Archives

”Alma mater”, ”Caruselul informațiilor – încotro?”, muze creatoare, ”flori în delir” … !


Un final de Aprilie 2022 destul de plăcut și de candid, doar cu dimineți ceva mai răcoroase, și un început de Mai 2022 aflat după cum ne-am obișnuit sub auspiciile sărbătoririi muncii, ne-am dori sub toate aspectele și formele ei, și a primăverii intrate în toate drepturile. Pomii fructiferi au înflorit cu toții trimițându-ne pe toți către visare și beatitudine. Căpșunile și zmeura se arată și ele sensibile și promițătoare. Pe la oraș m-au impresionat cireșii japonezi din zona centrală care au înflorit spectaculos și atât de impresionant. Prin grădină am găsit câte ceva de făcut în fiecare zi chiar dacă nu pot să spun că am muncit propriu-zis. Până acum ploile au căzut la timp și liniștit, fiind atât de benefice tuturor plantelor și cerealelor. Am putea spune că natura și Dumnezeu au fost darnice cu noi din acest punct de vedere. Vegetalul și fauna vibrează transmițând mesajul unei noi regenerări și revitalizări la scară planetară.

Sărbătorile Pascale au trecut și ele reamintindu-ne simbolurile și tainele învățăturii creștine, salvând de la durere credincioșii care au primit în cele din urmă vestea cea bună și au putut spune tradiționalul:”Hristos a Înviat”. Credința contemporanilor este tot mai scăzută, aș observa eu, mulți având doar o credință nedefinită, devenind agnostici, deși e posibil să nu cunoască acest termen. Învățăturile religioase, zic eu, că e folositor să fie cunoscute de către oricine, dar în același timp nu trebuie neglijate cunoștințele tehnologice și cele despre univers, deoarece și inteligența ( tehnică sau abstractă) de acest tip tot de la divinitate e lăsată. Iar cei care nu cred în nimic în locul existențialismului ar trebui să exerseze respectul față de semeni, bunele maniere și intenții. Nu este de preferat o societate/civilizație teocratică, dar nici una atee și insensibilă. Din aceste considerente apreciez această perioadă neo-elenistică, zic eu, fără precedent în istorie pentru libertatea de exprimare religioasă și de opinie în lumea occidentală.

Activitatea multor personalități europene și nord-atlantice s-a intensificat în aceste momente atât de dramatice la nivel mondial. Impresia proprie este însă că totuși nu se face suficient. ”Inter arma silent musae” spunea Cicero, dar sperăm cu toții ca muzele, științele și artele să înflorească în continuare și o soluție să se găsească la acest conflict din vecinătatea noastră. Reverberațiile acestuia se regăsesc în litigii istorice peste tot pe mapamond și este în interesul tuturor persoanelor rezonabile să sădească pacea și bunele relații internaționale bazate pe respect și reciprocitate. În același timp, conducerea Rusiei pare a spune: ”dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”…

Dinamismul, varietatea și complexitatea lumii noastre, chiar dacă incumbă specificul fiecărei regiuni în parte, nu trebuie să se lase descumpănite de problemele economice globale și de mediu. Cred că un efort colectiv ar putea îndrepta greutățile actuale planetare și ar putea relansa umanitatea pe coordonate ecologice, eficiente și creative, dar pentru a începe trebuie să recunoaștem că greșim. Încă motorul economiei globale, acea ”alma mater” a tuturor, este combustibilul fosil, realitate dezamăgitoare…

O invitație neașteptată m-a convins să particip la un eveniment al bibliotecii județene desfășurat în săptămâna bibliotecilor. ”Caruselul informațiilor – încotro?” a propus o masă rotundă la care printre participanții media din județ, psihologi, profesori invitați, au putut participa și studenți sau oameni simpli interesați de subiectele cetății. Personal am imaginat în urmă cu câțiva ani necesitatea unor evenimente de acest gen, constatând că prelegerile unilaterale de la unele evenimente sunt cam depășite. Dialogul este atât de necesar și de util atunci când atât personalitățile participante, cât și moderatorii sau participanții obișnuiți sunt capabili să-și prezinte propriile opinii, au propriile convingeri și valori universale pe care doresc să le apere. Subiectele abordate au fost de actualitate și intervențiile fiecăruia au fost relevante. De apreciat este interactivitatea acestui gen de eveniment deosebit de importantă și adorabilă dacă discuțiile nu se suprapun sau nu degenerează.

Am sperat ca acest deceniu să fie unul revoluționar, epocal pentru întreaga omenire. Cred că mai există premise pentru așa ceva, dar optimismul și euforia mea inițiale sunt mai moderate acum. Scenariile științifico-fantastice privind viitorul umanității ne place să credem că au fost doar amânate pentru o scurtă vreme. Până atunci e loc de suficientă suferință, umilință și incertitudine peste tot pe planeta albastră… Asaltați de veștile pesimiste și negative încercăm să ne dezmeticim și să fim cât mai economi cu putință. Situația financiară personală nu este de invidiat, dar nu abandonez și mai păstrez speranțe de revigorare pentru acest an. Este evident însă că voi plana sub însemnele austerității.

Câteva ieșiri în aer liber la marginea localității natale și cam tot atâtea pe la oraș m-au fortificat și m-au menținut în formă. Îmi doresc să fiu mai activ în online și să progresez cu câteva volume care sunt începute și se află în așteptare. Sentimentul personal este însă că am pierdut deosebit de mult timp din motive care nu au depins de mine. România e țara tuturor românilor, nu?

Aș dori să închei cu un triolet/haiku personal:

haiku:

flori în delir

pe pajiști zburdă mieii;

e luna lui mai…

triolet – amintiri

sunt stalagmite spiralate

nostalgicele amintiri;

albume vii sedimentate

sunt stalagmite spiralate…

ai veșniciei picurate

lacrimi aprinse-n unduiri,

sunt stalagmite spiralate

nostalgicele amintiri…

Vă doresc o lună Mai 2022 cât mai senină, benefică și inspiratoare … !

”Upgrade”, ”Historia Magistra Vitae”,”iubește-ți aproapele”, ”tandră ondină” … !


Zile ale unui final de Martie 2022 care au avut parte de aripile mângâietoare ale temperaturilor de primăvară și ale razelor candide ale soarelui și un debut de Aprilie 2022 ceva mai răcoros pe valul unui puseu glacial caracteristic capriciilor primăverii. Floricele plăpânde au înflorit deja, iar caișii au dat și ei în floare luând-o la colindat înaintea corcodușilor. Prin grădini și livezi am văzut zumzăind primele albinuțe ușor mai amorțite totuși și seduse de promisiunile anotimpului. Două ieduțe anglo-nubiene îmi fac de câteva zile diminețile mai plăcute dovedindu-se tot mai jucăușe și mai plăpânde în același timp. De asemenea cinci pui de iepure belgian și californian au văzut și ei lumina zilei de curând. Așadar nu prea am motive de plictis peste zi făcându-mi timp și de sesiuni de lectură, internet și consolidare proiecte personale cu pași mici. Îndrăznesc să sper într-o primăvara candidă, îmbucurătoare și îngăduitoare care să ne înduplece și înduioșeze pe toți…

Întreaga lume creștină se află în perioada postului Paștelui și în așteptarea sărbătorilor Pascale, pe care în ciuda patimilor Mântuitorului, ni le amintim și le așteptăm cu bucuria renașterii generale vegetale, animale și spirituale. Pilda jertfei divine ar trebui să ne fie tuturor un exemplu, ar trebui să ne facă mai buni, mai smeriți și mai dispuși să ne respectăm și iubim aproapele. Porunca divină ”Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți” ar trebui măcar încercată în această perioadă. Preocupările spirituale și lepădarea de sine sau câte o zi de repaos alimentar (de post) ar putea să ne facă mai buni, iar dacă nu rezistăm să ne reținem de la alimente măcar să refuzăm să ne ”mâncăm” aproapele, vorba preotului Constantin Necula. În spiritul sfaturilor sănătoase aș evidenția o afirmație a Sf. Niceta de Remesiana:” Psalmul mângâie pe cel trist, pe fericit îl potolește, pe mânios îl îmblânzește, pe sărac îl înviorează, pe bogat îl mustră să se cerceteze. Pentru toți cei care-l primesc, psalmul se dovedește a fi leacul potrivit; dar nu-l lasă nici pe păcătos, căci îi aduce îndreptare în mod mântuitor prin lacrima pocăinței” (Opere,III,5).

Pe la oraș impresionează magnoliile din zona centrală care au înflorit și se oferă întregii lumi înseninând clipele trecătorilor. Prin apropiere o expoziție dedicată femeii, doamnelor și domnișoarelor, prezenta panouri cu imagini deosebite care surprinde feminitatea în diferitele ei ipostaze. Cel mai spectaculos, din punctul meu de vedere, este panoul care asociază feminitatea cu florile primăverii. Urbea încearcă să-și revină după marile încercări ale ultimilor ani și să pulseze firesc, să vibreze din nou în termenii unei minime normalități. În momentele matinale de destindere pe care mi le-am permis am putut să mă deconectez savurând câte un ceai sau un capucino. Apele Crișului Repede curg destul de liniștit și pot fi văzute păsări zburătoare care se odihnesc pe apele râului. M-am întrebat de numeroase ori dacă va fi posibil în viitorul apropiat să trăim într-o lume verde creată de o civilizație eficientă, conștientă, hiper-dezvoltată și pașnică.

