Archives

“Aspirations”, “Geopolitică și Ziduri”,”Invențiile unui Geniu”, Viteza Luminii+1 !


Într-un Martie 2018 și început de Aprilie 2018 încercăm să ne regăsim cu toții datorită unei primăveri atât de așteptate și întârziată parcă de Crăiasa Zăpezilor și Ghețurilor care a fost atât de generoasă în sezonul de iarnă. Perioada Postului Paștelui este parcursă de către fiecare după putință și dacă n-aș spune că există vreun zel deosebit în acest sens nici măcar la cei mai evlavioși ( nici măcar nu ar fi obligatoriu), această perioadă stârnește emoții deosebite an de an. Paștele Catolic deja a avut loc și comunitatea catolică a parcurs cu responsabilitate măreția jertfei Mântuitorului. Ceilalți credincioși sărbătorind intrarea Domnului în Ierusalim ( Floriile ) se găsesc acum în săptămâna cu cea mai mare intensitate la finalul căreia, după momentele dramatice ale răstignirii și morții, bucuria Învierii va anima sufletele și trupurile tuturor celor care privesc cu optimism victoria Binelui, Rațiunii și Spiritului.

 

În plan internațional noi provocări se conturează și nimeni nu știe cum vor putea fi gestionate cât mai eficient. Conflictul anglo-rusesc, alegerile fără alte alternative din Rusia, o relație ușor agravată U.S.A. – China care dă frisoane, acuze reciproce ale marilor state mondiale privind taxele practicate pentru anumite produse… Chiar și așa totul ar părea suportabil dacă vechile probleme sau drame pe care le parcurge anumite segmente de populație a lumii în care trăim ar fi deja soluționate. Unele ziduri dintre oameni par a fi de neînlăturat mai mult decât în majoritatea situațiilor. În aceste condiții democrația pretinsă devine o glumă sinistră, iar unii oameni se confruntă cu lipsa de orice speranță. Un eveniment care propunea o scurtă incursiune în detaliile distanțelor geografice, spiritual-filosofice și economice care separă civilizații și popoare ale lumii a avut loc prin grija lui Dacian Palladi și s-a intitulat “Geopolitică și Ziduri”. Încă din cele mai vechi timpuri cele mai simple și eficiente granițe au fost cele naturale ( munți, fluvii ), dar atunci când acestea au devenit insuficiente sau erau inexistente, orașe-state, regate, imperii și-au realizat propriile sisteme de apărare și de conservare a granițelor și valorilor ( Zidul Chinezesc, Zidul lui Hadrian, recentele garduri împotriva imigranților, etc.). Din nefericire chiar până în zilele noastre multe domenii cu vocație universală sunt influențate și infestate de un spirit neloial al divizării și regionalizării. Nu doresc în niciun fel, ba dimpotrivă, ca dreptul la propria identitate al fiecăruia, al fiecărei regiuni sau popor să fie afectat, dar când astfel de tendințe câștigă teren trebuie să ne întrebăm de ce este posibil și dacă este benefic. Reversul medaliei este spre exemplu că în România profesori sau politicieni care au fost împotriva integrării României în Uniunea Europeană și chiar mai sunt împotriva spiritului european, să fie acum primii care folosesc bani europeni și sărbătoresc demagogic ziua de 9 Mai ( Ziua Uniunii Europene ). În același timp este o problemă de opțiune al fiecărui popor sau civilizații ca atunci când simte o mare diferență culturală la vecinii săi sau o presiune prea mare la granițele sale să ia deciziile pe care le consideră necesare prin consens. Cea mai recentă dispută în această direcție a fost odată cu inflamarea declarației președintelui D. Trump privind zidul de la sudul U.S.A. Un răspuns care trimite spre universalitate la fel ca aspirațiile S.U.A. a venit din partea Papei Francisc. El propunea punți (poduri) și nu ziduri. Cred că și S.U.A. ,inclusiv prin președintele ei, dorește la fel, dar se găsesc cu toții într-o antinomie păguboasă. În loc să găsească punctele comune care-i apropie, se împiedică de cioturile care-i despart și micile detalii care-i individualizează. Cred că S.U.A. dorește ca central și sud-americanii să-și soluționeze problemele acasă și nu îngroșând rândurile infracționalității, și așa ridicate, din Statele Unite. Discuțiile de la finalul evenimentului s-au desfășurat fiind influențate de aceste momente de pregătire spirituală. Cred că Dumnezeu nu este împotriva colaborării și solidarității dintre oameni, chiar dacă a fost împotriva generației Turnului Babel spre exemplu, identificând la aceasta vanitatea, histrionismul, dorința de a obține un mod de viață dedicat exclusiv plăcerilor și nu unei dedicații nevinovate pentru cunoștințele și tainele universului. Richard Wurmbrand îndemna: “Cercetează noțiunea <<Dumnezeu>>, chiar dacă nu-l cunoști”. Tot el mai spunea: “Există o singură realitate. Ceea ce pare a fi pluralitate sunt deseori aspectele multiple ale aceleiași realități. S-a descoperit că Gaurinsakar și Everest erau nume ale aceluiași vârf al Himalayei văzut din văi diferite”.

 

Preocupat să văd evoluțiile din mica grădină și livadă de acasă unde mă străduiesc să aplic cele mai noi cunoștințe de inițiat, am observat că florile de primăvară se trudesc să răsară și unele să înflorească, fiind întârziate doar de ușoarele evoluții meteorologice neplăcute din ultimele săptămâni. Deocamdată doar stânjeneii au înflorit și par a jubila datorită ineditului înregistrat. În Japonia cireșii sunt deja înfloriți și sunt admirați de foarte mulți vizitatori.

Am participat de asemenea la un alt eveniment jubiliar, aș putea spune, care a avut loc în Casa Memorială Aurel Lazăr, unde au fost lansate două volume în onoarea a două personalități bihorene aflate la o vârstă respectabilă, dar încă în putere creatoare: Lucia Cornea și Sever Dumitrașcu ( apreciat printr-un volum la împlinirea vârstei de 80 de ani). Deși ar fi trebuit să fiu în mediul meu, mărturisesc că nu m-am simțit prea bine în mijlocul acelor participanți, printre care din motive meschine nu m-am putut regăsi și eu ca slujitor salariat al culturii și istoriei naționale. Am participat doar din respect, inclusiv cu unii profesori nu am avut o relație strălucită încă din studenție (cred că n-am nicio vină ), iar unii foști studenți pretind acum erudiția, publicând chiar în renumită revistă a Muzeului Țării Crișurilor – Crisia, dar nu își conștientizează lacunele sau limitele. Ca profesori, istorici și muzeografi ar trebui să-i preocupe adevărul, adevăratele valori și detaliile, nu doar rezultatul net care le convine de minune sau berile băute în timpul programului. Am făcut urările cuvenite, am oferit un exemplar din volumul propriu de eseuri, am cumpărat un exemplar Crisia impecabil apărut, am discutat puțin și apoi am plecat neînduplecat de starea generală.

    

Prima etapă a Centenarului a avut loc deja după 27 Martie. Aurel Lazăr, cel care a avut un rol deosebit în realizarea Unirii, sunt sigur că și-ar fi dorit o altă Românie în secolul XXI. Din păcate nu putem spune prea multe în aceste momente care ar fi trebuit să fie înălțătoare pentru români. Putem conchide cu un fragment-elegie din Arhiloh (sec. VII î.e.n.): “Rana deschisă suspin/ Scoate din sufletul nostru. Dar mâine nenorocirea/ Îi va lua la rând și pe alții. Răbdați așadar…”

Una dintre vizitele pe cale le-am realizat cu un entuziasm deosebit a fost pentru a admira exponatele unei expoziții mult așteptată în urbea de pe Crișul Repede la Muzeul Țării Crișurilor. “Invențiile unui geniu. Mașinile lui Leonardo Da Vinci” se găsește la Oradea și atrage numeroși vizitatori.Imaginația și ingeniozitatea lui Leonardo Da Vinci a dat roade în Evul Mediu prin concretizarea unor proiecte și aplicații ale acestora și care ne surprind și azi prin complexitatea lor. Marele inventator a reușit să proiecteze și să realizeze automobile, biciclete, tancuri, sisteme de ridicare-coborâre, de prindere sau extragere care îmbunătățite în epoca modernă au impulsionat societatea europeană. Leonardo Da Vinci este așadar un mare deschizător de drumuri, o personalitate care în timpuri de obscuritate științifică a reușit să redirecționeze societatea umană însăși, aflată la răscruce sau în impas, către perspective atractive. Vizita proprie a avut loc într-o vineri când o mulțime de copii aflați în săptămâna “Școala Altfel” erau și ei în vizită la muzeu.

