Zile de Septembrie 2020 când mai plăcute, când mai mohorâte și un început de Octombrie 2020 în care ploile toamnei par a se revărsa toate deodată… Munca prin grădini este din acest motiv momentan stopată și ieșirile pe la marginea localității sau prin oraș sunt amânate. O ușoară indispoziție este resimțită, amestecată cu melancolii de toamnă și dulci nostalgii. Amintirile plăcute ale copilăriei revin din când în când și pelicula trecutului livrează gratuit segmente, crâmpeie ale ei cu oameni dragi și care unii nu mai sunt. Am cules strugurii din timp și cele câteva kilograme de piersici au fost deosebit de gustoase. Gutuile și merele au făcut și ele subiectul unei atenții speciale și au fost suficiente pentru a savura zilnic câte un juice, iar compoturile așteaptă celălalt anotimp.Frunzele pălesc și întreaga natură este cutremurată, deși încă verdele unor plante mai mici se menține și temperaturile nu sunt deosebit de scăzute.
În același timp și lumea noastră pare a fi într-o preschimbare pe care nimeni n-o prea poate înțelege în întregul ei. Alegerile locale din țară s-au consumat stabilind o configurare politică pe care fie și parțial o intuiam. N-au lipsit nici clinciurile și certurile dâmbovițene în unele regiuni, dar pot fi constatate și aspecte pozitive per ansamblu și mai ales în Transilvania. Demn de semnalat este și faptul că Bucureștiul este recucerit de forțele de dreapta. În rest, întreaga Europă pare a se mișca doar din virtutea inerției fără evoluții sau schimbări spectaculoase. Din nefericire, mai la est nu se doarme și opoziția abia se trezește din somnul de moarte prescris lui Navalnâi… Se pare că cineva cunoaște foarte bine ritualul servirii ceaiului… Și pentru ca totul să se complice amețitor, în zona caspico-pontică un conflict hibrid mocnește. O zonă cu vechi tradiții riscă să se transforme într-un teatru de război. Urmăresc de asemenea deosebit de atent campania pentru alegerile prezidențiale din S.U.A. Trebuie să recunosc că îmi doream mai mult pentru cea mai dezvoltată țară a planetei, dar dacă administrația Trump nu mi s-a părut complet dezastruoasă raportat la condițiile în care s-a exercitat și la temerile anterioare, pentru mine cea mai neplăcută este această polarizare a societății cu reflexii în plan internațional: democrați și republicani … Atât de zbuciumata și glorioasa istorie a S.U.A. va scrie ,cred eu oricum, o nouă pagină specială în următorul deceniu… Aș evidenția doar un text căruia nu-i subscriu în totalitate, deoarece cred că atunci când o persoană își dorește să fie de partea adevărului și libertății este obligat să le apere și să forțeze o schimbare în bine care să le favorizeze în societate. Textul însă, care aparține discursului lui Maternus din Discursul despre oratori al lui P.C. Tacitus, subliniază dependența omului simplu de vremuri, de condițiile din societate care într-adevăr nu sunt de neglijat deloc: ” Credeți-mă, voi, cei mai talentați vorbitori, atât cât este cu putință, dacă ați fi trăit în veacurile înaintașilor pe care îi admirăm, ori ei s-ar fi născut în al nostru, iar un zeu oarecare ar fi schimbat, în chip neașteptat, vremurile, nu v-ar lipsi nici vouă lauda și gloria căpătate datorită elocinței, nici lor simțul măsurii și cumpătarea. Acum, pentru că nimeni nu poate dobândi în același timp o mare faimă și o mare liniște, fiecare să se bucure de bunul pe care i-l hărăzește veacul său, lăsând la o parte defăimarea celuilalt”…