Deși nu am fost sigur că voi fi prezent, am participat la evenimentele domnilor Adrian Cioroianu și Armand Goșu la Oradea care încercau să prezinte motivele de îngrijorare și întregul context regional și internațional al acestei grozăvii care s-a declanșat și trenează în spațiul european. Speranțele sunt puse într-o soluționare cât mai rapidă a conflictului, iar regretul principal este că victimele umane ale acestuia nu vor mai putea fi aduse niciodată înapoi. Într-o altă zi am participat la biblioteca universitară orădeană la un eveniment unde am întâlnit profesori universitari pe care i-am avut și colegi sau bibliotecare. Departamentul de Istorie a sărbătorit douăzeci de ani de studii doctorale la Oradea cu participarea excepțională a renumitului cercetător Dan Cepraga de la Universitatea din Padova având ca amfitrion pe universitarul medievist orădean Sorin Șipoș. ”Historia Magistra Vitae” atât de celebra exprimare a lui Cicero a răsunat în mințile tuturor alături de un binemeritat ”Gaudeamus igitur”. Mi-am propus însă să particip mai rar la evenimente și voi respecta cât mai fidel această decizie.

M-am găsit majoritar la domiciliu și am încercat să mă bucur cât mai mult de zilele senine, așteptând și zile ploioase atât de necesare tuturor culturilor și plantelor. O ieșire la marginea localității natale pentru a vedea peisaje specifice zonei de câmpie mi-a prilejuit, într-un mod cu totul întâmplător, o întâlnire cu un responsabil al organizației Milvus care încerca să observe și să supravegheze păsări din acest habitat. Astfel prin aparatele speciale de mărire am putut vedea vânturelul roșu sau codalbul aflați la distanțe apreciabile, iar discuția cu respectivul domn a fost deosebit de constructivă și interesantă. Sunt pasionat și de acest domeniu și diversitatea speciilor mă fascinează. Îmi amintesc că în copilărie în pădurea Rădvani admiram colonia de stârci, specie ancestrală cu o vechime de milioane de ani.

În plan național lucrurile trenează într-un mod neplăcut, iar populația acuză creșterea accelerată a prețurilor. Abia în acest context ciudat oamenii conștientizează cât de mici și marginali suntem și cât de activi ar trebui să fim în relațiile noastre cu lumea vestică. Sunt convins că nu există niciun motiv de populism și că în aceste condiții persoanele cu interese străine și mizerabile pot fi identificate cel mai ușor. În același timp, opinia personală este că omenirea este obligată de însuși timpul înaintat să dea un UPGRADE din nou. Este inadmisibil ca economia globală să fie dependentă de combustibilii fosili în 2022 și ar fi îngrozitor ca această situație să se perpetueze după 2025. Visând la planete locuibile care să fie explorate și la o umanitate hiper-dinamică, sunt nevoit să constat că situația financiară proprie nu prea este de invidiat. Nu abandonez însă și sper că anormalitățile și incredibilul nu pot trena la infinit și că există și părți bune și nobile ale acestei lumi.

Aș dori să închei cu un haiku și un triolet personale:

haiku:

flori de cireș

rugă trimisă spre cer din

poarta lojelor…

triolet: tandră ondină…

chipul tău tandru de ondină

pădurea mi-a adeverit;

e diamant pentru lumină

chipul tău tandru de ondină…

smarald cu rubin se îngână

printre frunzișul lăstărit,

chipul tău tandru de ondină

pădurea mi-a adeverit…

Vă doresc o lună Aprilie 2022 benfică, splendidă și lipsită de păcăleli păguboase … !

Mărțișor 2022, ”Ființa Cosmică”,”centaurii și lapiții”, ”în așteptare” … !


Un final de Februarie 2022 nesperat de îngăduitor sub aspectul temperaturilor și un debut de Martie 2022 dominat de frumusețea lui Mărțișor și de speranțele puse într-o primăvară splendidă și candidă. Euforia primăverii ne face mai senini și mai încrezători trimițându-ne către o beatitudine al cărei nimb frizează erupția spiritului către sublim și divin. Natura reînvie încet-încet prin mica vegetație și floricelele care se ițesc din pământul care e insuficient încălzit deocamdată de soare și prin pomii fructiferi care se dezmorțesc și se trezesc din repaos… Pregătirile din livezi și grădini au început, iar efortul propriu nu l-am pus la socoteală deoarece rezultatul este deja vizibil și relativ promițător. Există însă, așa cum e firesc, și zile mai răcoroase. Mă bucur că turturelele care toată iarna au viețuit prin ramurile copacilor din jur vor avea parte de o perioadă mai plăcută și binemeritată… Pulsul naturii vibrează și ne animă pe fiecare dintre noi…

Încerc să mă informez cât mai bine și caut permanent posibilități de a comunica și colabora cu persoane sau organizații care promovează și împărtășesc pasiuni și aspirații comune cu ale mele. Preocupările mele cultural-științifice îmi oferă posibilitatea de a afla permanent lucruri noi și interesante despre om, natură și univers. Scriitorul irlandez Joseph Murphy spunea: ”Dumnezeu, care este însăşi Viaţa, nu are favoriţi. Dar cei care acţionează întotdeauna în acord cu legile armoniei universale, par favorizaţi de soartă”. Am rămas impresionat când am văzut că unii scriitori străini promovează direct sau indirect România și vorbesc frumos despre țara noastră. Fiecare zi e o nouă zi în care putem încerca să desăvârșim propria ființă și tot ceea ce există în jurul nostru. Lucrez din când în când, fără termen, la mai multe proiecte personale și alte câteva zeci de proiecte sunt doar în faza minimă de titlu sau subiect. Citesc cu plăcere din literatura universală, dar sunt nevoit să țin cont și de volumele grele de istorie, filosofie etc. care deși vorbesc despre noi oamenii așa cum suntem noi (cu toate relele și grozăviile) fac parte din păcate din identitatea noastră. Remarc cu consternare și mare dezamăgire că: OMUL nu este (încă, dacă va fi vreodată), din nefericire, o Ființă Cosmică … !

Sunt încercat de un mare regret că majoritatea rețelelor literare online și de asemenea multe reviste literare și științifice s-au închis. Mai există în România doar Cronopedia care în calitate de rețea literară reușește să-și atingă menirea și să țină flacăra speranței aprinsă. Noi, cronopedienii, postăm și mai discutăm din când în când și pe acolo… În rest, vorba francezilor, neant, rien… Există web-site-uri și reviste științifice lăudabile, dar acestea nu sunt interactive…

Pandemia coronavirus pare a fi depășită și sentimentul că această amenințare teribilă nu mai amenință lumea este liniștitor. Un omagiu celor care și-au pierdut viața în această perioadă dificilă ar fi absolut necesar. Când am fost pe la orașul de pe Crișul Repede am văzut urbea la fel de bulversată și posomorâtă ca în pandemie, deși arată relativ înfloritor. Râul curgea spectaculos în zona centrală a orașului, dar cu apele sale destul de tulburi din cauza unor aluviuni venite din amonte…

Nici nu trecuse însă pandemia că o altă grozăvie s-a declanșat, îngrozind întreaga lume civilizată care s-a obișnuit cu pacea chiar dacă alte probleme trenează… Fața urâtă a războiului s-a așternut în Ucraina și mărturisesc că eu, personal, nu mă așteptam la așa ceva… Această incredibilă realitate ne-a cutremurat pe toți cei rezonabili: război în Europa… Cred eu că Vl. Putin poate câștiga în Ucraina spre drama poporului ucrainean care se apără cu eroism ( aproape singuri, deocamdată), dar nu poate învinge în niciun caz lumea civilizată sau Libertatea însăși chiar dacă, într-o variantă optimistă pentru el, s-ar declanșa o luptă a ”centaurilor cu lapiții” în plan mondial… Lumea a treia, lumea săracă toată, deci inclusiv BRICS, i-ar putea fi favorabilă sau neutră din dorința de a se răzbuna oarecum pe occidentalii dominați în opinia lor de toate viciile. În țările occidentale cei nemulțumiți și inconștienți ar putea fi atrași de acțiunile rusești, dar valorile civilizaționale occidentale nu pot fi înfrânte în niciun caz. Occidentul oferă un model în toate domeniile pe care îl copiază, atât cât pot, toate țările lumii dovedind astfel puterea unei civilizații, dar Rusia oare,chiar și Rusia cultural-științifică, ce poate oferi lumii întregi? Haos, instabilitate, dezinformare? Și în fine, în această povest sinistră, România potrivit viziunii lui Tucidide ”e prea mică pentru a rămâne neutră”… Ar fi deci necesare rugăciuni către Dumnezeu cu privirile ațintite către cer pentru miluirea tuturor și pentru instaurarea păcii… Aș mai menționa însă că sincer nu am înțeles de ce unele filarmonici occidentale au suspendat piesele autorilor ruși clasici… Pur și simplu, nu înțeleg…

Nu mă pot lăuda cu prea mari realizări în aceste prime două luni ale lui 2022, dar rămân optimist. De asemenea, nu sunt vinovat de situația mea actuală… Sunt deci tot pe cont propriu. Mă încăpățânez și mai cred cu naivitate într-un viitor apropiat dominat de spirit civic, de intenții pașnice, de preocupări cultural-științifice aplicate în societate într-o civilizație avansată și înfloritoare. Habitusurile politicului și unele ambiții de grup mă temperează însă… Deși am propriile proiecte și cred într-o evoluție personală independentă, mă găsesc oarecum ”în așteptare”

Mărțișorul 2022 a venit candid și timid dominând toate zările celor visători. Primele ore ale dimineții de Mărțișor au fost atât de superbe. Abia în aceste momente apreciem balsamul oferit gratuit de lumea care trăiește în PACE… Fie ca venirea primăverii să ne înțelepțească pe toți oamenii de pe fața pământului și să ne facă mai buni, să ne ajute în păstrarea și consolidarea gândului bun și a dragostei de semeni !

