Archives

Expoziția Umoristică, “MasterLibris”, “Idiotul Cultural”, Tineret și Presă Liberă !


Sfârșitul lunii Aprilie 2017 m-a convins că se poate chiar mai rău, iar debutul lunii Mai 2017 mă motivează să-mi mențin echilibrul interior și să privesc oarecum încrezător spre oportunitățile anului. Natura se străduiește să ne răsfețe printr-o inflorescență și vegetație luxuriantă, dar din punct de vedere climateric încă persistă suficiente fluctuații și zilele ploioase și răcoroase indispun pe majoritatea semenilor.

  

Am constatat cu nemulțumire de foarte mult timp cum acea parte a populației care are sau ar trebui să aibă responsabilități în societate se complace în lenevie și dezinteres și oameni care au comis răutăți majore se comportă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu pot să înțeleg cum obțin dumnealor liniștea interioară și nici tăcerea celor afectați. Dar cine sunt eu ca să judec, nu-i așa ?

Consecvent unei mici strategii proprii am reușit în cele din urmă să obțin, dincolo de interviuri sterile și promisiuni, câteva colaborări pe sistem de voluntariat sau comision și chiar o angajare pe perioadă determinată. Spre exemplu, un proiect deosebit de interesant și ambițios numit MasterLibris, inițiat de câțiva intelectuali ardeleni pentru promovarea cărții și a cititului online este mai mult decât lăudabil, dar dacă eu colaborez ca voluntar în calitate de marketer online și copywriter și sunt alături cu inima și sufletul față de proiect, un ochi îmi tresaltă de bucurie și altul îmi lacrimă. Sunt convins că nu se va trece pe acolo, vorba celor deja trecuți, ca pe la moară, nici nu se va vinde ca pâinea caldă. Abonamentul costă, iar lectura online este la fel de anevoioasă pentru cei care cred că totul se obține rapid citind sumarul neverificat. În același timp, chiar și eu, datorită unui contract retribuit în domeniul arhivării electronice, nu-i mai acord atenția necesară. Mi s-a solicitat, în același timp, din partea unei firme de construcții prosperă, să realizez articole pentru site-ul propriu. Am trimis materialul, cât mai complet și, zic eu, am ceva experiență, dar la sfârșit domnul respectiv a fost dispus să ofere doar o cincime din suma promisă inițial, în condițiile unei prezentări exhaustive și punctuale. Domnilor manageri dacă doriți să regresați continuați pe cărările pe care le urmați. În timp ce noi avem minime succese, în alte zări sunt obținute toate obiectivele, precum se realizau unele țesături dintr-un vers al Odiseei: “Din casă s-auzea cântând zeița/Cu viers fermecător, de unde dânsa/Țesea o pânză mare, măiestrită/Ca orice lucru gingaș și subțire,/Dumnezeiesc făcut de o zeiță”. Din păcate zeițele Libertate și Pace pătrund destul de rar în gândurile noastre.

Deosebit de atras și interesat de instantanee, am vizitat la Oradea o expoziție fotografică cu specific umoristic realizată de un număr impresionant de fotografi români și străini. Expoziția Internațională a prezentat 100 Fotografii Umoristice și a fost realizată de membri fotografi ai Asociației Euro Foto Art. Subiecte variate, ipostaze inedite și stranii puteau fi surprinse în fiecare imagine și bineînțeles talentul autorului. Dincolo de umor care ne binedispune, se putea observa la unele fotografii amărăciunea realității noastre cotidiene redată de forme și culori rebele. Inspirate din fanteziile și dramele noastre, fiecare dintre ele păreau o capodoperă capabilă să zâmbească și să spună: oricum ar fi, am învins timpul prezent. La polul opus, celălalt sediu al bibliotecii județene propunea fotografii de modeling ale unor tinere orădence care acordă o atenție deosebită vestimentației. Cât de diversă este lumea noastră, iar imagistica deține un rol esențial ! Unele dintre fotografii realizate într-un stil vintage, retro, alb-negru păreau a fi realizate de către frații Lumière în persoană. Având o mică experiență în postări, fermecat chiar de rezultatele acestor preocupări, pot să spun că mă fascinează domeniul.

     

În plan internațional nu ne putem permite un rezumat. O complexitate dezarmantă și deprimantă uimește și anulează valorile general umane. Atentatele teroriste se părea că nu mai contenesc pretutindeni în Europa, alegeri prezidențiale cu oscilații în Franța, instabilitate în Orientul Mijlociu și Apropiat, iar tăcerea și neputința indivizilor și generațiilor descumpănește. Mă animă convingerea că nimic nu va fi posibil fără eforturi umanitare și resurse educaționale imense pentru modelarea interioară a fiecărui cetățean al lumii noastre, iar dacă resursele financiare ar fi mai reduse puteți să apreciați dumneavoastră. Din nefericire nu fiecare membru al unei societăți are filtrul interior și discernământul personal pentru a fi considerat un exemplu sau încadrat în limitele normalității. Societățile evoluate încearcă să vină în întâmpinarea propriilor cetățeni din dorința de a preveni accidentele și derapajele majore, existând un cadru intern, o supranatură care poate prevedea printr-o determinare apriorică profilele generale. Am rămas uimit cum autori ai secolului XIX sau perioadei interbelice, spre exemplu, sunt foarte actuali prin observațiile lor. Emile Durkheim spune : “Societatea creează în om un om nou. […] Această virtute creatoare este, de altfel, un privilegiu special al educației omenești”. Autoarea româncă, Elisabeta Stănciulescu, menționează că Parsons lansează teoria actorului suprasocializat ( acest aspect poate fi surprinzător epocii respective,dar mult mai actual zilelor noastre) și acesta postulează la fel ca E. Durkheim existența unui Idiot Cultural care reproduce automat, fără discernământ. “Un astfel de actor este indispensabil unei societăți înalt integrate și stabile, dar este tot atât de utopic ca însăși această societate”, spune ilustra autoare continuând : “în acest context ordinea socială este privilegiată în detrimentul schimbării” ( Elisabeta Stănciulescu,Teorii sociologice ale educației, p. 70). Emile Durkheim în Educație și sociologie spunea : “Cuvântul educație a fost întrebuințat adesea cu un înțeles foarte larg, pentru a determina totalitatea influențelor, pe care natura sau ceilalți oameni le exercită fie asupra inteligenței, fie asupra voinței noastre”. El menționează definiția anterioară a educației oferită de către Stuart Mill ( englez ) : “tot ceea ce facem noi înșine și tot ceea ce fac alții pentru noi, cu scopul de a ne apropia de perfecțiunea naturii noastre”.

Am traversat o perioadă în care s-a sărbătorit Ziua Tineretului și Ziua Presei Libere. În privința tineretului putem aprecia că această categorie a societății, deși nu este cu adevărat ceea ce ne-am dori cu toții, reprezintă speranța și perspectiva fiecărei națiuni. Generația tânără ar trebui ajutată și direcționată corect. Despre presa liberă însă putem vorbi decât printr-o idealizare nerealistă și într-o mare măsură am constatat că întregul domeniu nu are nici măcar elanul anterior. Există o anumită promptitudine, determinare și coerență, dar secondate de unele compromisuri și de elemente manipulatoare. Majoritatea oamenilor știu că 1 Mai este ziua când poți să mânânci câți mici vrei și câtă bere poftești, dar nu că este ziua când poți să te bucuri de munca depusă peste an indiferent de genul ei ( fizică sau intelectuală ).

