Archives

“În căutarea bunei guvernări”,RoșioaraTermală,”Corupția Ucide”,Birdwatching cu … Nils Holgersson !


Un sfârșit de Iunie 2018 și început de Iulie 2018 aflate într-o completare reciprocă pentru a stabili trecerea magnifică de la sezonul de primăvară spre sezonul estival 2018. Natura ne răsfață prin zile însorite și generoase din toate punctele de vedere, iar zilele ploioase, cel puțin în nord-vest, nu au dăunat, ci dimpotrivă au fost benefice agriculturii și vegetației. Din păcate în centrul și sudul țării inundațiile au provocat mari distrugeri, inclusiv comunităților. Optimismul propriu, deși moderat, nu este afectat. Mă străduiesc să consolidez și să finalizez dacă este posibil într-un mod independent ( adică pe timpul meu) proiecte mai vechi sau mai noi. Cred că, alături de altele pe care le-aș merita, statutul de freelancer ( liber profesionist) mi se potrivește de minune.

 

Iubitor de animale și de natură fiind, am așteptat cu mare interes deschiderea Vivariului de la Oradea, un proiect lăudabil care s-a concretizat prin contribuția mai multor instituții locale. Așadar, o vizită la Muzeu pentru a admira micuțele animale protejate a fost de la sine înțeleasă. Pești, reptile, păianjeni, broscuțe țestoase, vipere aflate pe cale de dispariție sau dimpotrivă, din Europa,Asia, America de Nord sau de Sud, Australia compun acvariul și terariul modern, occidental și recent deschis publicului la Oradea. M-a impresionat Roșioara Termală care în urmă doar cu câțiva ani era vizibilă în apele termale bihorene, iar acum a dispărut, putând fi admirată doar în medii artificiale. Un adevărat eșec pentru mediul și autoritățile din Bihor. Plimbările lor zglobii prin acvariu, frumusețea proverbială și regală a acestor roșioare impresionează și înduioșează deopotrivă. Îmi amintesc că în luna mai în localitatea natală am vizitat pădurea care era înverzită și răcoroasă, dar într-o stare de abandonare. La finalul ieșirii în natură am observat ieșind din pădure doi pasionați de birdwatching ( observarea și fotografierea păsărilor). Erau îmbrăcați corespunzător și pasionați peste măsură, fapt dedus din discuțiile amicale pe care le-am purtat cu ei. Am constatat că ei cunoșteau foarte bine speciile de păsări, cele protejate, obiceiurile acestora. Cred că și ei, ca mine de altfel, au visat în copilărie la zboruri pe aripi de păsări precum în aventurile lui Nils Holgersson. Nu demult, la Bookfest 2018, înalta invitată S.U.A. elogia pe Mark Twain, adică pe cel pe care mulți dintre noi îl citeam pe nerăsuflate în copilărie pentru aventurile lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn.

   

Ar trebui însă să părăsim această stare de visare și de melancolie și să privim spre lucruri mai urgente și mult mai grave. Sala mare a Primăriei Oradea a primit cu căldură pe distinsa doamnă Alina Mungiu-Pippidi care a lansat bine documentata și consistenta lucrare “În căutarea bunei guvernări”, conferențiind despre corupție și consecințele ei, despre “balcaniada” de la care nimeni nu se dă în lături pe plaiurile mioritice, despre statistici și analize concretizate în urma unor experimente și caramboluri sociale interminabile în țară, în țările europene sau pe alte continente. Renumita autoare a prezentat detaliat toate situațiile relevante, destăinuind experiența și succesele Danemarcei privind transparența și progresele statelor europene și nu în ultimul rând dinamismul inflorescenței cazuisticii privind fenomenul corupției și “zodia” dezvoltării economice românești. Un paragraf al lucrării sintetizează magnific: “Modernitatea occidentală presupune că de o parte avem statul, iar de altă parte individul. Totuși, chiar și astăzi există societăți care se bazează pe aranjamente mai degrabă colectiviste decât individualiste, în care oamenii interacționează cu statul ca grupuri, nu ca indivizi. Multe societăți sunt organizate pe grupuri de patronaj care au o influență mai mare sau mai mică și interese care concură sau diverg. În societățile multietnice, etnia constituie principalul agregator al unui grup de patronaj, în rest clanul, religia, localitatea de baștină, partidul politic, clubul, familia, rețelele de absolvenți ai anumitor școli etc. asigură relațiile personale ce stau la baza schimburilor și tranzacțiilor dintre grupuri și stat, încălcând permanent granița dintre public și privat. Relațiile de orice tip sunt folosite pentru a personaliza tranzacțiile cu statul, așa încât ar trebui să folosim definiții ale conflictului de interese extrem de cuprinzătoare pentru a le considera pe toate ilegale. Prin urmare, alegem calea cea mai simplă,incriminând doar anumite schimburi, mai ales cadourile materiale (șpăgile).”

Necunoscând natura și scopurile unei năluci de acest gen și nici metamorfozele pe care aceasta și le poate însuși sau răul pe care i-l poate produce, cetățeanul simplu nu poate decât invoca ajutorul ceresc și poate să întrebe numai, precum Hamlet pe Duhul (pentru a mă raporta la spațiul danez) care i s-a arătat:“Îngeri și soli cerești, păziți-ne !/ De ești duh sfânt sau blestemat strigoi,/ De-aduci duhori din iad sau mireasmă/din cer, de vii cu gând milos sau vitreg-/ Te-arăți cu-n chip atât de îmbietor,/Încât îți voi vorbi. Îți spun Hamlet,/ Părinte, rege-al țării/ O, răspunde-mi !/ Să nu mă lași să ard în neștiință”.

 

Rezultatele acestui flagel sunt lesne de dedus: eșecul educației, infracționalitate și criminalitate crescute, nesiguranța și neîncrederea cetățeanului, comunități compromise. Sumele care se scurg din interiorul economiei legale către zona obscură ( lichidități, bunuri) este anual cel puțin la paritate cu resursele ilegale, nefiscalizate ale economiei subterane. Fapt incredibil, sumele anuale nete ale tuturor formelor de corupție sunt apreciate a depăși P.I.B.-ul Germaniei, iar către ce se îndreaptă aceste imense resurse financiare nu știe, nici nu se întreabă nimeni. În cele din urmă, cineva a constatat că fenomenul corupției afectează pe fiecare cetățean și a postulat: “Corupția Ucide”, transformând afirmația într-un slogan mare-mare cât marile deziderate naționale în an centenar.

Și dacă tot am pomenit despre Anul Centenar…, am participat la o sesiune științifică dedicată acestuia care a avut loc la biblioteca județeană și care avea ca înalt invitat pe academicianul Ioan-Aurel Pop. Sesiunea științifică a continuat susținându-se cauza națională de către profesorii universitari și scriitorii bihoreni cu marele regret al neparticipării renumitului istoric și academician pe care aș fi dorit să-l revăd în prezidiu. Programul atât de încărcat nu i-a mai permis sosirea la Oradea. Au fost invocate personalitățile române implicate în epocă pentru realizarea Marii Uniri, contextul central, sud-est european și internațional al epocii. În momente de restriște pentru cetate și cetățeni, Demostene spunea în Filipica I,3: “să vă deschideți ochii, atenieni, și să luați aminte, că nu există niciun fel de primejdie, dacă înțelegeți să luați din vreme măsurile necesare de apărare. Dacă însă subestimați pericolul, nimic nu se va întâmpla după cum vă este vrerea”.La aceiași locație, dar un etaj mai sus, în sala Cuibul Democrației s-a desfășurat o nouă ediție a Cenaclului internațional “Prietenii Poeziei” care, deși într-un cadru restrâns, a reunit câteva personalități bihorene. Reuniunea a prilejuit și aniversarea poetului Emil Neșiu care a fost elogiat pentru activitatea dumnealui și care a primit urările călduroase atât pe durata cenaclului, cât și la recepția finală unde chiar și eu l-am felicitat, i-am urat sănătate și am ciocnit un mic păhărel de vin.

