. Este foarte posibil ca incertitudinile și problemele actuale din educație, accentuate de acest episod inedit la nivel mondial, să creeze falii, să accentueze crevase… Îmi amintesc o întâmplare plină de umor din timpul epocii comuniste când la un examen din domeniul electro-mecanic un profesor universitar a impus la examen scrierea unei singure afirmații de către candidați după dictarea examinatorului. Profesorul le cerea să scrie corect doar: ”Toată lumea are nare, numai porcul n-are nare. Carnet de calificare”… Câte persoane au cunoscut ortograma puteți bănui și dumneavoastră…Mediul de afaceri încearcă să revină la normalitate, dar normalitatea nu prea mai este nicăieri în lume la standardele cu care am fost obișnuiți sau pe care ni le dorim. ”Negustorul” și întreaga logistică a zilelor noastre sunt deosebit de încercate și cred că ar fi momentul pentru a fi reconsiderate modele mai ambițioase, ecologice și eficiente… Mă gândeam doar dacă oamenii de știință, de cultură sau scriitorii au fost mai inspirați sau creativi în această perioadă… În ce mă privește aș răspunde: așa și așa… , nici da, nici ba…

Printre puținele motive de optimism și bucurie s-a evidențiat o colaborare pe sistem de voluntariat care poate ca o excepție a excepțiilor încearcă să-mi atragă atenția sugerându-mi că se întâmplă din când în când și lucruri bune. Școala de Valori și Growedu îmi oferă posibilitatea de a contribui la dezvoltarea și derularea proiectelor educaționale care se adresează adolescenților oferindu-mi poziția de coordonator de comunicare și marketing. În acest fel tocmai am realizat primele task-uri și sunt în extaz că pot contribui la dezvoltarea personală a tinerilor și la succesele proiectelor. Growedu își propune obiective ambițioase fiind un proiect național și internațional, având deja o tradiție de un deceniu, dar având nevoie acum de o relansare, de susținere și implicare. Aș fi interesat și de o colaborare pe poziția de trainer unde am de asemenea experiență. Sper ca totul să evolueze firesc și pozitiv și ca lucrurile pozitive să se întâmple cu naturalețe. Summer 2020 ar putea fi salvată și evenimentele dedicate liceenilor ar putea continua frumoasa tradiție a Școlii de Valori și a Growedu. O bună comunicare menține relații armonioase și de durată.  La începutul ”Dialogului despre oratori ”, P.C. Tacitus spune: ”Adesea mă întreb, Iustus Fabius, pentru ce, în timp ce veacurile înaintașilor au înflorit datorită talentului și gloriei atâtor oratori de seamă, timpul nostru, neroditor și văduvit de lăudarea elocinței, aproape a uitat cuvântul orator: căci nu-l mai folosim decât pentru cei din vechime. Vorbitorii deștepți ai vremurilor pe care le trăim , noi îi numim apărători, avocați, patroni și oricum altfel, dar nu oratori”…

În zilele ceva mai senine am ieșit câte un pic și prin oraș pentru mici shopping-uri sau pe la bibliotecă. În zona centrală artiștii orădeni s-au încumetat să expună, printr-o expoziție stradală. picturi interesante și îndrăznețe care le reprezintă viziunea și aspirația în artă. Oamenii circulau mult mai degajați și parcă eliberați de pietrele grele de moară ale pandemiei. Părea întipărită o anumită stare de optimism… În lipsa cerșetorilor și a cântăreților stradali, doar o persoană, probabil de confesiune reformată sau evanghelică, cânta un cântec religios în limba germană. Am intrat pentru vreo zece minute și la Librăria Humanitas care redeschisă invita la lectură și achiziții livrești și sentimentale.

În plan internațional patimile s-au mai domolit, dar în același timp democrația pare a fi compromisă la răsărit: președintele Rusiei ar putea rămâne în funcție până în celălalt deceniu. Atunci când normalitatea devine un vis cineva se străduiește să ne spună că și noi avem partea noastră de vină, că fiecare popor își merită conducătorii, că ”totul mundus agit histrionem”…

Închei cu un triolet personal:

salcie plângătoare (triolet)

sub salcia cea plângătoare

întins privesc seninul cer,

firescul e eliberare

sub salcia cea plângătoare…

ating apele-n alintare 

crenguțele de leru-i ler,

sub salcia cea plângătoare

întins privesc seninul cer…

Vă doresc o lună Iulie 2020 senină, boemă, prosperă … !

Lansare NASA-SpaceX,”Familia Flintstone și Rahan”, “Never Say Never”, Bujori și Iriși … !


