Un sfârșit de Iunie 2018 și început de Iulie 2018 aflate într-o completare reciprocă pentru a stabili trecerea magnifică de la sezonul de primăvară spre sezonul estival 2018. Natura ne răsfață prin zile însorite și generoase din toate punctele de vedere, iar zilele ploioase, cel puțin în nord-vest, nu au dăunat, ci dimpotrivă au fost benefice agriculturii și vegetației. Din păcate în centrul și sudul țării inundațiile au provocat mari distrugeri, inclusiv comunităților. Optimismul propriu, deși moderat, nu este afectat. Mă străduiesc să consolidez și să finalizez dacă este posibil într-un mod independent ( adică pe timpul meu) proiecte mai vechi sau mai noi. Cred că, alături de altele pe care le-aș merita, statutul de freelancer ( liber profesionist) mi se potrivește de minune.
Iubitor de animale și de natură fiind, am așteptat cu mare interes deschiderea Vivariului de la Oradea, un proiect lăudabil care s-a concretizat prin contribuția mai multor instituții locale. Așadar, o vizită la Muzeu pentru a admira micuțele animale protejate a fost de la sine înțeleasă. Pești, reptile, păianjeni, broscuțe țestoase, vipere aflate pe cale de dispariție sau dimpotrivă, din Europa,Asia, America de Nord sau de Sud, Australia compun acvariul și terariul modern, occidental și recent deschis publicului la Oradea. M-a impresionat Roșioara Termală care în urmă doar cu câțiva ani era vizibilă în apele termale bihorene, iar acum a dispărut, putând fi admirată doar în medii artificiale. Un adevărat eșec pentru mediul și autoritățile din Bihor. Plimbările lor zglobii prin acvariu, frumusețea proverbială și regală a acestor roșioare impresionează și înduioșează deopotrivă. Îmi amintesc că în luna mai în localitatea natală am vizitat pădurea care era înverzită și răcoroasă, dar într-o stare de abandonare. La finalul ieșirii în natură am observat ieșind din pădure doi pasionați de birdwatching ( observarea și fotografierea păsărilor). Erau îmbrăcați corespunzător și pasionați peste măsură, fapt dedus din discuțiile amicale pe care le-am purtat cu ei. Am constatat că ei cunoșteau foarte bine speciile de păsări, cele protejate, obiceiurile acestora. Cred că și ei, ca mine de altfel, au visat în copilărie la zboruri pe aripi de păsări precum în aventurile lui Nils Holgersson. Nu demult, la Bookfest 2018, înalta invitată S.U.A. elogia pe Mark Twain, adică pe cel pe care mulți dintre noi îl citeam pe nerăsuflate în copilărie pentru aventurile lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn.
Ar trebui însă să părăsim această stare de visare și de melancolie și să privim spre lucruri mai urgente și mult mai grave. Sala mare a Primăriei Oradea a primit cu căldură pe distinsa doamnă Alina Mungiu-Pippidi care a lansat bine documentata și consistenta lucrare “În căutarea bunei guvernări”, conferențiind despre corupție și consecințele ei, despre “balcaniada” de la care nimeni nu se dă în lături pe plaiurile mioritice, despre statistici și analize concretizate în urma unor experimente și caramboluri sociale interminabile în țară, în țările europene sau pe alte continente. Renumita autoare a prezentat detaliat toate situațiile relevante, destăinuind experiența și succesele Danemarcei privind transparența și progresele statelor europene și nu în ultimul rând dinamismul inflorescenței cazuisticii privind fenomenul corupției și “zodia” dezvoltării economice românești. Un paragraf al lucrării sintetizează magnific: “Modernitatea occidentală presupune că de o parte avem statul, iar de altă parte individul. Totuși, chiar și astăzi există societăți care se bazează pe aranjamente mai degrabă colectiviste decât individualiste, în care oamenii interacționează cu statul ca grupuri, nu ca indivizi. Multe societăți sunt organizate pe grupuri de patronaj care au o influență mai mare sau mai mică și interese care concură sau diverg. În societățile multietnice, etnia constituie principalul agregator al unui grup de patronaj, în rest clanul, religia, localitatea de baștină, partidul politic, clubul, familia, rețelele de absolvenți ai anumitor școli etc. asigură relațiile personale ce stau la baza schimburilor și tranzacțiilor dintre grupuri și stat, încălcând permanent granița dintre public și privat. Relațiile de orice tip sunt folosite pentru a personaliza tranzacțiile cu statul, așa încât ar trebui să folosim definiții ale conflictului de interese extrem de cuprinzătoare pentru a le considera pe toate ilegale. Prin urmare, alegem calea cea mai simplă,incriminând doar anumite schimburi, mai ales cadourile materiale (șpăgile).”
