Archives

“Ratio&Revelatio”, MR. “1989”, “Brexit Clock”, Sărbători Pascale 2017 !


A doua jumătate a lunii Martie 2017 s-a scurs aproape imperceptibil, iar luna Aprilie 2017 sper să aducă doar păcăleli pline de bunădispoziţie şi zâmbete inocente. Revenit pe meleagurile natale, după experienţa britanică, am încercat să mă regăsesc şi să mă reinventez dacă este posibil. Din păcate a trebuit să constat că sunt din nou cu economiile într-o zonă inacceptabilă şi nerezonabilă. Primăvara 2017 şi-a intrat în drepturi şi poate doar ea a reuşit să mă amăgească încă o dată, convingându-mă să reiau în timpul liber activităţile prin grădină , pe la floricele ( lăcrimioare, lalele, zambile,etc.) sau căpşuni şi pe la pomii fructiferi. Cireşii au înflorit deja îndemnându-mă parcă să scriu un haiku în spirit românesc.

  

Deşi deosebit de îndurerat din motive personale, am urmărit evoluţiile internaţionale şi mă declar năucit. Ceea ce părea sau chiar s-a dorit doar un avertisment a devenit un profil solid al unei certitudini ireversibile. Brexit Clock” a început să ticăie, iar Europa nu va mai fi niciodată completă fără Marea Britanie. Visul european a suferit, după şase decenii de construcţie instituţională şi extindere meticuloasă, o mare înfrângere, fiind confruntată cu fenomenul deconstrucţiei. Consider deosebit de grav ceea ce s-a întâmplat, iar pierderile vor fi, cred eu, din păcate, enorme de ambele părţi. Identitatea europeană va fi observabilă din Groenlanda şi până la Urali sau de la Polul Nord până în insulele din Marea Mediterană, dar unitatea europeană din nefericire nu va fi posibilă într-un model integrator şi generalizant. Decizia pozitivă a generaţiei anterioare din Marea Britanie, poate surprinzătoare atunci, a fost contrazisă mult mai surprinzător de generaţia următoare. Mulţimea ezitărilor şi neseriozităţii, a experimentărilor şi empirismului în plan politic şi economic sunt dăunătoare şi macină societăţile europene. Etica, dicţia, atitudinea, ordinea interioară a acestor responsabili chemaţi să ne reprezinte şi să contribuie la unitatea generală sunt în cele mai fericite cazuri afectate. Erasmus din Rotherdam  în Elogiul Nebuniei scria în vremuri la fel de tulburi prietenului său Thomas Morus ( un olandez către un englez ) : ” Omul care s-a încumetat să ia între mâinile sale soarta unui neam nu mai are viaţa lui, ci trăieşte doar pentru stat. Veşnic grijuliu cu fericirea supuşilor săi, el trebuie să fie întâiul care să se supună legilor, în care se reunesc puterea legislativă şi cea executivă. El trebuie să vegheze asupra cinstei miniştrilor şi dregătorilor. Toţi ochii sunt aţintiţi asupra sa, aşa că singur poate prin pilda purtărilor sale să se asemene fie cu un soare strălucitor ce-şi răspândeşte razele strălucitoare asupra pământului, fie cu o cometă blestemată ce aduce numai amărăciune şi moarte. Trebuie să ştie că viciile inşilor oarecare din mulţime nu sar în ochi, dar că rangul său îl opreşte de la oricare încălcare a datoriei. Alminteri cea mai mare nesocotinţă a lui este un izvor otrăvit din care beau toţi supuşii”. Cred că afirmaţiile multiseculare sunt mult mai actuale datorită sistemului democratic contemporan. Din păcate, Uniunii Europene îi va lipsi magnificul steag UK . . Între timp, un alt atentat a îndurerat Marea Britanie şi a avut loc pe Podul Westminster şi Palatul Parlamentului.

Am observat de asemenea că viaţa politică românească este la fel de agitată. M-a sensibilizat oarecum şi mulţumit sărbătorirea la nivel naţional a Zilei Internaţionale a Poeziei. Poemul a fost adulat măcar în acel cadru al manifestărilor specifice dedicate. Mă gândeam care versuri mi s-ar fi potrivit mai mult în aceste momente ( unul despre anotimp, despre aspiraţii cosmice, de dragoste sau profund şi uşor nostalgic) şi deşi am citit foarte multă poezie de bună calitate în ultimii ani am optat ( datorită experienţei londoneze ) pentru următoarele versuri :” Ceea ce mă înspăimântă/ E singurătatea-n mulţime,/ Aglomerările rele/ De fiinţe necunoscute-ntre ele/ Şi mai neînsemnate/ Şi mai fără chip/ Decât firele de nisip/  [… ]Minuscule fiare/ Strânse în haite/ De fiinţe străine,/ Indiferente unora altora/ Şi fiecare faţă de sine” ( Ana Blandiana, Nu singurătatea). În mare măsură, banul şi nepăsarea sunt blestemele marilor metropole şi ale civilizaţiilor.

 

La OradeaSala festivă a Facultăţii de Drept a găzduit un eveniment dedicat momentelor Revoluţiei Române din 1989. Autorul mai multor lucrări despre Revoluţia RomânăGrigore Cartianu, jurnalist, scriitor, a prezentat deosebit de bine condiţiile interne şi internaţionale ale evenimentelor din 1989. Singurul reproş care-i poate fi atribuit este stilul de redactor şi comentator sportiv utilizat, cu siguranţă datorită timpului relativ scurt alocat unei descrieri atât de vaste şi pretenţioase. În mod cert, ne-am întrebat cu toţii măcar o dată ce s-a întâmplat cu noi atunci şi de atunci. S-au scurs aproape trei decenii. În perioada în care m-am aflat la catedră am predat această lecţie ani în şir şi am constatat că generaţia tânără ori nu cunoaşte subiectul, ori nu-l interesează, ori are o imagine coruptă despre el. Doar rareori întâlneam opinii bine conturate şi argumentate. Consider anul 1989 unul de excepţie prin complexitatea lui la nivel internaţional, în mare măsură irepetabil. De asemenea, cred că doar carisma şi determinarea lui Mihail Gorbaciov, apărut providenţial, l-a făcut posibil din interior pe cale paşnică. În SUA, generaţia respectivă a dat dovadă de mare unitate ,viziune şi hotărâre. Estul european a optat pentru democraţie într-un elan firesc, doar în România dictatorul Nicolae Ceauşescu s-a încăpăţânat să reziste. Am citit poate peste o sută de lucrări importante care tratează acest subiect şi toate argumentele posibile. Din nefericire, în România totul s-a încheiat într-un mod sângeros, iar speranţele iniţiale s-au evaporat foarte repede, făcând loc incertitudinii, haosului economic, mineriadelor şi submediocrităţii. Anii ’90 au fost destul de obscuri, iar singura mare realizare a fost existenţa a doi poli în plan politic capabili să ofere legitimitatea unei minime vieţi democratice şi spirituale, în ciuda corupţiei şi degringoladei. După anii 2000 speranţele au renăscut, mediul de afaceri s-a îmbunătăţit, România adevenit stat european şi membră a NATO. Din nefericire, capitalul şi brandurile româneşti abia acum dacă se profilează, iar România a pierdut foarte mulţi specialişti şi intelectuali care au optat pentru cariere în Occident. În paralel, mulţi cetăţeni români slab calificaţi au îngrozit străzile oraşelor europene. Indiferent cum am privi lucrurile, la Revoluţia Română ( chiar termenul a fost pus sub semnul întrebării ), a participat şi poporul român şi revoluţia rămâne expresia aspiraţiei poporului român pentru libertate şi democraţie. MR. 1989 este original, unic, grandilocvent. Majoritatea participanţilor la eveniment au fost din rândurile tinerilor şi majoritatea lor din păcate nu au o opinie bine structurată asupra acestor momente astrale ale istoriei.

 

Sărbătorile Pascale se apropie cu repeziciune, iar postul cel mare rânduit de către biserică îndeamnă măcar la moderaţie. În acest an nu mă pot număra printre cei riguroşi, dar am fost destul de cumpătat. Jertfa Mântuitorului, după cum spun Evangheliile, a fost pentru absolvirea păcatelor omenirii în faţa lui DumnezeuSf. Niceta de Remesiana spunea în Opere, II,V,5-6” A PĂTIMIT SUB  PONŢIU PILAT. […] A TREIA ZI A ÎNVIAT DIN MORŢI, cum spune profetul, între morţi liber. Nici nu putea fi stăpânit de moarte Hristos, Care ţine toată puterea: şi a morţii şi a vieţii. S-A ÎNĂLŢAT LA CERURI, de unde şi pogorâse…”. Ca membru al societăţii laice, port în acelaşi timp un respect deosebit Bisericii, religiilor şi mă declar un membru al speciei homo religiosus.

Într-una dintre zilele când am trecut pe la Oradea, am intrat pe la Salonul de carte Ratio & Revelatio amplasat în zona centrală a oraşului şi deschis de puţină vreme. La fel de cochet ca şi cel din Cetatea Oradea, acest salon beneficiază de lumina soarelui şi de o ofertă de carte diversificată. Am servit un ceai în acest spaţiu atât de frumos decorat şi dedicat activităţilor şi evenimentelor literare. Să sperăm că raţiunea şi revelaţia, inspiraţia vor învinge şi spiritul sapienţial, cultural şi ştiinţific ne va lumina feţele şi gândurile.

  

Vă doresc o lună Aprilie 2017 candidă, Sărbători Pascale luminate, regeneratoare, prosperitate şi linişte sufletească !

 

Advertisements

“London Eye”, Westminster Abbey, Mărţişor 2017, Exoplanete !