  

În plan național înfruntarea politică pare a fi la cotele cele mai ridicate, fiecare partidă încercând să furnizeze o lovitură finală adversarului. Simbolul #Rezist este reprezentat în stradă de către mari personalități, dar temerile cele mai mari sunt pentru posibilele turbulențe pe care România le poate suferi în situația prelungirii actualei incertitudini și crize politice. În plan internațional detensionarea situației din peninsula coreană pare a fi cea mai mare reușită din ultima perioadă.

Vă doresc o lună Iulie 2018 magnifică, plină de inspirație și de relaxare !

 

 

Advertisements

BookFest 2018, Liechtenstein Castle,”Für Elise”, “Antreprenoriat și Etică în Afaceri” !


Zile dintre Mai 2018 și Iunie 2018 petrecute cu emoția și frenezia ultimelor momente calendaristice de primăvară și a primelor zile calendaristice de vară. Sper ca acest sezon să fie cât mai generos cu fiecare dintre noi și să evidențiem poftă de viață, luciditate, vitalitate și multă inspirație. În cele din urmă, mizăm pe inedit și ne dorim cât mai mult dinamism în activitățile noastre.

O invitație la conferința anuală a Universității Emanuel din Oradea m-a convins să particip la acest regal cu deosebit de mulți invitați din țară și străinătate. Ediția din acest an a fost intitulată:“Antreprenoriat și Etică în Afaceri: Viitorul și beneficiile informaticii românești”.În cadrul evenimentului au fost sintetizate și prezentate cu aplomb situațiile îngrijorătoare ale economiei naționale, dar și motivele de optimism. A fost subliniată corupția din România, necesitatea eticii în afaceri,beneficiile networking-ului și aspirațiile unei categorii a românilor de a deveni cât mai mobili și profesioniști cu putință. Cuvintele de deschidere și de salut au lăsat locul unor analize ale unor speacheri din țară și din străinătate deosebit de pertinente și de necesare. În mijlocul unui auditoriu generos momentele primei zile s-au scurs imperceptibil, lăsând loc unor reflecții personale și colective necesare privind ceea ce se dorește în privința dezvoltării sănătoase și durabile a afacerilor individuale românești și a economiei naționale. În ciuda a tot ceea ce se spune, în cadrul conferinței s-a dorit să se sublinieze că există motive de optimism și speranță și că oamenii de afaceri români și instituțiile de învățământ și cultură românești au relații notabile și cordiale cu Occidentul.

   

Am vizat de foarte mult timp mai multe destinații turistice pe care mi le-am satisfăcut doar în parte. Pe cele încă neatinse mi le satisfac virtual. În ultimele zile ale celei de-a doua decadă a lunii mai mi-am rezervat o excursie la Viena, oraș-capitală pe care mi-am dorit să o vizitez datorită tradiției sale și a faimoaselor sale construcții medievale și moderne. Orașul imperial este vizibil și în zilele noastre, cu toate că în contemporaneitate Viena este un oraș care a ținut cont de toate sectoarele economice. Am vizitat Piața Maria Tereza care este cu adevărat o capodoperă a arhitecturii imperialiale habsburgice, Hofburgul, am trecut pe lângă Schönbrunn. Deosebit de emoționantă a fost vizitarea StephansDom, una dintre simbolurile spiritualității catolice mondiale. Catedrala este un reper arhitectonic și cultural-religios, iar faptul că am ajuns în preajma lui în vinerea Rusaliilor catolice a cântărit cu atât mai mult.

    

Dacă aceste capodopere arhitectonice le-am vizitat doar pietonal, în cele din urmă am intrat la Castelul Liechtenstein, un castel de secol XII care ni s-a destăinuit prin bunăvoința și precizările ghidului local. Atât din exterior, cât și în interior castelul familiei Liechtenstein de lângă Viena este un loc în care evul mediu este puternic impregnat, iar sălile sale au slujit la filmarea unor scene de film precum ar fi o variantă a filmului “Cei Trei Mușchetari”. Heuligenkreuz, abație a ordinului cistercian, a fost următoarea destinație și am putut vizita acolo pe-ndelete toate încăperile medievale cu puternicele trăsături baroce ale acesteia. Am fost deosebit de mișcat de orga marii săli a abației care este compusă din 2500 de tuburi. În timpul liber dintre vizitele programate am putut să ne plimbăm sau să savurăm câte un suc, o înghețată sau capucino, să achiziționăm suveniruri. În ultima zi a excursiei am vizitat Castelul Esztherhazi care are o poveste deosebită și la care m-a impresionat sala tezaurului care a fost descoperită doar în epoca contemporană. Dincolo de faptul că el nu a fost cucerit de către turci, acest castel ca posesiune a unei familii nobiliare maghiare filo-habsburgice a servit unor contacte și relații habsburgo-maghiare.

         

Ne-am relaxat câteva ore și în stațiunea Baden care este deosebit de atrăgătoare. Ultima poposire am realizat-o de această dată după părăsirea Vienei în orașul Sopron, cel mai vestic oraș al Ungariei. Aici am putut vizita Turnul de Foc, străzile sale pietonale mărturisind despre un trecut medieval intens. La final, am revenit la Oradea destul de obosit și Viena mi s-a părut maiestuoasă și prietenoasă. Mă gândeam doar la faptul că familia imperială și-a avut sediul aici, la marele număr de intelectuali și funcționari pe care acest oraș i-a format și găzduit. Personalitățile sale s-au ridicat la rangul tuturor cerințelor internaționale, iar Mozart și Beethoven au pășit către universalitate creând în acest oraș cosmopolit. Ei au devenit atât de celebri încât mi se întâmplă să fredonez “Für Elise” în clipele libere sau de destindere și mă binedispune “An der Schönen Blauen Donau” ( Dunăre Albastră) a lui Johann Strauss fiul.Printre altele am trecut chiar pe lângă locuința unde Ludwig van Beethoven a compus Simfonia a IX-a. Deși amenințată de mai multe ori chiar de către turci, Viena a reușit să se descorseteze și a îndepărtat orice pericol otoman, inclusiv în Balcani. În Transilvania au existat legături istorice cu Austro-Ungaria, iar transilvănenii efectuau stagiul militar în imperiu. Resursele Transilvaniei au constituit o atracție și sursă de venit permanente pentru habsburgi și nobilimea maghiară. Aș mai aminti doar că Viena a fost și un oraș roman în perioada antică cu numele de Vindobona în provincia romană Noricum.