 

Dorind o mică deconectare de la problemele zilnice reușesc în miezul fiecărui anotimp cel puțin câte o ieșire recreativă la marginea localității natale. Pădurea cu puternice caracteristici medievale a înverzit din nou, deși pare destul de neîngrijită. Coroana și arcadele ei te întâmpină maiestuos și pe ici pe colo mai pot fi observați cerbi lopătari, căprioare, iepuri însoțiți de triluri impresionante de păsărele. Prospețimea aerului respirat cu iz de frunze de stejar care este majoritar poate contribui la fortificarea fizică și psihică a organismului. Timpul petrecut a fost prețios, dar în lipsa driadelor și limnadelor am revenit în localitate. Din ce cauză nu avem un proiect nou ambițios pentru valorificarea acestor tezaure naturale și proiectele vechi sunt abandonate este o problemă cu acoperire largă în România și ar trebui să ne ridice la toți semne de întrebare.

    

Vă doresc o lună Mai 2017 înfloritoare, reconfortantă, plină de prospețime !

“Ratio&Revelatio”, MR. “1989”, “Brexit Clock”, Sărbători Pascale 2017 !


A doua jumătate a lunii Martie 2017 s-a scurs aproape imperceptibil, iar luna Aprilie 2017 sper să aducă doar păcăleli pline de bunădispoziţie şi zâmbete inocente. Revenit pe meleagurile natale, după experienţa britanică, am încercat să mă regăsesc şi să mă reinventez dacă este posibil. Din păcate a trebuit să constat că sunt din nou cu economiile într-o zonă inacceptabilă şi nerezonabilă. Primăvara 2017 şi-a intrat în drepturi şi poate doar ea a reuşit să mă amăgească încă o dată, convingându-mă să reiau în timpul liber activităţile prin grădină , pe la floricele ( lăcrimioare, lalele, zambile,etc.) sau căpşuni şi pe la pomii fructiferi. Cireşii au înflorit deja îndemnându-mă parcă să scriu un haiku în spirit românesc.

  

Deşi deosebit de îndurerat din motive personale, am urmărit evoluţiile internaţionale şi mă declar năucit. Ceea ce părea sau chiar s-a dorit doar un avertisment a devenit un profil solid al unei certitudini ireversibile. Brexit Clock” a început să ticăie, iar Europa nu va mai fi niciodată completă fără Marea Britanie. Visul european a suferit, după şase decenii de construcţie instituţională şi extindere meticuloasă, o mare înfrângere, fiind confruntată cu fenomenul deconstrucţiei. Consider deosebit de grav ceea ce s-a întâmplat, iar pierderile vor fi, cred eu, din păcate, enorme de ambele părţi. Identitatea europeană va fi observabilă din Groenlanda şi până la Urali sau de la Polul Nord până în insulele din Marea Mediterană, dar unitatea europeană din nefericire nu va fi posibilă într-un model integrator şi generalizant. Decizia pozitivă a generaţiei anterioare din Marea Britanie, poate surprinzătoare atunci, a fost contrazisă mult mai surprinzător de generaţia următoare. Mulţimea ezitărilor şi neseriozităţii, a experimentărilor şi empirismului în plan politic şi economic sunt dăunătoare şi macină societăţile europene. Etica, dicţia, atitudinea, ordinea interioară a acestor responsabili chemaţi să ne reprezinte şi să contribuie la unitatea generală sunt în cele mai fericite cazuri afectate. Erasmus din Rotherdam  în Elogiul Nebuniei scria în vremuri la fel de tulburi prietenului său Thomas Morus ( un olandez către un englez ) : ” Omul care s-a încumetat să ia între mâinile sale soarta unui neam nu mai are viaţa lui, ci trăieşte doar pentru stat. Veşnic grijuliu cu fericirea supuşilor săi, el trebuie să fie întâiul care să se supună legilor, în care se reunesc puterea legislativă şi cea executivă. El trebuie să vegheze asupra cinstei miniştrilor şi dregătorilor. Toţi ochii sunt aţintiţi asupra sa, aşa că singur poate prin pilda purtărilor sale să se asemene fie cu un soare strălucitor ce-şi răspândeşte razele strălucitoare asupra pământului, fie cu o cometă blestemată ce aduce numai amărăciune şi moarte. Trebuie să ştie că viciile inşilor oarecare din mulţime nu sar în ochi, dar că rangul său îl opreşte de la oricare încălcare a datoriei. Alminteri cea mai mare nesocotinţă a lui este un izvor otrăvit din care beau toţi supuşii”. Cred că afirmaţiile multiseculare sunt mult mai actuale datorită sistemului democratic contemporan. Din păcate, Uniunii Europene îi va lipsi magnificul steag UK . . Între timp, un alt atentat a îndurerat Marea Britanie şi a avut loc pe Podul Westminster şi Palatul Parlamentului.

Am observat de asemenea că viaţa politică românească este la fel de agitată. M-a sensibilizat oarecum şi mulţumit sărbătorirea la nivel naţional a Zilei Internaţionale a Poeziei. Poemul a fost adulat măcar în acel cadru al manifestărilor specifice dedicate. Mă gândeam care versuri mi s-ar fi potrivit mai mult în aceste momente ( unul despre anotimp, despre aspiraţii cosmice, de dragoste sau profund şi uşor nostalgic) şi deşi am citit foarte multă poezie de bună calitate în ultimii ani am optat ( datorită experienţei londoneze ) pentru următoarele versuri :” Ceea ce mă înspăimântă/ E singurătatea-n mulţime,/ Aglomerările rele/ De fiinţe necunoscute-ntre ele/ Şi mai neînsemnate/ Şi mai fără chip/ Decât firele de nisip/  [… ]Minuscule fiare/ Strânse în haite/ De fiinţe străine,/ Indiferente unora altora/ Şi fiecare faţă de sine” ( Ana Blandiana, Nu singurătatea). În mare măsură, banul şi nepăsarea sunt blestemele marilor metropole şi ale civilizaţiilor.

 

La OradeaSala festivă a Facultăţii de Drept a găzduit un eveniment dedicat momentelor Revoluţiei Române din 1989. Autorul mai multor lucrări despre Revoluţia RomânăGrigore Cartianu, jurnalist, scriitor, a prezentat deosebit de bine condiţiile interne şi internaţionale ale evenimentelor din 1989. Singurul reproş care-i poate fi atribuit este stilul de redactor şi comentator sportiv utilizat, cu siguranţă datorită timpului relativ scurt alocat unei descrieri atât de vaste şi pretenţioase. În mod cert, ne-am întrebat cu toţii măcar o dată ce s-a întâmplat cu noi atunci şi de atunci. S-au scurs aproape trei decenii. În perioada în care m-am aflat la catedră am predat această lecţie ani în şir şi am constatat că generaţia tânără ori nu cunoaşte subiectul, ori nu-l interesează, ori are o imagine coruptă despre el. Doar rareori întâlneam opinii bine conturate şi argumentate. Consider anul 1989 unul de excepţie prin complexitatea lui la nivel internaţional, în mare măsură irepetabil. De asemenea, cred că doar carisma şi determinarea lui Mihail Gorbaciov, apărut providenţial, l-a făcut posibil din interior pe cale paşnică. În SUA, generaţia respectivă a dat dovadă de mare unitate ,viziune şi hotărâre. Estul european a optat pentru democraţie într-un elan firesc, doar în România dictatorul Nicolae Ceauşescu s-a încăpăţânat să reziste. Am citit poate peste o sută de lucrări importante care tratează acest subiect şi toate argumentele posibile. Din nefericire, în România totul s-a încheiat într-un mod sângeros, iar speranţele iniţiale s-au evaporat foarte repede, făcând loc incertitudinii, haosului economic, mineriadelor şi submediocrităţii. Anii ’90 au fost destul de obscuri, iar singura mare realizare a fost existenţa a doi poli în plan politic capabili să ofere legitimitatea unei minime vieţi democratice şi spirituale, în ciuda corupţiei şi degringoladei. După anii 2000 speranţele au renăscut, mediul de afaceri s-a îmbunătăţit, România adevenit stat european şi membră a NATO. Din nefericire, capitalul şi brandurile româneşti abia acum dacă se profilează, iar România a pierdut foarte mulţi specialişti şi intelectuali care au optat pentru cariere în Occident. În paralel, mulţi cetăţeni români slab calificaţi au îngrozit străzile oraşelor europene. Indiferent cum am privi lucrurile, la Revoluţia Română ( chiar termenul a fost pus sub semnul întrebării ), a participat şi poporul român şi revoluţia rămâne expresia aspiraţiei poporului român pentru libertate şi democraţie. MR. 1989 este original, unic, grandilocvent. Majoritatea participanţilor la eveniment au fost din rândurile tinerilor şi majoritatea lor din păcate nu au o opinie bine structurată asupra acestor momente astrale ale istoriei.