Un sfârşit de februarie 2017 primăvăratic pe aceste meleaguri  londoneze. Doar unele zile mai ploioase şi  cu un vânt ceva mai răzleţ amintea că încă suntem în anotimpul rece. Debutul lunii martie 2017 a găsit natura în cea mai mare parte pregătită de festival : grădinile lipsite de omăt sunt pline de gingaşe floricele , iar tradiţionalul gazon din faţa caselor britanice deosebit de dens şi de o culoare verde specifică lunilor ploioase de vară. Oamenii de asemenea realizează grandoarea momentelor calendaristice şi ,poate uşor nedumeriţi, speră la un anotimp de primăvară cât mai candid şi reuşit.

hello-martie martisor

În ce mă priveşte nu prea am motive de bucurie deocamdată şi nici de optimism exagerat, dar mă străduiesc să mă menţin în privinţa mentalului pe o traiectorie echilibrată. Din păcate ceea ce părea în regulă la sosire în privinţa locului de muncă s-a evaporat doar într-o lună, iar cei care m-au contactat iniţial s-au dovedit a fi doar nişte amărâţi de subcontractori, nişte antreprenori ai marii firme care mă interesa iniţial şi care apoi şi-au dovedit limitele. Aşadar a trebuit să intreprind noi campanii de căutare a unui loc de muncă, potrivit mie, sub presiunea umilinţei şi a surprizelor avute. Din nefericire şi pe aici există neseriozitate şi unii lucrează după principiul : nu contează cine vinde brandul dacă el este imbatabil şi de nerefuzat. Având unele promisiuni, deşi n-am insistat la autorităţile britanice, am luat în calcul şi posibilitatea întoarcerii în ţară. Din nefericire mulţi în această situaţie suferă adevărate drame, deoarece nu au banii necesari pentru a reveni.

În concluzie, fiind degajat de munca care într-o anumită măsură mi se potrivea , am avut timp ca să intreprind  o vizită bine planificată în chiar ziua de 1 Martie prin centrul Londrei. Pot să spun că îmi doream mult acest lucru. S-a nimerit chiar de Mărţişor. Despărţindu-mă doar câteva staţii de tren nu a fost prea mare oboseală şi chiar în zorii dimineţii mă găseam deja în faţa renumitului turn cu orologiu cunoscut popular sub numele de Big Ben.

img_20170301_073139

 

De cealaltă parte a Palatului Parlamentului se vedea al doilea turn măreţ : turnul Victoria. Am vizitat şi Westminster Abbey ale cărei alemente arhitectonice medievale deosebit de pregnante şi bine conturate, absolut fiecare până în detaliu, m-au impresionat.

img_20170301_073547 img_20170301_074841

Oricum esteticul şi gustul pentru frumos nu sunt identice, dar Thierry de Duve spunea că gustul pentru frumos al fiecăruia este un habitus estetic. Continua spunând : “Aţi interiorizat aceste dispoziţii social dobândite , care constituie dragostea de artă, le-aţi lăsat în paragină, îngrijite mai mult sau mai puţin, dar oricum, ele vă constituie la fel de intim precum tot restul personalităţii dumneavoastră”. Aceste motive arhitecturale medievale aproape vorbesc de la sine prin vechimea şi simbolistica lor , întocmai precum în misteriile egiptene cunoscute de către Herodot. Această observaţie îl făcea, de exemplu, pe Alexandre Moret în Misteriile egiptene să se întrebe : „Oare nu folosim şi noi cu acelaşi sens cuvântul mister pentru a desemna atât <<dramele mistice>> jucate în biserici în Evul Mediu, cât şi dogmele ce depăşesc inteligenţa noastră”? Bisericile creştine au avut şi au un rol determinant în formarea individuală şi formarea personalităţii şi educaţiei personale sau a conştiinţei civice europene. În această situaţie este vorba despre inconfundabila cultură britanică cu tot ceea ce presupune ea: literatură, artă, arhitectură,biserică, regalitate …, o identitate de top la nivel mondial. N-ar trebui să omitem nici limba engleză devenită indispensabilă la nivel mondial, o adevărată limbă latină a contemporaneităţii. Istoricul Tacit a adus un elogiu deosebit oratoriei în Dialogul despre oratori, subliniind splendoarea acestei înzestrări şi numeroasele ei binefaceri. Expresivitatea unei limbi o consacră şi adaugă între valorile umanităţii. Marele istoric roman spunea : “Ce alai de cetăţeni în togă când ieşi în stradă ! Ce privelişte măreaţă când te afli în public ! Ce bucurie când te ridici şi ajuţi pe cineva printre ascultători tăcuţi, toţi cu ochii aţintiţi spre tine!”. În cadrul aceleiaşi lucrări Tacit a realizat o menţiune care m-a determinat să scriu un articol despre longevitate : „Eu însumi am văzut în Britannia un bătrân care mărturisea că luase parte la lupta purtată de Caesar, când îşi adusese oştile în Britannia”.Afirmaţia a contrariat toţi istoricii, deoarece bătrânul britann ar fi avut la acea vreme peste 120-130 de ani.

img_20170301_071313

Prin peripul meu de o zi am intrat şi prin câteva librării pentru a consulta oferta de carte, am cumpărat şi câteva suveniruri şi felicitări. Am avut timp şi pentru a servi un capucino într-o cafenea cu specific franţuzesc. Printr-o ciudată piruetă pe străzile centrale am ajuns chiar în faţa unei statui a lui Cupidon şi chiar înaintea unei imagini din Harry Potter.

img_20170301_091348 img_20170301_090443

Am rămas impresionat de imensitatea acestei platforme urbane centrale, iar Westminster Bridge mi s-a părut fabulos, plin de trecători entuziaşti. Alături de el, London Eye mă ispitea să încerc vizualizarea întregului centru londonez de la altitudine. Am renunţat în cele din urmă dorind să fac economie. Regret că nu am vizitat şi Institutul Cultural Român din Londra.

img_20170301_123210 img_20170301_120903

Sunetele orologiului Big Ben îmi aminteau de celebra lucrare a lui Jules Verne Ocolul Pământului în 80 de zile. Reţin de asemenea că am fost întrebat într-una dintre zile de un britanic care-mi sunt originile. I-am răspuns că sunt din nord-vestul României, o parte a Transilvaniei. Mi-a răspuns amabil că a vizitat România, dar doar Delta Dunării şi că a auzit despre mitul lui Dracula din Transilvania. I-am răspuns în engleză : It s just Bram Stoker fiction”, dar lui îi plăcea legenda. Am vizitat de asemenea Palatul Buckingham pe care l-am găsit în zi de paradă. Gărzile defilau şi cântau, vizitatorii se îmbulzeau venind de pe The Mall sau din St. James Park.Primăvara se simţea peste tot : în aer , printre vizitatori, prin parcuri, printre flori, iar cântecele câtorva cântăreţi ambulanţi amplificau totul. Era precum într-un fragment din Bachilide : “Serbări senine înfloresc pe uliţi/ Şi arde cântecul, slăvind frumuseţea”.

img_20170301_081823 img_20170301_082402 img_20170301_082434-1 img_20170301_110337 img_20170301_105717 img_20170301_111800-1

 

Aflat într-o stare de beatitudine şi beţie mistică la întoarcere am luat un tren care mă ducea doar într-o zonă apropiată celei unde mă găseam cazat. A trebuit să parcurg vreo 2-3 mile pe jos aşadar, dar nu a fost o problemă deoarece sunt obişnuit.

Urmăresc zilnic ştirile locale şi internaţionale din dorinţa de a fi foarte bine informat. Am constatat diversitatea şi consistenţa acestora în Marea Britanie, dar nu pot să spun acelaşi lucru despre portalurile cu locuri de muncă. În fine, o ştire de ultimă oră m-a extaziat : a fost făcut public anunţul NASA privind descoperirea a nu mai puţin de şapte planete asemănătoare Pământului în acelaşi sistem solar şi nu foarte depărtat de al nostru. Consider acest anunţ epocal. Dacă planeta noastră este tot mai epuizată poate Universul îşi va deschide porţile şi tainele către noi în cele din urmă. Până acum puteam doar spune precum poeta antică Sapho într-un vers : „Iarăşi hora stelelor îşi ascunde/ Strălucirea frunţii, când luna creşte,/ Risipindu-şi, plină, lumina peste/ Negura lumii” . De asemenea veştile privind Brexit-ul nu sunt încurajatoare pentru absolut nimeni.

exoplanete

Vă doresc o lună Martie 2017 în care mărţişorul să vă poarte noroc şi dragoste, să aveţi inspiraţie şi prosperitate !

martisor-the-gift-of-spring-mary-sedici potcoava-martisor

 

“Lyra de Aur”, “Micuţa Clara”, “IchBinEinBerliner”, Salonul de Carte !


Zile dintre ani ( 2016-2017 ) în care încercăm să alungăm toate gândurile şi să ne umplem timpul cu preocupări demne de perioada de sărbătoare, dar, vrând-nevrând, unele momente de reflecţie îşi fac loc şi încercăm să rememorăm ceva din anul aproape trecut sau să planificăm câte ceva pentru anul care se pregăteşte să vină. Iarna s-a înstăpânit de săptămâni bune, iar veşmintele ei ne amintesc despre iernile copilăriei noastre. Pregătirile s-au situat peste tot la cel mai înalt nivel într-un regal cu specific de iarnă, cu globuleţe şi beteală. Ne propunem cu toţii să fim mai buni, mai atenţi, mai uşor de înduplecat, mai darnici. Rudolph, cel mai destoinic ren al Moşului, a fost foarte solicitat şi cu siguranţă urmează un tratament de refacere acum.

an-nou-2017 rudolf

Încercându-mă amintiri vechi de peste treizeci de ani când venea şi la mine Moş Crăciun, mi-am dorit să mă cufund cel puţin pentru câteva ore într-un tărâm de basm, nobleţe a spiritului şi trupului, a sensibilităţii îmbălsămată cu lacrimi de nostalgie. Şi nimic nu ar fi fost mai adecvat pentru sărbătorile de iarnă decât inegalabilul univers al basmelor şi povestirilor germane. Lumea teatrului a identificat de timpuriu acest potenţial cultural imens şi, chiar dacă prin autori străini, a răsfăţat publicul cu numeroase piese transpuse chiar în mirifica lume a baletului. Spărgătorul de Nuci este un exemplu grandilocvent în acest sens. Povestirea hoffmann-iană ( E.T.A. Hoffmann ) are aceiaşi dimensiune ca a basmelor Fraţilor Grimm sau a lui H.C. Andersen. Galaxia fantastică a autorului transpusă într-un balet de către Piotr Ilici Ceaikovski este desăvârşită şi o înscrie în categoria cea mai selectă a valorilor culturale universale. Sala mare a teatrului din Oradea a fost profund mişcată la desfăşurarea maiestuoasă a momentelor piesei , jucată de către actori şi balerini clujeni cu o graţie demnă de o mare trupă europeană. Visul atât de înduioşător al micuţei Clara s-a materializat printr-o adevărată dovadă de eleganţă, graţiozitate şi imaginaţie a renumitei trupe clujene, a beatitudinii condusă până la delir şi simfonie telurică şi cosmică. Aplauzele călduroase, chiar dacă au fost generoase, ar fi meritat amplificate. Liniile melodice au unduit precum în versurile lui Pindar : “Lyră de aur, tovarăşă deopotrivă/A lui Apollo şi-a Muzelor cu-oacheşe bucle,/ La glasul tău pasu-ncadenţat al horei deschide serbarea/ Iar cântăreţii ascultă de semnele tale,/ Când răsunând, tu îţi picuri primele note/ Călăuzind cu preludiul tău mişcările horei” ( Pindar, Fragment din Prima Odă Pitică ).