 

După această evadare către una dintre cele mai cosmopolite capitale ale lumii în care trăim, precum Viena, în chiar 1 Iunie – Ziua Copilului a trebuit să particip la Bookfest 2018 în calitate de autor-invitat pentru lansarea la București a propriilor volume ( de eseu și poem). Timp de cinci zile ( 30mai-3 iunie 2018) Bookfest a găzduit lansările, evenimentele, proiecțiile propuse de peste o sutăcincizeci de edituri, având ca invitat de onoare în acest an Statele Unite ale Americii. De 1 Iunie toate activitățile s-au concentrat pentru a promova pe cei mai mici membri ai societății noastre. Așadar, copiii au fost răsfățați. În ziua următoare la orele 16.00 am avut propria lansare, dar m-am bucurat de participanții celorlalți doi autori programați și ei cu lansări la aceiași oră. În consecință mi-am prezentat propriile volume după recenzarea lor de către reprezentanții editurii. Deși aș fi dorit o prezentare mai amplă, datorită timpului limitat, nu am realizat din păcate cea mai ideală intervenție, dar poate fi considerată ca una acceptabilă. În cele din urmă, festivalul cărții din acest an poate fi apreciat ca un regal fără egal până acum în România, dar nu aș dori să credeți că s-a vândut carte peste măsură. Cartea este înainte de toate un act de cultură și cine ia seama la cele menționate de ea poate preveni foarte multe neajunsuri și experiențe nedorite. Marele gânditor Cicero spunea: “Dacă ai o grădină și o bibliotecă, ai tot ceea ce îți trebuie”. Tot el observă că un om înțelept va învăța tainele cunoașterii citind operele înaintașilor și evitând astfel parcurgerea unor etape inutile prin care ar putea ajunge la aceleași concluzii prin experiență. În după-amiezele zilelor pe care le-am petrecut în București am avut timp să vizitez câteva capodopere arhitectonice și de înaltă însemnătate culturală: Arcul de Triumf, Atheneul Român, Teatrul Odeon, Casa de Economii și Consemnațiuni, Lacul și Parcul Herăstrău, Mănăstirea Stavropoleos.

  

Ajuns acasă sunt înduplecat de căpșunile culese pentru a face un smoothie sau milk-shake, iar mama a pus deja dulceață pentru a fi consumată la finalul anului. Urmăresc ,fără a fi convins, agenda internațională și sunt îngrijorat de unele știri din plan național. Încerc să mă țin de propriile planuri, deși în plan financiar nu sunt nici pe departe mulțumit.

Vă doresc o lună Iunie 2018 mărinimoasă, înseninată de bune intenții, plină cu realizări !

 

“Nabucco”, “Prietenii Poeziei”, Conferințele Unirii, Reset Limitless-Slăbește Deștept !


Zile însorite și binecuvântate de primăvară  dintre Aprilie 2018 și Mai 2018 pe parcursul cărora toate florile, livezile și speranțele noastre au înflorit, iar păsărelele și albinele înviorează prin activitatea lor. Diminețile senine te îndeamnă la activitate matinală fie ea de natură gospodărească, fie de natură intelectuală. Ele pot inspira sau relaxa deopotrivă orice persoană care se lasă pătrunsă și desfătată de generozitatea și exuberanța lor .

 

Vizitez când mă găsesc la Oradea librăriile, unele expoziții de artă, mă preocupă temele cultural-religioase și științifice deopotrivă, dar dacă simt nevoia comuniunii când mă duc uneori la biserică sau la adunarea baptistă din localitatea natală, deși mă hrănesc citind multe lucrări religioase, de data aceasta mi-am amintit că nu am fost pe la teatru de foarte multă vreme, adică de cel puțin șase luni. Îmi reproșez că nu am văzut live spre exemplu ( numai înregistrat) Lacul Lebedelor, dar am văzut Spărgătorul de Nuci. Așadar, m-am interesat ce există în program și am avut noroc că la distanță doar de câteva zile se juca celebra Nabucco a lui G. Verdi și se dorea suplimentarea locurilor. Am cumpărat deci un bilet și în ziua și ora respectivă mă găseam în minunata sala a Teatrului de Stat Regina Maria din Oradea, o sală spectaculoasă, generoasă, splendidă. Clădirea teatrului, un monument istoric al orașului, se destăinuie după renovare și este impecabilă. Toate marile culturi au erupt către universalitate prin libretele unor mari autori de gen care au ales să descrie poetic subiecte deosebit de sensibile și romantice. Libretul, gen deosebit de pretențios, pus în scenă în combinație cu baletul este fantastic, iar în operă și operetă valoarea lui este de asemenea bine pusă în valoare. Prin Nabucco autorul dorea să sublinieze speranțele sale privind renașterea ( Risorgimento ) națională italiană în a doua jumătate a secolului XIX. Nabucco ( nu este vorba despre marele proiect energetic european contemporan) descrie greutățile și aspirațiile poporului evreu aflat în robia babiloniană. Este loc și pentru aventură și dragoste, dar și pentru intrigă, egoism, tiranie, gelozie și conspirație. În cele din urmă după consumarea unor episoade dramatice finalul este unul fericit oferind perspective tuturor celor implicați. În mod normal, datorită încleștării inițiale, nimeni nu ar fi putut spera la un asemenea deznodământ. G. Verdi a avut un succes european cu operele sale încă din timpul vieții și este recunoscut până în zilele noastre la nivel internațional. Personal apreciez la fel de mult piesele clasice de teatru. Aș fi dorit să particip și la “Frozen. Regatul Înghețat” care se afla în oraș, dar nu am mai reușit să achiziționez bilet. Mă gândeam, printre altele, câtă muncă presupune reușita unui singur spectacol: recuzită, talent, energie…! La finalul spectacolului a răsunat “Corul Sclavilor” în limba română și cred că nu a existat vreo presoană care să nu fi rămas impresionată.

De curând volumele proprii ( eseu și poem ) se găsesc pe Amazon și pe ibooksquare în format electronic și tipărit prin grija editurii. Am fost deosebit de bucuros să ofer câte un exemplar unor prieteni și rude, dar mai mult pentru promovarea lor nu am făcut ( trebuie să recunosc). Realizez această mențiune deoarece am fost deosebit de interesat să particip la prima ediție a unui cenaclu internațional ( româno-canadian) dedicat poeziei și literaturii. “Prietenii Poeziei” a debutat în sala Cuibul Democrației la biblioteca județeană și a avut printre participanți un număr impresionant de profesori universitari, critici literari, poeți,profesori. Cenaclul a fost, și probabil va fi, deschis și gestionat de către Ionuț Caragea ( scriitor, poet, eseist), fiind ajutat de către D.H. Popescu ( prof. univ., critic literar). Lansarea lucrării de aforisme “Din Spuma Valurilor” a domnului I. Caragea a constituit doar preambulul întâlnirii, iar urările de sănătate și “La Mulți Ani” nu au contenit la adresa dumnealui, deoarece se găsea la împlinirea unei frumoase vârste. Discuțiile au continuat prin recitări de poeme și intervenții care s-au dorit constructive. Fără poem, literatură, muzică viața noastră ar fi cu siguranță mult mai săracă, de neimaginat, anostă și cred eu chiar mult mai violentă. Nu trebuie să neglijăm, aș spune că ar trebui chiar intensificate înclinațiile științifice pentru a nu rata, în același timp, progresul tehnologic. Deși, în general, am observat că scrierile lui I. Caragea au o notă optimistă, am găsit câteva aforisme mai amare: “Nu există metaforă mai frumoasă decât adevărul gol-goluț” și continuă sfâșietor: “Adevărul aparține doar oaselor. Oaselor, oaselor, frigului oaselor”. În viziunea dumnealui “amintirile sunt monede pe care le aruncăm în fântâna sufletului nostru”. Despre creație spune:“Poți fi superior în lumea în care te naști, zeu ești doar în lumea pe care o creezi singur”. “Iubirea nu este niciodată un strigăt în pustiu”, iar despre Dumnezeu spune că are “ADN-ul compus din spiralele galaxiilor”“Oamenii – zeii captivi în lagărul perpetuării”.