  

Într-o oarecare măsură am putea realiza un paralelism între epoca lui Leonardo Da Vinci și epoca ultimilor 50 de ani spre exemplu ( 1970-2020). În prelungirea acestui paralelism aș menționa că am citit recent că la Institutul CERN Geneva s-a realizat într-un experiment depășirea vitezei luminii ceea ce mi s-a părut epocal și fabulos. Ulterior am rămas dezamăgit când am văzut că site-ul respectiv de știri științifice a etichetat articolul cu: “April Fools”. Din nefericire chiar în această perioadă a trebuit să ne luăm rămas bun de la Stephen Hawking, marele cercetător englez, care pe lângă prodigioasa activitate științifică a publicat o lucrare autobiografică în care descrie printre altele emoția avută în copilărie când tatăl i-a cumpărat primul trenuleț cu cheie ( o raritate atunci) sau că s-a născut pe 5 ianuarie la 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei.

O fotografie a unei expoziții de la biblioteca județeană, intitulată Aspirations, îndemna la reflecții și chiar la zâmbete. Un pion de șah, joc atât de iubit de către mine, era reflectat în oglindă într-o piesă de rege. Aspirații mai puțin realiste, încredere neîntemeiată, oameni care doresc mai mult decât merită, peste puterile lor?; bufoniadă sau comedie? Realizarea fotografiei în alb-negru ar fi trebuit să adâncească reflecțiile.

Vă doresc Sărbători  Pascale 2018 Luminate, o lună Aprilie 2018 însorită, fără păcăleli, mărinimoasă !

 

Advertisements

“Cristal de Boemia”, “Semper Opera”,”Biserica Tyn”, “Orologiul Apostolilor”,Lacrimi şi Regrete,Majestate, “Bancnota de Un Milion de Lire”-Gratuit !


Ultima lună a anului este trăită de fiecare dată cu intensitate şi emoţie. Anotimpul de iarnă s-a lăsat aşteptat însă pe la câmpie, deoarece a căzut zăpadă doar într-o singură zi şi pentru câteva ore. În rest, nu ne-a rămas decât să admirăm recordurile celor care s-au străduit să redea atmosfera de sărbătoare şi de aşteptare a lui Moş Crăciun sau a clipelor dintre ani – Revelionul. Cu siguranţă, printre toate celelalte, din subsidiar, această perioadă este şi una de evaluare şi de conturare a unor proiecte de viitor. Cea mai importantă funcţie a lunii cadourilor este însă cea de revigorare spirituală, regăsire de sine şi comuniune cu familia şi cu cei dragi.

 

Din nefericire nu toate clipele de sărbătoare sunt încununate de beatitudine. În data de 5 Decembrie 2017 fiind la Oradea şi apoi dorind să revin spre casă am consultat smartphone-ul propriu pentru a parcurge câteva ştiri. Îndurerarea s-a aşternut imediat lăsându-mă înmărmurit când pe la miezul zilei începuseră să curgă ştirile privind decesul Majestăţii Sale, Regele Mihai I al României. Marea personalitate, ultimul conducător în viaţă al unui stat din cel de-al doilea război mondial, resemnat şi regăsindu-se în pasiuni, stabilit în Elveţia, a reprezentat un reper al conştiinţei româneşti şi a dorinţei de afirmare româneşti în plan mondial. Ceremoniile de înhumare au fost deosebit de grandioase şi bineînţeles meritate, fiind onorat cu prezenţa unor capete încoronate şi membri ai unor case regale de prim rang din Europa. A fost poate pentru prima dată când în mijlocul problemelor din ţară şi a lipsei generale de respect, poporul român şi oficialităţile s-au ridicat la nivelul onoarei şi conştiinţei necesare unor clipe înălţătoare.Recunoaşterea lui Mihai I al României a fost unanimă. “Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie” spunea Mihai I la vârsta de 90 de ani în Parlamentul României. Dumnezeu să-l odihnească în pace !

Dorind să mai vizitez câte ceva, deşi nemulţumit de progresul profesional şi de inflexibilitatea ofertei de muncă din România, mi-am rezervat încă din noiembrie o excursie de trei zile la Târgurile de Crăciun din Praga şi Dresda . Pornind din 8 decembrie trebuia să străbatem cu autocarul Ungaria şi Slovacia până în capitala Cehiei, Praga. Deosebit de entuziasmat, m-am pregătit exemplar şi ajunşi în capitala cehă la lăsarea week-end-ului am reuşit să vizităm câteva obiective turistice de importanţă majoră încă înainte de lăsarea serii. Recomand oricui acest oraş romantic. Este fabulos. Cunoşteam foarte multe dinainte, dar străbaterea lui la pas de unul singur sau cu ghidul dă o dimensiune superioară întregii aventuri. Trecutul acestui oraş atât de cosmopolit în Evul Mediu şi de ce nu chiar şi în zilele noastre este în măsură să impresioneze. Am fost cazaţi la un hotel chiar din centrul oraşului de unde în doar câteva minute puteau fi vizitate Biserica Tyn, Orologiul Apostolilor, Sinagogile. Pe timp de noapte Biserica Tyn este parcă desprinsă dintr-un desen animat de Walt Disney, iar Orologiul emoţionează prin apariţia apostolilor din oră în oră. Cetatea pragheză este de asemenea impresionantă. Praga a fost capitală imperială în anumite momente, iar Rudolf al II-lea atras de alchimie a susţinut unele cercetări mai mult sau mai puţin ortodoxe în acest sens. Cristalul de Boemia, unic în lume prin calităţile lui, este un garant al cunoştinţelor artistice activate până la nivelul excelenţei. Personalităţi de prim rang s-au născut sau şi-au legat destinul de acest somptuos oraş ( Comenius, Kepler, Mozart, F. Kafka, J. Hasek etc.). Străduţele vechiului centru praghez au fost atât de pline de turişti încât nu puteai face un pas înainte sau înapoi, la stânga sau la dreapta fără a atinge pe cineva. A fost … revoluţia şi reveria turiştilor ! 

        

Toate aceste considerente şi multe alte detalii l-au făcut pe Bohumil Hrabal să afirme în O singurătate prea zgomotoasă:“Praga este atât de plină de spiritul grec, nu numai pe faţadele locuinţelor, ci şi în mintea oamenilor, şi asta numai fiindcă gimnaziile şi universităţile umaniste au uns cu Grecie şi cu Romă milioane de capete ceheşti”.

A doua zi am plecat spre Dresda, capitala landului Saxonia. Meticulozitatea şi disciplina germană sunt observabile încă din Cehia, iar ajunşi la Dresda a trebuit să constatăm că am prins o zi destul de rece. Oraşul Dresda a fost deosebit de încercat de-a lungul istoriei sale, dar mai ales în timpul celui de-al doilea război mondial când majoritatea construcţiilor sale au fost bombardate. Semper Opera şi Catedrala Catolică refăcute după planurile iniţiale sunt fără îndoială maiestuoase. Câteva ore libere au prilejuit achiziţionarea câtorva suveniruri şi a servirii unui Cafe-Latte şi a unei Mozzarella. Prinţii electori de Saxonia au avut o influenţă la nivel european în anumite momente ( Augustus I,II,III ) între secolele XVII-XIX. Goethe a studiat la Dresda dreptul, Richard Wagner,creatorul compoziţiilor Walkiriile şi Inelul Nibelungilor, a fost un fiu al locului.

      

Reveniţi la Praga am vizitat în ultima zi cetatea pragheză cu numeroasele sale atracţii ( biserici şi catedrale vechi, clădiri imperiale, strada aurarilor). Catedrala Vitus se prezenta înăţătoare şi delicată prin elementele sale arhitectonice, Statuia Sf. Gheorghe sugera victoria asupra balaurului, iar la ieşire probabil o studentă cânta duios la harpă. Ultimele două ore de timp liber le-am petrecut intrând într-o librărie deosebit de cochetă din centrul Pragăi. Cărţi, suveniruri, accesorii ademeneau orice vizitator. Am fost la un pas de a achiziţiona Metamorfoza lui F. Kafka în limba engleză, dar am rezistat în cele din urmă comandând doar ceva pentru hidratare la cafe-barul librărirei. Regret enorm că n-am achiziţionat lucrarea deoarece la întoarcerea în ţară mai aveam suficiente coroane ceheşti necheltuite. Sper să am în România alături de aceste coroane o viaţăboemă !

   

Revenit în ţară, într-una dintre zile am vizitat târgul de Crăciun din Oradea. Întregul context se asemăna cu peisajele de sărbătoare ale unor capitale europene. Am auzit că Cărtureşti deschisese o librărie în Lotus Center Oradea şi am dorit să văd minunea. Am cumpărat binecunoscuta carte a lui Dario Fo ( E-un rege nebun în Danemarca) şi cea a renumitului om de ştiinţă S.W. Hawking ( O scurtă istorie a vieţii mele). Recent au reînceput dezbaterile privind inteligenţa artificială punându-ne serios pe gânduri pe toţi.Am primit în urma achiziţiei o carte gratuit, iar din cele de la promo am ales: Bancnota de un milion de lire a lui Mark Twain.

  

În România numeroase probleme se amplifică şi soluţionarea lor se leagă de anul 2018 care se doreşte a fi unul de renaştere culturală şi naţională. În ce măsură vom reuşi să ne desprindem de tot ceea ce este nociv şi vom construi un social armonios şi prosper rămâne să vedem cu toţii. Un gri lucios este observabil şi în planul relaţiilor internaţionale datorită unor ameninţări, inconsecvenţe şi instabilităţi perpetuate pe durata mai multor ani.