 

Sărbătorile Pascale se apropie cu repeziciune, iar postul cel mare rânduit de către biserică îndeamnă măcar la moderaţie. În acest an nu mă pot număra printre cei riguroşi, dar am fost destul de cumpătat. Jertfa Mântuitorului, după cum spun Evangheliile, a fost pentru absolvirea păcatelor omenirii în faţa lui DumnezeuSf. Niceta de Remesiana spunea în Opere, II,V,5-6” A PĂTIMIT SUB  PONŢIU PILAT. […] A TREIA ZI A ÎNVIAT DIN MORŢI, cum spune profetul, între morţi liber. Nici nu putea fi stăpânit de moarte Hristos, Care ţine toată puterea: şi a morţii şi a vieţii. S-A ÎNĂLŢAT LA CERURI, de unde şi pogorâse…”. Ca membru al societăţii laice, port în acelaşi timp un respect deosebit Bisericii, religiilor şi mă declar un membru al speciei homo religiosus.

Într-una dintre zilele când am trecut pe la Oradea, am intrat pe la Salonul de carte Ratio & Revelatio amplasat în zona centrală a oraşului şi deschis de puţină vreme. La fel de cochet ca şi cel din Cetatea Oradea, acest salon beneficiază de lumina soarelui şi de o ofertă de carte diversificată. Am servit un ceai în acest spaţiu atât de frumos decorat şi dedicat activităţilor şi evenimentelor literare. Să sperăm că raţiunea şi revelaţia, inspiraţia vor învinge şi spiritul sapienţial, cultural şi ştiinţific ne va lumina feţele şi gândurile.

  

Vă doresc o lună Aprilie 2017 candidă, Sărbători Pascale luminate, regeneratoare, prosperitate şi linişte sufletească !

 

“London Eye”, Westminster Abbey, Mărţişor 2017, Exoplanete !


Un sfârşit de februarie 2017 primăvăratic pe aceste meleaguri  londoneze. Doar unele zile mai ploioase şi  cu un vânt ceva mai răzleţ amintea că încă suntem în anotimpul rece. Debutul lunii martie 2017 a găsit natura în cea mai mare parte pregătită de festival : grădinile lipsite de omăt sunt pline de gingaşe floricele , iar tradiţionalul gazon din faţa caselor britanice deosebit de dens şi de o culoare verde specifică lunilor ploioase de vară. Oamenii de asemenea realizează grandoarea momentelor calendaristice şi ,poate uşor nedumeriţi, speră la un anotimp de primăvară cât mai candid şi reuşit.

hello-martie martisor

În ce mă priveşte nu prea am motive de bucurie deocamdată şi nici de optimism exagerat, dar mă străduiesc să mă menţin în privinţa mentalului pe o traiectorie echilibrată. Din păcate ceea ce părea în regulă la sosire în privinţa locului de muncă s-a evaporat doar într-o lună, iar cei care m-au contactat iniţial s-au dovedit a fi doar nişte amărâţi de subcontractori, nişte antreprenori ai marii firme care mă interesa iniţial şi care apoi şi-au dovedit limitele. Aşadar a trebuit să intreprind noi campanii de căutare a unui loc de muncă, potrivit mie, sub presiunea umilinţei şi a surprizelor avute. Din nefericire şi pe aici există neseriozitate şi unii lucrează după principiul : nu contează cine vinde brandul dacă el este imbatabil şi de nerefuzat. Având unele promisiuni, deşi n-am insistat la autorităţile britanice, am luat în calcul şi posibilitatea întoarcerii în ţară. Din nefericire mulţi în această situaţie suferă adevărate drame, deoarece nu au banii necesari pentru a reveni.

În concluzie, fiind degajat de munca care într-o anumită măsură mi se potrivea , am avut timp ca să intreprind  o vizită bine planificată în chiar ziua de 1 Martie prin centrul Londrei. Pot să spun că îmi doream mult acest lucru. S-a nimerit chiar de Mărţişor. Despărţindu-mă doar câteva staţii de tren nu a fost prea mare oboseală şi chiar în zorii dimineţii mă găseam deja în faţa renumitului turn cu orologiu cunoscut popular sub numele de Big Ben.

img_20170301_073139

 

De cealaltă parte a Palatului Parlamentului se vedea al doilea turn măreţ : turnul Victoria. Am vizitat şi Westminster Abbey ale cărei alemente arhitectonice medievale deosebit de pregnante şi bine conturate, absolut fiecare până în detaliu, m-au impresionat.

img_20170301_073547 img_20170301_074841

Oricum esteticul şi gustul pentru frumos nu sunt identice, dar Thierry de Duve spunea că gustul pentru frumos al fiecăruia este un habitus estetic. Continua spunând : “Aţi interiorizat aceste dispoziţii social dobândite , care constituie dragostea de artă, le-aţi lăsat în paragină, îngrijite mai mult sau mai puţin, dar oricum, ele vă constituie la fel de intim precum tot restul personalităţii dumneavoastră”. Aceste motive arhitecturale medievale aproape vorbesc de la sine prin vechimea şi simbolistica lor , întocmai precum în misteriile egiptene cunoscute de către Herodot. Această observaţie îl făcea, de exemplu, pe Alexandre Moret în Misteriile egiptene să se întrebe : „Oare nu folosim şi noi cu acelaşi sens cuvântul mister pentru a desemna atât <<dramele mistice>> jucate în biserici în Evul Mediu, cât şi dogmele ce depăşesc inteligenţa noastră”? Bisericile creştine au avut şi au un rol determinant în formarea individuală şi formarea personalităţii şi educaţiei personale sau a conştiinţei civice europene. În această situaţie este vorba despre inconfundabila cultură britanică cu tot ceea ce presupune ea: literatură, artă, arhitectură,biserică, regalitate …, o identitate de top la nivel mondial. N-ar trebui să omitem nici limba engleză devenită indispensabilă la nivel mondial, o adevărată limbă latină a contemporaneităţii. Istoricul Tacit a adus un elogiu deosebit oratoriei în Dialogul despre oratori, subliniind splendoarea acestei înzestrări şi numeroasele ei binefaceri. Expresivitatea unei limbi o consacră şi adaugă între valorile umanităţii. Marele istoric roman spunea : “Ce alai de cetăţeni în togă când ieşi în stradă ! Ce privelişte măreaţă când te afli în public ! Ce bucurie când te ridici şi ajuţi pe cineva printre ascultători tăcuţi, toţi cu ochii aţintiţi spre tine!”. În cadrul aceleiaşi lucrări Tacit a realizat o menţiune care m-a determinat să scriu un articol despre longevitate : „Eu însumi am văzut în Britannia un bătrân care mărturisea că luase parte la lupta purtată de Caesar, când îşi adusese oştile în Britannia”.Afirmaţia a contrariat toţi istoricii, deoarece bătrânul britann ar fi avut la acea vreme peste 120-130 de ani.