Aș dori să închei cu un haiku personal: ”zi de Mărțișor -/ s-a trezit un ghiocel/ și sări în piept…” și cu un triolet personal mai vechi adecvat zilei de Mărțișor:

Mărțișor – 1 Martie

am cumpărat trei mărțișoare

cu buburuză, crin și ghiocel…

e liniște în buzunare,

am cumpărat trei mărțișoare…

este Femeia și cu Soare

și Mărțișorul – porumbel;

am cumpărat trei mărțișoare

cu buburuză, crin și ghiocel…

Vă doresc un Mărțișor superb și oferit gratuit cu iubire, o lună Martie 2022 superbă, înfloritoare și inspiratoare … !

Unele imagini: sursa Internet/Facebook

Happy New Year, ”de pe alt tărâm”, Timp-Spațiu, ”ce e viața?”, ”oaia rătăcită” … !


Un final de Decembrie 2021 intens și oscilant sub aspectul temperaturilor, trăit cu emoțiile specifice Sărbătorilor de Iarnă și a întregii prefaceri și emulații de sezon, și un început de Ianuarie 2022 în care ne-am pus cu toții speranțele într-o lume mai bună și mai eficientă, într-o umanitate mai atentă și responsabilă, în auspicii mai favorabile păcii și binelui general. Zile și clipe dintre ani în care am putut să medităm la ceea ce am trăit meritat și nemeritat și să ne propunem măcar câte ceva pentru viitor. Personal nu renunț la visele proprii și am primit cu bucurie mesajele și urările care mi-au fost adresate. Lumea noastră e departe de a fi perfectă, dar mai are unele oaze și luminișuri care pot desfăța pe cei visători și mai pot stâmpăra sufletele sensibile care aspiră la tainele universului și la divinitate. Din nefericire, Omul nu a învins încă spațiul și nici timpul, deși se tot cătrănește… Cât de tainic și profund spunea Thomas Mann în ”Muntele vrăjit”: ”unde este mult Spaţiu, acolo este şi mult Timp”…

Am mai dereticit câte ceva prin curte, am privit cu nostalgie mica mea colecție de timbre, am încercat de asemenea să fiu cât mai conectat la evoluțiile de la sfârșit și început de an din plan internațional. În pragul sărbătorii Nașterii Domnului ( a Crăciunului) am pus în geamul din bucătărie două rămurele de brad din bradul falnic din fața casei. Și când spun rămurele e cu adevărat ceea ce era mai mic pentru a lua.Cetina desprinsă a avut nevoie să aștepte ceva vreme până a fi împodobită. Mi se întâmplă să mă întreb de ce atâta vânzoleală și neînțelegere pe pământ… Sau oare de ce cel de alături mai mușcă fără regret ca o fiară?… Niciodată nu va exista însă un răspuns la așa ceva, dacă merită vreun răspuns profund nedumeririle mele… E doar omenește, nu? Fierul călit și trecut prin foc va da un oțel de calitate, iar spiritul fortificat cu învățături sănătoase și animat de aspirații cosmice va înnobila ființa și va iradia în jur spre iluminarea semenilor…

M-am îmbălsămat în online, aș putea spune, pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmplă, iar când am ieșit pe la oraș am văzut luminițele și beteala de sărbătoare. Evenimentele s-au succedat peste tot pe mapamond, ignorând parcă noua turnură a pandemiei, încercând să dovedească faptul că exercițiul este o cale de urmat pentru atingerea excelenței. Câteva mici cumpărături și câteva băuturi non-alcoolice calde consumate prin zona centrală a Oradiei sau câteva ore pe la bibliotecă m-au destins și m-au ținut pe o linie optimistă. Noul An a venit oarecum în pace, fără conflicte majore generate intempestiv, dar vechile probleme la nivel planetar au rămas fiind lăsate la marginea oricăror abordări de dragul consensului și compromisului. Amenințările însă rămân și nu sunt puține deloc…

O personalitate plină de jovialitate și de carismă a concertului spiritual ne-a părăsit. La o vârstă respectabilă Desmond Mpilo Tutu, un militant pentru pace și ecumenism, pentru dialog interconfesional și religios, a pierdut lupta cu viața aceasta, dar am crede că sufletul îi este undeva printre stele în așteptarea mângâierii divine. Toate filosofiile și religiile lumii au încercat să răspundă mulțumitor la întrebarea: ce este viața? Apostolul Iacov exclamă despre viață că ”este un abur care se arată pentru puțină vreme și apoi dispare”…

Aș spune că m-a emoționat din nou vestea anterioară că agenția spațială americană NASA a cooptat/angajat peste douăzeci de teologi pentru a testa și pregăti populația în eventualitea descoperirii vieții extraterestre. Cred că este o problemă de timp descoperirea sau confirmarea acestui concept și mai cred că populația n-ar suferi neapărat o depresie din acest motiv sau că religiile planetei și-ar pierde credincioșii fără posibilitatea de a explica în vreun fel viața extraterestră. Din câte rețin chiar în Biblie este promovată pilda oii rătăcite: divinitatea a lăsat cele nouăzeci și nouă de oi pentru a salva oaia rătăcită… În același timp sunt convins că nu vor apărea eroi, din pământ din iarbă verde, care să inventeze chestiuni epocale în țările marginale investițiilor în cercetare, în general în țarile subdezvoltate sau slab dezvoltate. Obișnuiesc să spun că omenirea este ca un melc pe autostradă chiar dacă viteza sunetului a fost depășită în deplasare. Raportat la proiectele și ambițiile unei părți a umanității chiar și atingerea vitezei luminii ar fi relativ mică. Nu cred însă în niciun caz că viteza luminii va putea fi atinsă în condițiile actualei logistici mondiale. Este nevoie de noi tehnologii dezvoltate pentru deziderate atât de vaste și de provocatoare. Lumea noastră e cam gălăgioasă fără a face prea mult. Mult zgomot pentru nimic… Mark Twain spunea:” Zgomotul nu dovedeşte nimic: uneori, găina face un biet ou şi cotcodăceşte de parcă ar fi ouat o planetă întreagă”.

Științele și artele, din fericire, nu și-au contractat siluetele și extensiile. Literatura este exersată prin volume de foarte multe genuri în special în lumea occidentală. Se scrie lună de lună câte ceva, autorii exersând și învățând din propriile greșeli, iar cercetătorii experimentând zilnic în ideea evitării erorilor. Gerul neputinței și neștiinței începe să fie topit de euforie și elan, de exercițiu și observație… ”Perseverența ne ușurează soarta” spunea Gustave Flaubert…

În ciuda a numeroase îngrijorări care îmi dau târcoale rămân optimist și cred că voi reuși să-mi reechilibrez și dezvolt situația actuală nemeritată. Pretinșilor oameni de succes le transmit acum în debut de 2022 că dacă și-au băgat mâinile la roata vremurilor pentru a mutila destine, își vor mutila propria ființă în spițele timpurilor… Pentru a respecta tradiția am făcut chiar eu striezel-uri de sărbători și pentru Revelion am pregătit un pește la cuptor…

În plan național, România nu se găsește pe cele mai bune coordonate și trecerea sărbătorilor ne va aduce vrând-nevrând cu picioarele pe pământ. Aparentele succese economice și normalitatea iluzorie nu vor putea compensa fracturile și neînțelegerile politice și sociale. Dar să sperăm în mai bine că doar români suntem… Am găsit chiar pe Deutsche Welle un articol în care istoricul Stefano Bottoni își exprimă unele îngrijorări privind succesul României ca stat și readuce în discuție problema Transilvaniei. Personal cred într-un anumit/oarecare destin european al întregului spațiu sud-est european, deci și al României, Ungariei sau Transilvaniei, indiferent dacă vor mai exista anumite puseuri regionale de naționalism sau xenofobie…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

de pe alt tărâm

zânele țes aurora

la miazănoapte…

Vă doresc un an 2022 prosper și epocal, o lună Ianuarie splendidă și inedită … !