Vă doresc un An Nou 2018 prosper, multă sănătate şi inspiraţie, bucurie şi realizări familiilor dumneavoastră !

 

 

“Ratio&Revelatio”, MR. “1989”, “Brexit Clock”, Sărbători Pascale 2017 !


A doua jumătate a lunii Martie 2017 s-a scurs aproape imperceptibil, iar luna Aprilie 2017 sper să aducă doar păcăleli pline de bunădispoziţie şi zâmbete inocente. Revenit pe meleagurile natale, după experienţa britanică, am încercat să mă regăsesc şi să mă reinventez dacă este posibil. Din păcate a trebuit să constat că sunt din nou cu economiile într-o zonă inacceptabilă şi nerezonabilă. Primăvara 2017 şi-a intrat în drepturi şi poate doar ea a reuşit să mă amăgească încă o dată, convingându-mă să reiau în timpul liber activităţile prin grădină , pe la floricele ( lăcrimioare, lalele, zambile,etc.) sau căpşuni şi pe la pomii fructiferi. Cireşii au înflorit deja îndemnându-mă parcă să scriu un haiku în spirit românesc.

  

Deşi deosebit de îndurerat din motive personale, am urmărit evoluţiile internaţionale şi mă declar năucit. Ceea ce părea sau chiar s-a dorit doar un avertisment a devenit un profil solid al unei certitudini ireversibile. Brexit Clock” a început să ticăie, iar Europa nu va mai fi niciodată completă fără Marea Britanie. Visul european a suferit, după şase decenii de construcţie instituţională şi extindere meticuloasă, o mare înfrângere, fiind confruntată cu fenomenul deconstrucţiei. Consider deosebit de grav ceea ce s-a întâmplat, iar pierderile vor fi, cred eu, din păcate, enorme de ambele părţi. Identitatea europeană va fi observabilă din Groenlanda şi până la Urali sau de la Polul Nord până în insulele din Marea Mediterană, dar unitatea europeană din nefericire nu va fi posibilă într-un model integrator şi generalizant. Decizia pozitivă a generaţiei anterioare din Marea Britanie, poate surprinzătoare atunci, a fost contrazisă mult mai surprinzător de generaţia următoare. Mulţimea ezitărilor şi neseriozităţii, a experimentărilor şi empirismului în plan politic şi economic sunt dăunătoare şi macină societăţile europene. Etica, dicţia, atitudinea, ordinea interioară a acestor responsabili chemaţi să ne reprezinte şi să contribuie la unitatea generală sunt în cele mai fericite cazuri afectate. Erasmus din Rotherdam  în Elogiul Nebuniei scria în vremuri la fel de tulburi prietenului său Thomas Morus ( un olandez către un englez ) : ” Omul care s-a încumetat să ia între mâinile sale soarta unui neam nu mai are viaţa lui, ci trăieşte doar pentru stat. Veşnic grijuliu cu fericirea supuşilor săi, el trebuie să fie întâiul care să se supună legilor, în care se reunesc puterea legislativă şi cea executivă. El trebuie să vegheze asupra cinstei miniştrilor şi dregătorilor. Toţi ochii sunt aţintiţi asupra sa, aşa că singur poate prin pilda purtărilor sale să se asemene fie cu un soare strălucitor ce-şi răspândeşte razele strălucitoare asupra pământului, fie cu o cometă blestemată ce aduce numai amărăciune şi moarte. Trebuie să ştie că viciile inşilor oarecare din mulţime nu sar în ochi, dar că rangul său îl opreşte de la oricare încălcare a datoriei. Alminteri cea mai mare nesocotinţă a lui este un izvor otrăvit din care beau toţi supuşii”. Cred că afirmaţiile multiseculare sunt mult mai actuale datorită sistemului democratic contemporan. Din păcate, Uniunii Europene îi va lipsi magnificul steag UK . . Între timp, un alt atentat a îndurerat Marea Britanie şi a avut loc pe Podul Westminster şi Palatul Parlamentului.

Am observat de asemenea că viaţa politică românească este la fel de agitată. M-a sensibilizat oarecum şi mulţumit sărbătorirea la nivel naţional a Zilei Internaţionale a Poeziei. Poemul a fost adulat măcar în acel cadru al manifestărilor specifice dedicate. Mă gândeam care versuri mi s-ar fi potrivit mai mult în aceste momente ( unul despre anotimp, despre aspiraţii cosmice, de dragoste sau profund şi uşor nostalgic) şi deşi am citit foarte multă poezie de bună calitate în ultimii ani am optat ( datorită experienţei londoneze ) pentru următoarele versuri :” Ceea ce mă înspăimântă/ E singurătatea-n mulţime,/ Aglomerările rele/ De fiinţe necunoscute-ntre ele/ Şi mai neînsemnate/ Şi mai fără chip/ Decât firele de nisip/  [… ]Minuscule fiare/ Strânse în haite/ De fiinţe străine,/ Indiferente unora altora/ Şi fiecare faţă de sine” ( Ana Blandiana, Nu singurătatea). În mare măsură, banul şi nepăsarea sunt blestemele marilor metropole şi ale civilizaţiilor.

 

La OradeaSala festivă a Facultăţii de Drept a găzduit un eveniment dedicat momentelor Revoluţiei Române din 1989. Autorul mai multor lucrări despre Revoluţia RomânăGrigore Cartianu, jurnalist, scriitor, a prezentat deosebit de bine condiţiile interne şi internaţionale ale evenimentelor din 1989. Singurul reproş care-i poate fi atribuit este stilul de redactor şi comentator sportiv utilizat, cu siguranţă datorită timpului relativ scurt alocat unei descrieri atât de vaste şi pretenţioase. În mod cert, ne-am întrebat cu toţii măcar o dată ce s-a întâmplat cu noi atunci şi de atunci. S-au scurs aproape trei decenii. În perioada în care m-am aflat la catedră am predat această lecţie ani în şir şi am constatat că generaţia tânără ori nu cunoaşte subiectul, ori nu-l interesează, ori are o imagine coruptă despre el. Doar rareori întâlneam opinii bine conturate şi argumentate. Consider anul 1989 unul de excepţie prin complexitatea lui la nivel internaţional, în mare măsură irepetabil. De asemenea, cred că doar carisma şi determinarea lui Mihail Gorbaciov, apărut providenţial, l-a făcut posibil din interior pe cale paşnică. În SUA, generaţia respectivă a dat dovadă de mare unitate ,viziune şi hotărâre. Estul european a optat pentru democraţie într-un elan firesc, doar în România dictatorul Nicolae Ceauşescu s-a încăpăţânat să reziste. Am citit poate peste o sută de lucrări importante care tratează acest subiect şi toate argumentele posibile. Din nefericire, în România totul s-a încheiat într-un mod sângeros, iar speranţele iniţiale s-au evaporat foarte repede, făcând loc incertitudinii, haosului economic, mineriadelor şi submediocrităţii. Anii ’90 au fost destul de obscuri, iar singura mare realizare a fost existenţa a doi poli în plan politic capabili să ofere legitimitatea unei minime vieţi democratice şi spirituale, în ciuda corupţiei şi degringoladei. După anii 2000 speranţele au renăscut, mediul de afaceri s-a îmbunătăţit, România adevenit stat european şi membră a NATO. Din nefericire, capitalul şi brandurile româneşti abia acum dacă se profilează, iar România a pierdut foarte mulţi specialişti şi intelectuali care au optat pentru cariere în Occident. În paralel, mulţi cetăţeni români slab calificaţi au îngrozit străzile oraşelor europene. Indiferent cum am privi lucrurile, la Revoluţia Română ( chiar termenul a fost pus sub semnul întrebării ), a participat şi poporul român şi revoluţia rămâne expresia aspiraţiei poporului român pentru libertate şi democraţie. MR. 1989 este original, unic, grandilocvent. Majoritatea participanţilor la eveniment au fost din rândurile tinerilor şi majoritatea lor din păcate nu au o opinie bine structurată asupra acestor momente astrale ale istoriei.

 

Sărbătorile Pascale se apropie cu repeziciune, iar postul cel mare rânduit de către biserică îndeamnă măcar la moderaţie. În acest an nu mă pot număra printre cei riguroşi, dar am fost destul de cumpătat. Jertfa Mântuitorului, după cum spun Evangheliile, a fost pentru absolvirea păcatelor omenirii în faţa lui DumnezeuSf. Niceta de Remesiana spunea în Opere, II,V,5-6” A PĂTIMIT SUB  PONŢIU PILAT. […] A TREIA ZI A ÎNVIAT DIN MORŢI, cum spune profetul, între morţi liber. Nici nu putea fi stăpânit de moarte Hristos, Care ţine toată puterea: şi a morţii şi a vieţii. S-A ÎNĂLŢAT LA CERURI, de unde şi pogorâse…”. Ca membru al societăţii laice, port în acelaşi timp un respect deosebit Bisericii, religiilor şi mă declar un membru al speciei homo religiosus.