img_20161210_161539 img_20161210_155858 sp-de-nuci

Din nefericire, această lume atât de splendidă a naţiunii germane a fost zguduită recent de un gest criminal inexplicabil, incalificabil. Am dat Like pe pagina de Facebook a oraşului Berlin de foarte mult timp şi postările de pe această pagină mi-au părut atât de interesante şi expresive, realizate de către autori profesionişti. Chiar în urma atentatului cu una şi două zile dădusem like-uri şi mă minunam de frumuseţea atmosferei şi peisajelor de la renumitul Târg de Crăciun. La ora regretabilului atentat televiziunile au început să vuiască prezentând drama, incredibilul. Apoi pe pagina oraşului Berlin a apărut poarta Brandenburg cu nuanţa de doliu. Am considerat necesar să transmit un mesaj de susţinere. Este regretabil că tineri nevinovaţi au trebuit să moară nevinovaţi datorită unor relaţii dezarmonioase cu reverberaţii internaţionale. IchBinEinBerliner, postat la Berlin, a răsunat în interiorul fiecăruia care doreşte pace şi armonie. Este foarte simplu să răspunzi cu violenţă, dar foarte greu să-ţi cultivi înclinaţiile şi virtuţile. Simonide din Keos spunea într-un fragment: “Se spune că Virtutea mai de mult sălăşluia/ În vârful unor stânci greu de urcat,/ Şi că acum e înconjurată de lăcaşul sfânt/ Al zeilor; că nevăzută-i de-al oamenilor ochi./ Şi că spre dânsa doar cu osteneli te sui/ Şi cu sudori, ce sufletu-ţi mănâncă/ Până s-ajungi la piscul îndrăsnelii” ( Fragmentul 37).

berlin

În localitatea natală sunt prea puţine evoluţii. Comuna stagnează evidenţiind mici cosmetizări, dar în mare măsură lipsită de renumele trecutului. Lipsindu-mi instrumentele nu pot pretinde însă că iau pulsul corect. Ies destul de rar, doar pentru mici cumpărături, iar în locul mersului la biserică am început să prefer, duminica, posturile tv religioase. În fine, nu sunt mândru de acest aspect. Devine ciudat, inexplicabil : sunt în localitatea natală şi totuşi la mii de kilometri distanţă. Glumind : trebuie să exersez ştiinţa imposibilului. Sunt nemulţumit de modul în care ne risipim. Imaginaţia şi îndrăzneala lui A. Einstein a fost totuşi finită: unii oameni de ştiinţă merg mai departe azi şi susţin că viteza luminii nu reprezintă un maxim, ci doar o unitate de măsură. Se pare însă că nibelungii şi gnomii păzesc cu străşnicie secretele comorilor ştiinţei, iar “gnomul” propriu mă îndeamnă totuşi la moderaţie.

Eforturile câtorva intelectuali şi scriitori orădeni s-au concretizat chiar în perioada acestor sărbători de iarnă. Nu mai puţin de două saloane de carte au fost deschise la Oradea, dorindu-se promovarea cărţii şi a spiritului literar şi antreprenorial. Deşi piaţa de carte din România a scăzut în ultimii ani conform unor date oficiale, există totuşi şi impătimiţi , dar şi responsabili sensibili care doresc să revitalizeze acest domeniu. Unul dintre aceste saloane de carte fiinţează la Cetatea Oradea, într-o locaţie cu profunde amprente şi însemnătăţi medievale. Interiorul este de un iz medieval captivant, deosebit de propice promovării unor apariţii editoriale. Deşi oferta era una distinsă, multe lucrări le citisem deja, dar preocupat de dilema posibil-imposibil , mi-a căzut privirea pe romanul unei scriitoare franceze, Christine Angot : O iubire imposibilă. Romanul câştigător la Prix Decembre 2015 descrie poveşti de viaţă deosebit de profunde. Cât de posibile sunt iubirile,aspiraţiile, speranţele noastre? Autoarea reuşeşte să prezinte momente din viaţa de familie din Franţa celei de-a doua jumătăţi a secolului XX : “La trei ani , mergeam singurică la băcănie şi mă plimbam de bună voie pe raza câtorva străzi. Vecinii se întâlneau cu mine pe drum. Îmi cereau să le cânt vreun cântecel, să dansez twist, n-aveam nevoie de muzică”. Iar spre sfârşitul lucrării o observaţie sfâşietoare : “- Ştii …  uneori, când mă gândesc la trecut, mă întreb unde s-a dus toată lumea aceea. Şi dacă a existat cu adevărat. Îmi spun: <<Unde o fi lumea pe care o ştiam eu ?>> .  – Ne iubeam mult, mamă. – Doar asta aveam !”. Am sorbit chiar şi un capucino la acest salon şi am rămas la opinia că merită vizitat şi recomandat.

img_20161220_130533

Cu câteva zile înaintea sfârşitului de an 2016 a fost lansată la biblioteca judeţeană din Oradea o lucrare care încearcă promovarea urbei de pe Crişul Repede din puncte de vedere inedite care şi-au atras şi unele critici. Oradea.Imagini posibile a fost lansată în prezenţa unui public care a umplut sala amfiteatrului bibliotecii şi a câtorva personalităţi ale oraşului. Construcţiile Art Nouveau ale oraşului au stimulat activităţile creative, intelectuale şi comerciale sau recreative ale contemporanilor interbelici. În mod firesc, s-au înfiripat poveşti de succes şi insucces, de extaz şi agonie, mai mult sau mai puţin exagerate, la care printr-o transmitere orală sau chiar literară din epocă câţiva autori contemporani au aplecat urechea. Astfel contribuţiile arhitecţilor familiei Rimanóczy sau Vágó, vizitele în oraş ale unor personalităţi precum Ion Minulescu sau Rabindranath Tagore, detalii ale decorurilor interioare şi exterioare ale impozantelor construcţii arhitectonice au fost preluate şi prelucrate în viziunea literară a criticului de artă Ramona Novicov şi a poetului Mihai Vieru, stârnind aprecieri şi critici deopotrivă. Cât de relevantă va deveni această lucrare rămâne de văzut, dar nu aş aprecia-o ca fiind dezagreabilă în nici într-un caz. Iar în unele situaţii are menirea de a suplimenta cunoştinţele unor cititori privind destinul şi dezvoltarea oraşului.

ora-img or-im

Urări de bine, de sănătate, An Nou 2017 Fericit, prosperitate şi armonie trainică !

anulnou-9026

 

 

 

 

 

Hamlet și Ofelia, Expoziție Gravură Renascentistă, Sărbători Pascale 2016,Natură și Relaxare !


Pământul încălzit deja mulțumitor de mărețul astru, Soarele, hrănește generos întreg spectrul vegetal. Zile dintre aprilie-mai 2016 îndoite în privința temperaturilor și trăite cu intensitatea specifică sărbătorilor de Florii și a Paștilor. Toți contemporanii sunt mai grăbiți acum să își încheie pregătirile cât mai temeinic și fără reproș. Splendoarea și parfumul florilor sunt de inegalat în această perioadă.

flower-tulip-fields-netherlands-6 prod_2550_1_med

Teatrul și literatura medievală au avut un motiv major pentru a fi invocate și elogiate. William Shakespeare a fost omagiat la 400 de ani de la trecerea în neființă prin reprezentații și manifestări în toate teatrele și mediile universitare din lume. Momentul a fost cu adevărat înălțător , pe măsura importanței personalității și operei. Marele dramaturg și poet englez ( 1564-1616 ) a trăit într-o epocă deosebit de agitată a societății engleze și ,deși a atras unele reproșuri asupra modului său de a fi sau a operei, este deosebit de important că s-a consacrat o operă care-i este atribuită și nu-i poate fi contestată în niciun fel valoarea artistică și dramaturgică. Poate fi considerat un adevărat promotor și chiar părinte al literaturii englezești. Este autorul unui număr impresionant de sonete deosebit de emoționant și sensibil concepute și a unui adevărat șirag de mărgăritare pe care îl constituie piesele sale de teatru : Hamlet, Romeo și Julieta,Visul unei nopți de vară, Macbeth, Regele Lear, Othello etc. La Oradea atât Teatrul Regina Maria , cât și Cenaclul Ecoart au glorificat măreția operei shakesperiene. Cenaclul Ecoart a sintetizat dimensiunea și valoarea universală a lucrărilor și sonetelor lui William Shakespeare prin prezențe notabile în rândul emoționaților recenzori : prof. univ. dr. Dan H. Popescu, un fin cunoscător al literaturii anglo-americane, Emil Sauciuc , actor , director de teatru și Florian Chelu Madeva , renumit muzician și compozitor. Un adevărat primat în domeniu pentru cultura europeană și mondială a fost realizat de către F. Chelu Madeva prin lansarea conceptului de sonet muzical, având la origine chiar versurile sonetelor shakesperiene. Cele 154 de sonete ale lui W. Shakespeare au fost cântate pe melodii de factură renascentistă în cadrul medieval al Cetății Oradea și încercarea este menționată în mediile internaționale preocupate de acest gen. Din nefericire participanții au fost deosebit de puțini, deși s-a recitat din Hamlet și filosofat profund. S-au menționat dificultățile prilejuite de traducerea lui Shakespeare din engleza veche în alte limbi europene. Versificația sonetului nu este floare la ureche și accesibilă oricui. La final o ușurare semnificativă ne-a animat pe toți : ceva unic în acest sens s-a realizat și la Oradea. Am rămas convinși însă că există și oameni care nu gustă actul cultural sau nu sunt bine intenționați ( Există viermi în flori , noroaie-ascunse-n ape/ Nori și eclipse-ncarcă al aștrilor zenit – Sonet XXXV). Dialogul Hamlet – Ofelia este impresionant, dragostea dintre Romeo și Julieta deosebit de emoționantă și antrenantă, iar “A fi sau a nu fi : iată-ntrebarea” , etern actuală.