”Geniul toamnei”, Planeta albastră, ”Centenar Biblia Cornilescu”, ”Adio, reteaualiterara”, o taină – ”Iubirea” … !


Zile de Septembrie 2021 străbătute de tremurul tot mai accentuat al toamnei, cu dimineți răcoroase și ploițe tot mai insistente, și un debut de Octombrie 2021 tipic toamnelor de altădată… Frunzele pomilor fructiferi pălesc încet-încet și peisajele autumnale este imposibil să nu te marcheze fie și numai pentru o clipă. Lipsa soarelui tot mai distant și mai scump la vedere accentuează și mai mult decăderea din natură și toate însumate pot prilejui nostalgii interesante, ușoare indispoziții sau chiar întrebări existențiale profunde… Am cules strugurii cei foarte puțini în acest an din curte și probabil vom avea atât vin și must cât să ciocnim un pic de sărbători. Celelalte roade s-au arătat și ele la fel de rarisime, dar au fost cu atât mai îndrăgite. Fiorii unei toamne timpurii și ai unei ierni friguroase străbat mințile umane și fiecare încearcă după puteri să se pregătească cât mai bine. Primul semn al preocupării este o îmbrăcăminte mai groasă și adecvată ploilor de toamnă. Geniul toamnei , cum-necum, ne bulversează pe toți…

Întreaga lume încearcă să-și regăsească ritmul și este îmbucurător că în țările occidentale pandemia nu mai pune probleme majore; în România însă situația rămâne îngrijorătoare și amenințătoare pe final de an. Mă bucură faptul că evenimentele de calitate pot avea loc cu reglementări minime și că teatrele sau saloanele de artă funcționează și oferă cultură și delectare iubitorilor. Deși n-am participat, la Oradea un concert extraordinar a avut loc prin participarea renumitului tenor Jose Carreras, acompaniat de românca Laura Bretan. Am aflat despre eveniment cam târziu și teoretic aș fi putut participa aflându-mă în afara ariei principale a evenimentului care a avut loc în aer liber, dar înregistrările vizionate parțial în direct m-au impresionat… Acest tărâm atât de interesant și de sublim al culturii mondiale m-a fermecat de timpuriu. El atinge culmi diamantine prin libretele celebre de operă și operetă. Jucarea lor necesită o pregătire îndelungată și o înțelegere perfectă a momentului, epocii și personajului. Secretul suportării patimilor, lepădării de sine, a tuturor greutăților nu este, așa cum s-ar crede, neapărat speranța sau credința, ci așa cum se spune în ”Turandot”, secretul este ”Iubirea”… Din fiecare scenă a fiecărei piese se pot desprinde învățăminte, fiecare cuvânt și intonație își are însemnătatea sa. Aș spune că corul ”sclavilor”, corul admiratorilor însoțește actanții până pe cele mai înalte culmi… Parcă îngerii vorbesc prin intermediul unor trupuri de lut pătrunse de suflarea divină.

Planeta albastră pulsează și vibrează mulțumitor, plină de viață, chiar dacă resursele și ecosistemul îi sunt solicitate serios. Specia umană, din fericire, încă nu a degenerat, și în ciuda inconsecvențelor privește cu optimism spre viitor. Precum într-un joc de calculator însă, unde este necesară maturitatea pentru trecerea la un nou nivel, sau precum într-un blestem binemeritat aș mai adăuga, omenirea nu este capabilă să anticipeze și să ardă etapele, ci își pregătește eventual doar următorul pas… Din paleolitic spre neolitic, de la epoca fierului la …iluminatul public. Masele plastice răspândite necontrolat pe suprafața terestră, în mări și oceane, înfioară. Schimbările climatice sunt vizibile și mai dau din când în când leapșa speciei umane, dar homo faber nu are încotro și trebuie să continue aventura. Subscriu raționamentului simplu, banal al unor fizicieni și oameni de știință: din miliarde de miliarde de stele este imposibil ca doar pe o mărgică, pe planeta noastră să existe viață. Tot ei mai sugerează că ființele extraterestre dacă se ascund o fac foarte bine, într-un ocean de tăcere. Sper că aceste angoase ale civilizației ale ultimului secol le vom privi în curând ca pe un iluminism depășit cu succes… Și atunci, vorba poetului, ne-or ” troieni cu drag, aduceri aminte…”

Centenarul traducerii Bibliei în versiunea Dumitru Cornilescu (1921) a fost sărbătorit în mai multe locuri în țară. Versiunea Cornilescu a Bibliei a reprezentat un moment deosebit, un adevărat fenomen în epocă și ulterior. Într-un sens strict,omul de știință pragmatic occidental nu vede în Biblie (Vechi și Nou Testament ) azi decât o colecție de eseuri religioase scrise de autori diferiți, în epoci diferite și care prezintă într-un mod religios, magic, eroic și fantastic atât creația, cât și istoria poporului pe care îl reprezentau. Pentru homo religiosus, pentru credinciosul devotat însă fiecare literă a Bibliei este sacră. Chiar dacă prima variantă într-o lume desacralizată ar deveni mai populară nu poate fi refuzată valoarea culturală pentru umanitate a acestei cărți de căpătâi pentru creștini. Una dintre fericiri răsună atât de impresionant: ” Fericiți făcătorii de pace că ei Fiii lui Dumnezeu se vor chema” sau de asemenea descrierea emoționantă a lui Pavel din epistola către Corinteni privind dragostea interumană: ”Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul”.

Învățământul preuniversitar și universitar a început fizic de curând în România fiind puse speranțele într-un an prosper în educație, științe și arte. Următoarele șase luni pot fi deosebit de solicitante pentru țară din toate punctele de vedere. Sub aspect economico-financiar, cred că, populația va resimți acut prețurile în creștere, iar perpetuarea crizei politice sau chiar minima incertitudine politică ar putea zdruncina încrederea și imaginea țării în străinătate. Bogăția unei țări și a cetățenilor săi nu constă însă exclusiv în exuberanță material-financiară. Românii nu au fost foarte bogați niciodată, dar asta nu i-a împiedicat să se evidențieze periodic în plan mondial. Seneca spunea magistral: ”Dacă vrei să știi cât de bogat ești ,socotește lucrurile pe care le ai și pe care banii nu le pot cumpăra”…

Întreaga lume este în forfotă și preocupată de posibilele convulsii și crize care pândesc. Occidentul are responsabilități, aș spune eu, în sensul aplanării unor caramboluri economico-politice și financiare devastatoare. Există din nefericire o adevărată cultură mondială pentru știrile nefaste care agită isteriile colective, aș spune un adevărat ”cult” al unora pentru a promova dezastrele și fake news-ul după principiul murphynian deja: ”good news is not (or bad) news”.

Am rămas înmărmurit când am constatat că reteaualiterara, un club ning online select, chic, interesant și necesar și-a încetat activitatea din motive financiare. Aveam prieteni din străinătate și din țară acolo și puteam cu toții să discutăm și să ne fortificăm intelectual și psihic prin postările fiecăruia… Adio, reteaua literara, un loc unde ne-am cuibărit câteva mii de autori, intelectuali, artiști și cititori pentru a fi mai aproape unii de alții ignorând distanțele fizice… ! Noua nobilime societală în roba plagiatului, abonată la salarii occidentale la stat sau privat, poate jubila și începe fiesta…

Petrec majoritar la domiciliu și mai plec arar pe la oraș pentru a mă mai înviora… Mi-e dor să trec pe la teatru pentru a urmări cum se joacă o piesă celebră sau vreun balet, dar deocamdată prefer să le urmăresc online. Nu mă dau deloc în vânt să particip la evenimente doldora. Înregistrez ceva progrese și în jocul meu de șah unde încerc să-mi creez un profil mai consistent. Mă străduiesc să fiu optimist și să privesc partea bună a lucrurilor… Cred că fiecare om are o stea a lui, iar a mea mi-aș dori să fie cât mai îndepărtată și ingenuă. Cred (încă) în steaua mea !

Aș dori să închei cu un triolet și un haiku personal:

timp și viață

timpul e o cicatrice

pe chipul îngerului Viață…

pion închis într-o matrice,

timpul e o cicatrice…

sub umbra plopilor, amice,

stau înțelepții la povață…

timpul e o cicatrice

pe chipul îngerului Viață…

haiku

pălesc frunze iar…

fie ca să se scuture

doar răul din lume

Vă doresc o lună Octombrie 2021 benefică, inspiratoare și luminoasă … !

Peisaj Autumnal,”tot omul sub vremi?”… ,”glasul divinului”, a plouat … !


Zile de Septembrie 2020 când mai plăcute, când mai mohorâte și un început de Octombrie 2020 în care ploile toamnei par a se revărsa toate deodată… Munca prin grădini este din acest motiv momentan stopată și ieșirile pe la marginea localității sau prin oraș sunt amânate. O ușoară indispoziție este resimțită, amestecată cu melancolii de toamnă și dulci nostalgii. Amintirile plăcute ale copilăriei revin din când în când și pelicula trecutului livrează gratuit segmente, crâmpeie ale ei cu oameni dragi și care unii nu mai sunt. Am cules strugurii din timp și cele câteva kilograme de piersici au fost deosebit de gustoase. Gutuile și merele au făcut și ele subiectul unei atenții speciale și au fost suficiente pentru a savura zilnic câte un juice, iar compoturile așteaptă celălalt anotimp.Frunzele pălesc și întreaga natură este cutremurată, deși încă verdele unor plante mai mici se menține și temperaturile nu sunt deosebit de scăzute.

