Un sfârşit de Octombrie 2017 şi început de Noiembrie 2017 aflate sub semnul unei toamne lungi. Deşi majoritatea zilelor au fost plăcute, câteva zile au evidenţiat imaginea unei toamne rătăcite şi câinoase care scuturându-şi trena a pulverizat ploaia rece şi măruntă care pătrunde peste tot şi vântul subţire dând rotocoale şi şuierând. Acest scenariu meteo îmi displace cel mai mult şi mă aduce de regulă până în pragul deprimării.
Mă animă activităţile de prin grădină şi din curte care au nevoie de puţină întreţinere datorită dinţilor neiertători ai toamnei. Deşi în majoritatea zilelor mă simt fortificat şi încrezător, există câte o zi mai puţin generoasă în care sunt uşor indispus. Octombrie este luna în care oraşul Oradea se găseşte în mare sărbătoare. Zilele oraşului atrag numeroşi bihoreni la concerte, activităţi culturale sau pentru shopping. Deşi doream foarte mult să particip la concertul Deliei ( Matache ) am renunţat în ultimul moment datorită unei înrăutăţiri a condiţiilor meteo. Nu puteam să nu fiu prezent în schimb la un eveniment jubiliar al Revistei de Cultură Familia care a aniversat un secol şi jumătate de la apariţia Convorbirilor Literare. Evenimentele s-au întins pe durata a trei zile având ca invitaţi critici literari, universitari, oameni de presă, studenţi, persoane interesate de cultură. Am participat doar în ultima zi a manifestărilor, într-o frumoasă zi de sâmbătă, şi dincolo de faptul că rolul Revistei Familia a fost elogiat datorită prestanţei şi renumelui său în plan naţional, am asistat la lansarea unui roman al lui Gabriel Chifu cu profunde semnificaţii şi implicaţii psihologice, sociale, intelectuale. Romanul este intitulat “Ploaia celor trei sute de zile” şi este un roman care descrie sentimentele, relaţiile, aspiraţiile personajului principal în condiţiile unei ploi care durează timp de trei sute de zile. Subtilitatea şi profesionalismul autorului sunt prezente în fiecare paragraf, romanul fiind întreţinut de profundele implicaţii metaforice. Ploua doar asupra Caramiei, ploaia se înteţeşte riscând să compromită totul, mitul arcei lui Noe este şi el prezent, lumea impură este pedepsită datorită indiferenţei şi nepriceperii sale. Relaţiile sociale, intime se înrăutăţesc progresiv. Cei mai profunzi sau mai maliţioşi ar putea presupune printr-o interpretare paralelă a textului că acele trei sute de zile reprezintă ultimii trei sute de ani când din epoca iluministă România a traversat momente deosebit de nefaste sub zodia unei ploi interminabile în ciuda unor progrese evidente. Ameninţărilor dispărute sau estompate,de un anumit gen, datorită epocii, li s-au adăugat altele cu exponent mai mare de tip modern. Iar după ploaie spune autorul s-a pornit un vânt care “venea din afara Caramiei şi chiar din afara acestei poveşti”, […] “totul fu zdrobit, năruit, mistuit, spulberat, până când din lumea asta impură, reală sau ficţională, nu mai rămaseră decât pulbere şi frânturi de propoziţii, şi praf de cuvinte”. Îmi place deosebit de mult un poem asemănător al doamnei Ana Blandiana intitulat “În anul acela”:“Viermii ajunseră şerpi într-un an/Firul de iarbă măciucă, firul de praf bolovan”. Tradiţia Revistei de Cultură Familia trebuie evidenţiată şi elogiată, deoarece reprezintă emblema culturală a românilor din Bihor şi este una dintre cele mai titrate reviste de cultură din România.