MTE1ODA0OTcxNzgzMzkwNzMz IMG_20160418_161519 (1) IMG_20160418_161742 IMG_20160418_170240

Oricât de domestică ar fi o persoană trebuie să simtă nevoia unei mici drumeții măcar o dată, de două ori pe an. În spiritul acestei proprii constatări am încercat o mică evadare către marginile localității natale unde o pădure seculară și un spațiu lacustru deosebit de întins propulsează particule și minerale specifice în dialog cu zările. O ieșire de acest gen este fortificantă de fiecare dată și o recomand oricui. Indecis să optez către o destinație cu vârfuri semețe fie din cauza nesincronizărilor, fie din motive financiare, peisajul de șes, de pădure și pescărie ,cel mai apropiat, rămâne singura consolare. Am pus suplimentar și nălucile pentru pescuit la răpitor fără să știu că în acest an prohibiția la răpitor are două perioade. Am aflat abia după ce am ajuns acasă și puteam primi o amendă dacă eram reperat de către cei responsabili în acest domeniu. Oricum, n-am stat pe acolo mai mult de o oră și am plecat apoi spre Pădurea Rădvani pe care am găsit-o destul de neîngrijită, deși este inclusă într-un parc natural transfrontalier. Dimineață fiind, Soarele abia mijea către sol printre ramurile copacilor nemișcați, dar treziți la viață de majestuoasa primăvară. Floricele mărunte se căzneau să iasă de sub consistentul strat de frunze uscate de stejar și alte specii. Am parcurs cărările impasibile ale pădurii de pe bicicletă, observând ici-colo câte-o căprioară sau ciocănitoare. Un mic tărâm de basm de unde nu mi s-au arătat însă nici vrăjitoare, balauri sau zmei, dar nici zâne,pitici sau ondine. Am ieșit apoi prin Pescăria Cefa unde ,pe un lac binecunoscut din copilărie, zeci de lebede, lișițe și rațe sălbatice stăteau atât de calme de parcă erau implantate în cristalinul lacului. Am oprit la restaurantul de acolo pentru a mă hidrata și energiza și din păcate iazurile cu peștișori nu arătau ca în anii trecuți, dar elementul de noutate deosebit de zglobiu pacifica totul : o pereche de struț care se plimba atât de reverențios de parcă valsau ,printr-un țarc special amenajat  , de parcă ar fi vrut să vândă pene.

IMG_20160421_120934 IMG_20160421_121002 IMG_20160421_122042 IMG_20160421_121039IMG_20160421_134930 IMG_20160421_144610

Sărbătoarea Floriilor ( Intrarea Domnului în Ierusalim) și Sărbătoarea Sfintelor Paști au trecut la fel de repede pe cât de așteptate au fost. Din nefericire nu am reușit să pătrund în acest an pe deplin spiritul tainic al acestor sărbători și semnificațiile lor atât de profunde. Sf. Niceta de Remesiana ( 335-414) îndemna în Operele sale : “Aleargă la Izvorul Vieții , ca văpaia ta să fie stinsă și sufletul tău să dobândească veșnicia” (Opere,I,2), iar Sf. Ioan Gură de Aur ( 347-407) expunea magistral : “Crucea a pierit păcatul, a curățit lumea , a pus capăt unei vechi dușmănii, a deschis porțile cerului, i-a făcut prieteni pe cei urâți, a înălțat iarăși la cer firea noastră și a așezat-o de-a dreapta Tatălui”. ( Sf. Ioan Gură de Aur , Către iudei, Cuvântul III).

125227_sf-niceta

La nivel național nu se poate spune că pot fi evidențiate schimbări majore , cei bine plătiți așteaptă fără remușcări. Câteva confruntări politice în interiorul partidelor înaintea marilor provocări din acest an mai străbat din când în când toate orificiile presei scrise și audio-vizuale românești. În plan internațional am fost impresionat de inițiativa președintelui S.U.A. , Barack Obama , în Marea Britanie unde o primire grandioasă și cordială a lăsat locul unor imagini emoționante în presă . Administrația Obama ,deși este criticată în privința relației cu Europa, a lansat totuși ideea dezvoltării unui coridor economic americano-european  cu ani buni în urmă. Lăudabila intenție a fost continuată cu o vizită în Germania unde președintele american a menționat printre altele și necesitatea realizării unei securități mai ridicate inclusiv a României. Consolidarea relațiilor de acest gen nu poate decât să fie benefică tuturor părților implicate.

img_2073941_thumbs_600x440_1430241 printul-george-obama

Nu pot să spun că am un talent deosebit în privința realizării unor desene, schițe sau picturi, dar mărturisesc că am încercat de mai multe ori să desenez sau pictez câte ceva ( imagini din natură, construcții etc.). Am constatat că mă relaxează și chiar am inițiat acele sesiuni din această dorință. Din aceste considerente îi înțeleg în întregime pe creatorii acestor genuri , îi respect, dar ,cred eu , sunt în același timp și un critic pretențios care caută liniile, contururile, intențiile. Așadar , mă atrage orice expoziție sau galerie de artă pe lângă care trec. La Muzeul Țării Crișurilor Oradea o inegalabilă expoziție de gravură și pictură a fost vernisată , beneficiind de o atenție pe măsură. Gravuri inestimabile ale renascentistului Albrecht Dürer care a trăit o vreme în Oradea medievală, picturi și gravuri ale epocii moderne au fost expuse într-un regal demn de marile metropole. Gravurile lui A. Dürer ( 1471-1528 ) fac parte dintr-o serie cunoscută sub numele : “Viața Mariei”. Epoca modernă a prezentat opere germane și austriece ale unor autori precum : Jakob Mathias Schmutzer ( 1733-1811) și Jeremia Gotlob Rugendas ( 1712-1772).Am ratat vernisarea , iar în Vinerea Mare când am trecut pe la muzeu nu mai era deschis pentru public. Doresc să o vizitez după Paști, iar imaginile care mi-au parvenit sunt din presa locală și din fotografiile celor mai harnici de data aceasta decât mine.

Afis-gravuri expozitie-gravuri-oradea-bihoreanul_09 expozitie-gravuri-oradea-bihoreanul_21 expozitie-gravuri-oradea-bihoreanul_07 expozitie-gravuri-oradea-bihoreanul_08 expozitie-gravuri-oradea-bihoreanul_17

Vă urez Sărbători Pascale 2016 Fericite, o lună Mai 2016 înfloritoare, senină și prosperă !

Micuţa Ifigenia,Târg de Crăciun, Raţa Sălbatică, “Dedublarea” !


Zile dintre ani petrecute cu emoţia euforiei şi amintirilor Sărbătorilor de Iarnă şi cu speranţa resimţirii spiritului tainic al acestei perioade deosebite a anului . Frigul s-a cam lăsat de meserie, iar temperaturi primăvăratice ne uimesc fără a ne nemulţumi, deoarece mizăm pe cheltuieli pentru sezonul de iarnă mai reduse. Sărbătoarea Crăciunului a trecut şi pentru copilul mare din mine trebuie să mărturisesc că în acest an nici Moş Nicolae, nici Moş Crăciun nu mi-a dăruit nimic şi nici nu a făcut nicio reducere. Îmi vine să-l colind spunându-i : “Moş Crăciun…, /Fii mai bun…!”. În privinţa bilanţului nici nu vreau să-l privesc , deoarece vise şi speranţe întemeiate s-au năruit rând pe rând. Aş dori să iert necondiţionat dacă aş fi convins că undeva, cineva este încercat fie şi doar în treacăt de sentimentul vinovăţiei. Un gânditor nu prea îndepărtat spunea că cea mai bună practică e o bună teorie. Iarna nu este încă … pe uliţă, iar iubitorii sezonului de iarnă se simt prea puţin răsfăţaţi. Noaptea dintre ani a intensificat activităţile devoalându-se printr-o feerie inegalabilă. Stele neclintite şi reci au dăinuit cu căldură pe bolta cerească completată minunat de focuri de artificii. Am ales să rămân acasă, deşi aveam şi planuri de rezervă.

La-muntim-ani-2016-anul-nou-2016-decoratiuni

Aş şti să răspund majorităţii întrebărilor care ar putea să-mi fie adresate, dar în privinţa visurilor şi aspiraţiilor proprii aş oscila serios. Visuri şi aspiraţii înalte, întemeiate şi demne , înălţate spre văzduh precum zgârie-norii , dar sfărâmate de un Turn Babel al indiferenţei şi invidiei colective .

Pieter_Bruegel_the_Elder_-_The_Tower_of_Babel_(Vienna)_-_Google_Art_Project_-_edited

Am fost prea prudent şi nu sunt capabil să aduc jertfă propria conştiinţă şi identitate ,precum Agamemnon pe micuţa Ifigenia pentru vânturi prielnice îndeplinirii visurilor. La celălalt antipod însă , Ephialte trădează cedând puterii şi plăcerilor.

ifigenia

Sărbătoarea Naşterii Domnului a fost celebrată cu mare fast în toate ţările lumii. Papa Francisc I a oficiat ceremoniile din Catedrala Sf. Petru şi mesajele dumnealui sunt receptate cu bucurie. Îl consider un papă interesant, preocupat să-şi menţină propriul echilibru într-o lume marcată de spiritul secularizării, dar nu unul Providenţial.Lumea neoprotestantă este de asemenea în beatitudine şi sunt bucuros că spiritul sapienţial predomină peste tot în lumea creştină cultivând bunaînţelegere , ecumenismul. Dacă ar fi să apreciez o mare realizare contemporană cred că aceasta ar fi cea mai notabilă dincolo de progresele tehnologice. Îmi amintesc că Albert Einstein se declara complet dezamăgit că tehnologia a depăşit umanitatea , dar eu sunt profund deznădăjduit că a depăşit umanismul. Nu trebuie să fie posibil ca maşinăria să poată tranşa într-un sistem binar rezultate reci şi măsluite şi să promoveze persoane neavenite ghiftuite cu rezultate fără acoperire. Şi nu înţeleg cum un sistem financiar , naţional poate susţine şi cultiva imbecilitatea şi neperformanţa. O adevărată capodoperă a imposturii este ilustrată la nivel naţional. În acelaşi timp, nu cred că persoanele creative nevalorificate vor lua lecţii pentru adoptarea poziţiei floare-de-lotus de la preoţii budişti pentru a se conserva, precum fazanii împăiaţi, suprimându-şi funcţiile biologice şi  simţurile,până vor veni vremuri mai bune.Un măr stricat se simte de la prima muşcătură, iar un izvor searbăd nu este hrănitor.