În același timp și lumea noastră pare a fi într-o preschimbare pe care nimeni n-o prea poate înțelege în întregul ei. Alegerile locale din țară s-au consumat stabilind o configurare politică pe care fie și parțial o intuiam. N-au lipsit nici clinciurile și certurile dâmbovițene în unele regiuni, dar pot fi constatate și aspecte pozitive per ansamblu și mai ales în Transilvania. Demn de semnalat este și faptul că Bucureștiul este recucerit de forțele de dreapta. În rest, întreaga Europă pare a se mișca doar din virtutea inerției fără evoluții sau schimbări spectaculoase. Din nefericire, mai la est nu se doarme și opoziția abia se trezește din somnul de moarte prescris lui Navalnâi… Se pare că cineva cunoaște foarte bine ritualul servirii ceaiului… Și pentru ca totul să se complice amețitor, în zona caspico-pontică un conflict hibrid mocnește. O zonă cu vechi tradiții riscă să se transforme într-un teatru de război. Urmăresc de asemenea deosebit de atent campania pentru alegerile prezidențiale din S.U.A. Trebuie să recunosc că îmi doream mai mult pentru cea mai dezvoltată țară a planetei, dar dacă administrația Trump nu mi s-a părut complet dezastruoasă raportat la condițiile în care s-a exercitat și la temerile anterioare, pentru mine cea mai neplăcută este această polarizare a societății cu reflexii în plan internațional: democrați și republicani … Atât de zbuciumata și glorioasa istorie a S.U.A. va scrie ,cred eu oricum, o nouă pagină specială în următorul deceniu… Aș evidenția doar un text căruia nu-i subscriu în totalitate, deoarece cred că atunci când o persoană își dorește să fie de partea adevărului și libertății este obligat să le apere și să forțeze o schimbare în bine care să le favorizeze în societate. Textul însă, care aparține discursului lui Maternus din Discursul despre oratori al lui P.C. Tacitus, subliniază dependența omului simplu de vremuri, de condițiile din societate care într-adevăr nu sunt de neglijat deloc: ” Credeți-mă, voi, cei mai talentați vorbitori, atât cât este cu putință, dacă ați fi trăit în veacurile înaintașilor pe care îi admirăm, ori ei s-ar fi născut în al nostru, iar un zeu oarecare ar fi schimbat, în chip neașteptat, vremurile, nu v-ar lipsi nici vouă lauda și gloria căpătate datorită elocinței, nici lor simțul măsurii și cumpătarea. Acum, pentru că nimeni nu poate dobândi în același timp o mare faimă și o mare liniște, fiecare să se bucure de bunul pe care i-l hărăzește veacul său, lăsând la o parte defăimarea celuilalt”…

Dincolo de problemele macro care nu trebuie neglijate, atunci când în fiecare seară se lasă cortina rămânem fiecare singuri și ne străduim să răspundem la marile întrebări ale existenței. Deși mă declar nemulțumit de numeroasele aspecte pe care mi le doream soluționate, de regulă reușesc să mă bucur de micile bucurii și plăceri ale vieții, sperând , neabandonând căci nu degeaba se spune: ”mai bine mai târziu, decât niciodată”… Recent mi-am amintit de clasorul meu din copilărie pe care l-am pierdut la un moment dat în condiții necunoscute. Aveam atunci timbre românești, sovietice ( erau mai accesibile atunci ) și doar câteva occidentale înșirate pe benzile transparente. Știu și eu , poate tocmai din cauza propagandei printre timbrele sovietice se strecurase unul care îmi plăcea foarte mult: era cel cu cățelușa Laika în capsula ei prin cosmos. Mi-am dorit de mult timp să-mi refac colecția, dar acum s-a concretizat. Loturile comandate au sosit surprinzător de repede răspunzând oarecum deosebit de pozitiv provocărilor crizei coronavirus. Emoția acestor achiziții a fost deosebit de interesantă și palpitantă, câțiva expeditori foarte amabili din străinătate permițându-și să-mi adreseze urări sincere. Am ajuns să-mi fac cadouri singur precum Mr.Bean. Admir mica mea colecție acum și un ușor regret mă încearcă din cauza faptului că în plan numismatic cea mai veche monedă pe care o dețin acum e una habsburgică de la 1800. Copia contemporană a unei monede din timpul regelui macedonean Filip II nu o iau în considerare. Prin blogalinitiative.ro am obținut un cadou pe care fără regret l-am făcut mamei: un șorț de bucătărie… Dar din dar se face rai… Pe la biblioteca județeană am surprins un porumbel gulerat deosebit de pedant și frumos, al cărui guler alb îi sporea nota de personalitate. Nu avea mască, nu avea mănuși sfidând astfel coronavirusul și m-a impresionat atât de tare încât l-am semnalat Societății Ornitologice Române

Ziua Internațională a Muzicii nu trebuie să treacă neobservată. Stabilită la 1 octombrie, ziua armoniei ritmurilor ar trebui să ne sensibilizeze suplimentar. Iubesc toate genurile muzicale interesante, decente, în special muzica clasică impresionându-mă într-un mod special. Bineînțeles că nu neglijez nici tendințele contemporane … Sunt descumpănit în privința ritmurilor de relaxare și meditație moderne: se inspiră ele din ritmurile șamanice scandinave, siberiene, amerindiene? Recent am redescoperit Chopin, dar fredonez uneori din Mozart sau Beethoven, mă impresionează cursivitatea și amplitudinea Second Waltz (Shostakovich)… Mai reflectez doar că în domeniul cinematografic creația ar fi mult mai săracă fără linia melodică… Iubitor și minim autor de aforisme aș spune că muzica este limba îngerilor, dar s-a spus deja ( T. Carlyle) sau că muzica e timp sonor, dar a scris deja E. Cioran. Spun atunci că : ”muzica este glasul divinului plutind către noi prin adieri atemporale”…

În rest, zilele se scurg încet parcă, dar implacabil. Am ieșit de puține ori prin localitate sau prin oraș, avansez încet cu câteva proiecte personale fără termen. Mă bucura nespus când vedeam că unii autori sau critici literari își anunțau finalizarea unor opere, semn că totuși nu se stă pe loc, semn că literatura, cultura nu sunt abandonate. Cred de asemenea că nici științele exacte nu sunt mai prejos și pentru a contribui cu ceva aș dori să-mi reactivez câteva proiecte din genul științifico-fantastic. Cea mai nouă știre despre Enceladus, luna lui Saturn, prezintă destul de credibil existența vieții extraterestre chiar în sistemul nostru solar. Ce bine ar fi dacă civilizațiile extraterestre din univers ar fi pașnice sau măcar mai pașnice decât noi…

Aș dori să închei cu un triolet personal în ton cu anotimpul și ploile venite și cu perioada deosebit de grea traversată de către umanitate, exprimându-mi speranța că greutățile vor fi în cele din urmă depășite:

a plouat 

(triolet)

și a plouat întreaga lună,

iar vântul șuiera cu fiere,

în noapte norii se cunună

și a plouat întreaga lună…

fu luminată calea bună

doar de fulgere efemere –

și a plouat întrega lună,

iar vântul șuiera cu fiere…

”Growedu”, Summer 2020, ”Panta Rhei”, Salcie Plângătoare … !


Zile de Iunie 2020 ploioase și destul de noroase cu doar câteva zile mai însorite și un început de Iulie 2020 nedecis ale cărui zile alternează cu nori denși și soare dogoritor, menținându-se un oarecare disconfort termic. Din păcate prin țară inundațiile și-au arătat din nou colții. Sezonul vișinelor a fost un pic mai generos acum decât în ultimii ani, iar culesul lor pentru compot mi-a amintit de anii copilăriei. Supa de vișine era preferata mea pe timp de vară și de iarnă. Suplimentar, de parcă divinitatea m-ar fi auzit și miluit, am pregătit și o porție de dulceață de căpșuni. Legumele din grădină merită toată atenția, trandafirii au înflorit și ei, câteva fire de viță-de-vie franceze promit ciorchini frumoși la toamnă, iar un pui de brăduț argintiu de la stradă e atât de înduioșător de parcă ar încerca să salute și să înduplece pe toată lumea. Subscriu vorbei omului fără noroc și sătul de muncă: ”fă rai din ce ai”.

