”Mărțișor 2023”, ”Marele Arhitect al Universului”, ”un alt Prometeu?!”, ”lebăda albă și pisica neagră” … !

Un final de Februarie 2023 dominat de pufoșenia norilor denși și cenușii care au adus în zonele de câmpie ploi și fulguieli, iar pe la munte zăpezi și vânt, și un început de Martie 2023 în care euforia Mărțișorului a reînnoit speranțele într-un an mai bun, într-o primăvară superbă și în concordia socială atât de necesară… Mărțișorul ne-a colindat pe toți și a propus cu mărinimie tandrețea lui și a momentului din an și minunatul său simbol. Aș zice că visele și speranțele noastre stau ca niște mărțișoare nedezlipite de inimă și de suflet tot timpul vieții… Am petrecut majoritar la domiciliu și m-am străduit să dereticesc câte ceva prin curte sau să lecturez câte un pic din cărțile din mica mea bibliotecă. Din când în când am mai ”răsfoit” și presa online, iar subiectele pe care am motive să le urmăresc nu sunt puține deloc…

Sunt ușor îngrijorat că mai multe proiecte personale se găsesc în același stadiu și că progresele minime nu mă aduc în proximitatea finalizării lor… Cred însă că ele sunt undeva acolo și că simplul fapt că am gândit la ele este o realizare. Încerc să mă bucur de tot ceea ce mișcă prin gospodărie și de tot ceea ce e verde și abia mijește acum din sol. Din nefericire, caprina mea Alice a născut o ieduță decedată, mai am doar un singur iepure și doar mama a înregistrat ceva progrese cu găinile ei de rasă și cu un cocoș deosebit de frumos cu pene roșii ca focul… Prin grădină mai am de lucru și voi finaliza munca care trebuia făcută în toamnă doar în această lună martie pentru a o pregăti de verdele acestui an.

Primăvara calendaristică este printre noi și ne dă motive serioase pentru a fi mai vioi și mai optimiști. În același timp, ne găsim în perioada Postului Paștelui și trebuie măcar să conștientizăm importanța spirituală a acestui moment important de peste an… Problemele financiare, economice și politico-militare internaționale au creat efecte notabile, iar populația resimte tot mai acut lipsurile. Într-o mare măsură, situația este la limită și de neacceptat chiar în zonele circumscrise civilizației occidentale. Marea dramă este atunci când ”actorii” încasează totul într-un mod nemeritat și independent de voința lor… În fine, experiențele se acumulează clipă de clipă și lasă cute neplăcute, crează precedent și exasperează…

Am fost pe la oraș doar în câteva zile, dar nu am regretat… Am putut să mă destind prin zona centrală a Oradiei la un capucino sau la bibliotecă, să revăd orașul în timpul filmărilor pentru filmul ” 21 de rubini”, să fotografiez o lebădă ( albă ) pe malul Crișului Repede, să mângâi o pisică neagră de rasă care sta privind în gol pe bordura unei fațade din zona pietonală. Lebăda nu era speriată deloc și părea a fi obișnuită cu apele râului și cu freamătul orașului. Felina m-a surprins atât de mult, fiind atât de docilă, deși părea a se fi pierdut de stăpân. Nu era însă speriată și era complet inofensivă… Dacă n-aș fi fost perceput ca un hoț, neștiind cu certitudine situația ei, aș fi luat-o cu siguranță cu mine… Nu sunt neapărat supersițios, dar lebăda era albă, iar pisica, atât de ingenuă, era neagră, exact ca în explicațiile și pildele unor sociologi sau economiști…

Într-o zi mai însorită, am participat la un eveniment care propunea o conferință despre francmasonerie desfășurată la Muzeul Țării Crișurilor… Conferința a adus la Oradea trei personalități care au vorbit despre francmasonerie ca mit, ca realitate, despre atitudinea anti-masonică din societate de-a lungul vremurilor, despre simbolurile masonice și despre rolul masoneriei în societățile actuale. Cert este că existența masoneriei a fost confirmată și că această organizație nu mai poate fi percepută ca fiind neapărat una obscură, ocultă sau malefică… Prezența lor în societate am surprins-o cu interes la târgurile de carte unde Editura Masonica este activă, iar unii membri ai acesteia își recunosc public apartenența… Discuțiile, din câte am observat, sunt mai încinse deoarece pe lângă lojile regulare/recunoscute există și numeroase loji locale iregulare/nerecunoscute care își doresc sau nu recunoașterea și afilierea…

