Un final de Decembrie 2021 intens și oscilant sub aspectul temperaturilor, trăit cu emoțiile specifice Sărbătorilor de Iarnă și a întregii prefaceri și emulații de sezon, și un început de Ianuarie 2022 în care ne-am pus cu toții speranțele într-o lume mai bună și mai eficientă, într-o umanitate mai atentă și responsabilă, în auspicii mai favorabile păcii și binelui general. Zile și clipe dintre ani în care am putut să medităm la ceea ce am trăit meritat și nemeritat și să ne propunem măcar câte ceva pentru viitor. Personal nu renunț la visele proprii și am primit cu bucurie mesajele și urările care mi-au fost adresate. Lumea noastră e departe de a fi perfectă, dar mai are unele oaze și luminișuri care pot desfăța pe cei visători și mai pot stâmpăra sufletele sensibile care aspiră la tainele universului și la divinitate. Din nefericire, Omul nu a învins încă spațiul și nici timpul, deși se tot cătrănește… Cât de tainic și profund spunea Thomas Mann în ”Muntele vrăjit”: ”unde este mult Spaţiu, acolo este şi mult Timp”…
Am mai dereticit câte ceva prin curte, am privit cu nostalgie mica mea colecție de timbre, am încercat de asemenea să fiu cât mai conectat la evoluțiile de la sfârșit și început de an din plan internațional. În pragul sărbătorii Nașterii Domnului ( a Crăciunului) am pus în geamul din bucătărie două rămurele de brad din bradul falnic din fața casei. Și când spun rămurele e cu adevărat ceea ce era mai mic pentru a lua.Cetina desprinsă a avut nevoie să aștepte ceva vreme până a fi împodobită. Mi se întâmplă să mă întreb de ce atâta vânzoleală și neînțelegere pe pământ… Sau oare de ce cel de alături mai mușcă fără regret ca o fiară?… Niciodată nu va exista însă un răspuns la așa ceva, dacă merită vreun răspuns profund nedumeririle mele… E doar omenește, nu? Fierul călit și trecut prin foc va da un oțel de calitate, iar spiritul fortificat cu învățături sănătoase și animat de aspirații cosmice va înnobila ființa și va iradia în jur spre iluminarea semenilor…
M-am îmbălsămat în online, aș putea spune, pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmplă, iar când am ieșit pe la oraș am văzut luminițele și beteala de sărbătoare. Evenimentele s-au succedat peste tot pe mapamond, ignorând parcă noua turnură a pandemiei, încercând să dovedească faptul că exercițiul este o cale de urmat pentru atingerea excelenței. Câteva mici cumpărături și câteva băuturi non-alcoolice calde consumate prin zona centrală a Oradiei sau câteva ore pe la bibliotecă m-au destins și m-au ținut pe o linie optimistă. Noul An a venit oarecum în pace, fără conflicte majore generate intempestiv, dar vechile probleme la nivel planetar au rămas fiind lăsate la marginea oricăror abordări de dragul consensului și compromisului. Amenințările însă rămân și nu sunt puține deloc…
O personalitate plină de jovialitate și de carismă a concertului spiritual ne-a părăsit. La o vârstă respectabilă Desmond Mpilo Tutu, un militant pentru pace și ecumenism, pentru dialog interconfesional și religios, a pierdut lupta cu viața aceasta, dar am crede că sufletul îi este undeva printre stele în așteptarea mângâierii divine. Toate filosofiile și religiile lumii au încercat să răspundă mulțumitor la întrebarea: ce este viața? Apostolul Iacov exclamă despre viață că ”este un abur care se arată pentru puțină vreme și apoi dispare”…
Aș spune că m-a emoționat din nou vestea anterioară că agenția spațială americană NASA a cooptat/angajat peste douăzeci de teologi pentru a testa și pregăti populația în eventualitea descoperirii vieții extraterestre. Cred că este o problemă de timp descoperirea sau confirmarea acestui concept și mai cred că populația n-ar suferi neapărat o depresie din acest motiv sau că religiile planetei și-ar pierde credincioșii fără posibilitatea de a explica în vreun fel viața extraterestră. Din câte rețin chiar în Biblie este promovată pilda oii rătăcite: divinitatea a lăsat cele nouăzeci și nouă de oi pentru a salva oaia rătăcită… În același timp sunt convins că nu vor apărea eroi, din pământ din iarbă verde, care să inventeze chestiuni epocale în țările marginale investițiilor în cercetare, în general în țarile subdezvoltate sau slab dezvoltate. Obișnuiesc să spun că omenirea este ca un melc pe autostradă chiar dacă viteza sunetului a fost depășită în deplasare. Raportat la proiectele și ambițiile unei părți a umanității chiar și atingerea vitezei luminii ar fi relativ mică. Nu cred însă în niciun caz că viteza luminii va putea fi atinsă în condițiile actualei logistici mondiale. Este nevoie de noi tehnologii dezvoltate pentru deziderate atât de vaste și de provocatoare. Lumea noastră e cam gălăgioasă fără a face prea mult. Mult zgomot pentru nimic… Mark Twain spunea:” Zgomotul nu dovedeşte nimic: uneori, găina face un biet ou şi cotcodăceşte de parcă ar fi ouat o planetă întreagă”.
Științele și artele, din fericire, nu și-au contractat siluetele și extensiile. Literatura este exersată prin volume de foarte multe genuri în special în lumea occidentală. Se scrie lună de lună câte ceva, autorii exersând și învățând din propriile greșeli, iar cercetătorii experimentând zilnic în ideea evitării erorilor. Gerul neputinței și neștiinței începe să fie topit de euforie și elan, de exercițiu și observație… ”Perseverența ne ușurează soarta” spunea Gustave Flaubert…
În ciuda a numeroase îngrijorări care îmi dau târcoale rămân optimist și cred că voi reuși să-mi reechilibrez și dezvolt situația actuală nemeritată. Pretinșilor oameni de succes le transmit acum în debut de 2022 că dacă și-au băgat mâinile la roata vremurilor pentru a mutila destine, își vor mutila propria ființă în spițele timpurilor… Pentru a respecta tradiția am făcut chiar eu striezel-uri de sărbători și pentru Revelion am pregătit un pește la cuptor…
În plan național, România nu se găsește pe cele mai bune coordonate și trecerea sărbătorilor ne va aduce vrând-nevrând cu picioarele pe pământ. Aparentele succese economice și normalitatea iluzorie nu vor putea compensa fracturile și neînțelegerile politice și sociale. Dar să sperăm în mai bine că doar români suntem… Am găsit chiar pe Deutsche Welle un articol în care istoricul Stefano Bottoni își exprimă unele îngrijorări privind succesul României ca stat și readuce în discuție problema Transilvaniei. Personal cred într-un anumit/oarecare destin european al întregului spațiu sud-est european, deci și al României, Ungariei sau Transilvaniei, indiferent dacă vor mai exista anumite puseuri regionale de naționalism sau xenofobie…
Aș dori să închei cu un haiku personal:
de pe alt tărâm –
zânele țes aurora
la miazănoapte…
Vă doresc un an 2022 prosper și epocal, o lună Ianuarie splendidă și inedită … !
BALAJ Radu-Alin 