  

Trebuie să recunoaștem că nu a existat o strategie stabilită de la cele mai înalte foruri naționale privind sărbătorirea Centenarului, dar personal mă bucur că la nivel local există inițiative notabile și decente în acest sens fără festivisme inutile. Marele intelectual de dimensiune internațională, Andrei Marga s-a găsit în contextul Conferințelor Unirii la Oradea realizând precizări importante privind “Religia și Biserica în Viața actuală”. Menționarea mai multor filosofi europeni sau înalți prelați, aprecieri și critici lucide, îndemnuri la moderație și-au făcut loc în discursul înaltului invitat. Am rămas impresionat de consistența discursului și observațiilor făcute și de mulțimea și calitatea participanților ( greco-catolici, ortodoxi, profesori, studenți).

 

Conferințele Unirii au continuat la Muzeul Țării Crișurilor unde în prezența episcopului ortodox și greco-catolic al Oradiei, a directorului muzeului, a unor intelectuali, profesori și elevi a fost invocată măreția și euforia evenimentelor anului 1918, complexitatea relațiilor internaționale și au fost invocate de asemenea personalitățile episcopilor Oradiei: Roman Ciorogariu (ortodox) și Demetriu Radu (greco-catolic)Plutarh spunea în Moralia:“Istoricii povestesc întâmplările trecutului pe care pictorii le înfățișează ochilor noștri. Scopul lor este același.Cel mai bun istoric trebuie socotit acela care face din povestirea sa un tablou reprezentând fidel caracterul și temperamentul personajelor”.

 

Tocmai mă aflu la finalul unui program de trei luni pe care l-am putut accesa gratuit datorită faptului că dețin un blog secundar. Acest program intitulat Limitless – Slăbește Deștept în mod normal costă aproape două sute de euro. Personal sunt atent la detalii privind nutriția și activitatea fizică de cel puțin douăzeci de ani, dar am avut ocazia să verific dacă cele impuse și observate de către mine mi se potrivesc cu propunerile acestui program. Am fost deosebit de mulțumit să văd că programul săptămânal de nutriție propus de dumnealor corespunde aproape în totalitate normelor proprii, iar activitatea fizică completează în viziunea lor tonusul fizic și psihic întocmai cum mi-am propus eu. Pe lângă acest program național mi-a făcut cu ochiul un eveniment de nutriție al domnișoarei Amelia Șelariu care a încercat la Oradea să sintetizeze între util și imperios necesar privind armonia și aspectul fizic, sănătate și hrană completă. Se spune “că ești ceea ce mănânci” și cred că o alimentație nesănătoasă va erupe în cele din urmă în grave probleme de sănătate. Sunt îngrozit de mulțimea tinerilor cu diferite boli cardiovasculare sau diabetice, de generația adultă suferindă și fără soluții în fața complicațiilor. În fine, cred că experiențele au fost deosebit de utile și mi-au confirmat unele convingeri mult mai vechi.

Vă doresc o lună Mai 2018 înfloritoare, mărinimoasă, profitabilă !

 

 

“Aspirations”, “Geopolitică și Ziduri”,”Invențiile unui Geniu”, Viteza Luminii+1 !


Într-un Martie 2018 și început de Aprilie 2018 încercăm să ne regăsim cu toții datorită unei primăveri atât de așteptate și întârziată parcă de Crăiasa Zăpezilor și Ghețurilor care a fost atât de generoasă în sezonul de iarnă. Perioada Postului Paștelui este parcursă de către fiecare după putință și dacă n-aș spune că există vreun zel deosebit în acest sens nici măcar la cei mai evlavioși ( nici măcar nu ar fi obligatoriu), această perioadă stârnește emoții deosebite an de an. Paștele Catolic deja a avut loc și comunitatea catolică a parcurs cu responsabilitate măreția jertfei Mântuitorului. Ceilalți credincioși sărbătorind intrarea Domnului în Ierusalim ( Floriile ) se găsesc acum în săptămâna cu cea mai mare intensitate la finalul căreia, după momentele dramatice ale răstignirii și morții, bucuria Învierii va anima sufletele și trupurile tuturor celor care privesc cu optimism victoria Binelui, Rațiunii și Spiritului.

 

În plan internațional noi provocări se conturează și nimeni nu știe cum vor putea fi gestionate cât mai eficient. Conflictul anglo-rusesc, alegerile fără alte alternative din Rusia, o relație ușor agravată U.S.A. – China care dă frisoane, acuze reciproce ale marilor state mondiale privind taxele practicate pentru anumite produse… Chiar și așa totul ar părea suportabil dacă vechile probleme sau drame pe care le parcurge anumite segmente de populație a lumii în care trăim ar fi deja soluționate. Unele ziduri dintre oameni par a fi de neînlăturat mai mult decât în majoritatea situațiilor. În aceste condiții democrația pretinsă devine o glumă sinistră, iar unii oameni se confruntă cu lipsa de orice speranță. Un eveniment care propunea o scurtă incursiune în detaliile distanțelor geografice, spiritual-filosofice și economice care separă civilizații și popoare ale lumii a avut loc prin grija lui Dacian Palladi și s-a intitulat “Geopolitică și Ziduri”. Încă din cele mai vechi timpuri cele mai simple și eficiente granițe au fost cele naturale ( munți, fluvii ), dar atunci când acestea au devenit insuficiente sau erau inexistente, orașe-state, regate, imperii și-au realizat propriile sisteme de apărare și de conservare a granițelor și valorilor ( Zidul Chinezesc, Zidul lui Hadrian, recentele garduri împotriva imigranților, etc.). Din nefericire chiar până în zilele noastre multe domenii cu vocație universală sunt influențate și infestate de un spirit neloial al divizării și regionalizării. Nu doresc în niciun fel, ba dimpotrivă, ca dreptul la propria identitate al fiecăruia, al fiecărei regiuni sau popor să fie afectat, dar când astfel de tendințe câștigă teren trebuie să ne întrebăm de ce este posibil și dacă este benefic. Reversul medaliei este spre exemplu că în România profesori sau politicieni care au fost împotriva integrării României în Uniunea Europeană și chiar mai sunt împotriva spiritului european, să fie acum primii care folosesc bani europeni și sărbătoresc demagogic ziua de 9 Mai ( Ziua Uniunii Europene ). În același timp este o problemă de opțiune al fiecărui popor sau civilizații ca atunci când simte o mare diferență culturală la vecinii săi sau o presiune prea mare la granițele sale să ia deciziile pe care le consideră necesare prin consens. Cea mai recentă dispută în această direcție a fost odată cu inflamarea declarației președintelui D. Trump privind zidul de la sudul U.S.A. Un răspuns care trimite spre universalitate la fel ca aspirațiile S.U.A. a venit din partea Papei Francisc. El propunea punți (poduri) și nu ziduri. Cred că și S.U.A. ,inclusiv prin președintele ei, dorește la fel, dar se găsesc cu toții într-o antinomie păguboasă. În loc să găsească punctele comune care-i apropie, se împiedică de cioturile care-i despart și micile detalii care-i individualizează. Cred că S.U.A. dorește ca central și sud-americanii să-și soluționeze problemele acasă și nu îngroșând rândurile infracționalității, și așa ridicate, din Statele Unite. Discuțiile de la finalul evenimentului s-au desfășurat fiind influențate de aceste momente de pregătire spirituală. Cred că Dumnezeu nu este împotriva colaborării și solidarității dintre oameni, chiar dacă a fost împotriva generației Turnului Babel spre exemplu, identificând la aceasta vanitatea, histrionismul, dorința de a obține un mod de viață dedicat exclusiv plăcerilor și nu unei dedicații nevinovate pentru cunoștințele și tainele universului. Richard Wurmbrand îndemna: “Cercetează noțiunea <<Dumnezeu>>, chiar dacă nu-l cunoști”. Tot el mai spunea: “Există o singură realitate. Ceea ce pare a fi pluralitate sunt deseori aspectele multiple ale aceleiași realități. S-a descoperit că Gaurinsakar și Everest erau nume ale aceluiași vârf al Himalayei văzut din văi diferite”.