Un final de Mai 2020 în care zilele au alternat între temperaturi plăcute și ploi răzlețe atât de necesare și un început de Iunie 2020 aflat sub aceleași impuneri. Din fericire în zonele de câmpie ale Crișanei ploile au venit ca o binecuvântare pentru vegetație și viețuitoare și nu au stricat așa cum se putea vedea în alte regiuni. Am putut să gust din cireșele proprii și mai puțin din căpșunile care ar trebui să fie mai multe. De asemenea salata mamei din grădină a devenit indispensabilă și însoțește salatele la masă și câte o supă de sezon săptămânală. Personal o mai folosesc, alături de mărarul tot din grădină, la spaghetele cu brânză dulce pe care mi le prepar singur. Bujorii au înflorit și sunt atât de gingași, dar doar cei albi se mențin încă. Din păcate bujorii roșii s-au scuturat foarte repede, înainte de a-i imortaliza cumva în acest an…

Relaxarea generală a fost trâmbițată peste … mări și țări, vorba poveștilor, și este atât de așteptată încât parcă ca o lege a firii fiecare persoană mai îndrăzneață se grăbește să o anticipeze. Autoritățile sunt și ele mult mai indulgente. Ieșit prin oraș, la Oradea, îmi aminteam acum, precum stră-străbunicii și străbunicii la piața orădeană venind pe jos sau cu căruța de la țară, am putut vedea orașul într-o stare acceptabilă. Într-o zi am petrecut chiar câteva ore la bibliotecă însă sub regimul destul de strict respectat al distanțării fizice, a igienei și se observa că puținii cititori sau personalul nu prea jubilau. Personal nu prea dialoghez îndelung, nu abordez străini, răspund politicos și cât mai scurt dacă sunt întrebat ceva, dar sunt încântat să schimb uneori impresii și opinii scurte cu unele persoane. Ba chiar aș zice că eram salutat cu bucurie chiar și de către femeile de serviciu. În zona centrală a orașului, semn că evenimentele încearcă să-și revină, la Galeria de Artă, ființa o expoziție interesantă, dar cel puțin la acea oră de dinaintea amiezii puțin vizitată. Am putut găsi pe simeze câteva pânze inspiratoare având ca motive în special natura în plină primăvara și doar câteva reprezentări abstracte și umane. Deși apreciez la fel de mult fiecare abordare tematică, părcă în această perioadă a anului, m-a impresionat mai mult irișii și bujorii atât de simpli, naturali și cruzi, redați cu atâta meticulozitate de către autori.

Cred că viața ne poate rezerva zilnic surprize nebănuite. Acest labirint pe care divinitatea în înțelepciunea ei nu ne-a oferit posibilitatea decât de puține ori de a-l vedea de deasupra, această enigmă ne poate reanima și consola deopotrivă după unele decepții suferite. Având alte preocupări asupra cărora sunt implicat mai intens acum, am neglijat o pasiune mai veche care m-a îndreptat la începutul mileniului către o facultate de istorie-arheologie, deși profilul principal personal era din liceu diferit, îndreptat mai mult către științele exacte prin absolvirea unui liceu de matematică-fizică. But, never say never… Impunerile cauzate de coronavirus, carantina generală m-au făcut să petrec ceva mai mult timp prin grădina de la domiciliu. Aveam de foarte multă vreme unele suspiciuni privind potențialul ei arheologic. Am mai descoperit anual mici fragmente de ceramică neolitică, medievală și chiar o monedă de argint medievală. Ochii parcă îmi erau însă pecetluiți și preocuparea mea era cea firească: de a ajuta pe mama la legumele ei și de a-mi proteja cât mai bine pomii fructiferi și căpșunile. Într-o zi , în timp ce udam legumele, am călcat un bulgăre de pământ aflat la marginea unei porțiuni încă necultivată. Aproape împiedicându-mă, am fost silit să mă uit imediat unde am călcat pentru a nu repeta vreun alt pas greșit cu papucii. Din bulgărele spart s-a ițit plin de praf un obiect cu formă precisă care mi-a atras imediat atenția. L-am luat în mână și inițial am crezut că este o dală modernă sau contemporană de piatră. În următoarele minute l-am spălat și atenția acordată confirma tot mai mult că obiectul păstrat perfect în proporție de două treimi semăna identic cu un posibil topor ceremonial, ritualic din perioada neolitică, eneolitică sau începutul epocii bronzului purtat ori de către un lider spiritual local, ori de către un lider politico-militar local sau ambele. Imediat , de parcă ochii mi s-ar fi deschis, am căutat tot ceea ce putea prezenta interes în zona respectivă, fiind intrigat cu atât mai mult cu cât săpătura de toamnă-primăvară o executasem eu cu cazmaua, deoarece nu se poate intra cu altceva într-un spațiu de câțiva ari. Am mai găsit o mulțime de piese deosebit de interesante și de vechi: posibile piese de amulete din piatră cu însemne pe ele, un cap de șarpe ceramic bine păstrat, bucăți de piatră șlefuite de forme zoomorfe, pietre folosite la fasonat și șlefuit, posibile pietre care înconjurau colibele sau casele acelor oameni. Mi s-a părut deosebit de interesant cum artizani care au trăit în vremuri atât de îndepărtate comunicau acum cu mine prin acele obiecte și prin acele forme geometrice sau posibile semne de pe ele. Aș putea suspecta chiar o proto-scriere specifică vechii Europe și noilor proto-indo-europeni datorită analogiilor pe care specialiștii le cunosc pe un spațiu deosebit de extins în Eurasia. Convins că piesele sunt autentice m-am îndreptat către sediul Muzeului Țării Crișurilor în chiar prima zi de deschidere către public. Acolo însă mai tinerii cercetători nu le-au acordat atenția necesară și mi-au propus să mă îndrept către Direcția de Cultură și Patrimoniu. Acolo un la fel de tânăr și cunoscut coleg mi-a mărturisit că procedura predării s-a complicat și că primăria răspunde de preluarea pieselor acum, dar nu știa care departament al instituției răspundea de acest aspect. Am rămas nelămurit și îmi era doar frică că nu voi putea valorifica această descoperire personală. Așadar am apelat la un arheolog al universității care a promis să fie mai atent la evaluarea lor. I-am trimis inițial pozele pe e-mail, apoi i-am dus piesele mai reprezentative la universitatea orădeană. Acolo ele au fost fotografiate foarte atent și arheologul nu a putut să refuze evidențele: cel puțin o parte din piese erau sigure, autentice, veritabile și foarte valoroase. Peripeția mea s-ar fi putut termina însă nefericit după prima experiență dacă eu însumi n-aș fi fost convins că am descoperit ceva cu adevărat și aș fi cedat primei impresii a celor de la muzeu. Așadar acum sunt deosebit de bucuros că ele cândva vor fi valorificate spre folosul patrimoniului național. Mă gândeam doar că Familia Flintstone își derulase cândva aventurile, că Rahan trăise poate experiențe interesante și în această parte de lume cândva, pentru a face referire la universul copilăriei noastre sau că Stonehenge este acum mult mai aproape de mine…