Necunoscând natura și scopurile unei năluci de acest gen și nici metamorfozele pe care aceasta și le poate însuși sau răul pe care i-l poate produce, cetățeanul simplu nu poate decât invoca ajutorul ceresc și poate să întrebe numai, precum Hamlet pe Duhul (pentru a mă raporta la spațiul danez) care i s-a arătat:“Îngeri și soli cerești, păziți-ne !/ De ești duh sfânt sau blestemat strigoi,/ De-aduci duhori din iad sau mireasmă/din cer, de vii cu gând milos sau vitreg-/ Te-arăți cu-n chip atât de îmbietor,/Încât îți voi vorbi. Îți spun Hamlet,/ Părinte, rege-al țării/ O, răspunde-mi !/ Să nu mă lași să ard în neștiință”.
Rezultatele acestui flagel sunt lesne de dedus: eșecul educației, infracționalitate și criminalitate crescute, nesiguranța și neîncrederea cetățeanului, comunități compromise. Sumele care se scurg din interiorul economiei legale către zona obscură ( lichidități, bunuri) este anual cel puțin la paritate cu resursele ilegale, nefiscalizate ale economiei subterane. Fapt incredibil, sumele anuale nete ale tuturor formelor de corupție sunt apreciate a depăși P.I.B.-ul Germaniei, iar către ce se îndreaptă aceste imense resurse financiare nu știe, nici nu se întreabă nimeni. În cele din urmă, cineva a constatat că fenomenul corupției afectează pe fiecare cetățean și a postulat: “Corupția Ucide”, transformând afirmația într-un slogan mare-mare cât marile deziderate naționale în an centenar.
Și dacă tot am pomenit despre Anul Centenar…, am participat la o sesiune științifică dedicată acestuia care a avut loc la biblioteca județeană și care avea ca înalt invitat pe academicianul Ioan-Aurel Pop. Sesiunea științifică a continuat susținându-se cauza națională de către profesorii universitari și scriitorii bihoreni cu marele regret al neparticipării renumitului istoric și academician pe care aș fi dorit să-l revăd în prezidiu. Programul atât de încărcat nu i-a mai permis sosirea la Oradea. Au fost invocate personalitățile române implicate în epocă pentru realizarea Marii Uniri, contextul central, sud-est european și internațional al epocii. În momente de restriște pentru cetate și cetățeni, Demostene spunea în Filipica I,3: “să vă deschideți ochii, atenieni, și să luați aminte, că nu există niciun fel de primejdie, dacă înțelegeți să luați din vreme măsurile necesare de apărare. Dacă însă subestimați pericolul, nimic nu se va întâmpla după cum vă este vrerea”.La aceiași locație, dar un etaj mai sus, în sala Cuibul Democrației s-a desfășurat o nouă ediție a Cenaclului internațional “Prietenii Poeziei” care, deși într-un cadru restrâns, a reunit câteva personalități bihorene. Reuniunea a prilejuit și aniversarea poetului Emil Neșiu care a fost elogiat pentru activitatea dumnealui și care a primit urările călduroase atât pe durata cenaclului, cât și la recepția finală unde chiar și eu l-am felicitat, i-am urat sănătate și am ciocnit un mic păhărel de vin.
În plan național înfruntarea politică pare a fi la cotele cele mai ridicate, fiecare partidă încercând să furnizeze o lovitură finală adversarului. Simbolul #Rezist este reprezentat în stradă de către mari personalități, dar temerile cele mai mari sunt pentru posibilele turbulențe pe care România le poate suferi în situația prelungirii actualei incertitudini și crize politice. În plan internațional detensionarea situației din peninsula coreană pare a fi cea mai mare reușită din ultima perioadă.
Vă doresc o lună Iulie 2018 magnifică, plină de inspirație și de relaxare !
BALAJ Radu-Alin 