img_20170301_071313

Prin peripul meu de o zi am intrat şi prin câteva librării pentru a consulta oferta de carte, am cumpărat şi câteva suveniruri şi felicitări. Am avut timp şi pentru a servi un capucino într-o cafenea cu specific franţuzesc. Printr-o ciudată piruetă pe străzile centrale am ajuns chiar în faţa unei statui a lui Cupidon şi chiar înaintea unei imagini din Harry Potter.

img_20170301_091348 img_20170301_090443

Am rămas impresionat de imensitatea acestei platforme urbane centrale, iar Westminster Bridge mi s-a părut fabulos, plin de trecători entuziaşti. Alături de el, London Eye mă ispitea să încerc vizualizarea întregului centru londonez de la altitudine. Am renunţat în cele din urmă dorind să fac economie. Regret că nu am vizitat şi Institutul Cultural Român din Londra.

img_20170301_123210 img_20170301_120903

Sunetele orologiului Big Ben îmi aminteau de celebra lucrare a lui Jules Verne Ocolul Pământului în 80 de zile. Reţin de asemenea că am fost întrebat într-una dintre zile de un britanic care-mi sunt originile. I-am răspuns că sunt din nord-vestul României, o parte a Transilvaniei. Mi-a răspuns amabil că a vizitat România, dar doar Delta Dunării şi că a auzit despre mitul lui Dracula din Transilvania. I-am răspuns în engleză : It s just Bram Stoker fiction”, dar lui îi plăcea legenda. Am vizitat de asemenea Palatul Buckingham pe care l-am găsit în zi de paradă. Gărzile defilau şi cântau, vizitatorii se îmbulzeau venind de pe The Mall sau din St. James Park.Primăvara se simţea peste tot : în aer , printre vizitatori, prin parcuri, printre flori, iar cântecele câtorva cântăreţi ambulanţi amplificau totul. Era precum într-un fragment din Bachilide : “Serbări senine înfloresc pe uliţi/ Şi arde cântecul, slăvind frumuseţea”.

img_20170301_081823 img_20170301_082402 img_20170301_082434-1 img_20170301_110337 img_20170301_105717 img_20170301_111800-1

 

Aflat într-o stare de beatitudine şi beţie mistică la întoarcere am luat un tren care mă ducea doar într-o zonă apropiată celei unde mă găseam cazat. A trebuit să parcurg vreo 2-3 mile pe jos aşadar, dar nu a fost o problemă deoarece sunt obişnuit.

Urmăresc zilnic ştirile locale şi internaţionale din dorinţa de a fi foarte bine informat. Am constatat diversitatea şi consistenţa acestora în Marea Britanie, dar nu pot să spun acelaşi lucru despre portalurile cu locuri de muncă. În fine, o ştire de ultimă oră m-a extaziat : a fost făcut public anunţul NASA privind descoperirea a nu mai puţin de şapte planete asemănătoare Pământului în acelaşi sistem solar şi nu foarte depărtat de al nostru. Consider acest anunţ epocal. Dacă planeta noastră este tot mai epuizată poate Universul îşi va deschide porţile şi tainele către noi în cele din urmă. Până acum puteam doar spune precum poeta antică Sapho într-un vers : „Iarăşi hora stelelor îşi ascunde/ Strălucirea frunţii, când luna creşte,/ Risipindu-şi, plină, lumina peste/ Negura lumii” . De asemenea veştile privind Brexit-ul nu sunt încurajatoare pentru absolut nimeni.

exoplanete

Vă doresc o lună Martie 2017 în care mărţişorul să vă poarte noroc şi dragoste, să aveţi inspiraţie şi prosperitate !

martisor-the-gift-of-spring-mary-sedici potcoava-martisor

 

“Abstract”, “The European Space”, “Arthur şi Camelot”, Activităţi de Caritate !


Un sfârşit de ianuarie 2017 şi început de februarie 2017 destul de complicat şi agitat pentru mine. Temperaturile din România au fost destul de scăzute , iar pe unde mă găsesc acum climatul oceanic este mai prietenos decât m-aş fi aşteptat vreodată. Deşi mă consider o persoană deosebit de adaptabilă şi suficient de pregătită să fac faţă unor cerinţe noi sau neprevăzute , cu o vocaţie deschisă spre universalitate, alegerea recent făcută ar fi putut bulversa, fie şi măcar în parte, pe oricine.

february

Aflat încă pe la Oradea la începutul celei de-a treia decade a lui ianuarie 2017 am fost ispitit să trec într-o vizită la expoziţia unuia dintre cei mai tineri şi renumiţi artişti plastici orădeni, Radu Pământ. Expoziţia, deosebit de bine mediatizată, şi-a devoalat magnificele creaţii una după cealaltă într-o pleiadă de subiecte şi culori, fiinţând în Cetatea Oradea sub numele de “Abstract”. Teme misterioase şi spectaculoase precum genesis, mineral, vulcano şi-au găsit un punct de sprijin în imaginarul creativ al autorului şi concretizarea într-o efervescenţă de culori porfunde şi scoase în relief. Am rămas impresionat de conversaţia avută cu dumnealui prin care mi s-au confirmat solidele cunoştinţe ale acestuia privind pictura abstractă contemporană. Contururi şi detalii notabile puteau fi surprinse pe fiecare pânză chiar dacă fiecare puteau părea întâmplătoare.

img_20170113_144123 img_20170113_144102 img_20170113_144038 img_20170113_144005

La Biblioteca Universităţii Oradea m-am hotărât să particip la o lansare de carte care propunea un domeniu atât de vast, de interesant şi provocator. În condiţiile în care în întreaga Europă toate naţiunile aşteaptă semnalul unor noi dimensionări şi progrese satisfăcătoare , existând în acelaşi timp oarecare fiori reci privind posibile regrese, cartea lansată de către prof. univ. dr. Ioan Horga, ”The European Space. Borders and Issues”, se găseşte pe aliniamentul unei abordări echilibrate şi optimiste , cu importante remarci şi apeluri la trecutul european , relaţii internaţionale şi tradiţii europene comune. Lansarea a făcut posibile şi dezbaterile alături de aprecieri laudative în condiţiile unei audienţe consistente : studenţi, profesori universitari, bibliotecari, presă sau persoane fascinate de acest subiect. Identitatea şi cultura europeană sunt bunurile cele mai de preţ ale fiecărui membru al acestui continent indiferent de specificul naţiunii din care face parte. În fine, pot fi invocate atât educaţia, cât şi valorile europene pentru a aprecia la superlativ tot ceea ce a oferit această parte de lume întregii umanităţi, dar cred că majoritatea membrilor conştienţi şi oneşti îşi reproşează lipsa unei unităţi şi coeziuni mai coerente şi funcţionale. În privinţa viitorului european ne punem întrebări bineînţeles cu toţii, dar nu ne rămâne decât să sperăm că aspiraţiile acestei construcţii europene către universalitate vor prima unor interese de moment ale unor grupuri sau politicieni.