Perioada traversată a demonstrat că înțelepciunea și reținerea nu este tocmai o virtute care ne caracterizează. Pandemia coronavirus găsește încă suficiente victime și relaxarea totală poate să ne aducă în fața unei realități crude înspre toamnă. Deosebit de îngrijorător este faptul că persoanele suferinde de alte afecțiuni și boli sunt trecute pe lista așteptărilor. ”Mens sana in corpore sano” devine astfel un ideal de neatins și este repede înlocuit de ”panta rhei”… , ”căci acelorași mijloace (obiceiuri inumane aș zice)/ se supun câte există/ și de mii de ani încoace/ lumea-i veselă și tristă./ Alte măști; aceeași piesă”… Adolescenții , cei care ar trebui să fie mai încrezători și proaspeți în societate, s-au confruntat de asemenea cu provocări neașteptate și cu un an școlar compromis. Rezultatele celor care au susținut examene naționale, deși se pare că acestea au fost mai accesibile, nu sunt tocmai de evidențiat. Cursurile online sunt de recomandat celor care deja sunt oarecum autonomi sau autodidacți. Este foarte posibil ca incertitudinile și problemele actuale din educație, accentuate de acest episod inedit la nivel mondial, să creeze falii, să accentueze crevase… Îmi amintesc o întâmplare plină de umor din timpul epocii comuniste când la un examen din domeniul electro-mecanic un profesor universitar a impus la examen scrierea unei singure afirmații de către candidați după dictarea examinatorului. Profesorul le cerea să scrie corect doar: ”Toată lumea are nare, numai porcul n-are nare. Carnet de calificare”… Câte persoane au cunoscut ortograma puteți bănui și dumneavoastră…Mediul de afaceri încearcă să revină la normalitate, dar normalitatea nu prea mai este nicăieri în lume la standardele cu care am fost obișnuiți sau pe care ni le dorim. ”Negustorul” și întreaga logistică a zilelor noastre sunt deosebit de încercate și cred că ar fi momentul pentru a fi reconsiderate modele mai ambițioase, ecologice și eficiente… Mă gândeam doar dacă oamenii de știință, de cultură sau scriitorii au fost mai inspirați sau creativi în această perioadă… În ce mă privește aș răspunde: așa și așa… , nici da, nici ba…

Printre puținele motive de optimism și bucurie s-a evidențiat o colaborare pe sistem de voluntariat care poate ca o excepție a excepțiilor încearcă să-mi atragă atenția sugerându-mi că se întâmplă din când în când și lucruri bune. Școala de Valori și Growedu îmi oferă posibilitatea de a contribui la dezvoltarea și derularea proiectelor educaționale care se adresează adolescenților oferindu-mi poziția de coordonator de comunicare și marketing. În acest fel tocmai am realizat primele task-uri și sunt în extaz că pot contribui la dezvoltarea personală a tinerilor și la succesele proiectelor. Growedu își propune obiective ambițioase fiind un proiect național și internațional, având deja o tradiție de un deceniu, dar având nevoie acum de o relansare, de susținere și implicare. Aș fi interesat și de o colaborare pe poziția de trainer unde am de asemenea experiență. Sper ca totul să evolueze firesc și pozitiv și ca lucrurile pozitive să se întâmple cu naturalețe. Summer 2020 ar putea fi salvată și evenimentele dedicate liceenilor ar putea continua frumoasa tradiție a Școlii de Valori și a Growedu. O bună comunicare menține relații armonioase și de durată.  La începutul ”Dialogului despre oratori ”, P.C. Tacitus spune: ”Adesea mă întreb, Iustus Fabius, pentru ce, în timp ce veacurile înaintașilor au înflorit datorită talentului și gloriei atâtor oratori de seamă, timpul nostru, neroditor și văduvit de lăudarea elocinței, aproape a uitat cuvântul orator: căci nu-l mai folosim decât pentru cei din vechime. Vorbitorii deștepți ai vremurilor pe care le trăim , noi îi numim apărători, avocați, patroni și oricum altfel, dar nu oratori”…

În zilele ceva mai senine am ieșit câte un pic și prin oraș pentru mici shopping-uri sau pe la bibliotecă. În zona centrală artiștii orădeni s-au încumetat să expună, printr-o expoziție stradală. picturi interesante și îndrăznețe care le reprezintă viziunea și aspirația în artă. Oamenii circulau mult mai degajați și parcă eliberați de pietrele grele de moară ale pandemiei. Părea întipărită o anumită stare de optimism… În lipsa cerșetorilor și a cântăreților stradali, doar o persoană, probabil de confesiune reformată sau evanghelică, cânta un cântec religios în limba germană. Am intrat pentru vreo zece minute și la Librăria Humanitas care redeschisă invita la lectură și achiziții livrești și sentimentale.

În plan internațional patimile s-au mai domolit, dar în același timp democrația pare a fi compromisă la răsărit: președintele Rusiei ar putea rămâne în funcție până în celălalt deceniu. Atunci când normalitatea devine un vis cineva se străduiește să ne spună că și noi avem partea noastră de vină, că fiecare popor își merită conducătorii, că ”totul mundus agit histrionem”…

Închei cu un triolet personal:

salcie plângătoare (triolet)

sub salcia cea plângătoare

întins privesc seninul cer,

firescul e eliberare

sub salcia cea plângătoare…

ating apele-n alintare 

crenguțele de leru-i ler,

sub salcia cea plângătoare

întins privesc seninul cer…

Vă doresc o lună Iulie 2020 senină, boemă, prosperă … !

“Per aspera ad astra”, “Înțeleptul Cetății”, Post-modernitate, Cassiopeia !


Zile de vară 2019 petrecute sub stindardul unor temperaturi de august deosebit de ridicate și un debut calendaristic de toamnă când unele adieri răcoroase ne-au mai temperat. Natura pare a fi pălit peste tot datorită temperaturilor ridicate dând senzația că anotimpurile se luptă între ele, dar cred eu că toamna se va instala mult mai târziu. Doar rândunicile și puișorii lor tind să mă contrazică, înșirându-se într-un rând plin de mister pe firele electrice și telefonice și anunțându-și intenția de a porni către misterioase zări. Deocamdată doar se pregătesc ciripind intens și consultându-se unele cu celelalte, iar de prin curte câteva mere și pere fac deja obiectul unui smoothie zilnic contribuind la tonusul matinal și la hidratarea atât de importantă din miez de zi.

Chiar dacă intensitatea zilelor de vară obligă la o mobilizare mai ridicată, perioada s-a scurs fără a ieși prea mult din rutina zilnică. Nopțile nu și-au dezmințit “zodia” și devenind oarecum magice și toride au etalat constelații care invitau la admirare și contemplare. N-aș vrea să par un amator, dar constelația Cassiopeia mi se pare acum mult mai ușor de observat decât în copilărie. În rest, toate celelalte sunt cam pe acolo…

Rareori înaintarea în vârstă reușește să mențină optimismul, atitudinea pozitivă și vioiciunea cuiva, mai ales dacă deosebit de activă profesional și intelectual această persoană poate cădea pradă dezamăgirii, deznădejdii și se poate lăsa strivită de trivialitățile cotidiene și de inconstanța socialului. În sala mare a primăriei Oradea, profesorul universitar, marele intelectual Paul Magheru a fost sărbătorit la împlinirea unei vârste pe care o ignoră cu succes. La 80 de ani personalitatea bihoreană și (de ce nu) central și sud-est europeană ( prin activitate și renume) impresionează prin deschiderile culturale pe care le-a creat și prin porțile deschise afirmării discipolilor săi. L-am întâlnit de numeroase ori prin oraș , la bibliotecă deosebit de preocupat și accesibil, săritor să salute sau să acorde câteva minute gratuit, ceea ce poate părea surprinzător datorită realităților zilelor noastre, necaracteristic, dar atât de propriu spiritelor pline de naturalețe. Am reușit chiar uneori să-i smulg câteva mărturisiri din vremurile triste. Activitatea universitară a dumnealui ar impresiona pe oricine cu atât mai mult cu cât este evidențiată personal cu atâta modestie. În mijlocul urărilor venite din toate părțile a avut inspirația să contribuie cu ceva prin oferirea gratuit a exemplarelor a două lucrări deosebit de importante apărute recent. Prima este constituită dintr-un florilegiu dedicat înțelepciunii, iar cea de-a doua unei perioade trăită datorită implicării în proiectele culturale ale României cu Cehoslovacia între 1968-1989 ( De la Primăvara Pragheză la Revoluția de catifea ). Rândurile acestor lucrări sunt deosebit de captivante, iar lecturarea ( nu tocmai accesibilă oricui ) demonstrează capacitățile excepționale de vizionar și literat ale autorului. Raportările la literatura universală cu conexiuni surprinzătoare și edificatoare surprind prin complexitate. Este menționat Filipp Melanchton care spune “că a forma tinerimea așa cum se cuvine este ceva mai greu decât a cuceri Troia” și necesitatea de a ne desăvârși arta oratorică urmând cuvintele splendide ale lui Quintilian: “căci zeii nemuritori nu au dăruit ceva mult mai de seamă oamenilor; fără ea totul e mut, prezentul e lipsit de lumină, posteritatea de amintire” ( Quintilian,Arta Oratorică ). Am făcut urările de sănătate și “La Mulți Ani” și am primit autograful atât de râvnit. Răsfățat de participanți atât de onoranți, omul Paul Magheru a vibrat și ne-a încântat … Per aspera ad astra, magister … !