 

Preocupat să văd evoluțiile din mica grădină și livadă de acasă unde mă străduiesc să aplic cele mai noi cunoștințe de inițiat, am observat că florile de primăvară se trudesc să răsară și unele să înflorească, fiind întârziate doar de ușoarele evoluții meteorologice neplăcute din ultimele săptămâni. Deocamdată doar stânjeneii au înflorit și par a jubila datorită ineditului înregistrat. În Japonia cireșii sunt deja înfloriți și sunt admirați de foarte mulți vizitatori.

Am participat de asemenea la un alt eveniment jubiliar, aș putea spune, care a avut loc în Casa Memorială Aurel Lazăr, unde au fost lansate două volume în onoarea a două personalități bihorene aflate la o vârstă respectabilă, dar încă în putere creatoare: Lucia Cornea și Sever Dumitrașcu ( apreciat printr-un volum la împlinirea vârstei de 80 de ani). Deși ar fi trebuit să fiu în mediul meu, mărturisesc că nu m-am simțit prea bine în mijlocul acelor participanți, printre care din motive meschine nu m-am putut regăsi și eu ca slujitor salariat al culturii și istoriei naționale. Am participat doar din respect, inclusiv cu unii profesori nu am avut o relație strălucită încă din studenție (cred că n-am nicio vină ), iar unii foști studenți pretind acum erudiția, publicând chiar în renumită revistă a Muzeului Țării Crișurilor – Crisia, dar nu își conștientizează lacunele sau limitele. Ca profesori, istorici și muzeografi ar trebui să-i preocupe adevărul, adevăratele valori și detaliile, nu doar rezultatul net care le convine de minune sau berile băute în timpul programului. Am făcut urările cuvenite, am oferit un exemplar din volumul propriu de eseuri, am cumpărat un exemplar Crisia impecabil apărut, am discutat puțin și apoi am plecat neînduplecat de starea generală.

    

Prima etapă a Centenarului a avut loc deja după 27 Martie. Aurel Lazăr, cel care a avut un rol deosebit în realizarea Unirii, sunt sigur că și-ar fi dorit o altă Românie în secolul XXI. Din păcate nu putem spune prea multe în aceste momente care ar fi trebuit să fie înălțătoare pentru români. Putem conchide cu un fragment-elegie din Arhiloh (sec. VII î.e.n.): “Rana deschisă suspin/ Scoate din sufletul nostru. Dar mâine nenorocirea/ Îi va lua la rând și pe alții. Răbdați așadar…”

Una dintre vizitele pe cale le-am realizat cu un entuziasm deosebit a fost pentru a admira exponatele unei expoziții mult așteptată în urbea de pe Crișul Repede la Muzeul Țării Crișurilor. “Invențiile unui geniu. Mașinile lui Leonardo Da Vinci” se găsește la Oradea și atrage numeroși vizitatori.Imaginația și ingeniozitatea lui Leonardo Da Vinci a dat roade în Evul Mediu prin concretizarea unor proiecte și aplicații ale acestora și care ne surprind și azi prin complexitatea lor. Marele inventator a reușit să proiecteze și să realizeze automobile, biciclete, tancuri, sisteme de ridicare-coborâre, de prindere sau extragere care îmbunătățite în epoca modernă au impulsionat societatea europeană. Leonardo Da Vinci este așadar un mare deschizător de drumuri, o personalitate care în timpuri de obscuritate științifică a reușit să redirecționeze societatea umană însăși, aflată la răscruce sau în impas, către perspective atractive. Vizita proprie a avut loc într-o vineri când o mulțime de copii aflați în săptămâna “Școala Altfel” erau și ei în vizită la muzeu.

  

Într-o oarecare măsură am putea realiza un paralelism între epoca lui Leonardo Da Vinci și epoca ultimilor 50 de ani spre exemplu ( 1970-2020). În prelungirea acestui paralelism aș menționa că am citit recent că la Institutul CERN Geneva s-a realizat într-un experiment depășirea vitezei luminii ceea ce mi s-a părut epocal și fabulos. Ulterior am rămas dezamăgit când am văzut că site-ul respectiv de știri științifice a etichetat articolul cu: “April Fools”. Din nefericire chiar în această perioadă a trebuit să ne luăm rămas bun de la Stephen Hawking, marele cercetător englez, care pe lângă prodigioasa activitate științifică a publicat o lucrare autobiografică în care descrie printre altele emoția avută în copilărie când tatăl i-a cumpărat primul trenuleț cu cheie ( o raritate atunci) sau că s-a născut pe 5 ianuarie la 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei.

O fotografie a unei expoziții de la biblioteca județeană, intitulată Aspirations, îndemna la reflecții și chiar la zâmbete. Un pion de șah, joc atât de iubit de către mine, era reflectat în oglindă într-o piesă de rege. Aspirații mai puțin realiste, încredere neîntemeiată, oameni care doresc mai mult decât merită, peste puterile lor?; bufoniadă sau comedie? Realizarea fotografiei în alb-negru ar fi trebuit să adâncească reflecțiile.

Vă doresc Sărbători  Pascale 2018 Luminate, o lună Aprilie 2018 însorită, fără păcăleli, mărinimoasă !

 

“Elite și Modernizare”, “Despre Tăcere”, Mărțișor și “Dinastia” !


Colții tardivi ai iernii, sper eu ultimii notabili de dragul naturii, s-au arătat într-un final de Februarie 2018, iar Martie 2018 este pregătit și așteptat cu atâta intensitate de către toți tinerii. Valentine’s Day și Dragobetele au fost sărbătorite cum se cuvine și au stârnit emoții chiar și celor mai puțin atenți la acest gen de momente.