lansare-carte-horga horga-lansare

Deşi am urmărit înfrigurat evoluţiile confruntărilor putere-opoziţie din România, fiind îngrijorat de posibilele implicaţii socio-economice pe care le pot cauza , am dat curs unei oferte suficient de interesante care începuse să prindă contur în urma unei aplicaţii la un job în străinătate. O firmă de recrutare destul de importantă mi-a propus un loc de muncă în Marea Britanie pe un post al unei societăţi de caritate care susţine eforturile unui grup de profesionişti  pentru intervenţiile rapide cu elicopterul, necesare unor copii cu probleme de sănătate . În cele din urmă mi-am zis să încerc şi, deşi perioada era deosebit de scurtă, am încercat să organizez totul pentru a pleca şi totul pentru a fi în regulă acasă, deoarece mamei aproape nu i-a venit să creadă când i-am spus. Plecarea am realizat-o prin aeroportul din Budapesta spre Londra unde am ajuns cu bine şi parcă aveam sentimentul în primele zile că sunt într-o vizită. Am găsit acest oraş aproape aşa cum mi-l imaginam şi este într-adevăr grozav prin locaţii şi oameni , casele în stil … londonez, deşi nu am vizitat sau trecut decât printr-o mică parte a lui, dar parcă mi-aş fi dorit să-l găsesc chiar mai cosmopolit decât este. Pentru un oraş atât de mare m-a surprins atitudinea relativ prietenoasă a tuturor , liniştea interioară a fiecăruia şi în acelaşi timp am văzut oameni salutându-se reciproc şi chiar îmbrăţişându-se călduros. Nu ştiu spre exemplu dacă la Bucureşti ar fi posibil aşa ceva. Comitatul Surrey este şi el în apropiere. Nu aş dori să fiu înţeles greşit: nu aleargă nimeni să-ţi sară în ajutor, dar simplul fapt că primeşti gratuit un salut sau percepi bune intenţii te mobilizează şi mobilează sau fortifică deopotrivă. Îmi amintesc că un vers  al doamnei Ana Blandiana spunea : „La Paris la colţ de străzi/Cireşele cresc în lăzi” , iar eu încercând să stabilesc o finită paralelă aş spune :” La Londra de pe străzi mii/ Cresc caisele durdulii, /Clementine , mandarine de pe ram/Se-ntind spre tine./ Şi ei fac nectar din măr ,/ Miere , lapte … şi-astâmpăr /Prune, struguri sunet scot /Şi dansează-n unipot”. Deşi vorbesc limba engleză la un nivel mediu , o engleză vorbită prea rapid sau rea a altcuiva am observat că mă afectează imediat şi pe mine. Aş putea spune că apreciez şi chiar iubesc cultura britanică şi sunt fascinat de realizările acesteia. Cunosc în mare măsură întreaga literatură „osianică”  şi am fost impresionat şi marcat de legenda reginei Boadicea sau legenda regelui Arthur. Discutăm de o parte de lume cu importante reminiscenţe celtice, anglo-saxone, normande , în aşa fel încât măreţia britanică este pe deplin fundamentată. M-au impresionat deasemenea scrierile lui Anselm de Canterbury, Thomas Hobbes, W. Shakespeare, Lord Byron sau literatura fantastică a lui C.S. Lewis , J.R.R Tolkien sau mai recent a doamnei J.K. Rowling. Dincolo de activitatea pentru colectare, pentru care urmează să fiu retribuit, am sentimentul că realizez ceva util pentru societate , deşi munca nu este uşoară deloc. Deşi timpul a fost deosebit de scurt, am reuşit să fac  câteva plimbări şi să-mi conturez câteva impresii. Prima clădire cu importante rezonanţe istorice pe care am surprins-o deoarece era în apropierea locaţiei unde sunt cazat a fost ST. Dunstans Church , deosebit de aspectuoasă, cochetă şi îngrijită. Apoi două parcuri cu lacuri pe care pluteau lebede, raţe sălbatice , iar pe lângă copaci se plimbau câteva veveriţe.

img_20170129_130528 img_20170129_133014 img_20170203_092136 img_20170129_134010 img_20170204_142233

Aflat în căutarea propriului Camelot îmi doresc ca experienţa proprie să fie una de succes şi cât mai profitabilă tuturor. Mă întrebaţi poate dacă am regrete : bineînţeles că am ! Sunt lucruri pe care doream să le realizez în ţară, iar ele au fost făcute imposibile de către cei care vă predau acum democraţia în România. De asemenea nu consider această oportunitate ca pe o soluţie definitivă.Doar un bilet low cost de avion m-a adus spre alte tărâmuri şi cred că am lăsat în ţară şi oameni care m-au apreciat şi respectat. Activitatea de caritate pe care o desfăşor mă determină să nu mă simt un parazit în societate, nici nu aş fi acceptat aşa ceva. Este ceva asemănător unor versuri din Levantul lui M. Cărtărescu : „Mă durea sângurătatea, nostalghia mă sfâşie/ De căzui pă caldarâmul cel de gheaţă viorie/ Şi mă tăvălii, sunt ore … Apoi drumul mi-am urmat/ Până, într-o piaţă vastă, geometric loc tărcat,/ Am zărit , imens, în centru, un fantastic <<Remington>>/ Oglindea în lacul negru cartierul monoton”.

dreams

Vă doresc o lună februarie 2017 benefică, prosperă şi senină !

“Alb pe Alb” , “Spaţiu de Gândit” , “Noaptea Cardinalilor”, Integritate şi Lacrimi de Ceară !


Misterioasa toamnă 2016 ( oct.-nov.) a pus stăpânire treptat-treptat peste întreg mediul înconjurător. Temperaturile sunt mult mai moderate, natura s-a închis în sine , iar unele zile ploioase devin ursuze şi apăsătoare. Mai depinde însă şi cât de mult  loc îi facem noi în sufletele noastre. Acestei perioade îi sunt specifice depresiile şi anemiile, în orice caz în toate situaţiile sunt vizibile uşoare indispoziţii pe care însă cu atenţie le putem depăşi.

november-1 november-2

De obicei încerc să evit aglomeraţiile . Într-una dintre zilele mai cenuşii ale acestei perioade nu prea fastă pentru mine , rămânându-mi ceva timp până la întoarcerea acasă , am căutat un spaţiu mai ferit unde să pot consuma o băutură caldă în linişte şi detaşare. Într-un mod salvator mi-am amintit că prin acea zonă a oraşului Oradea funcţiona o librărie cochetă , aflată pe un colţ de stradă , tainică şi silenţioasă. Librăria creştină Scriptum lansează invitaţia încă de la intrare : “spaţiu de gândit … ” ! Interiorul este armonios şi echilibrat decorat , oferind cărţi creştine şi medalioane, agende cu simboluri creştine. Un ceai din fructe de pădure servit la etaj în acest spaţiu livresc m-a făcut să reflectez asupra unor momente şi m-a destins şi energizat deopotrivă. Cartea cumpărată ( Cine eşti tu, ca să judeci?) a autorului american Erwin W. Lutzer lansează comentarii profunde şi răscolitoare asupra unor întrebări care străfulgeră bisericile şi societatea umană însăşi. Fără a conchide în vreun fel , îndemnând la moderaţie în privinţa tuturor situaţiilor existente , autorul propune la final un mic punct de sprijin : “La rădăcina acestor judecăţi stă integritatea , acea calitate a caracterului care se opune egoismului de care este îmbibată toată cultura noastră”. Atât comunităţile neo-protestante , cât şi celelalte ( ortodoxă, catolică), dar şi restul societăţii care este şi trebuie să rămână laică, trebuie să-şi facă propria autocritică şi evaluare şi să promoveze acţiunile care conduc la dezvoltarea societăţii. Tucidide ( sec. V î.e.n. ) spunea : “Iubim frumosul , cu simplitate şi cultivăm ştiinţele fără moliciune ” ( Războiul Peloponeziac, Cartea II,40) , dar aceste realităţi n-au putut opri distrugerea societăţii greceşti antice.