Într-una dintre zilele când am trecut pe la Oradea, am intrat pe la Salonul de carte Ratio & Revelatio amplasat în zona centrală a oraşului şi deschis de puţină vreme. La fel de cochet ca şi cel din Cetatea Oradea, acest salon beneficiază de lumina soarelui şi de o ofertă de carte diversificată. Am servit un ceai în acest spaţiu atât de frumos decorat şi dedicat activităţilor şi evenimentelor literare. Să sperăm că raţiunea şi revelaţia, inspiraţia vor învinge şi spiritul sapienţial, cultural şi ştiinţific ne va lumina feţele şi gândurile.

  

Vă doresc o lună Aprilie 2017 candidă, Sărbători Pascale luminate, regeneratoare, prosperitate şi linişte sufletească !

 

“London Eye”, Westminster Abbey, Mărţişor 2017, Exoplanete !


Un sfârşit de februarie 2017 primăvăratic pe aceste meleaguri  londoneze. Doar unele zile mai ploioase şi  cu un vânt ceva mai răzleţ amintea că încă suntem în anotimpul rece. Debutul lunii martie 2017 a găsit natura în cea mai mare parte pregătită de festival : grădinile lipsite de omăt sunt pline de gingaşe floricele , iar tradiţionalul gazon din faţa caselor britanice deosebit de dens şi de o culoare verde specifică lunilor ploioase de vară. Oamenii de asemenea realizează grandoarea momentelor calendaristice şi ,poate uşor nedumeriţi, speră la un anotimp de primăvară cât mai candid şi reuşit.

hello-martie martisor

În ce mă priveşte nu prea am motive de bucurie deocamdată şi nici de optimism exagerat, dar mă străduiesc să mă menţin în privinţa mentalului pe o traiectorie echilibrată. Din păcate ceea ce părea în regulă la sosire în privinţa locului de muncă s-a evaporat doar într-o lună, iar cei care m-au contactat iniţial s-au dovedit a fi doar nişte amărâţi de subcontractori, nişte antreprenori ai marii firme care mă interesa iniţial şi care apoi şi-au dovedit limitele. Aşadar a trebuit să intreprind noi campanii de căutare a unui loc de muncă, potrivit mie, sub presiunea umilinţei şi a surprizelor avute. Din nefericire şi pe aici există neseriozitate şi unii lucrează după principiul : nu contează cine vinde brandul dacă el este imbatabil şi de nerefuzat. Având unele promisiuni, deşi n-am insistat la autorităţile britanice, am luat în calcul şi posibilitatea întoarcerii în ţară. Din nefericire mulţi în această situaţie suferă adevărate drame, deoarece nu au banii necesari pentru a reveni.

În concluzie, fiind degajat de munca care într-o anumită măsură mi se potrivea , am avut timp ca să intreprind  o vizită bine planificată în chiar ziua de 1 Martie prin centrul Londrei. Pot să spun că îmi doream mult acest lucru. S-a nimerit chiar de Mărţişor. Despărţindu-mă doar câteva staţii de tren nu a fost prea mare oboseală şi chiar în zorii dimineţii mă găseam deja în faţa renumitului turn cu orologiu cunoscut popular sub numele de Big Ben.

img_20170301_073139

 

De cealaltă parte a Palatului Parlamentului se vedea al doilea turn măreţ : turnul Victoria. Am vizitat şi Westminster Abbey ale cărei alemente arhitectonice medievale deosebit de pregnante şi bine conturate, absolut fiecare până în detaliu, m-au impresionat.

img_20170301_073547 img_20170301_074841

Oricum esteticul şi gustul pentru frumos nu sunt identice, dar Thierry de Duve spunea că gustul pentru frumos al fiecăruia este un habitus estetic. Continua spunând : “Aţi interiorizat aceste dispoziţii social dobândite , care constituie dragostea de artă, le-aţi lăsat în paragină, îngrijite mai mult sau mai puţin, dar oricum, ele vă constituie la fel de intim precum tot restul personalităţii dumneavoastră”. Aceste motive arhitecturale medievale aproape vorbesc de la sine prin vechimea şi simbolistica lor , întocmai precum în misteriile egiptene cunoscute de către Herodot. Această observaţie îl făcea, de exemplu, pe Alexandre Moret în Misteriile egiptene să se întrebe : „Oare nu folosim şi noi cu acelaşi sens cuvântul mister pentru a desemna atât <<dramele mistice>> jucate în biserici în Evul Mediu, cât şi dogmele ce depăşesc inteligenţa noastră”? Bisericile creştine au avut şi au un rol determinant în formarea individuală şi formarea personalităţii şi educaţiei personale sau a conştiinţei civice europene. În această situaţie este vorba despre inconfundabila cultură britanică cu tot ceea ce presupune ea: literatură, artă, arhitectură,biserică, regalitate …, o identitate de top la nivel mondial. N-ar trebui să omitem nici limba engleză devenită indispensabilă la nivel mondial, o adevărată limbă latină a contemporaneităţii. Istoricul Tacit a adus un elogiu deosebit oratoriei în Dialogul despre oratori, subliniind splendoarea acestei înzestrări şi numeroasele ei binefaceri. Expresivitatea unei limbi o consacră şi adaugă între valorile umanităţii. Marele istoric roman spunea : “Ce alai de cetăţeni în togă când ieşi în stradă ! Ce privelişte măreaţă când te afli în public ! Ce bucurie când te ridici şi ajuţi pe cineva printre ascultători tăcuţi, toţi cu ochii aţintiţi spre tine!”. În cadrul aceleiaşi lucrări Tacit a realizat o menţiune care m-a determinat să scriu un articol despre longevitate : „Eu însumi am văzut în Britannia un bătrân care mărturisea că luase parte la lupta purtată de Caesar, când îşi adusese oştile în Britannia”.Afirmaţia a contrariat toţi istoricii, deoarece bătrânul britann ar fi avut la acea vreme peste 120-130 de ani.

img_20170301_071313

Prin peripul meu de o zi am intrat şi prin câteva librării pentru a consulta oferta de carte, am cumpărat şi câteva suveniruri şi felicitări. Am avut timp şi pentru a servi un capucino într-o cafenea cu specific franţuzesc. Printr-o ciudată piruetă pe străzile centrale am ajuns chiar în faţa unei statui a lui Cupidon şi chiar înaintea unei imagini din Harry Potter.

img_20170301_091348 img_20170301_090443

Am rămas impresionat de imensitatea acestei platforme urbane centrale, iar Westminster Bridge mi s-a părut fabulos, plin de trecători entuziaşti. Alături de el, London Eye mă ispitea să încerc vizualizarea întregului centru londonez de la altitudine. Am renunţat în cele din urmă dorind să fac economie. Regret că nu am vizitat şi Institutul Cultural Român din Londra.

img_20170301_123210 img_20170301_120903

Sunetele orologiului Big Ben îmi aminteau de celebra lucrare a lui Jules Verne Ocolul Pământului în 80 de zile. Reţin de asemenea că am fost întrebat într-una dintre zile de un britanic care-mi sunt originile. I-am răspuns că sunt din nord-vestul României, o parte a Transilvaniei. Mi-a răspuns amabil că a vizitat România, dar doar Delta Dunării şi că a auzit despre mitul lui Dracula din Transilvania. I-am răspuns în engleză : It s just Bram Stoker fiction”, dar lui îi plăcea legenda. Am vizitat de asemenea Palatul Buckingham pe care l-am găsit în zi de paradă. Gărzile defilau şi cântau, vizitatorii se îmbulzeau venind de pe The Mall sau din St. James Park.Primăvara se simţea peste tot : în aer , printre vizitatori, prin parcuri, printre flori, iar cântecele câtorva cântăreţi ambulanţi amplificau totul. Era precum într-un fragment din Bachilide : “Serbări senine înfloresc pe uliţi/ Şi arde cântecul, slăvind frumuseţea”.

img_20170301_081823 img_20170301_082402 img_20170301_082434-1 img_20170301_110337 img_20170301_105717 img_20170301_111800-1

 

Aflat într-o stare de beatitudine şi beţie mistică la întoarcere am luat un tren care mă ducea doar într-o zonă apropiată celei unde mă găseam cazat. A trebuit să parcurg vreo 2-3 mile pe jos aşadar, dar nu a fost o problemă deoarece sunt obişnuit.

Urmăresc zilnic ştirile locale şi internaţionale din dorinţa de a fi foarte bine informat. Am constatat diversitatea şi consistenţa acestora în Marea Britanie, dar nu pot să spun acelaşi lucru despre portalurile cu locuri de muncă. În fine, o ştire de ultimă oră m-a extaziat : a fost făcut public anunţul NASA privind descoperirea a nu mai puţin de şapte planete asemănătoare Pământului în acelaşi sistem solar şi nu foarte depărtat de al nostru. Consider acest anunţ epocal. Dacă planeta noastră este tot mai epuizată poate Universul îşi va deschide porţile şi tainele către noi în cele din urmă. Până acum puteam doar spune precum poeta antică Sapho într-un vers : „Iarăşi hora stelelor îşi ascunde/ Strălucirea frunţii, când luna creşte,/ Risipindu-şi, plină, lumina peste/ Negura lumii” . De asemenea veştile privind Brexit-ul nu sunt încurajatoare pentru absolut nimeni.

exoplanete

Vă doresc o lună Martie 2017 în care mărţişorul să vă poarte noroc şi dragoste, să aveţi inspiraţie şi prosperitate !

martisor-the-gift-of-spring-mary-sedici potcoava-martisor

 

“Lyra de Aur”, “Micuţa Clara”, “IchBinEinBerliner”, Salonul de Carte !