Tablou-de-Craciun-520x330

România pare acum din punct de vedere politic, diplomatic şi economic macro-stabilizată, dar anul electoral care se anunţă va zădărnici , cred eu , progresul şi va adânci tendinţele anarhice în societate făcând victime nevinovate. Un renumit autor internaut spunea despre anul economic 2016 că va fi “plicticos şi electoral” . Alegeri o să fie şi în U.S.A.O viaţă politică exemplară în armonie cu diplomaţia poate evidenţia şi recomanda o ţară, dar un om de afaceri ,oricât de priceput ,va suferi eşecuri într-o ţară străină fără o minimă susţinere din ţara mamă. Rămân descumpănit când mă gândesc că o speculaţie de dimensiune medie pe marile pieţe de capital înghite sau generează într-o săptămână sume care depăşesc uşor PIB-ul României.

26-27-bursa-shutterstock-51

La sediul Librăriei Humanitas din Oradea a fost lansată, printre altele, o lucrare a doamnei Lăcrimioara Stoenescu , intitulată “Dedublarea”. Titlul îndeamnă de la început la adânci reflecţii. Autoarea prezintă experienţe petrecute în timpul deportării din epoca comunistă. O copilărie care s-a desfăşurat , la fel ca a tuturor celor deportaţi, sub semnul traumelor şi incertitudinii. Tinerii zilelor noastre nu cunosc şi nu conştientizează dramatismul acelor momente. Lucrarea a fost recenzată de către criticul literar Marius Miheţ şi doamna Liana Cozea , iar autoarea a sintetizat echilibrat propriile observaţii. Am reuşit conturarea câtorva întrebări deoarece am fost deosebit de interesat să aflu care este opinia autorului asupra ultimului secol din istoria României. Convingerea proprie este că nimeni nu realizează o prezentare completă şi cât mai complexă a evenimentelor care au schimonosit România în perioada interbelică şi comunistă, iar a glorifica realizările post-decembriste mi se pare deplasat.

Fotogr.0415 Fotogr.0416

Elitismul şi suflul tehnocratic, care a animat România în perioada interbelică, a contribuit la un renume şi recunoaştere internaţională a ţării, dar au fost neglijate problemele şi nemulţumirile sociale care în deceniul carlist s-au acutizat într-un context internaţional deosebit de instabil şi ameninţător, fără precedent. Aş mai spune doar că economia României era susţinută de o ţărănime integră,activă şi conştientă, proprietară de mici terenuri, iar importurile erau aproape inexistente în privinţa produselor alimentare. Industria, deşi într-un continuu progres, nu reprezenta mai mult de 30 % din producţia ţării. La finalul perioadei interbelice în mediul rural marea majoritate a unei populaţii oneste şi active trăia încă în condiţii mizere, iar exemplele prosperităţii nu erau întotdeauna cele mai alese şi apreciate. Doar puţini dintre fruntaşii satelor obţinuseră respectul şi sprijinul sătenilor. În oraşe muncitorimea educată era îndoită în privinţa modului în care se acumulau bunurile în societate. Fruntaşii comunişti ,mai târziu, au instrumentat toate aceste lacune în folosul ideologiei îmbrăţişate. Marele merit al regimului comunist a fost acela că în primă fază , încă din anii 50, a reuşit să implementeze rapid succesele tehnologice , atribuindu-şi-le. Micilor proprietari de terenuri ( 1-5 ha ), majoritari în societate, deşi au pierdut suprafeţele, li s-au oferit locuri de muncă, fiind în cele din urmă înduplecaţi. Fiecare sistem de guvernare îşi caută , urmăreşte şi chiar inventează victimele şi motivele. Regimul comunist a fost suficient de perfid pentru a face această sarcină cât mai puţin vizibilă în societate, într-atât încât au fost amăgiţi chiar unii membri de partid sau intelectuali sinceri şi inovatori. A fost însă dezastruos , dramatic pentru înalta intelectualitate şi marii proprietari interbelici care au fost suprimaţi fără discernământ. Păstorel Teodoreanu neîndurător îşi croia umilitoarele versuri ( în lumea asta nou făcută… etc.). Disidenţa şi rezistenţa anticomunistă în România au existat, dar au fost insuficiente şi lipsite de soare.Nu am pretenţia că o să epuizez un subiect atât de vast în doar câteva rânduri, dar mi se pare incorectă o prezentare unilaterală a acestor procese istorice, de aceea vă provoc la dialog. Pentru a exemplifica , stră-străbunicii şi străbunicii (din partea tatălui şi mamei) au deţinut mici suprafeţe de teren şi animale mari şi mici în localitatea natală încă dinaintea reformei agrare din 1921 şi chiar înainte de anii 1900. Educaţia de care au beneficiat a fost însă contracost. Absolvirea unei simple şcoli profesionale era o mare reuşită şi necesita resurse financiare importante din partea familiei în perioada interbelică. Existau familii cu peste cinci copii, toţi la fel de inteligenţi, dar care n-au putut susţine financiar decât un singur membru pentru a deveni intelectual sau meseriaş.Regimul comunist a ridicat însă pragul şi a alfabetizat marea majoritate a populaţiei într-un mod gratuit. Dacă veţi convinge dumneavoastră contemporanii , printr-o argumentaţie contrafactuală, că regimurile politice interbelice ar fi procedat după al doilea război mondial la fel , vă felicit. Bunicul (din partea tatălui) a fost obligat în anii dictatului (1940-1944) să presteze muncă forţată în Ungaria. Bunicii (din partea mamei şi tatălui) au pierdut 2-3 ha şi animale la intrarea în colectivă, dar n-au fost persecutaţi şi au primit locuri de muncă. Un verişor al bunicii ( din partea tatălui) a pierdut peste patruzeci de hectare de teren. Fratele bunicului (din partea mamei) a făcut cinci ani la canal. Tata, deşi a fost membru de partid şi secretar de partid, a căutat să sprijine pe toată lumea şi nu a persecutat pe nimeni. A semnat chiar pentru plecarea mai multor români în străinătate (Germania, Israel) care nu s-au mai întors în ţară niciodată, dar la sfârşitul anilor 70 s-a dezis de facto de mişcarea comunistă şi a fost izolat sistematic. La sfârşitul epocii comuniste societatea românească era profund traumatizată , în aşa fel încât nu mai puteai să spui care membru al ei este “cel mai iubit dintre pământeni”.Victoria revoluţionară nu a răspuns nici pe departe aşteptărilor. În anii 90 ,când aş fi avut mai mare nevoie de ajutor, ambii părinţi şi-au pierdut locurile de muncă şi am fost obligaţi, în plin regim neo-comunist instaurat, să supravieţuim prin “plinătatea” gospodăriei rurale şi a terenurilor restituite. În zilele noastre sunt tineri care muncesc încă minori fiind, dar eu cu un liceu absolvit atunci nu am găsit nimic timp de ani de zile. La examenul de admitere al mai multor facultăţi la care m-am înscris nota mi-a fost “ajustată” , în timp ce “băieţii de bani gata” se năşteau cu anii de studenţie deja înregistraţi. Nu cunosc vreun bun obţinut pe care să nu-l fi obţinut cu mari eforturi,cu vârf şi îndesat. Totul a avut loc într-o bufoniadă grotescă a dedublării generale. Să fi fost acestea reverberaţii ale epocii comuniste? O glumă moscovită sună cam aşa : “întrebare : Este ceva mai rău decât comunismul? ; răspuns : Da, ceea ce urmează după…”. Esenţa gândirii  comuniste este seducătoare. Propune comuniunea , egalitatea socială întocmai ca revoluţia franceză. Premiul Nobel pentru Literatură în 2015 a fost acordat autoarei din Belarus , Svetlana Alekseevich pentru o lucrare care devoalează un gen asemănător de experienţe suferite în comunism şi toţi autorii contemporani condamnă ideologia comunistă fără însă a se explica suficient. În Franţa zilelor noastre spre exemplu, într-un sistem democratic, predomină socialiştii, în Germania social-democraţia este o forţă importantă, în sudul european (Spania,Italia,Grecia) partidele de stânga sunt o tradiţie, chiar în Marea Britanie laburiştii sunt apreciaţi.

Fotogr.0417

În acelaşi timp, o carte importantă a anului 2015 a lui Teodor Baconschi subliniază pericolul narcisist şi falsitatea pe care o poate menţine şi dezvolta reţelele sociale din zilele noastre. Facebook ,spune dumnealui, este “despre mine şi nu despre tine”. Lucrarea este intitulată “Facebook. Fabrica de narcisism” şi este actuală şi relevantă, punctând puncte nevralgice , nu numai beneficii ale spaţiului online şi socializării. Dedublarea, impostura este din nefericire cel mai uşor de întreţinut în acest mod , o întreagă “civilizaţie” online,ireală şi narcisistă putând coexista într-un mod nefericit cu o realitate internă şi externă îngrozitoare. Atitudinea poate fi importată şi în spaţiul blogurilor , website-urilor cu acelaşi succes şi intenţii.Depinde şi modul în care spui: “La Mulţi Ani !”. Oriunde aş scrie sunt interesat de adevăr ,care într-o viziune berdjaeviană reprezintă triumful spiritului, dar oare şi celălalt este la fel de responsabil şi sincer? “Niciodată însă societatea umană nu a fost mai complexă și mai ascunsă de ea însăși decât acum”, mai spune marele scriitor.