libraria-scriptum2

Aflat pe aceste coordonate interioare am consimţit să particip la un moment de graţie al Revistei de Cultură Familia , revista de cultură românească cea mai renumită şi de tradiţie din Bihor şi chiar din Transilvania. Premiile acestei reviste de cultură au fost decernate în Aula Magna a Universităţii din Oradea în prezenţa unor mari personalităţi bihorene şi naţionale ale literaturii româneşti , a liceenilor şi studenţilor entuziaşti sau a unor cadre didactice şi bibliotecari devotaţi. Printre cei premiaţi aş enumera : Nicolae Prelipceanu, Mircea Mihăieş, Ana Blandiana ( Premiul Iosif Vulcan ). Au fost lansate şi cărţi ale autorilor. Bineînţeles că în prezenţa unor astfel de personalităţi universul interior al fiecăruia se îmbogăţeşte şi jubilează. M-am considerat privilegiat în prezenţa dumnealor şi cred că au reuşit printr-o activitate fecundă să înnobileze literatura românească post-modernă. Am cumpărat volumul de poeme “Orologiu fără ore” al doamnei Ana Blandiana, lansat 2016. Privaţiunile suferite în unele momente ale existenţei lasă cicatrici dureroase în interiorul spiritului uman, iar o victorie deplină nefiind niciodată posibilă , doar unele victorii poate chiar efemere, conduce la nesiguranţă şi nemulţumire. Tocmai venind să confirme cele schiţate mai sus, primul vers al acestui volum debutează răscolitor : “Scriu cu alb pe alb/ Deşi ştiu că nimeni / Nu va putea să citească, / Nici chiar eu , / După ce voi fi uitat ce am scris. / Binele este întotdeauna / Greu de înţeles – / E mai uşor să accepţi un eres / În paradis / Decât o jertfă benevolă omenească”. Pot să vă asigur , doamna Ana Blandiana ( Otilia-Valeria Coman), că şi mie mi se întâmplă să scriu cu “alb pe alb”. Este dureros să-i observi pe toţi alergând la spumante şi salarii sau funcţii grase şi pretinzând că totul este firesc şi judicios distribuit în societate.

img_20161027_121121 img_20161027_130022 img_20161027_130950 img_20161027_121754

Dar … : “O clepsidră fără nisip / Printre clipe, / Îngeri de buzunar / Ca nişte păsări / Sub zăpadă, – Orologiu fără ore / În umbră, / Timpuri / Din oglinzi, / Ce oră frumoasă… / Un joc : /- Mi-a fost frică”. Îmi cer scuze , dar tocmai am compus un poem din câteva titluri ale acestui volum !

orologiu-fara-ore

Premierea a continuat într-o ţinută mai destinsă şi colocvială în Sala Mare a Primăriei Oradea. Discuţiile şi recitările au fost deosebit de cordiale. Tainele cunoşterii şi le doresc cu toţii cât mai facile, dar nu este întotdeauna atât de uşor. Fiecare persoană evoluează diferit. M-am întrebat de numeroase oricât de banale ni se par acum evoluţiile tehnologice contemporane. Dar de ce nu au fost oare posibile acum 2000 de ani spre exemplu? Aceleaşi reguli fizice şi metafizice guvernau şi atunci lumea noastră… Un alt poem al aceluiaşi volum vine să ne amintească cum am înţeles neînţelesul din jurul nostru : “Ca floarea tăiată / Cu petale aripe / Ţi-aminteşti cum cădeai / Printre clipe?   /  Şi clipele cum / Se dădeau la o parte / Să te-ajute s-ajungi / În adâncul din carte”

img_20161027_171720

Nu am rămas până la final, cu regret, în compania acestor persoane excepţionale dintr-un motiv bine întemeiat. Un alt eveniment la care mi-am promis să particip se pregătea să debuzeze. Anii ’40- ’50 ai secolului trecut au fost deosebit de negri pentru bisericile creştine în lumea comunistă. Încleştarea şi intransigenţa au fost atât de înverşunate încât s-a ajuns la situaţii extreme : încarcerarea , umilirea extremă , jertfa umană depusă la finalul unor suferinţe inimaginabile. În România pierderile cele mai importante ( umane şi materiale ) , înregistrate şi datorită tradiţiei , le-au suferit Biserica Romano-Catolică şi Biserica Greco-Catolică. Adversitatea din partea orânduirii comuniste privind organizarea eclesiastică n-a ocolit nici cultele neo-protestante, dar nici măcar Biserica Ortodoxă, recunoscută oficial. Încercând o comemorare a evenimentelor din anul 1948 ( oct. ) , Biserica Greco-Catolică a proiectat un material documentar în Aula Magna a Universităţii de Teologie Greco-Catolică. Cele câteva zeci de persoane prezente au privit captivate interesantul material documentar care a reuşit să prezinte experienţe de viaţă deosebit de relevante din timpul acestor convulsii istorice incredibile. Noaptea Cardinalilor” a prezentat jertfa celor douăsprezece  Cardinali ( asemeni Apostolilor cum obişnuia Cardinalul Todea să spună), niciunul şovăielnic. Încercând să-mi exprim opinia , am subliniat de numeroase ori deja : lumea în care trăim trebuie să rămână laică şi nu teocratică, dar libertatea şi toleranţa religioasă trebuiesc garantate şi nu doar o vorbă în vânt. Privind spre exteriorul şi interiorul bisericii greco-catolice, o capodoperă arhitecturală de excepţie, şi spaţiul în apropierea căruia este acum încadrată , cu turla ajungând abia până la “nivelul etajului patru” al blocurilor din jur, mi-a rămas întipărit în memorie un vers al poemului Biserică translată din recent lecturatul volum Orologiu fără ore ( Ana Blandiana ) : “Seamănă cu un mic animal înspăimântat, / Cu un uitat pedigri, / Care plânge cu dangăte sfâşietoare-n pustiu, / Un mic animal / Încă viu … “. Momente de acest gen , pline de ferocitate şi insensibilitate , au fost ciclice şi uneori permanente din nefericire de-a lungul secolelor . Poetul roman , Vergiliu ,menţiona în Bucolicele sale clipe pline de intensitate asemănătoare când psihozele colective se amplifică : “Stafii înfricoşătoare / Năluciră la lăsarea întunericului nopţii / Şi ,minune fără seamăn ,/ Animale începură a vorbi”. Pentru a glumi puţin : o imagine demnă de Halloween .

img_20161027_190835 img_20161027_191000 img_20161027_191136

Am fost de multe ori izbit frontal de percepţii năucitoare : tineri manipulaţi grosolan, bătrâni indiferenţi şi glumind în situaţii care cer maximă atenţie, adulţi activi nepregătiţi pentru viaţă şi nepermis de influenţabili şi naivi. Într-o perioadă când gândurile se îndreaptă şi către cei pierduţi prea devreme mi-am permis compunerea unui vers personal pe care-l depun lor : “Lumini plăpânde izvorând/ Lacrimi de Ceară,/ E atât de frig/ Înăuntru şi afară. Inimi împietrite de vremi / Unse cu mir sfânt ./ Eşti atât de departe …/ Străine, /Şi mi-am dat seama atât de târziu că m-ai/ Înfrânt”.

lumanari1111

Vă doresc o lună noiembrie 2016 luminată şi senină, poleită cu bunădispoziţie şi succes !

 

 

 

 

 

“Agamemnon”, Iluzii de … Toamnă, “Ce liberi am fi…”, Sărbătoarea Recoltei !