Zile dintre ani ( 2016-2017 ) în care încercăm să alungăm toate gândurile şi să ne umplem timpul cu preocupări demne de perioada de sărbătoare, dar, vrând-nevrând, unele momente de reflecţie îşi fac loc şi încercăm să rememorăm ceva din anul aproape trecut sau să planificăm câte ceva pentru anul care se pregăteşte să vină. Iarna s-a înstăpânit de săptămâni bune, iar veşmintele ei ne amintesc despre iernile copilăriei noastre. Pregătirile s-au situat peste tot la cel mai înalt nivel într-un regal cu specific de iarnă, cu globuleţe şi beteală. Ne propunem cu toţii să fim mai buni, mai atenţi, mai uşor de înduplecat, mai darnici. Rudolph, cel mai destoinic ren al Moşului, a fost foarte solicitat şi cu siguranţă urmează un tratament de refacere acum.

an-nou-2017 rudolf

Încercându-mă amintiri vechi de peste treizeci de ani când venea şi la mine Moş Crăciun, mi-am dorit să mă cufund cel puţin pentru câteva ore într-un tărâm de basm, nobleţe a spiritului şi trupului, a sensibilităţii îmbălsămată cu lacrimi de nostalgie. Şi nimic nu ar fi fost mai adecvat pentru sărbătorile de iarnă decât inegalabilul univers al basmelor şi povestirilor germane. Lumea teatrului a identificat de timpuriu acest potenţial cultural imens şi, chiar dacă prin autori străini, a răsfăţat publicul cu numeroase piese transpuse chiar în mirifica lume a baletului. Spărgătorul de Nuci este un exemplu grandilocvent în acest sens. Povestirea hoffmann-iană ( E.T.A. Hoffmann ) are aceiaşi dimensiune ca a basmelor Fraţilor Grimm sau a lui H.C. Andersen. Galaxia fantastică a autorului transpusă într-un balet de către Piotr Ilici Ceaikovski este desăvârşită şi o înscrie în categoria cea mai selectă a valorilor culturale universale. Sala mare a teatrului din Oradea a fost profund mişcată la desfăşurarea maiestuoasă a momentelor piesei , jucată de către actori şi balerini clujeni cu o graţie demnă de o mare trupă europeană. Visul atât de înduioşător al micuţei Clara s-a materializat printr-o adevărată dovadă de eleganţă, graţiozitate şi imaginaţie a renumitei trupe clujene, a beatitudinii condusă până la delir şi simfonie telurică şi cosmică. Aplauzele călduroase, chiar dacă au fost generoase, ar fi meritat amplificate. Liniile melodice au unduit precum în versurile lui Pindar : “Lyră de aur, tovarăşă deopotrivă/A lui Apollo şi-a Muzelor cu-oacheşe bucle,/ La glasul tău pasu-ncadenţat al horei deschide serbarea/ Iar cântăreţii ascultă de semnele tale,/ Când răsunând, tu îţi picuri primele note/ Călăuzind cu preludiul tău mişcările horei” ( Pindar, Fragment din Prima Odă Pitică ).

img_20161210_161539 img_20161210_155858 sp-de-nuci

Din nefericire, această lume atât de splendidă a naţiunii germane a fost zguduită recent de un gest criminal inexplicabil, incalificabil. Am dat Like pe pagina de Facebook a oraşului Berlin de foarte mult timp şi postările de pe această pagină mi-au părut atât de interesante şi expresive, realizate de către autori profesionişti. Chiar în urma atentatului cu una şi două zile dădusem like-uri şi mă minunam de frumuseţea atmosferei şi peisajelor de la renumitul Târg de Crăciun. La ora regretabilului atentat televiziunile au început să vuiască prezentând drama, incredibilul. Apoi pe pagina oraşului Berlin a apărut poarta Brandenburg cu nuanţa de doliu. Am considerat necesar să transmit un mesaj de susţinere. Este regretabil că tineri nevinovaţi au trebuit să moară nevinovaţi datorită unor relaţii dezarmonioase cu reverberaţii internaţionale. IchBinEinBerliner, postat la Berlin, a răsunat în interiorul fiecăruia care doreşte pace şi armonie. Este foarte simplu să răspunzi cu violenţă, dar foarte greu să-ţi cultivi înclinaţiile şi virtuţile. Simonide din Keos spunea într-un fragment: “Se spune că Virtutea mai de mult sălăşluia/ În vârful unor stânci greu de urcat,/ Şi că acum e înconjurată de lăcaşul sfânt/ Al zeilor; că nevăzută-i de-al oamenilor ochi./ Şi că spre dânsa doar cu osteneli te sui/ Şi cu sudori, ce sufletu-ţi mănâncă/ Până s-ajungi la piscul îndrăsnelii” ( Fragmentul 37).

berlin

În localitatea natală sunt prea puţine evoluţii. Comuna stagnează evidenţiind mici cosmetizări, dar în mare măsură lipsită de renumele trecutului. Lipsindu-mi instrumentele nu pot pretinde însă că iau pulsul corect. Ies destul de rar, doar pentru mici cumpărături, iar în locul mersului la biserică am început să prefer, duminica, posturile tv religioase. În fine, nu sunt mândru de acest aspect. Devine ciudat, inexplicabil : sunt în localitatea natală şi totuşi la mii de kilometri distanţă. Glumind : trebuie să exersez ştiinţa imposibilului. Sunt nemulţumit de modul în care ne risipim. Imaginaţia şi îndrăzneala lui A. Einstein a fost totuşi finită: unii oameni de ştiinţă merg mai departe azi şi susţin că viteza luminii nu reprezintă un maxim, ci doar o unitate de măsură. Se pare însă că nibelungii şi gnomii păzesc cu străşnicie secretele comorilor ştiinţei, iar “gnomul” propriu mă îndeamnă totuşi la moderaţie.

Eforturile câtorva intelectuali şi scriitori orădeni s-au concretizat chiar în perioada acestor sărbători de iarnă. Nu mai puţin de două saloane de carte au fost deschise la Oradea, dorindu-se promovarea cărţii şi a spiritului literar şi antreprenorial. Deşi piaţa de carte din România a scăzut în ultimii ani conform unor date oficiale, există totuşi şi impătimiţi , dar şi responsabili sensibili care doresc să revitalizeze acest domeniu. Unul dintre aceste saloane de carte fiinţează la Cetatea Oradea, într-o locaţie cu profunde amprente şi însemnătăţi medievale. Interiorul este de un iz medieval captivant, deosebit de propice promovării unor apariţii editoriale. Deşi oferta era una distinsă, multe lucrări le citisem deja, dar preocupat de dilema posibil-imposibil , mi-a căzut privirea pe romanul unei scriitoare franceze, Christine Angot : O iubire imposibilă. Romanul câştigător la Prix Decembre 2015 descrie poveşti de viaţă deosebit de profunde. Cât de posibile sunt iubirile,aspiraţiile, speranţele noastre? Autoarea reuşeşte să prezinte momente din viaţa de familie din Franţa celei de-a doua jumătăţi a secolului XX : “La trei ani , mergeam singurică la băcănie şi mă plimbam de bună voie pe raza câtorva străzi. Vecinii se întâlneau cu mine pe drum. Îmi cereau să le cânt vreun cântecel, să dansez twist, n-aveam nevoie de muzică”. Iar spre sfârşitul lucrării o observaţie sfâşietoare : “- Ştii …  uneori, când mă gândesc la trecut, mă întreb unde s-a dus toată lumea aceea. Şi dacă a existat cu adevărat. Îmi spun: <<Unde o fi lumea pe care o ştiam eu ?>> .  – Ne iubeam mult, mamă. – Doar asta aveam !”. Am sorbit chiar şi un capucino la acest salon şi am rămas la opinia că merită vizitat şi recomandat.

img_20161220_130533

Cu câteva zile înaintea sfârşitului de an 2016 a fost lansată la biblioteca judeţeană din Oradea o lucrare care încearcă promovarea urbei de pe Crişul Repede din puncte de vedere inedite care şi-au atras şi unele critici. Oradea.Imagini posibile a fost lansată în prezenţa unui public care a umplut sala amfiteatrului bibliotecii şi a câtorva personalităţi ale oraşului. Construcţiile Art Nouveau ale oraşului au stimulat activităţile creative, intelectuale şi comerciale sau recreative ale contemporanilor interbelici. În mod firesc, s-au înfiripat poveşti de succes şi insucces, de extaz şi agonie, mai mult sau mai puţin exagerate, la care printr-o transmitere orală sau chiar literară din epocă câţiva autori contemporani au aplecat urechea. Astfel contribuţiile arhitecţilor familiei Rimanóczy sau Vágó, vizitele în oraş ale unor personalităţi precum Ion Minulescu sau Rabindranath Tagore, detalii ale decorurilor interioare şi exterioare ale impozantelor construcţii arhitectonice au fost preluate şi prelucrate în viziunea literară a criticului de artă Ramona Novicov şi a poetului Mihai Vieru, stârnind aprecieri şi critici deopotrivă. Cât de relevantă va deveni această lucrare rămâne de văzut, dar nu aş aprecia-o ca fiind dezagreabilă în nici într-un caz. Iar în unele situaţii are menirea de a suplimenta cunoştinţele unor cititori privind destinul şi dezvoltarea oraşului.

ora-img or-im

Urări de bine, de sănătate, An Nou 2017 Fericit, prosperitate şi armonie trainică !

anulnou-9026

 

 

 

 

 

Hamlet și Ofelia, Expoziție Gravură Renascentistă, Sărbători Pascale 2016,Natură și Relaxare !