Dincolo de problemele macro care nu trebuie neglijate, atunci când în fiecare seară se lasă cortina rămânem fiecare singuri și ne străduim să răspundem la marile întrebări ale existenței. Deși mă declar nemulțumit de numeroasele aspecte pe care mi le doream soluționate, de regulă reușesc să mă bucur de micile bucurii și plăceri ale vieții, sperând , neabandonând căci nu degeaba se spune: ”mai bine mai târziu, decât niciodată”… Recent mi-am amintit de clasorul meu din copilărie pe care l-am pierdut la un moment dat în condiții necunoscute. Aveam atunci timbre românești, sovietice ( erau mai accesibile atunci ) și doar câteva occidentale înșirate pe benzile transparente. Știu și eu , poate tocmai din cauza propagandei printre timbrele sovietice se strecurase unul care îmi plăcea foarte mult: era cel cu cățelușa Laika în capsula ei prin cosmos. Mi-am dorit de mult timp să-mi refac colecția, dar acum s-a concretizat. Loturile comandate au sosit surprinzător de repede răspunzând oarecum deosebit de pozitiv provocărilor crizei coronavirus. Emoția acestor achiziții a fost deosebit de interesantă și palpitantă, câțiva expeditori foarte amabili din străinătate permițându-și să-mi adreseze urări sincere. Am ajuns să-mi fac cadouri singur precum Mr.Bean. Admir mica mea colecție acum și un ușor regret mă încearcă din cauza faptului că în plan numismatic cea mai veche monedă pe care o dețin acum e una habsburgică de la 1800. Copia contemporană a unei monede din timpul regelui macedonean Filip II nu o iau în considerare. Prin blogalinitiative.ro am obținut un cadou pe care fără regret l-am făcut mamei: un șorț de bucătărie… Dar din dar se face rai… Pe la biblioteca județeană am surprins un porumbel gulerat deosebit de pedant și frumos, al cărui guler alb îi sporea nota de personalitate. Nu avea mască, nu avea mănuși sfidând astfel coronavirusul și m-a impresionat atât de tare încât l-am semnalat Societății Ornitologice Române…
Ziua Internațională a Muzicii nu trebuie să treacă neobservată. Stabilită la 1 octombrie, ziua armoniei ritmurilor ar trebui să ne sensibilizeze suplimentar. Iubesc toate genurile muzicale interesante, decente, în special muzica clasică impresionându-mă într-un mod special. Bineînțeles că nu neglijez nici tendințele contemporane … Sunt descumpănit în privința ritmurilor de relaxare și meditație moderne: se inspiră ele din ritmurile șamanice scandinave, siberiene, amerindiene? Recent am redescoperit Chopin, dar fredonez uneori din Mozart sau Beethoven, mă impresionează cursivitatea și amplitudinea Second Waltz (Shostakovich)… Mai reflectez doar că în domeniul cinematografic creația ar fi mult mai săracă fără linia melodică… Iubitor și minim autor de aforisme aș spune că muzica este limba îngerilor, dar s-a spus deja ( T. Carlyle) sau că muzica e timp sonor, dar a scris deja E. Cioran. Spun atunci că : ”muzica este glasul divinului plutind către noi prin adieri atemporale”…
În rest, zilele se scurg încet parcă, dar implacabil. Am ieșit de puține ori prin localitate sau prin oraș, avansez încet cu câteva proiecte personale fără termen. Mă bucura nespus când vedeam că unii autori sau critici literari își anunțau finalizarea unor opere, semn că totuși nu se stă pe loc, semn că literatura, cultura nu sunt abandonate. Cred de asemenea că nici științele exacte nu sunt mai prejos și pentru a contribui cu ceva aș dori să-mi reactivez câteva proiecte din genul științifico-fantastic. Cea mai nouă știre despre Enceladus, luna lui Saturn, prezintă destul de credibil existența vieții extraterestre chiar în sistemul nostru solar. Ce bine ar fi dacă civilizațiile extraterestre din univers ar fi pașnice sau măcar mai pașnice decât noi…
Aș dori să închei cu un triolet personal în ton cu anotimpul și ploile venite și cu perioada deosebit de grea traversată de către umanitate, exprimându-mi speranța că greutățile vor fi în cele din urmă depășite:
a plouat
(triolet)
și a plouat întreaga lună,
iar vântul șuiera cu fiere,
în noapte norii se cunună
și a plouat întreaga lună…
fu luminată calea bună
doar de fulgere efemere –
și a plouat întrega lună,
iar vântul șuiera cu fiere…
BALAJ Radu-Alin 