“Cutia Pandorei”, Home School, “Nu mi-e frică de Bau-Bau” … !

Un Martie 2020 acceptabil sub aspectul temperaturilor cu doar câteva zile mai capricioase și un început de Aprilie 2020 însorit, plăcut și cu o ușoară briză un pic neliniștitoare, dar parcă însuflețitoare totuși. Primăvara pare a-și fi intrat definitiv în drepturi, floricelele gingașe au înflorit sau se zoresc să o facă, deci am putut să mă bucur ,privindu-le, de această jubilare atât de pură aflată pe fața pământului la propriu, sedusă de soare, revigorată de adieri subtile de vânt și care răsfață prin straiul multicolor, aproape translucid prin intermediul căruia poate fi înțeleasă mai bine sinceritatea, iubirea,frumosul,tandrețea… Parfumul lor răzbate misterios și emoționează, impresionează și convinge deopotrivă. În aceste momente atât de dificile avem nevoie să ne reculegem, să găsim puncte de sprijin, avem nevoie de elemente inspiratoare pentru a merge mai departe cu succes și tonusul interior mental,psihic sau fizic poate fi fortificat astfel. Nu este simplu, dar nu degeaba anticii spuneau: “Per aspera ad astra … !”

Se spune că obișnuința este a doua natură, dar cel puțin acum, în zilele noastre atât de încercate, viața este prima … De parcă cutia Pandorei s-ar fi deschis, păstrând doar firava speranță, toate neputințele, vanitățile, înfruntările umane metamorfozate în această ciudată pandemie s-au grăbit să ne eticheteze, să ne separe, să ne nemulțumească de ineficiența și indiferența colectivă. Brusc am devenit dintr-un locuitor al planetei, dintr-un european, doar un român dintr-o regiune oarecare a țării. Precum la o apăsare de telecomandă gratiile au căzut din ceruri până în adâncurile pământului peste granițele statelor, dovedind limitele fiecăruia dintre ele. Coronavirusul va face victime încă o perioadă, dar, zic eu, că în maxim jumătate de an va exista un vaccin rezonabil. Efectele social-economice la scară planetară par a fi însă fără precedent. E vorba despre mult mai mult.Mai mulți consultanți în afaceri atrăgeau atenția chiar în urmă cu câțiva ani că o criză economică este iminentă. Mulți ar spune că este firesc: așa e lumea, cu bune, cu rele, cu momente de evoluție și de recesiune uneori… Momentan toată lumea este alarmată. Rețelele sociale, forumurile,blogurile, toate canalele de comunicare relevă îngrijorarea personalităților privind evoluția ulterioară. Măsurile de prevenție adoptate de la nivel central au mobilizat populația la domiciliu și doar tehnologia demonstrează că suntem pionieri ai secolului XXI și că scenarii milenariste, apocaliptice specifice evului mediu care să mențină fobii și psihoze sunt puțin verosimile. Teoriile conspiraționiste au încolțit și ele. Cert este că adevărul gol-goluț aproape nu mai contează și că în ciuda unui elan umanitar care domină situația actuală, cineva, pe undeva,de undeva încearcă să profite întotdeauna. Și totuși, dincolo de asistența medicală de care va trebui să beneficieze populația, eu cred că o asistență psihologică, dacă nu chiar psihiatrică va trebui instituită la nivel comunitar peste tot pe mapamond. De asemenea este un moment de înaltă provocare pentru democrațiile planetei. Restrângerea fără precedent pentru actuala generație în Occident a libertăților și a unor drepturi uluiește și accentuează nefirescul. Putem doar să sperăm că situația nu va crește apetitul forțelor de ordine, că naționalismul, autoritarismul nu vor crea curente și patimi. Să-l credem pe Cicero care spune: “Suntem sclavii legilor pentru a putea fi liberi”. În ciuda unei avalanșe de provocări imense, îmi exprim convingerea că umanitatea va reuși să depășească momentul nefast, dar pentru a face acest lucru este necesar să luăm doar ceea ce este bun din ceea ce a fost și să dezvoltăm ceea ce este bun din noua realitate și un nou pas tehnologic devine indispensabil pentru a ne reinventa de la alt nivel. Va trebui educat caracterul deopotrivă cu inteligența și tocmai din această cauză există acum mari probleme, există chiar enclave sociale și comunitare care par imposibil de soluționat în timp util. Și asta în condițiile în care fiecare instituție are un departament de etică. Spiritualitatea pare a fi repudiată de către toți datorită neputinței religiei, datorită faptului că nu se produc miracole. Sper să nu dau idei și să le fabrice cineva…