 

Deși problemele sunt numeroase, România a rezistat mulțumitor în ultimele luni. Personal, mă așteptam la o situație mult mai gravă și nu sunt de regulă un pesimist. Și mai recent, Uniunea Europeană trezită la realitate și la propriul orgoliu a propus un plan pentru depășirea crizei. României i-ar reveni nu mai puțin de treizeci și trei de miliarde de euro în mare parte nerambursabili. Un cunoscut sociolog orădean întreba pe Facebook referitor la ceea ce s-ar putea face cu acești bani, menționând doar proiectul de interes mondial al laserului de la Turnu-Măgurele. I-am răspuns : o sută de proiecte gen Turnu-Măgurele ( fiecare de trei sute cincizeci de milioane euro), exagerând (un pic), deoarece bineînțeles că trebuie avute în vedere aspectele sociale ale țării. Sunt convins însă că din tot ceea ce s-a risipit până acum și din pierderile din sistemele societale s-ar putea construi o întreagă lume în spațiul extraterestru sau o platformă spațială care să adăpostească toată omenirea.

În plan internațional fremătările sunt și ele deosebit de interesante și intense. Atât Hong-Kong, cât mai recent S.U.A. sunt martorele unor evenimente deosebit de grave și vechi. Presa americană și europeană, posibil exagerat, a prezentat America în pragul războiului civil, dar protestele stradale par a fi din imagini deosebit de violente. Mă întreb dacă nu există și anarhiști printre protestatari sau dacă nu există și alte interese la mijloc. Rasismul nu este o soluție, dar America în același timp a fost asaltată în ultimele decenii de imigranți ,majoritatea de culoare, fără nicio perspectivă. Copilul teribil al Europei, dar și al viselor colective are din când în când probleme serioase. Cu toate acestea nimic nu poate împiedica ca lucruri bune să aibă loc. NASA și SpaceX au lansat cu succes o capsulă cu doi astronauți americani către Stația Spațială Internațională. Frumosului moment îi dedic un haiku personal: “stau pe gânduri:/universul e miraj,/viața numai vis”… America este atrăgătoare, este vie, este o construcție cu sens, iar celebrul Mark Twain spunea: “Se pot da multe exemple de construcţii fără sens. Cea mai reuşită este construcţia unui gard de cimitir. Cei care sunt înăuntru oricum nu mai pot ieşi afară, cei de afară oricum nu vor să intre”. 

Aș dori să închei cu un triolet personal dedicat superbilor bujori din curte aflați în beatitudine:

printre bujori (triolet)

printre bujorii rubiconzi

mi-am plimbat pașii fermecat;

fac fluturii voioase cozi

printre bujorii rubiconzi…

când festivalul tu îl vezi

te simți cu toate împăcat;

printre bujorii rubiconzi

mi-am plimbat pașii fermecat…

Vă doresc o lună Iunie 2020 superbă, senină și prosperă … !