 

De cele mai multe ori o analiză mai atentă și în tăcere a faptelor, a tuturor datelor unor probleme sau convingeri este în măsură să ne ofere noi perspective sau consolidarea și justificarea propriilor viziuni privind societatea, marile fenomene internaționale sau aspirațiile religioase. Renumitul orădean Dacian Palladi a susținut în evenimentul său intitulat “Despre Tăcere” deosebit de complexele fațete ale acestei virtuți ( în majoritatea situațiilor ), într-o analiză atât de vastă încât ar merita să fie luată în seamă de toți marii gânditori contemporani. A subliniat rădăcinile mitologice antice ( Egipt, lumea greacă, elenistică ) care l-au consacrat pe cel mai elocvent ( se pare), pe Harpocrate. Iudaismul sprijină prin învățăturile sale imaginea unui om reținut, dar bine motivat, echilibrat și cu credință în Dumnezeu, iar un proverb iudaic spune:“tăcerea înseamnă înțelepciune, dar să taci întotdeauna nu este înțelept”. Cel care a conferențiat pe această temă s-a referit la tăcere ca fel de a fi, ca formă de prudență și reținere, ca însemn de confidențialitate, ca modalitate de regăsire a echilibrului interior. Hamlet spunea:“Restul e tăcere”. Putem să abordăm de asemenea sensibilul subiect al tăcerii impuse. Sunt convins că florile, atât de iubite și … tăcute, vorbesc prin insăși gingășia lor. Cu atât mai mult unii oameni. Mulți oameni tocmai datorită vacarmului societal au înnebunit. Pitagora îndemna:“Fii tăcut sau spune ceva mai bun decât tăcerea”.Creștinismul propune, în special în perioadele de post, retragerea în rugăciune și reținerea ca formă a obținerii liniștii sufletești, a dezvoltării spirituale. Există momete când dragostea față de celălalt nu se manifestă doar prin vorbe alese, ci în … tăcere prin strângeri în brațe și hohote de plâns și afecțiune. Este la fel de adevărat că toți cei prefăcuți vor avea înțelepciunea de a tăcea și de a urzi planuri în tăcere. Am observat de asemenea, cu mult timp înainte, fapt semnalat în intervenția proprie de la finalul evenimentului, că atât varianta iudeo-creștină privind momentul Creației ( Facerea Lumii ), dar și în cea egipteană sau orientală ( japoneză ) prezintă concretizarea Creației sau definitivarea ei prin Cuvântul (Verbul) Creator. <<Dumnezeu a zis:”Să fie Lumină”. Și a fost Lumină.>> ( Geneza 1,3). Cunoscându-l de câțiva ani buni pe domnul Dacian Palladi ( City Manager, om de afaceri, intelectual), i-am oferit câte un exemplar din volumele proprii recent apărute pe care le-a primit cu bucurie.

 

Unul dintre motivele de destindere și optimism, în afara clipelor de tea time savurate acasă sau a companiei oferite de o pisicuță siamezo-siberiană cam răsfățată și neastâmpărată, a fost puișorii de găină ai mamei. Unul dintre ei m-a impresionat atât de mult prin culoare, atitudine și hair-style/ul oferit de către Divinitate ( are un “pup” din puf pe creștet impresionant ) încât i-am realizat un selfie. Așa roșior cum este are toate șansele să rămână liderul proaspătului contingent de pui.

O lansare de carte m-a condus la Salonul Ratio&Revelatio din Oradea unde am putut admira în compania unui capucino spațiul nou al renumitei librării și edituri orădene. Renumiții autori care au lansat acum la Oradea nu s-au lăsat mult așteptați. Atât Stelian Tănase, cât și Elena Vijulie au descris într-o atmosferă destinsă propriile opere, care au fost recenzate de asemenea de către renumiții intelectuali orădeni Traian Ștef și Mihai Maci, și au mărutirisit privind proiectele viitoare. Am avut ocazia să discut un pic cu fiecare dintre ei și la final am cerut un autograf autorului pe romanul cumpărat. “Nocturnă cu Vampir” al lui Stelian Tănase prezintă o variantă modernă a mitului Dracula care se desprinde dintr-un hățiș al faptelor petrecute într-un București contemporan, promiscuu, post-industrial, apocaliptic chiar. Autorul a mărturisit că lucrează la al doilea opus unde Dracula post-modern se prezintă în plenitudinea personalității și personajului fără a fi doar presupus sau intuit ca prezență. A doua carte intitulată “Dinastia” s-a concretizat prin colaborarea dintre cei doi autori mai sus menționați, fiind un model pentru obiectivitatea și respectul pe care îl oferă Familiei Regale a României prin cei patru regi ai ei. Lucrarea este importantă atât prin detalii, cât și prin faptul că este accesibilă tuturor cititorilor români oferind o imagine mulțumitoare asupra rolului monarhiei în societatea românească în secolele XIX-XX.

 

A doua parte a vizitei lui Stelian Tănase s-a regăsit la o altă locație ( sala mare a Primăriei Oradea ) imediat după lansare. Cele câteva zeci de intelectuali aflați la lansare, au lăsat locul câtorva sute de oameni de data aceasta preocupați de soarta României în anul Centenar. “Elite și Modernizare” a reflectat o altă latură a personalității lui Stelian Tănase. Trebuie să avem în vedere ceea ce trebuia realizat și nu s-a realizat, mai presus de ceea ce se putea realiza și nu s-a realizat. Stelian Tănase a sintetizat lăudabil situația în care se găsește România, realizările înaintașilor, oportunitățile ratate, ignoranța, interesele meschine de grup, propunând ca necesar un dialog la nivel național, subliniind în același timp discrepanțele privind dezvoltarea economică între regiunile țării. Fără putere de tăgadă, fără a putea fi concepută altfel, o societate nu poate exista fără elite și fără a ține cont sau opta pentru modernizare. Din păcate generația adultă, deosebit de experimentată, responsabilă, bine educată și cultivată, gen Neagu Djuvara ( Dumnezeu să-l odihnească), ne părăsește, iar ceea ce rămâne născut din ignoranță și inconstanță este rezultatul unui surogat obscur și care nu vede mai departe de interesul propriu, ușor de manevrat și manipulat. Discutăm despre aceste subiecte majore ale națiunii românești care privesc inclusiv succesul european al României, în momente atât de încrâncenate, de îndârjită confruntare politică în țară, acum când se numără din nou “steagurile”, aluzie la piesa “mult/actualului” Caragiale. Vârtejul confruntării a poposit până în fruntea DNA, unii spun nu fără temei, iar protestele în stradă continuă profund întemeiate. Lucru stabilit: facem economie dacă adoptăm un psd/ist ( conform îndemnului lui M. Șora ).

O mică plimbare în Oradea pe lângă malul pârâului Peța ( acum regularizat), unul dintre puținele cu ape termale din Europa, m-a fermecat, iar o pereche de rață sălbatică naviga civilizată și țanțoșă pe apele pârâului.

Vă doresc ca Mărțișorul să vă aducă bucurie tuturor și să fie dăruit tuturor doamnelor și domnișoarelor, iar luna Martie 2018 să vă fie prilej de bucurie, speranță, prosperitate și primenire !

 

“Deus Caritas Est”, “Absenţii”,Cutiuţa Muzicală, “Campionatul de Bine” !


Un miez de iarnă petrecut sub auspiciile unor temperaturi nesperate şi aproape nefireşti. Dacă aş fi convins că anotimpurile nu se vor răzbuna, aş crede că trăiesc în Airyana Vaeja, ţinut legendar cu veri lungi şi ierni scurte. Pomii fructiferi şi plantele pot fi uşor amăgite, iar România freamătă , de data aceasta, din motive care privesc viaţa politică, economia sau justiţia.