Conceptul de cetate ( polis ) este deosebit de vechi. El a depășit sensul propriu-zis de fortificație și a erupt în accepțiunea generală către sensuri mai pretențioase de comunitate grupată în jurul unor aspirații cu reverberații onirice. Visăm la un spațiu pur, ideal ca o destinație finală existențială și încercăm să ne organizăm în trecerea noastră pe pământ după modele superioare pe care considerăm că divinitatea le-a propus sau pe care credem că aceasta le agrează. Conceptul a străbătut astfel mileniile, dar cu toate acestea noi nu ne-am desăvârșit … Librăria Scriptum (Oradea) a găzduit lansarea a două volume de recomandat ale lui Dan Tomuleț, un autor și gânditor român care merită menționat pentru profunzimea analizelor dumnealui. “Înțeleptul Cetății” și “Umbrele modernității” propun analize, dezbateri și observații inedite realizate din perspectiva gândirii creștine care pentru o persoană neatentă și neavizată ar fi în măsură să bulverseze. De puține ori creștinul a privit către valorile celuilalt pentru a le reconsidera precum o face autorul și cred eu că o face cu succes și spre folosul valorilor creștine. Pentru a realiza acest excurs însă trebuie să deții deja acea maturitate interioară care să nu facă posibilă dezrădăcinarea ta spirituală. Procesul lui Socrate este procesul unui înțelept al cetății și rezistența sa eroică care culminează cu visul care-l înștiințează pe înțelept că timpul aplicării pedepsei se apropie: “o femeie foarte frumoasă, înveșmântată în alb i-a spus venind spre el: Socrate, tu în trei zile vei fi în țara mănoasă, în Ftia”. Autorul menționează: “pe lângă glasul daimonului lăuntric filosoful beneficia, se pare, și de o călăuzire divină onirică. Socrate era omul providenței, nu omul soluțiilor omenești”. Celălalt volum propune surprinderea modernității în dinamismul și intensitatea ei. Am reușit să adresez o întrebare autorului și de asemenea am obținut și aici autograful.

Mă bucură că această vară s-a scurs fără tensiuni și evenimente majore la nivel național și internațional, deși numeroase probleme trenează fără a mai fi menționate. România este cuprinsă de febra alegerilor prezidențiale și discuțiile sau candidaturile se înmulțesc. Până acum totul pare relativ civilizat, deși competiția aduce inevitabil și atacuri sau rumori la adresa celuilalt.Arbitrul anonim (votanții ) trebuie să desemneze titularul noului mandat prezidențial. Vizita lui Klaus Johannis la Casa Albă a atras atenția, dar și activitatea celorlalți candidați este notabilă. Trebuie să sperăm că vom avea o campanie decentă, modernă și echilibrată…

Se apropie și ziua mea de naștere ( 10 septembrie ) și mă declar mulțumit că mă pot bucura încă de micile plăceri ale vieții. Sărbătoresc cu moderație de fiecare dată și mulțumesc divinității că mi-a dat sănătate și suficientă inteligență și înțelepciune. A trecut încă un an și deși mi-aș fi dorit mult mai mult, măcar sunt deocamdată pe linia de plutire.

Vă doresc o lună Septembrie 2019 specială, plină de inspirație și de succes … !

 

 

 

“Philippicae” literare, “Pas cu Pas”, “Martirii”, Summer 2019 !


Un Iunie 2019 dominat de caniculă și de spectrul amenințător al furtunilor și un debut de Iulie 2019 incendiar. Disconfortul termic s-a resimțit în mai multe zile consecutiv, iar primele roade ale anului ( cereale,legume,fructe) sunt de admirat și prin câmpia Crișanei, ca de altfel peste tot prin țară. Sezonul estival este în toi și puțină lume mai doarme de voie sau de nevoie… Răcorirea, deconectarea sunt atât de căutate, secondate de pofta de viață, de dorința de a fi cât mai activ. Orele zilelor au devenit mai intense, trilurile matinale de păsărele deosebit de active năucesc prin diversitate și inițiativă. Răsăritul și apusul de soare sunt emoționante, iar clarul bolții cerești aproape magic putând fi admirate constelații pline de mister.

Econom din fire, dar mai ales din necesitate, nu mă desfăt prea mult cu vizite pe care mi le-aș dori, chiar le-aș merita aș zice. Nici prin România nu mă încumet prea mult, o țară cu peisaje frumoase… Chiar și așa am vizitat enorm. Amintirea obiectivelor vizitate în străinătate mă face să-mi doresc mai mult și mai mult… și doar rezervele-mi șubrezite, nemeritata situație financiară mă reține majoritar la domiciliu. Pot fi prezent însă virtual peste tot și asta mă aduce în a patra dimensiune aș zice, mă stabilizează, îmi oferă doza de optimism necesară sau convingerea că măcar unele speranțe vor deveni realizabile într-un viitor nu foarte îndepărtat.

O dispută în plan literar, un scandal național aș zice, a fost lansată odată cu filipica renumitului critic literar Ion Simuț la adresa revistelor literare. Analiza dumnealui este din păcate dureros de adevărată și tot din păcate nu cred că va soluționa complicatele relații și principii după care funcționează acest mediu select al culturii naționale. Favoritismele au fost de multă vreme evidente și regret că acest demers poate dăuna și autorilor valoroși și bineintenționați. De cealaltă parte, dintre tineri și dintre cei marginalizați sau dintre cei care pur și simplu nu puteau accede și-au frecat mâinile de bucurie sperând la schimbarea “garniturii” și a “mecanicului-șef”… Am găsit și situații în care unii critici literari se autopropuneau la redacția Revistei de Cultură Familia. Cert este că am întâlnit câțiva autori premiați fără prea multă valoare, că adevăratele reviste literare pot fi numărate pe degetele de la o mână și că odată și odată trebuia să se producă această luare de poziție. Am avut onoarea de a discuta de câteva ori cu renumitul critic literar Ion Simuț și mi s-a părut o persoană responsabilă, abilă, echilibrată și pe alocuri hazlie. Mă bucură faptul că a avut curajul de a dezbate și combate pe o temă atât de actuală și sensibilă, în special pentru că este unul dintre bihorenii cu care ne mândrim. Cu siguranță “Elegie pentru Revistele Literare” by Ion Simuț va rămâne un punct de reper major pentru sinteza post-revoluționară a panoramei mediului literar românesc dominat de mediocritate. Autorul concluzionează: “… avem o presă literară inflaționistă, șablonardă, uniformizată, rubricardă, îmbătrînită, inerțială, nejurnalistică, indiferentă la public, nevandabilă, sectară, provincială. Soluții sau remedii există pentru fiecare dintre aceste defecte, dar mai întîi ele trebuie asumate. Un pacient care nu-și recunoaște boala și simptomele ei nu are cum să fie tratat eficient”.

Deși agenda evenimentelor este foarte bogată la Oradea, despre majoritatea lor sau a subiectelor pe care mi le-am propus am scris deja, le-am abordat. Ineditul a apărut însă chiar neprogramat și referitor la un subiect pe care l-am abordat mai puțin. Costel Pătrășcan a prezentat la biblioteca județeană caricaturile dumnealui pe care le-a comentat cu umorul care-l caracterizează. Am obținut de la dumnealui un schimb de volume cu autograf și m-am deconectat pentru o oră de la problemele cotidiene. Temele abordate sunt relativ actuale și relevante, deosebit de profunde, pilduitoare. Volumul “Pas cu pas – reînvățăm să râdem” satirizează socialul sfidând greutățile. Îmi permit doar o exemplificare marca C. Pătrășcan: “Întrebare reporter: Când un cuplu divorțează cine e vinovat: bărbatul sau femeia? Răspuns interogat: SOROS !” Pe durata derulării evenimentului “Academia Cațavencu” a fost la ea acasă. La  aceiași locație o expoziție dedicată martirilor greco-catolici, recent beatificați, ne amintea jertfa episcopilor și “caricatura” societății românești de acum șapte decenii. “Față cu reacțiunea” precum Conu Leonida, spun doar că nu mă grăbesc să trag concluzii și deplâng durerile și umilințele fiecărui nefericit indiferent de regim.

Între timp România a trecut printr-o moțiune de cenzură, dar virtutea inerției pare a domina toate orientările politice. Mulțimea datelor problemelor ar necesita cu siguranță expuneri vaste, dar mă limitez la a afirma că sunt nemulțumit de modul în care românii își gestionează și dozează potențialul și resursele politice, economice, diplomatice, intelectuale. Lipsind marile proiecte, primând măruntele interese nu putem înregistra progrese notabile. Paradoxal, deși este privită ca o țară relativ săracă, România este printre cele mai influente țări. De asemenea, ne dorim intrarea în spațiul Schengen și în zona Euro, dar omitem faptul că trebuie să fim cu toții pregătiți pentru asta în special din punct de vedere cultural. Vilele, mașinile de lux, căruța cu bani nu pot suplini educația, profesionalismul, tradiția sau mentalitatea proprietarului. “Maimuța e tot maimuța chiar și îmbrăcată în purpură” spun anticii.