Pământul încălzit deja mulțumitor de mărețul astru, Soarele, hrănește generos întreg spectrul vegetal. Zile dintre aprilie-mai 2016 îndoite în privința temperaturilor și trăite cu intensitatea specifică sărbătorilor de Florii și a Paștilor. Toți contemporanii sunt mai grăbiți acum să își încheie pregătirile cât mai temeinic și fără reproș. Splendoarea și parfumul florilor sunt de inegalat în această perioadă.

flower-tulip-fields-netherlands-6 prod_2550_1_med

Teatrul și literatura medievală au avut un motiv major pentru a fi invocate și elogiate. William Shakespeare a fost omagiat la 400 de ani de la trecerea în neființă prin reprezentații și manifestări în toate teatrele și mediile universitare din lume. Momentul a fost cu adevărat înălțător , pe măsura importanței personalității și operei. Marele dramaturg și poet englez ( 1564-1616 ) a trăit într-o epocă deosebit de agitată a societății engleze și ,deși a atras unele reproșuri asupra modului său de a fi sau a operei, este deosebit de important că s-a consacrat o operă care-i este atribuită și nu-i poate fi contestată în niciun fel valoarea artistică și dramaturgică. Poate fi considerat un adevărat promotor și chiar părinte al literaturii englezești. Este autorul unui număr impresionant de sonete deosebit de emoționant și sensibil concepute și a unui adevărat șirag de mărgăritare pe care îl constituie piesele sale de teatru : Hamlet, Romeo și Julieta,Visul unei nopți de vară, Macbeth, Regele Lear, Othello etc. La Oradea atât Teatrul Regina Maria , cât și Cenaclul Ecoart au glorificat măreția operei shakesperiene. Cenaclul Ecoart a sintetizat dimensiunea și valoarea universală a lucrărilor și sonetelor lui William Shakespeare prin prezențe notabile în rândul emoționaților recenzori : prof. univ. dr. Dan H. Popescu, un fin cunoscător al literaturii anglo-americane, Emil Sauciuc , actor , director de teatru și Florian Chelu Madeva , renumit muzician și compozitor. Un adevărat primat în domeniu pentru cultura europeană și mondială a fost realizat de către F. Chelu Madeva prin lansarea conceptului de sonet muzical, având la origine chiar versurile sonetelor shakesperiene. Cele 154 de sonete ale lui W. Shakespeare au fost cântate pe melodii de factură renascentistă în cadrul medieval al Cetății Oradea și încercarea este menționată în mediile internaționale preocupate de acest gen. Din nefericire participanții au fost deosebit de puțini, deși s-a recitat din Hamlet și filosofat profund. S-au menționat dificultățile prilejuite de traducerea lui Shakespeare din engleza veche în alte limbi europene. Versificația sonetului nu este floare la ureche și accesibilă oricui. La final o ușurare semnificativă ne-a animat pe toți : ceva unic în acest sens s-a realizat și la Oradea. Am rămas convinși însă că există și oameni care nu gustă actul cultural sau nu sunt bine intenționați ( Există viermi în flori , noroaie-ascunse-n ape/ Nori și eclipse-ncarcă al aștrilor zenit – Sonet XXXV). Dialogul Hamlet – Ofelia este impresionant, dragostea dintre Romeo și Julieta deosebit de emoționantă și antrenantă, iar “A fi sau a nu fi : iată-ntrebarea” , etern actuală.

MTE1ODA0OTcxNzgzMzkwNzMz IMG_20160418_161519 (1) IMG_20160418_161742 IMG_20160418_170240

Oricât de domestică ar fi o persoană trebuie să simtă nevoia unei mici drumeții măcar o dată, de două ori pe an. În spiritul acestei proprii constatări am încercat o mică evadare către marginile localității natale unde o pădure seculară și un spațiu lacustru deosebit de întins propulsează particule și minerale specifice în dialog cu zările. O ieșire de acest gen este fortificantă de fiecare dată și o recomand oricui. Indecis să optez către o destinație cu vârfuri semețe fie din cauza nesincronizărilor, fie din motive financiare, peisajul de șes, de pădure și pescărie ,cel mai apropiat, rămâne singura consolare. Am pus suplimentar și nălucile pentru pescuit la răpitor fără să știu că în acest an prohibiția la răpitor are două perioade. Am aflat abia după ce am ajuns acasă și puteam primi o amendă dacă eram reperat de către cei responsabili în acest domeniu. Oricum, n-am stat pe acolo mai mult de o oră și am plecat apoi spre Pădurea Rădvani pe care am găsit-o destul de neîngrijită, deși este inclusă într-un parc natural transfrontalier. Dimineață fiind, Soarele abia mijea către sol printre ramurile copacilor nemișcați, dar treziți la viață de majestuoasa primăvară. Floricele mărunte se căzneau să iasă de sub consistentul strat de frunze uscate de stejar și alte specii. Am parcurs cărările impasibile ale pădurii de pe bicicletă, observând ici-colo câte-o căprioară sau ciocănitoare. Un mic tărâm de basm de unde nu mi s-au arătat însă nici vrăjitoare, balauri sau zmei, dar nici zâne,pitici sau ondine. Am ieșit apoi prin Pescăria Cefa unde ,pe un lac binecunoscut din copilărie, zeci de lebede, lișițe și rațe sălbatice stăteau atât de calme de parcă erau implantate în cristalinul lacului. Am oprit la restaurantul de acolo pentru a mă hidrata și energiza și din păcate iazurile cu peștișori nu arătau ca în anii trecuți, dar elementul de noutate deosebit de zglobiu pacifica totul : o pereche de struț care se plimba atât de reverențios de parcă valsau ,printr-un țarc special amenajat  , de parcă ar fi vrut să vândă pene.

IMG_20160421_120934 IMG_20160421_121002 IMG_20160421_122042 IMG_20160421_121039IMG_20160421_134930 IMG_20160421_144610

Sărbătoarea Floriilor ( Intrarea Domnului în Ierusalim) și Sărbătoarea Sfintelor Paști au trecut la fel de repede pe cât de așteptate au fost. Din nefericire nu am reușit să pătrund în acest an pe deplin spiritul tainic al acestor sărbători și semnificațiile lor atât de profunde. Sf. Niceta de Remesiana ( 335-414) îndemna în Operele sale : “Aleargă la Izvorul Vieții , ca văpaia ta să fie stinsă și sufletul tău să dobândească veșnicia” (Opere,I,2), iar Sf. Ioan Gură de Aur ( 347-407) expunea magistral : “Crucea a pierit păcatul, a curățit lumea , a pus capăt unei vechi dușmănii, a deschis porțile cerului, i-a făcut prieteni pe cei urâți, a înălțat iarăși la cer firea noastră și a așezat-o de-a dreapta Tatălui”. ( Sf. Ioan Gură de Aur , Către iudei, Cuvântul III).