Lipsa culturii sau a strategiilor de promovare ale acesteia pot conduce la o naţiune condamnată la uitare, compromisă chiar şi fără identitate. Luptând pentru apărarea unor valori culturale sau pentru afirmare numeroşi intelectuali au fost dezamăgiţi, devenind neînţeleşi şi inadaptabili. Neexistând un consens privind liniile directoare ale progresului culturii naţionale este foarte greu să discutăm de succese internaţionale. Ziua Culturii Naţionale este sărbătorită în marea majoritatea a situaţiilor dintr-un gest reflex colectiv, fără prea mare încredere sau speranţe. Biblioteca judeţeană din Oradea a propus cu ocazia acestui moment invocarea unei personalităţi a culturii naţionale, recent plecată dintre noi, dar care dincolo de faptul că a fost un protector al acesteia, a avut de suferit datorită scrierilor şi convingerilor sale încă din perioada comunistă. Dacă atunci intelectualul era cenzurat şi chiar persecutat, în zilele noastre ignoranţa generală este principalul inconvenient al libertăţilor noastre şi al insuccesului cultural românesc. Augustin Buzura a fost recenzat şi apreciat pentru activitatea sa la superlativ de către câţiva intelectuali ai zilelor noastre de mare anvergură: Ion Simuţ, profesor universitar doctor, critic literar, Angela Martintraducătoare, eseistă, redactor-şef al Revistei Cultura. Augustin Buzura a contribuit enorm la înfiinţarea Institutului Cultural Român şi a Revistei Cultura. Angela Martin l-a cunoscut atât de bine prin intermediul Revistei Cultura, înalta invitată mărturisind despre calităţile umane excepţionale ale acestei personalităţi a culturii române. Ion Simuţ a prezentat operele lui Augustin Buzura, subliniind caracteristicile şi ineditul acestora. Absenţii, Feţele Tăcerii, Orgolii, Vocile nopţii, Refugii, Drumul Cenuşii, Recviem, Raportul asupra Singurătăţii sunt fiecare mărturii ale neputinţei şi dezvoltării noastre subculturale, a imposibilităţii colective de a construi un social armonios şi relaţii cordiale. Ele ilustrează depresia şi psihopatia dezvoltată de către câţiva membri ai societăţii noastre, posibili datorită ignoranţei şi aroganţei generale, conducând la autocraţii locale, la tiranii contemporane. Aş remarca doar că participanţii au fost puţini, dar aleşi ( printre ei Paul Magheru, prof. univ. dr., Virgil Bercea, Episcop Greco-Catolic al Oradiei).

 

În aceiaşi zi, după amiază, la Baroul Bihor, poeţi, scriitori sau iubitori ai genurilor s-au reunit la o noua sesiune a cenaclului literar Barbu Ştefănescu Delavrancea şi pentru sărbătorirea culturii naţionale. Paşcu Balaci, avocat, poet, scriitor, Cornel Durgheu, sculptor, Valentin Chifor, prof. univ. dr. au elogiat opera eminesciană, dimensiunea ei naţional-cosmologică. Cert este că marele poet a reuşit să remodeleze limba română şi să o înscrie în modernitate. El este un Dante al românilor.Decesul său prematur a oferit ocazia numeroaselor speculaţii, iar adevărul este greu de stabilit. Ceea ce este aproape incredibil este că unul dintre cei mare renumiţi psihiatri bihoreni a decedat în urma unui infarct suferit la un simpozion de specialitate unde încerca să apere cauza marelui poet, el susţinând că poetul a fost tratat greşit, suferind doar de o tulburare recurentă, aflat în polemică cu un coleg care susţinea că acesta devenise schizofrenic, cu accese de isterie, nebunie. Dincolo de orice s-ar spune rămâne un destin frânt prematur şi un poet romantic care s-a impus la nivel internaţional. La acest eveniment s-a cântat, recitat într-un program cu adevărat demn de o zi dedicată culturii naţionale.

 

Ne revenim din păcate deosebit de greu, iar încercările autorilor români, indiferent de gen, sunt rareori încununate de succes. Se întâmplă precum lui Ulise şi corăbierilor săi la întâlnirea cu vrăjitoarea Circe: “Amestecă şi farmece cumplite,/Ca ei să uite ţara lor cu totul./Şi după ce le-o dete şi-o-nghiţiră, / Ea repede-i bătu apoi cu varga/ Şi-i duse şi-ntr-o cocină-i închise,/ Şi porci erau la faţă şi cu glasul/ Cu părul şi cu trupul, dar la minte/ Erau întregi întocmai ca înainte”. ( Odiseea, Cântul X ).

Grija faţă de celălalt este manifestată într-un mod prestabilit, de regulă, în perioada sărbătorilor. Doar atunci suntem mai sensibili sau mai responsabili. Din această cauză am fost surprins când pe blogalinitiative.ro, unde am înscris un blog secundar, am aflat despre Campionatul de Bine, un proiect unde sunt înscrise peste 40 de proiecte care se doresc contributoare, prin donaţiile obţinute, la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru cei mai puţin norocoşi, mai vulnerabili, fie ei tineri, bătrâni sau persoane cu dizabilităţi. Ei bine, dacă vă vine să credeţi, există şi aşa ceva. Prin blogalinitiative.ro am obţinut gratuit o cutiuţă muzicală care la această vârstă nu credeam că mă va emoţiona într-atât. Realizată hand-made, aceasta are un sunet care-ţi reaminteşte despre copilărie.

Dar mai mult decât atât, fapt care conform standardelor din zilele noastre ar putea fi perceput scandalos, există persoane care renunţă la timpul lor zilnic, deşi banii nu-i dau afară din casă, pentru a face voluntariat servind interesele celor din societate care au probleme financiar-materiale deosebit de grave. Asociaţia Caritas Eparhial Oradea a premiat cei mai activi voluntari în cadrul Zilei Voluntariatului Caritas aflată la cea de-a XII-a ediţie. Participând la acest moment aproape jubiliar al asociaţiei am întâlnit chiar foşti elevi implicaţi în activităţi de acest gen care au fost bucuroşi să mă salute. Evenimentul a avut loc în sala festivă a Liceului Greco-Catolic Iuliu Maniu Oradea, beneficiind de prezenţa şi alocuţiunile excepţionale ale Episcopului Greco-Catolic, Virgil Bercea şi ale deputatului liberal Florica Cherecheş. Activităţile acestei asociaţii au luminat cu siguranţă clipele zilnice ale multor nefericiţi ai soartei. “Deus Caritas Est” atât de înduioşătoare s-a concretizat prin frângerea pâinii şi atenţia sau compasiunea faţă de celălalt.

 

Un motiv suplimentar de satisfacţie a venit când volumele de poeme şi eseuri au apărut în format printat şi electronic. Sentimentul că am ieşit din anonimat şi că am ce oferi pentru potenţialul cititor mă animă şi fortifică deopotrivă. Am oferit deja câteva exemplare unor cunoscuţi şi iubitori ai genurilor care s-au declarat mulţumiţi, felicitându-mă. Sper că sunt pe calea cea bună şi că în cele din urmă zorile nu se vor mai lăsa aşteptate.

Vă doresc o lună februarie 2018 lipsită de griji, plină de bune intenţii şi de inspiraţie !

 

 

“Cristal de Boemia”, “Semper Opera”,”Biserica Tyn”, “Orologiul Apostolilor”,Lacrimi şi Regrete,Majestate, “Bancnota de Un Milion de Lire”-Gratuit !


Ultima lună a anului este trăită de fiecare dată cu intensitate şi emoţie. Anotimpul de iarnă s-a lăsat aşteptat însă pe la câmpie, deoarece a căzut zăpadă doar într-o singură zi şi pentru câteva ore. În rest, nu ne-a rămas decât să admirăm recordurile celor care s-au străduit să redea atmosfera de sărbătoare şi de aşteptare a lui Moş Crăciun sau a clipelor dintre ani – Revelionul. Cu siguranţă, printre toate celelalte, din subsidiar, această perioadă este şi una de evaluare şi de conturare a unor proiecte de viitor. Cea mai importantă funcţie a lunii cadourilor este însă cea de revigorare spirituală, regăsire de sine şi comuniune cu familia şi cu cei dragi.