Teodor-Baconschi-Facebook-Fabrica-de-narcisism

În Cetatea Oradea pot fi observate rezultatele restaurării , contururile zidurilor şi semeţia clădirilor. Un atractiv Târg de Crăciun organizat cam intempestiv a găzduit, timp de peste două săptămâni, activităţi dintre cele mai ludice şi muzicale. Tarabele pline cu suveniruri de sărbători au animat exemplar întregul desfăşurător, dar în privinţa profiturilor nu prea sunt convins deoarece trecătorii păşeau  impresionaţi,dar cumpărau mai puţin. Cu siguranţă spaţiul oferit de această locaţie va aduce profituri importante oraşului şi va recomanda urbea . Când am trecut pe acolo într-una dintre zile , comercianţii abia îşi începeau activitatea zilnică. Aş fi dorit într-o oarecare măsură să particip la Revelionul organizat în Cetate , dar am renunţat la atractiva perspectivă în ultimele zile. Sunt convins că a fost fabulos. În plan naţional m-a nedumerit declanşarea unei polemici demne de “războiul stelelor” ( aluzie la filmul de mare succes recent  lansat) dintre Andrei Pleşu şi Dan Puric. Nu cred că domnul Dan Puric vânează o atitudine şi un mesaj profetic, deşi discursul dumnealui are o uşoară tentă asemănătoare, iar domnul Andrei Pleşu încercând să-l caracterizeze i-a realizat serviciul şi deserviciul. Mă tem că originile polemicii şi orgoliilor sunt departe de graniţele României. Un personaj al lui Henrik Ibsen din “Raţa Sălbatică” susţine că o raţă sălbatică e foarte greu de împuşcat.

Fotogr.0414 Fotogr.0413 Fotogr.0411 Fotogr.0412

Între timp periplul “măgarului de aur” continuă, metamorfozele de asemenea şi mărturisesc că ,la modul cel mai sincer, nu mai ştiu la ce să mă mai aştept. Mi-am luat măsuri de precauţie , încercând să mă dezvolt multilateral şi în momentul actual ar trebui să am oferte concrete, cel puţin trei-patru joburi sau o mică afacere proprie. Nu pot explica propria stagnare decât prin invidia altora şi prin “cenzura” (literară şi economică ) care paradoxal funcţionează încă sub alte forme. Universul kafkanian este prezent în măduva şi oasele socialului şi nu-ţi poţi dovedi dreptatea nici măcar în prezenţa înregistrărilor şi a dovezilor evidente. Optimismul propriu mă îndeamnă totuşi la răbdare şi în prima zi a anului 2016 m-a înviorat vizionarea Concertului de Anul Nou al Filarmonicii din Viena.

concert-viena

Vă urez împlinirea tuturor dorinţelor, multă sănătate şi prosperitate, An Nou 2016 Fericit !

638492_novyiy-god_2016_prazdnik_data_ukrasheniya_chasyi_2880x1620_www.Gde-Fon.com

 

“Paris Dimanche”, Economia Digitală,Walkyriile, Premii “Familia” !


La trecerea dintre noiembrie și decembrie 2015 nostalgiile sfârșitului de toamnă se împletesc cu emoțiile amintirilor Sărbătorilor de Iarnă odată cu intrarea în Postul Crăciunului.Sfârșitul de toamnă a fost suficient de generos, iar iarna ,cred eu, că nu se va instaura prea curând.Sper să pot gusta spiritul acestor sărbători de sfârșit de an cât mai destins și euforic, deși îngrijorările în plan financiar reușesc să mă indispună prin comparație cu succesele altor semeni fără niciun merit.

prognoza_meteo

Am rămas îndurerat și înmărmurit când am vizualizat ceea ce s-a întâmplat în capitala Franței, Paris. Lumea bulversată de atâtea evenimente neprevăzute și care rămân nesoluționate a fost încă o dată învinsă.Este cu adevărat o dovadă de barbarie, precum sintetiza și președintele Franței, Francois Hollande.Ce fel de împlinire poți să obții descărcând fără milă încărcător după încărcător în populația ieșită la plimbare pe străzile Parisului? Totul denotă un profund complex de inferioritate și un deficit enorm de educație din partea atentatorilor, dar într-o oarecare măsură chiar societatea franceză și cele europene fac posibile aceste regretabile evenimente.Eu sunt convins că fără sprijin din interior aceste atentate nu ar fi fost posibile, iar complicitatea poate fi identificată la anumite nivele ale societății franceze prin indiferență și consimțământ tacit.În mod cert s-au trăit clipe deosebit de dificile și incerte.

paris doliu 12243039_1174767585884754_4749581026185147258_n

Scriitorul francez, Catherine Durandin spunea pe contributors.ro în articolul intitulat “Paris dimanche” într-o franceză ireproșabilă:“Rarement le ciel n’a été aussi bleu, le temps aussi doux, en novembre, à Paris. … Et pourtant nous sommes pour trois jours en deuil national, demain lundi une minute de silence sera observée à midi, toutes les cloches des églises vont sonner. Hier samedi, écoles fermées, musées fermées, spectacles suspendus, annulés”. Cu toții am fost în doliu ! Franța nu are vocație xenofobă sau rasistă, dar este nevoită să-și revizuiască întreaga politică internă și externă.Unul dintre posibilele răspunsuri se găsește în mare măsură în modul în care s-a făcut politica în ultimii douăzeci de ani în Franța. Personal, epoca N. Sarkozi mi-a displăcut.Ați spune poate că e surprinzător că o lucrare din literatura franceză a secolului trecut a lui Albert Camus, intitulată sugestiv Străinul”, prezintă un conflict asemănător între francez și  arab care într-o viziune existențialistă se consumă dramatic în favoarea celui dintâi. Universul ionescian (Eugen Ionesco) satirizează prin rinocerii asiatici și africani.Trebuie să devină imposibil ca mii de cetățeni de origine asiatică, care se folosesc doar de un posibil statut de refugiat, să traverseze întreaga Europă și să întâlnească la destinație co-etnici care să-i ofere un Kalashnikov ca premiu, în timp ce eu nu am ieșit în ultimii doi-trei ani din județ și nu pentru că nu mi-aș fi permis dacă mă ambiționam , dar am evitat cheltuiala. Adevărații refugiați, plecați din locurile natale din motive politice,militare și economice, sunt cei care suferă fără speranțe, dar cine să-i identifice? Deși cred că membrii lumii musulmane sunt obsedați de căutările lor în plan religios și acesta este un lucru bun, nu cred că terorismul este o soluție în relația lor cu Europa. Orientul Apropiat și Mijlociu este atât de divers în plan etnic, cultural, iar din punct de vedere temperamental orientalii sunt mult mai instabili.Din aceste cauze cred că sunt prezente aceste convulsii incredibile în Orient, dublate de percepția de agresiune din partea civilizației occidentale.Ellie Wiesel spune:“nicio crimă nu este justificată chiar dacă creează un viitor mai bun” , dar lumea nordică (germanică),Walkyriile, din câte se pare vor răzbunare.

walkyria

Relațiile interumane, subordonările au amprente medievale în lumea orientală. Caius Dragomir spunea în lucrarea sa , Psihologia libertății și psihologia sclaviei, referindu-se la lumea antică: “Sacralitatea orientală prin absolutul ei transformă orice ierarhie în dominație, orice superioritate în autoritate” și “Relația omului grec cu sacralitatea este suplă. Omul grec își alege sanctuarul. Omul este liber.Relațiile Republicii Romane cu zeii sunt pur comerciale. Omul grec și latinul sunt realmente liberi. În mai multe perioade ale istoriei Greciei și Romei, libertatea politică și democrația sunt efectiv și eficient instituționalizate.Morala creștină este o morală a libertății”.Prea multe nu s-au schimbat peste milenii.Am urmărit și opiniile liderilor religioși musulmani din România: ei se dezic de acțiunile teroriste și sunt convinși că teroriștii sunt rupți de orice autoritate religioasă.Primul roman referitor la civilizația arabă pe care l-am citit în copilărie a fost despre aproape legendarul Al-Zahir Baybars (sec.XIII), dar nu mai rețin autorul.Coranul este una dintre cele mai importante și cuprinzătoare lucrări ale umanității.Filosofii arabi medievali (Al-Razi,Al-Biruni,Al-Battani,Averoes,Avicenna) sunt de o profunzime rarisimă, dar,din păcate, aceste evidențe nu schimbă situația.În cele din urmă, cei care au pierdut cu certitudine sunt oamenii sinceri și liberi, democrația, zeița Libertate. Este mare păcat că acest oraș atât de romantic și generos,precum Parisul, a avut de suferit în acest mod.O poezie a Anei Blandiana transpusă într-o melodie de Tudor Gheorghe spune:“La Paris , la colț de străzi/Cireșele cresc în lăzi/ Strugurii afuzalii/Cresc de-a dreptul în cutii/… Și-ascultați-mă pe mine / Merele cresc în vitrine”. Mirajul acestui oraș atât de cosmopolit, de … chic, atrage vizitatori și histrioni de pretutindeni, dar și manipularea își are rolul ei.Îmi răsună din memorie cântecele lui Edith Piaf.Primul se potrivea stării de dinainte – Sous le ciel de Paris, iar cel de-al doilea acțiunilor aviației franceze în Orient de după atentate:Non , je ne regrete rien. 

paris

PARIS, FRANCE - NOVEMBER 16: A woman mourns the victims near the Bataclan concert hall on November 16, 2015 in Paris, France. A Europe-wide one-minute silence was held at 12pm CET today in honour of at least 129 people who were killed last Friday in a series of terror attacks in the French capital. (Photo by David Ramos/Getty Images)

Cred că mediul virtual este cel mai revoluționar, provocator și creativ domeniu din ultimele două decenii, chiar din istoria umanității și chiar dacă există încă multe rețineri din partea unui mare număr de oameni.Personal, aș fi mult mai sărac și incomplet dacă nu m-aș putea exprima în scris și imagistic în acest mod.În mare măsură sunt convins că am depășit de ceva vreme stadiul de excelent utilizator al diferitelor programe și platforme online și tind spre cunoștințe mai profunde.Ceea ce este de apreciat la superlativ este că mediul online nu exclude relațiile tradiționale, nu distruge modul tradițional de viață, ba dimpotrivă, în zilele noastre contribuie la promovarea acestor manifestări și la dezvoltarea vânzărilor de artă tradițională și artizanat.S-a progresat mult , deși ne doream cu toții și mai mult. Din păcate discuții și intenții profesioniste, dincolo de prezentări de produse etc., nu există decât foarte rar.Din această cauză am ars de nerăbdare să particip la un eveniment de excepție de acest gen care a avut loc la Oradea Trade Center .