Mediul de afaceri a fost deosebit de încercat. Domenii atât de înfloritoare și promițătoare au fost nevoite să stopeze complet activitatea. Au apărut șomerii pe bandă rulantă. În vestul României, tinerii încrezători schimbau locul de muncă la discreție, deși pregătirea lor era mai mult decât discutabilă. Pentru mine, aflat într-o situație complet nemeritată, tot ceea ce s-a întâmplat a fost posibil prin grija câtorva oameni de afaceri abili care au reușit să atragă investiții, dar salariile nu au fost altceva decât un ajutor social special. Mai trebuia să se pună taxă de intrare la locul de muncă, atât la privat,cât și la stat… Aș menționa doar că în țări renumite chiar și un euro sau un dolar înseamnă mult și că a monetiza este un act cultural…

În fine, trebuie să apreciem părțile bune ale situației actuale. Oamenii bineintenționați pot exersa înclinațiile domestice, există mai mult timp de petrecut în familie, amintirile copilăriei putând constitui un liant. Internetul și Facebook-ul rămân totuși cel mai bun îndulcitor natural al zilelor noastre. Sub aspectul educației aș evidenția un sistem ingenios care este funcțional în S.U.A. și Marea Britanie la anumite niveluri – home school. Acest concept propune educarea copiilor de către părinți (de regulă intelectuali, dar nu numai) la domiciliu. Domestic sistem strălucește de cinci stele datorită acestei abordări, deși astfel copilăria este oarecum mai săracă, privată de prietenii și de unele amintiri ulterioare esențiale. M-aș bucura dacă locurile de muncă de tipul home-office, remote ar înflori datorită zodiei momentului și dacă munca în sine de tip blogging, online ar fi apreciată astfel la justa ei valoare…

Așadar doar atunci când merg săptămânal pentru ceva cumpărături ies în și din localitatea natală. În rest, la domiciliu citesc, recitesc cărți și avansez fără termen cu câteva proiecte personale. Îngrijesc florile, pomii fructiferi, mă reculeg în preajma spațiului verde care mă sensibilizează suplimentar prin noblețea și puritatea lui. Deocamdată au înflorit doar corcodușii care sunt ancestrali, sunt de-ai noștri și pe care i-am îngrijit deosebit de puțin. Toate aceste hobby-uri sunt o adevărată terapie dincolo de utilitatea lor și de aspectul creat. Și când mă gândesc că atenția mea pentru îngrijire se rezumă la maxim o oră pe zi… Deși ne găsim într-o perioadă crucială și de răscruce, spun totuși: “Nu mi-e frică de Bau-Bau … !”

Cu speranța că vom depăși aceste momente deosebit de dificile, încrâncenate, fără precedent dedic umanității și reinventării colective un triolet personal:

spre Paradisul lui Dante

“O, Dante, plecăm spre Paradis?” –
că te urmez cu umilință…
e viața fum, abur și vis:
“O, Dante , plecăm spre Paradis?”
prin negrul Iad, de nedescris,
spre Purgatoriu cu speranță:
“O, Dante, plecăm spre Paradis?” –
că te urmez cu umilință…

Vă doresc un Aprilie 2020 splendid, lipsit de păcăleli păguboase, în ton cu spiritul primăverii … !