 

Din nefericire nu toate clipele de sărbătoare sunt încununate de beatitudine. În data de 5 Decembrie 2017 fiind la Oradea şi apoi dorind să revin spre casă am consultat smartphone-ul propriu pentru a parcurge câteva ştiri. Îndurerarea s-a aşternut imediat lăsându-mă înmărmurit când pe la miezul zilei începuseră să curgă ştirile privind decesul Majestăţii Sale, Regele Mihai I al României. Marea personalitate, ultimul conducător în viaţă al unui stat din cel de-al doilea război mondial, resemnat şi regăsindu-se în pasiuni, stabilit în Elveţia, a reprezentat un reper al conştiinţei româneşti şi a dorinţei de afirmare româneşti în plan mondial. Ceremoniile de înhumare au fost deosebit de grandioase şi bineînţeles meritate, fiind onorat cu prezenţa unor capete încoronate şi membri ai unor case regale de prim rang din Europa. A fost poate pentru prima dată când în mijlocul problemelor din ţară şi a lipsei generale de respect, poporul român şi oficialităţile s-au ridicat la nivelul onoarei şi conştiinţei necesare unor clipe înălţătoare.Recunoaşterea lui Mihai I al României a fost unanimă. “Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie” spunea Mihai I la vârsta de 90 de ani în Parlamentul României. Dumnezeu să-l odihnească în pace !

Dorind să mai vizitez câte ceva, deşi nemulţumit de progresul profesional şi de inflexibilitatea ofertei de muncă din România, mi-am rezervat încă din noiembrie o excursie de trei zile la Târgurile de Crăciun din Praga şi Dresda . Pornind din 8 decembrie trebuia să străbatem cu autocarul Ungaria şi Slovacia până în capitala Cehiei, Praga. Deosebit de entuziasmat, m-am pregătit exemplar şi ajunşi în capitala cehă la lăsarea week-end-ului am reuşit să vizităm câteva obiective turistice de importanţă majoră încă înainte de lăsarea serii. Recomand oricui acest oraş romantic. Este fabulos. Cunoşteam foarte multe dinainte, dar străbaterea lui la pas de unul singur sau cu ghidul dă o dimensiune superioară întregii aventuri. Trecutul acestui oraş atât de cosmopolit în Evul Mediu şi de ce nu chiar şi în zilele noastre este în măsură să impresioneze. Am fost cazaţi la un hotel chiar din centrul oraşului de unde în doar câteva minute puteau fi vizitate Biserica Tyn, Orologiul Apostolilor, Sinagogile. Pe timp de noapte Biserica Tyn este parcă desprinsă dintr-un desen animat de Walt Disney, iar Orologiul emoţionează prin apariţia apostolilor din oră în oră. Cetatea pragheză este de asemenea impresionantă. Praga a fost capitală imperială în anumite momente, iar Rudolf al II-lea atras de alchimie a susţinut unele cercetări mai mult sau mai puţin ortodoxe în acest sens. Cristalul de Boemia, unic în lume prin calităţile lui, este un garant al cunoştinţelor artistice activate până la nivelul excelenţei. Personalităţi de prim rang s-au născut sau şi-au legat destinul de acest somptuos oraş ( Comenius, Kepler, Mozart, F. Kafka, J. Hasek etc.). Străduţele vechiului centru praghez au fost atât de pline de turişti încât nu puteai face un pas înainte sau înapoi, la stânga sau la dreapta fără a atinge pe cineva. A fost … revoluţia şi reveria turiştilor ! 

        

Toate aceste considerente şi multe alte detalii l-au făcut pe Bohumil Hrabal să afirme în O singurătate prea zgomotoasă:“Praga este atât de plină de spiritul grec, nu numai pe faţadele locuinţelor, ci şi în mintea oamenilor, şi asta numai fiindcă gimnaziile şi universităţile umaniste au uns cu Grecie şi cu Romă milioane de capete ceheşti”.

A doua zi am plecat spre Dresda, capitala landului Saxonia. Meticulozitatea şi disciplina germană sunt observabile încă din Cehia, iar ajunşi la Dresda a trebuit să constatăm că am prins o zi destul de rece. Oraşul Dresda a fost deosebit de încercat de-a lungul istoriei sale, dar mai ales în timpul celui de-al doilea război mondial când majoritatea construcţiilor sale au fost bombardate. Semper Opera şi Catedrala Catolică refăcute după planurile iniţiale sunt fără îndoială maiestuoase. Câteva ore libere au prilejuit achiziţionarea câtorva suveniruri şi a servirii unui Cafe-Latte şi a unei Mozzarella. Prinţii electori de Saxonia au avut o influenţă la nivel european în anumite momente ( Augustus I,II,III ) între secolele XVII-XIX. Goethe a studiat la Dresda dreptul, Richard Wagner,creatorul compoziţiilor Walkiriile şi Inelul Nibelungilor, a fost un fiu al locului.

      

Reveniţi la Praga am vizitat în ultima zi cetatea pragheză cu numeroasele sale atracţii ( biserici şi catedrale vechi, clădiri imperiale, strada aurarilor). Catedrala Vitus se prezenta înăţătoare şi delicată prin elementele sale arhitectonice, Statuia Sf. Gheorghe sugera victoria asupra balaurului, iar la ieşire probabil o studentă cânta duios la harpă. Ultimele două ore de timp liber le-am petrecut intrând într-o librărie deosebit de cochetă din centrul Pragăi. Cărţi, suveniruri, accesorii ademeneau orice vizitator. Am fost la un pas de a achiziţiona Metamorfoza lui F. Kafka în limba engleză, dar am rezistat în cele din urmă comandând doar ceva pentru hidratare la cafe-barul librărirei. Regret enorm că n-am achiziţionat lucrarea deoarece la întoarcerea în ţară mai aveam suficiente coroane ceheşti necheltuite. Sper să am în România alături de aceste coroane o viaţăboemă !

   

Revenit în ţară, într-una dintre zile am vizitat târgul de Crăciun din Oradea. Întregul context se asemăna cu peisajele de sărbătoare ale unor capitale europene. Am auzit că Cărtureşti deschisese o librărie în Lotus Center Oradea şi am dorit să văd minunea. Am cumpărat binecunoscuta carte a lui Dario Fo ( E-un rege nebun în Danemarca) şi cea a renumitului om de ştiinţă S.W. Hawking ( O scurtă istorie a vieţii mele). Recent au reînceput dezbaterile privind inteligenţa artificială punându-ne serios pe gânduri pe toţi.Am primit în urma achiziţiei o carte gratuit, iar din cele de la promo am ales: Bancnota de un milion de lire a lui Mark Twain.

  

În România numeroase probleme se amplifică şi soluţionarea lor se leagă de anul 2018 care se doreşte a fi unul de renaştere culturală şi naţională. În ce măsură vom reuşi să ne desprindem de tot ceea ce este nociv şi vom construi un social armonios şi prosper rămâne să vedem cu toţii. Un gri lucios este observabil şi în planul relaţiilor internaţionale datorită unor ameninţări, inconsecvenţe şi instabilităţi perpetuate pe durata mai multor ani.

Vă doresc un An Nou 2018 prosper, multă sănătate şi inspiraţie, bucurie şi realizări familiilor dumneavoastră !