125227_sf-niceta

La nivel național nu se poate spune că pot fi evidențiate schimbări majore , cei bine plătiți așteaptă fără remușcări. Câteva confruntări politice în interiorul partidelor înaintea marilor provocări din acest an mai străbat din când în când toate orificiile presei scrise și audio-vizuale românești. În plan internațional am fost impresionat de inițiativa președintelui S.U.A. , Barack Obama , în Marea Britanie unde o primire grandioasă și cordială a lăsat locul unor imagini emoționante în presă . Administrația Obama ,deși este criticată în privința relației cu Europa, a lansat totuși ideea dezvoltării unui coridor economic americano-european  cu ani buni în urmă. Lăudabila intenție a fost continuată cu o vizită în Germania unde președintele american a menționat printre altele și necesitatea realizării unei securități mai ridicate inclusiv a României. Consolidarea relațiilor de acest gen nu poate decât să fie benefică tuturor părților implicate.

img_2073941_thumbs_600x440_1430241 printul-george-obama

Nu pot să spun că am un talent deosebit în privința realizării unor desene, schițe sau picturi, dar mărturisesc că am încercat de mai multe ori să desenez sau pictez câte ceva ( imagini din natură, construcții etc.). Am constatat că mă relaxează și chiar am inițiat acele sesiuni din această dorință. Din aceste considerente îi înțeleg în întregime pe creatorii acestor genuri , îi respect, dar ,cred eu , sunt în același timp și un critic pretențios care caută liniile, contururile, intențiile. Așadar , mă atrage orice expoziție sau galerie de artă pe lângă care trec. La Muzeul Țării Crișurilor Oradea o inegalabilă expoziție de gravură și pictură a fost vernisată , beneficiind de o atenție pe măsură. Gravuri inestimabile ale renascentistului Albrecht Dürer care a trăit o vreme în Oradea medievală, picturi și gravuri ale epocii moderne au fost expuse într-un regal demn de marile metropole. Gravurile lui A. Dürer ( 1471-1528 ) fac parte dintr-o serie cunoscută sub numele : “Viața Mariei”. Epoca modernă a prezentat opere germane și austriece ale unor autori precum : Jakob Mathias Schmutzer ( 1733-1811) și Jeremia Gotlob Rugendas ( 1712-1772).Am ratat vernisarea , iar în Vinerea Mare când am trecut pe la muzeu nu mai era deschis pentru public. Doresc să o vizitez după Paști, iar imaginile care mi-au parvenit sunt din presa locală și din fotografiile celor mai harnici de data aceasta decât mine.

Afis-gravuri expozitie-gravuri-oradea-bihoreanul_09 expozitie-gravuri-oradea-bihoreanul_21 expozitie-gravuri-oradea-bihoreanul_07 expozitie-gravuri-oradea-bihoreanul_08 expozitie-gravuri-oradea-bihoreanul_17

Vă urez Sărbători Pascale 2016 Fericite, o lună Mai 2016 înfloritoare, senină și prosperă !

Micuţa Ifigenia,Târg de Crăciun, Raţa Sălbatică, “Dedublarea” !


Zile dintre ani petrecute cu emoţia euforiei şi amintirilor Sărbătorilor de Iarnă şi cu speranţa resimţirii spiritului tainic al acestei perioade deosebite a anului . Frigul s-a cam lăsat de meserie, iar temperaturi primăvăratice ne uimesc fără a ne nemulţumi, deoarece mizăm pe cheltuieli pentru sezonul de iarnă mai reduse. Sărbătoarea Crăciunului a trecut şi pentru copilul mare din mine trebuie să mărturisesc că în acest an nici Moş Nicolae, nici Moş Crăciun nu mi-a dăruit nimic şi nici nu a făcut nicio reducere. Îmi vine să-l colind spunându-i : “Moş Crăciun…, /Fii mai bun…!”. În privinţa bilanţului nici nu vreau să-l privesc , deoarece vise şi speranţe întemeiate s-au năruit rând pe rând. Aş dori să iert necondiţionat dacă aş fi convins că undeva, cineva este încercat fie şi doar în treacăt de sentimentul vinovăţiei. Un gânditor nu prea îndepărtat spunea că cea mai bună practică e o bună teorie. Iarna nu este încă … pe uliţă, iar iubitorii sezonului de iarnă se simt prea puţin răsfăţaţi. Noaptea dintre ani a intensificat activităţile devoalându-se printr-o feerie inegalabilă. Stele neclintite şi reci au dăinuit cu căldură pe bolta cerească completată minunat de focuri de artificii. Am ales să rămân acasă, deşi aveam şi planuri de rezervă.

La-muntim-ani-2016-anul-nou-2016-decoratiuni

Aş şti să răspund majorităţii întrebărilor care ar putea să-mi fie adresate, dar în privinţa visurilor şi aspiraţiilor proprii aş oscila serios. Visuri şi aspiraţii înalte, întemeiate şi demne , înălţate spre văzduh precum zgârie-norii , dar sfărâmate de un Turn Babel al indiferenţei şi invidiei colective .

Pieter_Bruegel_the_Elder_-_The_Tower_of_Babel_(Vienna)_-_Google_Art_Project_-_edited

Am fost prea prudent şi nu sunt capabil să aduc jertfă propria conştiinţă şi identitate ,precum Agamemnon pe micuţa Ifigenia pentru vânturi prielnice îndeplinirii visurilor. La celălalt antipod însă , Ephialte trădează cedând puterii şi plăcerilor.

ifigenia

Sărbătoarea Naşterii Domnului a fost celebrată cu mare fast în toate ţările lumii. Papa Francisc I a oficiat ceremoniile din Catedrala Sf. Petru şi mesajele dumnealui sunt receptate cu bucurie. Îl consider un papă interesant, preocupat să-şi menţină propriul echilibru într-o lume marcată de spiritul secularizării, dar nu unul Providenţial.Lumea neoprotestantă este de asemenea în beatitudine şi sunt bucuros că spiritul sapienţial predomină peste tot în lumea creştină cultivând bunaînţelegere , ecumenismul. Dacă ar fi să apreciez o mare realizare contemporană cred că aceasta ar fi cea mai notabilă dincolo de progresele tehnologice. Îmi amintesc că Albert Einstein se declara complet dezamăgit că tehnologia a depăşit umanitatea , dar eu sunt profund deznădăjduit că a depăşit umanismul. Nu trebuie să fie posibil ca maşinăria să poată tranşa într-un sistem binar rezultate reci şi măsluite şi să promoveze persoane neavenite ghiftuite cu rezultate fără acoperire. Şi nu înţeleg cum un sistem financiar , naţional poate susţine şi cultiva imbecilitatea şi neperformanţa. O adevărată capodoperă a imposturii este ilustrată la nivel naţional. În acelaşi timp, nu cred că persoanele creative nevalorificate vor lua lecţii pentru adoptarea poziţiei floare-de-lotus de la preoţii budişti pentru a se conserva, precum fazanii împăiaţi, suprimându-şi funcţiile biologice şi  simţurile,până vor veni vremuri mai bune.Un măr stricat se simte de la prima muşcătură, iar un izvor searbăd nu este hrănitor.

Tablou-de-Craciun-520x330

România pare acum din punct de vedere politic, diplomatic şi economic macro-stabilizată, dar anul electoral care se anunţă va zădărnici , cred eu , progresul şi va adânci tendinţele anarhice în societate făcând victime nevinovate. Un renumit autor internaut spunea despre anul economic 2016 că va fi “plicticos şi electoral” . Alegeri o să fie şi în U.S.A.O viaţă politică exemplară în armonie cu diplomaţia poate evidenţia şi recomanda o ţară, dar un om de afaceri ,oricât de priceput ,va suferi eşecuri într-o ţară străină fără o minimă susţinere din ţara mamă. Rămân descumpănit când mă gândesc că o speculaţie de dimensiune medie pe marile pieţe de capital înghite sau generează într-o săptămână sume care depăşesc uşor PIB-ul României.

26-27-bursa-shutterstock-51

La sediul Librăriei Humanitas din Oradea a fost lansată, printre altele, o lucrare a doamnei Lăcrimioara Stoenescu , intitulată “Dedublarea”. Titlul îndeamnă de la început la adânci reflecţii. Autoarea prezintă experienţe petrecute în timpul deportării din epoca comunistă. O copilărie care s-a desfăşurat , la fel ca a tuturor celor deportaţi, sub semnul traumelor şi incertitudinii. Tinerii zilelor noastre nu cunosc şi nu conştientizează dramatismul acelor momente. Lucrarea a fost recenzată de către criticul literar Marius Miheţ şi doamna Liana Cozea , iar autoarea a sintetizat echilibrat propriile observaţii. Am reuşit conturarea câtorva întrebări deoarece am fost deosebit de interesat să aflu care este opinia autorului asupra ultimului secol din istoria României. Convingerea proprie este că nimeni nu realizează o prezentare completă şi cât mai complexă a evenimentelor care au schimonosit România în perioada interbelică şi comunistă, iar a glorifica realizările post-decembriste mi se pare deplasat.