Sfârşit de lună septembrie 2016 şi început de lună octombrie 2016 aflate sub semnul unei răcoriri şi temperări consistente . Ploile abundente ,care ne indispun, încă nu se arată decât prin câteva zile puţin mai înnorate. Temperaturile tomnatice par să-mi priască şi le prefer căldurii şi razelor insistente ale soarelui din timpul verii. În schimb, frunzele căzute de prin grădini şi parcuri ne zoresc să observăm că ne găsim în ultima pătrime a unui an pe care ni l-am fi dorit cu toţii cât mai fructuos.

oktomber-art october-hello

Recoltele sunt înmagazinate şi toţi producătorii au motive deosebite de bucurie şi sărbătorire. Anul agricol 2016 a fost în majoritatea cazurilor generos. Aşadar se poate şi pe la noi ,nu doar pe la OktoberFest în Germania, iar sărbătoarea poate debuta în clinchet de pahare şi strângeri de mână. Pentru confirmarea celor spuse mai sus, la Cetatea Oradea a fost organizată Sărbătoarea Recoltei 2016. Producători de cereale, legume , băuturi alcoolice şi non-alcoolice obţinute din produse naturale , au fost prezenţi încercând să convingă publicul şi să se facă remarcaţi . Bunadispoziţie a fost generală şi amplificată de tineri interpreţi de muzică populară. Am admirat standurile cu interes şi după aceea am plecat într-unul dintre corpurile cetăţii unde un eveniment propunea o expunere privind efectele media asupra copiilor. Prezentarea s-a dovedit utilă mai ales pentru părinţi, iar pe mine subiectul mă interesa de foarte multă vreme deoarece am remarcat că foarte mulţi tineri caută refugiul în acest plan virtual în lipsa unor satisfacţii sau preocupări apropiate. În acest mod ei devin doar nişte consumatori consecvenţi , puţin educaţi şi cu înclinaţi spre violenţă, vulgaritate şi obsesii erotice , neştiind să acceseze informaţia corectă şi să exploateze doar efectele benefice ale mediului online. La plecare , având câteva ore până la întoarcerea în provincie , m-am obişnuit să petrec un pic pe una dintre băncile unui parc din apropierea Crişului Repede care deosebit de bine amenajat acum, nu mai este atât de repede , ci doar … “repejor”. Şi din nou frunze căzute ca iluziile noastre , precum în poemul lui G. Topârceanu : “Cad grăbite pe aleea/Parcului cu flori albastre/Frunze moarte , vorba ceea,/ Ca iluziile noastre.

october-012

În plan internaţional şi naţional ştirile principale încep să se axeze pe apropiatele alegeri prezidenţiale din Statele Unite ale Americii şi alegerile parlamentare din România. Competiţia dintre Hillary Clinton şi Donald Trump nu pare definitiv tranşată, iar în România incertitudinile trenează fără nicio explicaţie majoră. Speram la apariţii inedite sau la mai mult profesionalism şi spirit prevăzător mai ales în dreapta românească. În cele din urmă trebuie să ne mulţumim cu ceea ce avem. Poate într-o zi va fi invitată şi întrebată ce părere are , spre exemplu , doamna Doina Cornea sau poate .. nu va accepta. În acelaşi timp îmi răsună în minte versurile : “Ce liberi am fi …” ale regretatului Ioan Gyuri Pascu şi mă declar un “blue worker”.

om-liber-libertate-har2libertate

Fără nimic premeditat, fără nicio informaţie anterioară , trecând doar prin zonă , am oprit să admir la Galeria de Arte Vizuale Oradea o expoziţie comună a mai multor autori de pictură şi sculptură contemporană . Lucrările expuse abordau imaginarul şi spiritul uman prin subiecte care oscilau între cele mai futuriste manifestări până la elementele esenţiale euharistiei ( pocal,vin, pâine). La fel de adevărat este că nu am avut timp să mă cufund deosebit de adânc în interiorul fiecărei lucrări , dar am rămas impresionat. Artistul este în această situaţie un .. Creator. Câteva versuri din literatura hittită ,vorbind despre virtuţile zeului Kumarbi, prind viaţă în momentul dialogului dintre sculptor şi piatră, pictor şi pânză : “Ci mintea-i ştie tot ce-o să se întâmple./ Se-mpreunează dar cu Stânca mare/ Şi-aceasta îi cunoaşte bărbăţia,/ De cinci ori o cuprinse-n braţe,/ De zece ori în braţe-o strânse… “.

img_20161001_124748 img_20161001_124628 img_20161001_124648 img_20161001_124827

O mică tradiţie începe să se înfiripe aproape imperceptibil prin Festivalul Internaţional de Teatru Scurt Oradea aflat la a IV-a ediţie. Nerăbdător şi entuziast , am dorit să-mi sincronizez timpul liber propriu cu programarea unor piese cât mai interesante, însă nu am reuşit întru totul. Am ratat câteva piese foarte bine cotate şi am riscat să ratez chiar deschiderea prin cumpărarea biletului cu doar o oră înaintea deschiderii. La deschidere au participat în calitate de invitaţi câteva personalităţi ale oraşului Oradea, iar publicul a fost unul select într-o mare măsură. Prima piesă jucată în acea seară minunată a fost Domnul Jurdan , o readaptare după piesa originală “Burghezul Gentilom” a autorului francez Moliére. O parodiere şi critică majoră a societăţii contemporane prin posibilităţile infinite pe care le pune la dispoziţie şi chiar le oferă unor personaje inculte şi obscure pentru a parveni şi a distorsiona bunul mers al societăţii. Personajul principal este deosebit de ambiţios, un parvenit fără o minimă cultură , care consimte să împartă bani peste tot pentru a fi iniţiat în tainele culturii , ştiinţei şi sportului. Profesorii angajaţi constată incapacitatea lui de a acumula cunoştinţe cu care nu rezonează, asupra cărora nu are nicio afinitate. Aplauze , râsete, momente speciale în timpul piesei care au lăsat locul unor profunde reflecţii privind realităţile dureroase ale lumii în care trăim.

domnul-jurdan  img_20160925_190031 img_20160925_190154

La a doua piesă la care am participat am fost mai prevăzător. Am cumpărat biletul de pe biletmaster.ro pentru a nu avea surprize. Piesa autorului spaniol, intitulată simbolic Agamemnon, face trimitere la renumitul personaj antic şi la rememorarea întregului scenariu al acelor timpuri în condiţiile unei critici ale epocii contemporane aflate între tragedie şi  speranţă prin posibila redimensionare. Aflaţi între supermarket-uri, fast-food-uri,pet-uri, pungi de plastic, aripioare de pui, adidaşi şi trening-uri, există riscul să nu mai observăm esenţialul , să primim totul de-a gata , să fim doar consumatori care nu contribuim cu nimic. Acea întrebare din timpul piesei : “Tu ce ai făcut ?” a căpătat un ecou răscolitor , profund până la sinistru , iar răspunsul : “Nimic” , sec şi nemulţumitor . Cred însă că această critică prinde bine doar unui segment relativ restrâns al populaţiei care este capabilă să o şi însuşească responsabil. Acei oameni măcar vor încerca febril să evolueze, să inoveze sau chiar să inventeze ceva pentru a putea răspunde : am făcut ceva. Majoritatea populaţiei va rămâne însă inertă şi antrenată şi ,cel mai dureros, într-un spirit de frondă de neînţeles va protesta, va critica absolut orice. Împotriva acestora , convins fiind că există oameni care au croit multe lucruri bune în lumea contemporană, aş comanda încă 10000 de hamburgeri chiar dacă nu sunt de acord cu efectele negative ale globalizării şi spiritului lasciv al lumii contemporane. În acelaşi timp conflictele locale , regionale şi internaţionale riscă să se înmulţească şi să se amplifice. Un război troian contemporan în desfăşurare este surprins în piesă şi deznodământul sau evoluţiile sunt incalculabile. În rare cazuri sunt de prevăzut rezultate timide ale reconcilierii , precum în Iliada lui Homer unde Priam îndurerat poposeşte în cortul lui Ahile : ” <<Singurul care-a mai fost al oraşului sprijin şi-al nostru,/ Tu l-ai ucis deunăzi, când el se lupta pentru ţară, /Scumpul meu Hector ! De dragu-i venit-am aici; de la tine/ Vreau să-l răscumpăr pe el şi-ţi-aduc o grămadă de daruri./ Teme-te, Ahile, de zei şi de mine te-ndură, amintindu-ţi/ C-ai şi tu un tată bătrân; ba eu sunt mai vrednic de milă,/ M-am biruit şi făcut-am ce n-a făcut nimeni pe lume,/ Mâna ce crud îmi ucise feciorul am dus-o la gură.>>/   Zise şi-un dor de părinte şi-o jale-i stârni lui Ahile ./ El pe moşneag apucându-l de mână domol îl împinse/ Şi se porniră pe plâns amândoi…”  (Iliada ,Cântul XXIV) .

maxresdefault supermarket

Vă urez ca luna octombrie 2016 să contribuie pozitiv la starea dumneavoastră de sănătate,optimism şi creativitate !