În plan internațional parcă e mai multă liniște decât în alți ani. Spun doar parcă, deoarece Iranul a dat din nou fiori, Hong-Kong-ul pare nemulțumit de China, europenii caută noi soluții și doar S.U.A. pare a fi activă și prezentă simultan pe mai multe continente. Greutățile și instabilitatea sunt observabile peste tot, dar pacea acolo unde este existentă constituie o premisă a soluționării erorilor și neajunsurilor. Trebuie să ne păstrăm optimismul și să fim insuflați de îndemnul lui Demostene: “În primul rând, atenieni, nu trebuie să vă lăsați copleșiți de situația actuală, oricât de critică ni s-ar părea”.

O colaborare de voluntariat m-a convins că trebuie să fotografiez mai des păsărelele întâlnite. Câteva prim-planuri mai reușite m-au convins că merită să fie trimise Societății Ornitologice Române cu speranța că vor folosi la ceva. Așadar atunci când am timp mă străduiesc să realizez un  selfie acestor păsări așa zis sălbatice, dar sensibile și oarecum atașate de om. În lumea antică omul consulta cerul, zborul și neliniștea păsărilor în luarea deciziilor. Și într-adevăr privind spre cer spui convins: “Aquila non capit musca”.

Vă doresc o lună Iulie 2019 de vis, prosperă și răcoroasă !

 

“Dincolo de noi…”, “Brexit Poker”,”Cadou-Ciorăpel”, “V3n3zu3l@” !


Un Ianuarie 2019 în care spiritul de sărbătoare n-a mai vrut să plece, iar Februarie 2019 a debutat parcă mai blând decât niciodată. Încrâncenarea de câteva zile a iernii din ianuarie a fost repede înlocuită de imaginea deprimantă a dezghețului și a noroiurilor. În unele locuri mai pot fi văzute gătirile din perioada sărbătorilor de iarnă. Suntem într-o perioadă a anului în care ne punem speranțele în lunile de primăvară, deși iubitori iernii și-au pus schiurile și găsesc de fiecare dată ceva de experimentat.

Într-o mare măsură pot să spun că și eu m-am aflat într-o stare de semi-“hibernare”, deoarece chiar îmi propusesem câteva lucruri în această lună și am tot amânat. Nu este mare pagubă, dar acest aspect nu prea mă caracterizează atunci când lucrurile depind exclusiv de mine. În cele din urmă, cred că așteptările tuturor pentru 2019 au fost prea mari și că în cele din urmă se întorc cu toții la cele obișnuite. Am reușit totuși să obțin un cadou ( destul de tardiv ) cu unul dintre blogurile mele secundare. O căciulă și fular de Moș Crăciun puse într-un ciorăpel special mi-au înseninat a doua parte a lunii ianuarie și m-au convins de seriozitatea celor de la blogalinitiative.ro. Dacă anul va fi cel puțin pe jumătate cum a fost de plin ciorăpelul… , atunci pot să spun că o să fie superrr.

Ceea ce părea a fi o veste excelentă pentru întreaga Românie s-a transformat într-o decepție greu de definit. Nobelul atât de așteptat și anunțat de presa română că ar fi fost obținut de către criticul român E. Simion s-a dovedit a fi altceva decât premiul original. Eu de regulă verific și sursele străine atunci când scriu câte ceva pe blog, dar acum văzând că majoritatea site-urilor mari de știri din România ( chiar și Academia Română ) prezintă atât de credibil totul, am fost cuprins de emoție și euforie. În cele din urmă un premiu tot există, iar el va trebui să fie explicat mai bine de către toate forurile îndreptățite și sperăm că toate aceste aventuri nu vor conduce la disensiuni și mai mari în rândul comunității internaționale a umaniștilor. Asistăm fără nicio putere la o luptă a șoarecilor cu broaștele ( Batrachomyomachia ) în plan cultural-științific, politic, economic: “Lupta-și desface hotarele: fapta de arme a lui Ares,/ Prinsă-n tumult, am s-o fac să-i grăiască urechii, să afle/ Oamenii toți, cum ei, șoarecii s-au năpustit printre broaște/ Și-nchipuind pe uriașii pământului s-au războit”. ( Batrachomyomachia,Prolog 1-8).

Românii se pare că vor avea un 2019 provocator. Cred că acest an ar putea fi deosebit de intens și dificil datorită condițiilor și nemulțumirilor interne, dar și a contextului internațional deosebit de variat și nefavorabil. Confruntările politice cu siguranță se vor accentua, iar vechile dezechilibre, în lipsa unor măsuri evidente, ar putea deveni vizibile și apăsătoare.

Am urmărit cu interes problema Brexit-ului, momentele luării deciziilor în Parlamentul britanic pe Sky News. Deși a părut sau poate părea puțin lucru, acest fenomen a afectat întreaga Europă ( fiecare stat al ei ) prin pierderi financiare incredibile. Personal, speram într-o soluționare favorabilă tuturor, adică o rămânere a britanicilor în uniune, dar al doilea referendum pare a fi doar o opțiune secundară în acest moment. Spun doar că dacă 48% dintre votanți au fost pro-uniune, cu doar puțină campanie pro-unionistă s-ar fi putut depăși 50% și ar fi fost evitate scenariile de dezastru general și scepticism european. Senzația mea atunci când mă aflam la Londra în 2017 a fost că două treimi din populație dorea rămânerea în blocul comunitar chiar dacă unii erau nemulțumiți din diferite motive. Cunoaștem cu toții proverbul românesc: “Când doi se ceartă, al treilea câștigă…”

Din agenda internațională mi-a atras atenția problemele din Venezuela. În America de Sud acolo unde părea că monștrii dorm sătui și viermii mor fericiți se pare că se întâmplă totuși ceva. O opoziție fără precedent aproape l-a proscris pe Maduro și întreg mapamondul așteaptă deznodământul care sperăm să fie unul pașnic și propice dezvoltării unei societăți venezuelene moderne. V3n3zu3l@, căci așa o alintă internauții, a devenit așadar ținta unei mize internaționale. Atenți fiind, cu toții ne străduim ca nici măcar să nu clipim pentru a nu influența negativ evoluții pe care ni le-am dori cât mai prolifice și constructive. Daniil Harms, un precursor al literaturii absurdului, observa în lucrarea sa “Iluzie optic㔓omul care doarme nu clipește”…

Sfântul Valentin face parte deja din calendarul mult așteptatelor clipe de tandrețe și iubire de peste an. Tinerii sunt cuprinși de febra acestei zile încă de pe la sfârșitul lunii ianuarie. Cadourile din ce în ce mai subtile și pretențioase se pregătesc pentru grațioasele doamne-domnițe din dorința de a le sensibiliza, de a le intra în grații. Nu cred că este momentul să devenim habotnici și să ne împotrivim unei astfel de sărbători dacă aceasta nu cade în lascivitate și nesinceritate. Avem motive așadar să ne pierdem mințile chiar în toiul iernii…

Am ieșit în această perioadă de puține ori prin localitatea natală sau prin marile orașe ale Bihorului din apropiere. Oradea m-a ademenit de câteva ori cu câte un ceai sau capucino în zona centrală sau la biblioteca județeană, ocazie cu care am încercat să observ starea de spirit a cetățenilor sau mulțimea turiștilor. La sfârșit de ianuarie am ales să particip în sala mare a primăriei Oradea la un moment mai special, fiind sărbătorit un renumit scriitor și poet bihorean ( de acum), un intelectual de înaltă ținută. Ioan F. Pop este cunoscut în țară, fiind un membru al Uniunii Scriitorilor din România și având câteva lucrări excepționale, iar gândirea lui de excepție s-a răsfrânt și pe prestigioasa platformă contributors.ro. A fost sărbătorit pentru împlinirea a 60 de ani prin prezența a numeroși și prestigioși membri ai comunității greco-catolice, dar și a numeroși intelectuali și critici literari bihoreni, având ca invitat special pe Sorin Lavric, scriitor-traducător bucureștean, Ioan Simuț, critic literar. Ultima carte lansată a fost de poezie în vers alb în care autorul își prezintă scepticismul, speranțele frânte , dorințele abandonate, ipocrizia generalizată, virtuțile luate în derâdere … “Poeme abandonate în cuvinte” este un volum profund, scris într-un mod original și năstrușnic de către un autor aflat în căutarea propriului refugiu și care constată că pe sistemul clasic se găsește în prima fază a “senectuții … juvenile”. dincolo de noi nu mai era nimeni/nicio mirare nu se mai poate strecura pînă aici./doar un cerșetor aștepta monedele ploii,/să-i cadă în mâinile strălucitoare./iar marea aducea doar valuri de insecte străvezii,/ vuiete strivite la mal, cîteva licăriri care schiopătau în depărtare./dincolo de noi pluteau lucrurile în derivă/ca într-un început fără sfîrșit”. Primul vers este folosit ca titlu al poemului și nu știu de ce… autorul preferă să nu scrie în întregul volum cu î din a. Dacă poemele sunt interesante și de recomandat, mă nemulțumește doar această singură deviere de la ortografia actuală a limbii române fără a fi explicată. Teza de doctorat a lui Ioan F. Pop este dedicată operei și biografiei Sf. Augustin, un stâlp al învățăturii creștine de limbă latină.

  

Vă doresc o lună Februarie 2019 prosperă, fără regrete, aflată sub auspiciile binecuvântării Sf. Valentin și a iubirii de semeni !