”Francmasoneria sub lupa istoriei” i-a adus în fața publicului pe Cătălin Turliuc, Cristian Moșneanu, Alexandru Rufanda pentru a conferenția și dezlega misterul privind masoneria care a înfierbântat multe minți. Deși mi-am propus să particip tot mai rar la evenimente, de data aceasta nu am rezistat și m-am găsit în rândurile auditoriului, iar la final am primit ca bonus un tur ghidat în ”Templul Francmasoneriei” din Oradea, renovat cu puțin timp în urmă, o clădire de patrimoniu care a fost sediul Lojei Sf. Ladislau la începutul secolului XX și a fost construită după regulile masonice, purtând simboluri masonice interioare și exterioare. Turul ghidat a fost oferit de Dacian Palladi și a fost deosebit de interesant și de binevenit… În opinia mea, în ciuda unor ritualuri care par bizare, ideile și simbolurile promovate și aparținătoare masoneriei mi se par de bun augur și de mare utilitate comunitară… Nu subscriu teoriilor conspiraționiste, deși este de presupus că nici francmasonii nu stau cu mâinile în sân. Și ca oriunde, când doi oameni se întânesc, poți presupune că va urma ceva…

M-au impresionat albastrul cerului venerat de masoni, stelele ca expresie a Creației divine, echerul și balastrul care sunt accesibile și omului, dar amintesc de precizia cu care și-a îmbălsămat Marele Arhitect al Universului propria creație… Cred însă că francmasoneria ar trebui să fie mai prezentă și activă în societate, că ar trebui să-și prezinte mai detaliat și coerent doctrina, credințele, intențiile pentru a evita confuziile și pentru a nu da prilej celor răutăcioși să răstălmăcească eforturile și imaginea acestei organizații… Oricum , masoneria rămâne un club select, orientat către elite, dar care pare a fi creatoarea societăților democratice moderne sau cel puțin unul dintre jucătorii principali care au făcut-o posibilă… Dacă un francmason ar vrea să ne spună ceva, cred că ar trebui să înceapă amintindu-ne despre Virtute și ar trebui să o descrie precum Simonide din Keos ( sec. VI-V î.e.n.) în fragmentul 37:” Se spune că Virtutea mai de mult sălășluia/În vârful unor stânci greu de urcat,/ Și că acum e-nconjurată de lăcașul sfânt/ Al zeilor; că nevăzută-i de al oamenilor ochi,/ Și că spre dânsa doar cu osteneli te sui/Și cu sudori, ce sufletu-ți mănâncă/Până să ajungi la piscul cutezanței”…

Urmăresc de foarte mult timp subiectele SF, despre Univers și chiar exemplul diversității vieții terestre mă inspiră pentru a crede că este imposibil ca viața să pulseze în Univers doar pe această mică mărgică numită Terra… Mă fascinează de asemenea conceptul de multivers, opiniile despre găurile negre, posibilitatea existenței unor universuri cu mai mult de trei dimensiuni. Mă pasionează ideea călătoriilor în timp sau existența civilizațiilor extraterestre. Unii cercetători chiar sunt pozitivi și optimiști în acest sens, dar mă întreb cum ar reacționa omenirea în fața unei certitudini și dacă am deveni mai responsabili… Toate aceste concepte și vise ale umanității au făcut deja literatură și parcă nu e îndeajuns, parcă nimeni nu a folosit pana suficient de bine pentru a consacra subiectul respectiv la scara literaturii universale, așa cum spre exemplu grecii și romanii antici au reușit cu zeii și semi-zeii lor… Așteptăm oare un alt Prometeu care să ne ofere alt nivel și perspective futuriste pentru reinventarea și regenerarea ulterioare? Oare progresele viitoare se vor adresa și vor antrena întreaga populație sau vor fi doar un artificiu al unor aleși? Virtuțile și simplitatea vor fi promovate în condițiile societăților hiper-avansate sau mai degrabă viciul și favoritismele vor prima? Mi-am pus doar un mic mănunchi de întrebări care, în orice condiții, își așteaptă răspunsul… Ne dorim un nou pas, iar Eschil în Prometeu înlănțuit ne spune:“Acest foc, stăpân peste toate artele, o comoară fără preț … Da, grăiește Prometeu, i-am despovărat pe oameni de obsesia morții, am înrădăcinat în ei speranțele cele oarbe, le-am dăruit focul, de la el vor învăța nenumărate arte”…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

”boabe de vâsc și

frunze verzi dințate –

ofrandă Freyei ”

Vă doresc o lună Martie 2023 însorită, splendidă și o primăvară superbă … !