 

 

 

 

Aurora Boreală, “Anatomia ratării”, Caravana “Next”, Debut de Toamnă !


Sfârşit calendaristic de vară 2016 destul de suportabil şi început de toamnă aproape imperceptibil. Roadele toamnei încep să se prefigureze şi cu siguranţă se pot avansa deja unele aprecieri privind rodnicia anului. Observ aceste evoluţii cel mai bine prin culoarea şi dimensiunea strugurilor de prin curte, e drept mai puţini decât în alţi ani. Nostalgiile specifice toamnei încă nu-şi au loc sau fundament. Optimismul propriu se situează pe coordonatele speranţei într-o toamnă lungă şi îmbelşugată.

September septembrie 2016

Datorită faptului că am făcut referire deja la momente care ne marchează din punct de vedere astronomic , îmi vin în minte evenimente astrale demne de remarcat , superbe , spectaculoase şi mitice . Ploaia de meteori ,cunoscută popular ca “stele căzătoare”, atinge maximumul în luna august , fenomenul fiind cunoscut astronomilor sub numele de Perseide. Minunăţia nocturnă este explicată pe deplin din punct de vedere ştiinţific şi subiect de reverie pentru îndrăgostiţi. Am surprins întâmplător câteva momente de acest gen şi în acest an pe la miezul nopţii sau spre dimineaţă printre constelaţii care de fapt sunt mult mai îndepărtate. Asemănător , un articol citit întâmplător din The Telegraph prezenta imagini ale Aurorei Boreale 2016 observabilă în ultima decadă a lunii august în nordul extrem . Spectaculoase, legendare , chiar mitice doar imaginile , darămite să fii spectator sau locuitor al nordului îndepărtat, părtaş la un asemenea eveniment. În zilele noastre explicaţiile ştiinţifice lasă locul doar splendorii unui astfel de fenomen, dar pentru omul antic sau medieval a asista la un asemenea eveniment, pe care nu-l putea explica, putea contribui decisiv la conturarea universului mental , mitic şi într-o anumită măsură cultural. Puteau bănui uşor că fiinţe divine sau demonice vor să le comunice, să valseze sau să se zbenguiască dorind să-i învăluiască sau să-i alunge , iar la final rămâneau uşuraţi, impresionaţi şi marcaţi , precum în câteva versuri ale lui M. Cărtărescu : “Duhu-apoi pieri, topită în văzduh fu vraja sa./ Seara se-ndoi pre dânşii cum se-doaie o lalea/ Preste buza de cleştaruri şi schinteie-a unui vas/ Şi îi coperi cu floarea ca un greu iconostas”.

13627899_1173330742709015_1194406215_n perseide-ploaie-de-meteoriti

Cinefil din fire, fără a exagera, am fost înduplecat să particip într-una dintre seri la marginea Cetăţii Oradea la una dintre proiecţiile oferite de numeroasele caravane ale verii : TIF, Next, Digifilm. Dacă ar fi să aleg , prefer filmele de comedie, animaţie , science-fiction sau psihologice, dar cel care a rulat atunci , când programul propriu s-a sincronizat cu proiecţiile, a fost un film cu multă violenţă intitulat John Wick. Participanţii nu au fost foarte numeroşi, dar au privit relaxaţi din scaune, de pe pături sau baloţi de paie într-o seară de vară minunată. Calitatea proiecţiei a fost ireproşabilă şi am reuşit să privesc degajat, ronţăind un chips picant , un pachet de alune şi hidratându-mă cu un suc , la  film cu un subiect “electrizant” .

IMG_20160820_201241 IMG_20160820_193805 IMG_20160820_192829 IMG_20160820_193207

Periplul meu … “muncitoresc” continuă prin fabricile cu capital britanic sau american din marile oraşe ale Bihorului : Oradea şi Salonta. Munca depusă este relativ accesibilă pentru o persoană sănătoasă, dar nu aş spune că este accesibilă oricui. Sortămmonşer sau milord ,verificăm piesă după piesă pentru domeniile telecomunicaţii şi automobile. Un fel de colind: “Domn, domn să-nălţăm”  nonreligios, civil, pe durata întregului an. Se întâmplă însă ca societatea să piardă unele contracte datorită neseriozităţii şi pregătirii precare a unor angajaţi.

piese-originale-opel

Atras de subiectele ultimilor apariţii editoriale , încercând să mai şi achiziţionez unele cărţi pe care mi le permit, dat fiind bugetul alocat sau cărora nu le rezist după o răsfoire sumară prin librărie, mi-a rămas aţintită privirea la Librăria Humanitas  Oradea pe una dintre cărţile care poate fi inclusă în ciclul cărţilor anului 2016. Deşi prefer mai mult eseurile, science-fictionul sau volumele de poezie , de data aceasta este vorba despre o carte care propune un dialog , punte între generaţii chiar, dintre Dan-Liviu Boeriu , critic literar,jurist şi Theodor Baconschi , diplomat, doctor în antropologie religioasă, autor a mai multor lucrări importante . “Anatomia ratării. Tipuri şi tare din România postdecembristă”  încearcă o incursiune responsabilă pe orizontală şi verticală asupra evoluţiei societăţii româneşti sub aspect social, cultural, comportamental, profesional . Tipologiile surprinse ( corporatistul, ecologistul, indignatul, nostalgicul, descurcăreţul, Băieţii deştepţi, ţoapa şi cocalarul, cetăţeanul digital) fac subiectul unui dialog viu, pedant, pretenţios , zeflemitor pe alocuri . Intelectualul, jurnalistul şi omul politic sunt reanalizaţi, iar pe finalul lucrării sunt puse în discuţie obsesiile şi oscilaţiile diferitelor categorii sociale din România postcomunistă aflate în derivă , dezorientare şi obscuritate : mania persecuţiei, miturile, teoria conspiraţiei, capra vecinului, băşcălia, regii şoselelor, divertismentul. Deşi am regăsit în cadrul tipologiilor cetăţeanul digital spre exemplu , mi-aş fi dorit să găsesc un minim dialog privind Blogger-ul. Dialogul dintre două personalităţi nu prea este comun apariţiilor editoriale din România, dar pentru mine ideea este genială. Dialogurile deosebit de subtile şi relevante ţin cititorul cu sufletul la gură şi dacă ar fi să sintetizez nu ştiu de unde aş începe. Dar parcă m-aş opri la “Capra vecinului” unde într-un final domnul Baconschi afirmă : “Cred că un om superior nu e lovit de resentiment ( ura celui josnic faţă de tot ceea ce îl depăşeşte ) şi se poate lupta ,dacă vrea, cu demonul meschin al invidiei. Trebuie să o facem , gândindu-ne la mormânt, la sedimentarea anonimă a generaţiilor osificate în cimitire , la explozia viitoare a Soarelui, la Judecata de Apoi…” . În fine , pentru a rămâne echidistant , eu aş  urma sfatul poetului megarez , Teognis ( sec. VI î.e.n.) către tânărul Kyrnos : “Nu te pripi ,Kyrnos . Drumul de mijloc este cel mai bun; / Astfel ajungi la virtute , ce-i aşa de greu de obţinut”.

anatomia ratarii

Vă doresc o lună septembrie 2016 răcoroasă şi luminoasă, o toamnă 2016 rodnică şi inspirată !