digital-tunnel-wallpaper1 ConnectingEuropeFacility-CEF

Putem aprecia că există în prezent o adevărată economie digitală ceea ce nu este puțin lucru. Evenimentul s-a desfășurat sub numele de  “Economia digitală – factor major de creştere a afacerii” având un public deosebit de interesat și prezentatori pe măsură. Totul a fost posibil datorită unui proiect cu cofinanțare europeană prin implicarea Universității Agora Oradea, Universității Emanuel Oradea, Arhidava Solutions, Griffits School of Management. Într-o mare măsură religiile lumii și-au manifestat adversitatea față de aceste evoluții, dar încă de la începutul anilor 80 spre exemplu au existat chiar mari gânditori ortodoxi precum Părintele Galeriu care spunea în această privință:”se înnoiește lumea”.De cel puțin zece ani  există edituri creștine care sunt prezente online, preoți care favorizează chiar în predicările lor acest gen de economie.Lumea neoprotestantă este în continuare la anumite nivele reticentă spațiului online, dar realizează că dacă va continua prin aceiași atitudine are de pierdut.Au încălzit atmosfera prin cuvintele, ideile și soluțiile lor – Dacian Palladi, consultant în afaceri, Ioan Dzițac,rector al Universității Agora, Sebastian Văduva de la Universitatea Emanuel, Claudiu Borșan , Diana Saridachi, Silviu Hotăran. Deși am contribuit cu o întrebare și discuțiile au fost deosebit de cordiale și constructive, aș fi dorit să mai adresez câteva întrebări, dar timpul alocat și numărul participanților a zorit pe toată lumea. Este foarte adevărat că niciodată nu se pot epuiza aceste subiecte prin discuții la aceste întâlniri chiar dacă toți stăpânesc deosebit de mult detaliile, dar ele sunt deosebit de binevenite.Doream să întreb ce viitor intuiesc dumnealor acestui domeniu pentru bloggeri, pentru companii și în special pentru evoluția tehnologică generală.Cred că viitorul va fi spectaculos din toate punctele de vedere în cinci, zece,maxim douăzeci de ani.

Sebastian_Vaduva_economia_digitala Fotogr.0393 Fotogr.0394 Claudiu_Borsan_economia_digitala

Am mai expus în vara acestui an despre momentul jubiliar al Revistei de Cultură Familia. Această revistă deosebit de titrată și renumită a conștiinței culturale și literare bihorene și transilvănene și-a desemnat premianții la Muzeul Memorial Aurel Lazăr din Oradea în a doua decadă a lunii noiembrie. Am avut ocazia cu acest prilej să vizitez splendida locuință a marelui avocat bihorean devenită și consulat în prima jumătate a secolului XX. În debut a fost prezentată expoziția Panteonul Revistei Familia (înaintași,filantropi,preoți,educatori,figuri feminine). Premierea s-a desfășurat într-una dintre sălile muzeului în care era expus secessionul orădean prin postere arhitecturale și obiecte în vitrine.Deosebita onoare a revenit câtorva merituoși și privilegiați : Iuliana Păcurar ( cercetări și catalizări culturale), poeta Roxana Cotruș (premiul De-aș avea), Andreea Pop (critică și cronică literară), Radu Aldulescu (proză), criticul literar Al. Cistelecan (premiul Octav Șuluțiu), Aurel Pantea și Viorel Moldovan (premiul Al. Andrițoiu), iar marele premiu pentru excelență în construcția culturalăIosif Vulcan– a revenit lui Ion Pop. Amfitrionii evenimentului au fost: Ioan Moldovan, Traian Ștef, Mircea Pricăjan de la redacția Revistei Familia și Aurel Chiriac , director al Muzeului Țării Crișurilor.La final s-au recitat poeme de către premianți și toate au fost geniale,magistrale, dar una dintre exprimările poetice mi s-au întipărit mai pregnant:”Sculptorul este acel om/care taie mărul în patru părți/ și scoate floarea de măr”.După felul în care a fost recitat sunt convins ca sculptorul este artistul,creatorul care poate lăsa impresia într-o fază intermediară a creației sale că a distrus ceva,dar la final revelează măreția creației.

150-de-ani-revista-Familia-Oradea-bihoreanul-19-noiembrie-2015-14 150-de-ani-revista-Familia-Oradea-bihoreanul-19-noiembrie-2015-27 150-de-ani-revista-Familia-Oradea-bihoreanul-19-noiembrie-2015-36(1) 150-de-ani-revista-Familia-Oradea-bihoreanul-19-noiembrie-2015-34(1) 150-de-ani-revista-Familia-Oradea-bihoreanul-19-noiembrie-2015-42 150-de-ani-revista-Familia-Oradea-bihoreanul-19-noiembrie-2015-44(1)

Vă doresc Sărbători de Iarnă fericite, zile și nopți feerice și divine !

Eclipsa Solară 2015,”Dux Prus”, “România și crizele Europei”, Ziua Mondială a Teatrului de Păpuși 2015 !


Splendoarea Primăverii 2015 a putut  fi admirată în fiecare zi din sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie 2015. Dimineți răcoroase au fost animate de prezența magnifică a Soarelui. Dar Soarele a dorit să ne mai spună o “poveste” în această perioadă. În data de 20 martie 2015 o eclipsă parțială s-a intersectat cu spațiul geografic al României și a fost observabilă doar cu echipamente specializate. Majoritatea opiniilor mai avizate au fost de părere că recenta eclipsă nu este de rău augur și are menirea de a anunța noi reconstrucții, progrese notabile , chiar începutul unei noi ere. Dincolo de a fi neatent la aștri sau la potențialul lor nu mă declar profund influențat de evenimentele astrale. Caracterul rarisim al acestor realități astrale sunt în măsură însă să înduioșeze până la emotivități inexplicabile.

ECLIPSA PARTIALA DE SOARE - TIMISOARA eclipsa-telescop-230x172 eclipsa_de_soare_romania2(3)

eclipsa1-230x172

Postul Paștelui este în plină desfășurare aducându-ne aminte că este util să ne abținem de la multe dintre bucate, fie și numai din dorința de a ține o anumită dietă , dacă nu pentru a ne purifica sufletește. Trăind într-o societate laică se întâmplă să nu mai păstrăm până în detaliu toate normele și canoanele impuse de Biserică în această perioadă, dar măcar încercăm să menținem un echilibru între aspirația către sacru și inevitabila alunecare către profan. Sărbătoarea Buneivestiri a coincis cu o vreme deosebit de frumoasă și am simțit pentru prima dată în acest an certitudinea unei primăveri alintătoare și promițătoare.

71438_25-Bunavestire5

Patimile , Răstignirea și Învierea Mântuitorului reactualizate și reinterpretate au menirea să reveleze  frumusețea și bogăția spirituală a creștinismului . “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” răsună mai puternic ca niciodată acum, dar din păcate credința este din ce în ce mai rară , credință despre care Sfântul Chiril al Ierusalimului (313-386 e.n.) , episcop al Ierusalimului , spune în “Catehezele” sale rostite în Postul Paștelui pentru îndrumarea credincioșilor : “Credința este ochiul care luminează întreaga conștiință și naște înțelegerea” . Vorbind despre tradițiile poporului român și despre puterea credinței și a spiritului de sacrificiu , Dan Puric apreciază în lucrarea sa – “Fii demn !” că existența acestui neam se aseamănă cu existența “agonică a unui om martir căruia nu i s-a refuzat nicio tortură”. Oarecum în culmea disperării el completează : “Acest om-martir , poporul român este în istorie același. Numai când roata istoriei îi zdrobește criminal trupul își strigă copiii jertfiți : Brâncoveanu, Eminescu,Vulcănescu, Gafencu, George Manu, Iuliu Maniu , Gheorghe Brătianu și câți alții, mii, sute de mii <<ce au umplut cerul de sfinți>>. Aș atașa acestor rânduri observația și convingerea marelui diplomat interbelic român Nicolae Tituleascu care într-una dintre cele mai celebre afirmații ale sale susține că “poporul român poate suporta toate suferințele , dar nu poate accepta nedreptatea”. Din nefericire acele realități nu mai pot fi actuale , iar în mare măsură nu cred că societatea românească sau intelectualul și omul politic român ar putea trece într-un mod demn testul dreptății și adevărului.

res_79ff5356729756f16de85e4b074ac933

O ieșire în aer liber în afară localității natale constituie întotdeauna o porție de sănătate și vitalitate gratuită. Ultima dintre ele mi-a rezervat o întâlnire emoționantă. O lebădă dormea plutind într-un mod circular pe mijlocul luciului de apă al canalului colector, cu creștetul în pene și gâtul grațios și lung încolăcit în jurul corpului. Era încă prea dimineață și doar apropierea mea pentru a o fotografia a deșteptat-o. Arăta dormind precum un colăcel alb cu o lumânare albă în mijloc , adevărată ofrandă văzduhului și Cerului pe ape . M-am întrebat însă cum de era solitară, deoarece ele sunt de regulă cu perechea…Cine știe?!