Fotogr.0415 Fotogr.0416

Elitismul şi suflul tehnocratic, care a animat România în perioada interbelică, a contribuit la un renume şi recunoaştere internaţională a ţării, dar au fost neglijate problemele şi nemulţumirile sociale care în deceniul carlist s-au acutizat într-un context internaţional deosebit de instabil şi ameninţător, fără precedent. Aş mai spune doar că economia României era susţinută de o ţărănime integră,activă şi conştientă, proprietară de mici terenuri, iar importurile erau aproape inexistente în privinţa produselor alimentare. Industria, deşi într-un continuu progres, nu reprezenta mai mult de 30 % din producţia ţării. La finalul perioadei interbelice în mediul rural marea majoritate a unei populaţii oneste şi active trăia încă în condiţii mizere, iar exemplele prosperităţii nu erau întotdeauna cele mai alese şi apreciate. Doar puţini dintre fruntaşii satelor obţinuseră respectul şi sprijinul sătenilor. În oraşe muncitorimea educată era îndoită în privinţa modului în care se acumulau bunurile în societate. Fruntaşii comunişti ,mai târziu, au instrumentat toate aceste lacune în folosul ideologiei îmbrăţişate. Marele merit al regimului comunist a fost acela că în primă fază , încă din anii 50, a reuşit să implementeze rapid succesele tehnologice , atribuindu-şi-le. Micilor proprietari de terenuri ( 1-5 ha ), majoritari în societate, deşi au pierdut suprafeţele, li s-au oferit locuri de muncă, fiind în cele din urmă înduplecaţi. Fiecare sistem de guvernare îşi caută , urmăreşte şi chiar inventează victimele şi motivele. Regimul comunist a fost suficient de perfid pentru a face această sarcină cât mai puţin vizibilă în societate, într-atât încât au fost amăgiţi chiar unii membri de partid sau intelectuali sinceri şi inovatori. A fost însă dezastruos , dramatic pentru înalta intelectualitate şi marii proprietari interbelici care au fost suprimaţi fără discernământ. Păstorel Teodoreanu neîndurător îşi croia umilitoarele versuri ( în lumea asta nou făcută… etc.). Disidenţa şi rezistenţa anticomunistă în România au existat, dar au fost insuficiente şi lipsite de soare.Nu am pretenţia că o să epuizez un subiect atât de vast în doar câteva rânduri, dar mi se pare incorectă o prezentare unilaterală a acestor procese istorice, de aceea vă provoc la dialog. Pentru a exemplifica , stră-străbunicii şi străbunicii (din partea tatălui şi mamei) au deţinut mici suprafeţe de teren şi animale mari şi mici în localitatea natală încă dinaintea reformei agrare din 1921 şi chiar înainte de anii 1900. Educaţia de care au beneficiat a fost însă contracost. Absolvirea unei simple şcoli profesionale era o mare reuşită şi necesita resurse financiare importante din partea familiei în perioada interbelică. Existau familii cu peste cinci copii, toţi la fel de inteligenţi, dar care n-au putut susţine financiar decât un singur membru pentru a deveni intelectual sau meseriaş.Regimul comunist a ridicat însă pragul şi a alfabetizat marea majoritate a populaţiei într-un mod gratuit. Dacă veţi convinge dumneavoastră contemporanii , printr-o argumentaţie contrafactuală, că regimurile politice interbelice ar fi procedat după al doilea război mondial la fel , vă felicit. Bunicul (din partea tatălui) a fost obligat în anii dictatului (1940-1944) să presteze muncă forţată în Ungaria. Bunicii (din partea mamei şi tatălui) au pierdut 2-3 ha şi animale la intrarea în colectivă, dar n-au fost persecutaţi şi au primit locuri de muncă. Un verişor al bunicii ( din partea tatălui) a pierdut peste patruzeci de hectare de teren. Fratele bunicului (din partea mamei) a făcut cinci ani la canal. Tata, deşi a fost membru de partid şi secretar de partid, a căutat să sprijine pe toată lumea şi nu a persecutat pe nimeni. A semnat chiar pentru plecarea mai multor români în străinătate (Germania, Israel) care nu s-au mai întors în ţară niciodată, dar la sfârşitul anilor 70 s-a dezis de facto de mişcarea comunistă şi a fost izolat sistematic. La sfârşitul epocii comuniste societatea românească era profund traumatizată , în aşa fel încât nu mai puteai să spui care membru al ei este “cel mai iubit dintre pământeni”.Victoria revoluţionară nu a răspuns nici pe departe aşteptărilor. În anii 90 ,când aş fi avut mai mare nevoie de ajutor, ambii părinţi şi-au pierdut locurile de muncă şi am fost obligaţi, în plin regim neo-comunist instaurat, să supravieţuim prin “plinătatea” gospodăriei rurale şi a terenurilor restituite. În zilele noastre sunt tineri care muncesc încă minori fiind, dar eu cu un liceu absolvit atunci nu am găsit nimic timp de ani de zile. La examenul de admitere al mai multor facultăţi la care m-am înscris nota mi-a fost “ajustată” , în timp ce “băieţii de bani gata” se năşteau cu anii de studenţie deja înregistraţi. Nu cunosc vreun bun obţinut pe care să nu-l fi obţinut cu mari eforturi,cu vârf şi îndesat. Totul a avut loc într-o bufoniadă grotescă a dedublării generale. Să fi fost acestea reverberaţii ale epocii comuniste? O glumă moscovită sună cam aşa : “întrebare : Este ceva mai rău decât comunismul? ; răspuns : Da, ceea ce urmează după…”. Esenţa gândirii  comuniste este seducătoare. Propune comuniunea , egalitatea socială întocmai ca revoluţia franceză. Premiul Nobel pentru Literatură în 2015 a fost acordat autoarei din Belarus , Svetlana Alekseevich pentru o lucrare care devoalează un gen asemănător de experienţe suferite în comunism şi toţi autorii contemporani condamnă ideologia comunistă fără însă a se explica suficient. În Franţa zilelor noastre spre exemplu, într-un sistem democratic, predomină socialiştii, în Germania social-democraţia este o forţă importantă, în sudul european (Spania,Italia,Grecia) partidele de stânga sunt o tradiţie, chiar în Marea Britanie laburiştii sunt apreciaţi.

Fotogr.0417

În acelaşi timp, o carte importantă a anului 2015 a lui Teodor Baconschi subliniază pericolul narcisist şi falsitatea pe care o poate menţine şi dezvolta reţelele sociale din zilele noastre. Facebook ,spune dumnealui, este “despre mine şi nu despre tine”. Lucrarea este intitulată “Facebook. Fabrica de narcisism” şi este actuală şi relevantă, punctând puncte nevralgice , nu numai beneficii ale spaţiului online şi socializării. Dedublarea, impostura este din nefericire cel mai uşor de întreţinut în acest mod , o întreagă “civilizaţie” online,ireală şi narcisistă putând coexista într-un mod nefericit cu o realitate internă şi externă îngrozitoare. Atitudinea poate fi importată şi în spaţiul blogurilor , website-urilor cu acelaşi succes şi intenţii.Depinde şi modul în care spui: “La Mulţi Ani !”. Oriunde aş scrie sunt interesat de adevăr ,care într-o viziune berdjaeviană reprezintă triumful spiritului, dar oare şi celălalt este la fel de responsabil şi sincer? “Niciodată însă societatea umană nu a fost mai complexă și mai ascunsă de ea însăși decât acum”, mai spune marele scriitor.

Teodor-Baconschi-Facebook-Fabrica-de-narcisism

În Cetatea Oradea pot fi observate rezultatele restaurării , contururile zidurilor şi semeţia clădirilor. Un atractiv Târg de Crăciun organizat cam intempestiv a găzduit, timp de peste două săptămâni, activităţi dintre cele mai ludice şi muzicale. Tarabele pline cu suveniruri de sărbători au animat exemplar întregul desfăşurător, dar în privinţa profiturilor nu prea sunt convins deoarece trecătorii păşeau  impresionaţi,dar cumpărau mai puţin. Cu siguranţă spaţiul oferit de această locaţie va aduce profituri importante oraşului şi va recomanda urbea . Când am trecut pe acolo într-una dintre zile , comercianţii abia îşi începeau activitatea zilnică. Aş fi dorit într-o oarecare măsură să particip la Revelionul organizat în Cetate , dar am renunţat la atractiva perspectivă în ultimele zile. Sunt convins că a fost fabulos. În plan naţional m-a nedumerit declanşarea unei polemici demne de “războiul stelelor” ( aluzie la filmul de mare succes recent  lansat) dintre Andrei Pleşu şi Dan Puric. Nu cred că domnul Dan Puric vânează o atitudine şi un mesaj profetic, deşi discursul dumnealui are o uşoară tentă asemănătoare, iar domnul Andrei Pleşu încercând să-l caracterizeze i-a realizat serviciul şi deserviciul. Mă tem că originile polemicii şi orgoliilor sunt departe de graniţele României. Un personaj al lui Henrik Ibsen din “Raţa Sălbatică” susţine că o raţă sălbatică e foarte greu de împuşcat.

Fotogr.0414 Fotogr.0413 Fotogr.0411 Fotogr.0412

Între timp periplul “măgarului de aur” continuă, metamorfozele de asemenea şi mărturisesc că ,la modul cel mai sincer, nu mai ştiu la ce să mă mai aştept. Mi-am luat măsuri de precauţie , încercând să mă dezvolt multilateral şi în momentul actual ar trebui să am oferte concrete, cel puţin trei-patru joburi sau o mică afacere proprie. Nu pot explica propria stagnare decât prin invidia altora şi prin “cenzura” (literară şi economică ) care paradoxal funcţionează încă sub alte forme. Universul kafkanian este prezent în măduva şi oasele socialului şi nu-ţi poţi dovedi dreptatea nici măcar în prezenţa înregistrărilor şi a dovezilor evidente. Optimismul propriu mă îndeamnă totuşi la răbdare şi în prima zi a anului 2016 m-a înviorat vizionarea Concertului de Anul Nou al Filarmonicii din Viena.

concert-viena

Vă urez împlinirea tuturor dorinţelor, multă sănătate şi prosperitate, An Nou 2016 Fericit !

638492_novyiy-god_2016_prazdnik_data_ukrasheniya_chasyi_2880x1620_www.Gde-Fon.com