Activităţile edilitare continuă şi la Oradea, dar şi în localitatea natală ( Cefa) unde asfaltarea străzilor secundare este în progres şi a ajuns până pe strada noastră. Convingerea că totul va fi mai bine la finalul lucrărilor face mult mai suportabile micile neplăceri ale etapelor de realizare a infrastructurii, iar vestea că publicarea a două volume proprii ( eseu şi poezie ) este în progres la Editura Coresi m-a extaziat de-a dreptul. Contractele de editare au fost semnate şi materialele sunt în lucru la editură urmând să apară în primul trimestru al anului viitor. Motive de optimism sunt şi în plan financiar deoarece am reuşit să mă redresez.
Cunoştinţa binelui şi a răului sunt comune tuturor fiinţelor umane, spiritul justiţiar este general acceptat, deşi se săvârşesc numeroase ilegalităţi. Deşi foarte multe persoane comit acte condamnabile şi chiar sunt recompensaţi pentru acestea, fiecare realizează, fie din punctul de vedere al justiţiei umane sau al celei divine, că a greşit. Este deja arhicunoscută afirmaţia lui J.J. Rousseau:“omul se naşte bun de la natură, dar societatea îl perverteşte”, discutabilă şi ea.Bineînţeles că pentru a avea rezultate complete privind justiţia ar trebui să fie activă educaţia în mediile cele mai inferioare ale societăţii, acolo unde relaţiile interferează cel mai violent, dar în egală măsură toate legile, normele juridice ale respectivei societăţi trebuie să fie clare, juste, aplicabile. La Librăria Ratio&Revelatio din Oradea a fost lansată cartea “Justiţia şi Valorile” a renumitului om de cultură, filosof, profesor de renume mondial – Andrei Marga. Motivul celebrării şi emoţiilor a fost cu atât mai mare cu cât cartea a apărut la Editura Ratio&Revelatio.Cartea este una deosebit de complexă făcând referiri la mari personalităţi din domeniul dreptului internaţional ( John Rawls, Ronald Dworkin, Habermas). Am predat cultura civică la gimnaziu şi am văzut deosebit de bine dezvoltate subiectele referitoare la democraţie, valori, instituţii, principii etc., dar o lucrare profesionistă de acest gen realizată de către un mare om de cultură a fost absolut necesară. Valorile unei societăţi o definesc şi condiţionează, iar justiţia trebuie să protejeze şi să ofere cadrul necesar cetăţenilor, imparţialitatea. Autorul analizează cazul particular al României şi tabloul general sau particular al spectrului juridic internaţional şi european şi le expune şi critică din punct de vedere filosofic şi moral.În ultimă instanţă, autorul apelează la conştiinţa democratică şi umanism. Convingerea proprie este că nu vor fi posibile progrese decât printr-un efort general. Zeiţei Themis îi tremură mâna cu care ţine balanţa dreptăţii. Apreciind nedreptatea marele Platon spunea în Gorgias: “E drept că lucrul cel mai urât, după lege, pare a fi săvârşirea nedreptăţii. Dar a îndura nedreptatea? Aceasta nu-i măcar o suferinţă proprie bărbatului” (Gorgias,483-484).Tot Platon spune în Statul: “La capătul din urmă al lumii inteligibile stă ideea Binelui, pe care abia de-o putem întrezări. Dar odată zărită, ea stârneşte în suflete credinţa că este pricinuitoare a tot ce-i frumos şi bun; că în lumea vizibilă ea face să se nască lumina şi izvorul luminii, că-n lumea inteligibilă tot ea creează nemijlocit adevărul şi inteligenţa; şi se cuvine să fim gata oricând, să-i dăm ascultare spre a ne călăuzi cu înţelepciune şi-n viaţa particulară şi-n cea politică”. ( Platon, Statul,VII, 514-518).
În data de 26 Octombrie 2017 mama a împlinit 70 de ani. O vârstă atât de frumoasă pentru care m-am grăbit să o felicit şi a cărei sărbătorire m-am străduit să o înseninez. Deşi în urmă cu mult timp a avut unele probleme de sănătate, mă bucură că acum nu sunt motive de îngrijorare şi vivacitatea ei este surprinzătoare prin curte şi grădină. La Mulţi Ani, Mami !
Vă doresc o lună Noiembrie 2017 superbă, inegalabilă, profitabilă !
BALAJ Radu-Alin 