Fotogr.0261 Fotogr.0263

Într-o încercare de introspecție personală am încercat să reactualizez numeroasele momente neplăcute ale existenței pe care am fost nevoit într-un mod inevitabil să le parcurg și care n-au fost ușor de suportat. Doar convingerea că există ceva suprem care veghează și se îngrijește la instaurarea unei minime justiții și pe minuscula noastră planetă m-a determinat să merg necontorsionat înainte. Pierderea relativ timpurie a tuturor bunicilor, decesul tatălui la 32 de ani și a mai multor prieteni din copilărie mi-au reliefat fața hidoasă a morții și ireversibilului. Doar amintiri de neșters , de neprețuit au rămas ancorate în matricea propriei memorii. La grădiniță am avut un prieten cu care nu m-am certat niciodată. Cu restul colegilor se mai întâmpla să ne mai certăm câte un pic. Ne trecea foarte repede. Dar Marius nu-mi dădea niciun motiv și nici eu lui. Într-o zi însă el a lipsit de la grădiniță. Am întrebat ce s-a întâmplat și mi s-a spus că lipsește pentru că este posibil să fie răcit . A trecut însă o săptămână și nu se mai întorcea ,iar lipsa lui era vizibilă în cadrul activităților mele zilnice. Apoi într-o zi o veste rapidă și năucitoare ne-a înmărmurit pe toți : Marius a murit la vârsta de doar cinci ani datorită unei forme avansate de hepatită. Nu mi-am revenit nici într-o săptămână. Părinții lui din Timișoara îl aduseseră la Cefa în Bihor la grădiniță lăsându-l la o mătușă. Era prima despărțire de cineva din generația mea. Cam tot în aceași perioadă mergeam în vacanțe pentru una-două săptămâni la un verișor în zona Ștei-Nucet, Bihor. Obișuiam să mă întâlnesc și să mă joc cu o fetiță din vecini deosebit de frumoasă și grațioasă pe nume Cristina. Unui echilibru fizic deosebit i se adăugau un ten deschis angelic , o podoabă capilară de aur și o căldură sufletească de zeiță. Din anumite motive într-un an n-am putut merge în vacanță, dar mențineam legătura telefonică cu mătușa care printre altele într-o convorbire mi-a transmis că a decedat Cristina în urma unui accident stupid într-una dintre puținele zile când mama ei nu reușise să o ia cu autoturismul acasă și ea a plecat pe jos datorită timpului frumos. Am fost șocat deasemenea. Și astfel oameni dragi sau apropiați ne pot părăsi pe neașteptate .

În plan cinematografic mi-a atras atenția un film bine realizat și care propune un subiect atractiv. Jupiter Ascending 2015 abordează tema rivalității zeilor în Univers care duce până la uciderea Zeiței Mamă și necesitatea împărțirii moștenirii între cei trei fii ai acesteia . Înaintea încetării existenței Zeița Mamă lansează o profeție conform căreia undeva departe în Univers pe o planetă mică numită Terra s-a născut o ființă feminină cu un cod și zestre genetică identică cu a ei și care va restabili ordinea și va aduce pacea în întregul Univers. Bineînțeles toate entitățile malefice și benefice din Univers se îndreaptă spre Terra și după caz unele doresc moartea acesteia , altele doresc salvarea și punerea în drepturi a acesteia. Confruntarea este imaginată și prezentată cu o frenezie și pasiune deosebite. Filmul valorifică involuntar și insesizabil temele mitologiei antice greco-romane conform cărora zeii sunt geloși și rivalizează între ei, că există semizei pe Pământ etc., dar se sprijină pe mijloace științifice moderne ( zestre genetică identică) pentru a legitima superstiția și intervenția zeilor.

Jupiter-Ascending-2015

Sunt pasionat de orice posibil obiect găsit care poate mărturisi despre trecutul unui grup , popor sau civilizații a lumii. Majoritatea obiectelor găsite de către mine au fost de natură ceramică : neolitic, epocă dacică, epocă daco-romană. Dar au existat și momente când într-un mod întâmplător am găsit monede : de aramă din perioada habsburgică și austro-ungară sau de secol XX. Eram oarecum invidios pentru că tata s-a întâmplat să găsească o monedă de aur din timpul împăratului Sigismund de Luxemburg (sec.XV ), împărat al Germaniei și Ungariei contemporan cu Mircea cel Bătrân. Într-o zi însă, într-una dintre grădini unde pliveam mai mult în joacă buruienile dintre zarzavaturile mamei mi-a atras atenția un obiect de formă circulară apărut la suprafața solului. Am crezut inițial că este o garnitură de cauciuc sau un bănuț de 25 de bani din perioada comunistă, dar curățându-l am observat că era diferit. Era o monedă de argint erodată , dar pe care se observau câteva elemente . Puteam citi pe revers : DUX PRUS pe margine și în interior se observa o acvilă. Am dedus repede că e prima monedă descoperită de către mine din metal nobil , dar am presupus că este din timpul epocii de glorie a Prusiei (sec. XVII-XIX). Chiar și așa era ceva notabil. Am contactat o persoană care lucra la Muzeul Țării Crișurilor pentru a fi datată și am donat-o dumnealor. Foarte ocupat cu activitățile muzeistice domnul respectiv a inventariat doar piesa și a lăsat-o în seama altor persoane. Recent însă eu mi-am amintit de întâmplare și am căutat mai mult despre istoria Prusiei. Și am găsit că respectiva monedă nu putea fi în niciun caz din timpul secolelor mai sus amintite , ci mai devreme , adică din secolul XVI. Ducatul Prusiei a existat între 1525 – 1618 și a luat ființă pe teritoriul unui fost Stat monastic al Cavalerilor Teutoni , devenind primul stat protestant luteran cu populație majoritar germană. Ducatul avea capitala la Königsberg , a avut ca prim duce pe Marele Maestru Albert de Hohenzollern sub vasalitatea coroanei poloneze și a fost moștenit de familia Hohelzollern în 1618. Cel mai probabil moneda găsită de către mine era emisă la 1529. Deviza acestuia a fost înscrisă și pe monede în limba latină : “Justus Ex Fide Vivit” (Cel credincios va trăi prin credință).  În ce condiții însă a circulat ea atunci în nord-vestul României rămâne un mister, deși sunt cunoscute relațiile Regatului Ungariei cu Polonia și Ducatul Prusiei în Evul Mediu.

Ost-0

Încurajate parcă de semnalele din ce în ce mai evidente ale primăverii , Primăria Oradea și Academia Civică Bihor au organizat un eveniment deosebit de palpitant și actual prin prelungirea postdecembristă a evenimentelor. “România și Crizele Europei” a fost susținută de către invitatul de renume mondial , scriitor , publicist, eseist,poet – Emil Hurezeanu. Timbrul vocii și opiniei dumnealui s-au făcut cunoscute încă din timpul perioadei comuniste când redactor fiind la Radio Europa Liberă a desfășurat o activitate democratică și civică extraordinară în folosul poporului român. El constituie o emblemă a democrației , culturii și conștiinței civice românești a ultimilor patru decenii. Orizontul convingerilor prezentate au inclus convulsii și evoluții ale Europei din ultimele cinci secole cu accent deosebit pe realizările ultimului secol și a posibilelor avantaje ale României în contextul concertului european actual . Sala Mare a Primăriei Oradea a fost umplută foarte repede de participanții deosebit de interesați de un asemenea eveniment de înaltă ținută și anvergură ( profesori,studenți, redactori,scriitori,cadre militare etc.). Radio Europa Liberă era interzis în România comunistă, dar populația se întâmpla să mai asculte pe ascuns. Activitatea pe timp de vară a bunicului verișorului meu primar a devenit oarecum anecdotică. A trăit peste 90 de ani cu o sănătate de fier, dar pe la 85 de ani i-a slăbit auzul. Vara el lăsa geamul camerei deschis pentru aerisire, iar radioul îl dădea la maxim și își punea urechea lângă aparatul radio pentru a asculta postul Radio Europa Liberă care se auzea cu bubuituri puternice până departe pe stradă.

Am rămas deosebit de impresionat și cred că doar prin acțiuni de acest gen se poate consolida și exersa spiritul democratic și civic din România.

eh-1 eh-2  eh-4 eh-6

Ziua Mondială a Teatrului de Păpuși a fost sărbătorită și la OradeaPARADA PERSONAJELOR DE BASM a avut startul începând de la Teatrul Arcadia, pe traseul Parcul 1 Decembrie – Podul Intelectualilor – Teatrul Regina Maria – Corso – Magazinul Crișul și retur pe același traseu, iar pe întreaga durată a lunii martie 2015 a fost  montată o expoziție interactivă cu păpuși din diferite spectacole ale Trupei Arcadia și ale trupei Lilliput în foaierul Teatrului Arcadia. Trecând cu diferite probleme prin orașul de pe malul Crișului Repede m-am oprit pentru a lua câteva fotografii din cadrul acestei expoziții care ilustrează pasiunea câtorva oameni dedicați pentru lumea basmului și a personajelor de desen animat. Acest Univers ne-a însoțit și animat existența din copilărie și ne fascinează în zilele noastre. Mă întreb oare câte adevăruri s-au spus în umbra și prin intermediul acestor minunate păpuși ?

Fotogr.0270 Fotogr.0273 Fotogr.0272 Fotogr.0271 Fotogr.0270

Am intrat deasemenea și la Galeria de Arte Vizuale din Oradea unde o interesantă expoziție “Mult  negru și puțin alb” aparținând plasticianului Dan Hora atrăgea toate privirile. Aprecierile criticilor de artă nu au întârziat să apară : „ Dan Hora pictează o lume a tenebrelor învolburată, în mod paradoxal, nu de frică, ci de pasiune şi tandreţe” – notează criticul de artă dr. Ramona NOVICOV.

10430394_809051502498407_721604177169372861_n Fotogr.0265 Fotogr.0266 Fotogr.0267 Fotogr.0268 Fotogr.0269

Fluctuațiilor negative mondiale li se adaugă incertitudinile în plan național . Credeam că am auzit despre tot , dar despre un pilot ucigaș al Lufthansa nu credeam că am să aud. Și spunem noi că doar în România e posibil totul. Aș fi zis că așa ceva ar fi posibil pe la  “BabuinAir”  sau când se joacă plin de aburii alcoolului vreun ofițer al antiaerienei rusești sau un pilot rus, dar în lumea civilizată unde precizia se pretinde la rang de artă n-aș fi crezut să se poată întâmpla. Iar în România parcă toate deciziile stagnează. Aceste clipe de neuitat și nedrepte ale existenței nu poți avea puterea de a le anula și îți vine să întrebi divinitatea întocmai ca și Electra într-un vers al lui Eschil din Orestia : “O, doamne , a-tot-putinte-al slavei/ Când brațul ridica-vei/ Aceste capete strivind ,/ Credința obștii întărind ?/ De la nedrepți dreptate cer,/ Ascultă iad, pământ și cer”.

Vă doresc o lună aprilie 2015 fără păcăleli păguboase și o primăvară inegalabilă !