Mărţişor 2016, “Cuibul Democraţiei”, Star Wars, “Oameni de-ai locu’ … lui”, Muză Adormită !

Anotimpul rece a fost mai îngăduitor decât oricând în regiunile de câmpie cu adieri mângâietoare şi mediteraneene. Cei de la șes suntem mai la “poale” se poate spune, dar câțiva cunoscuți îmi spuneau că la munte, chiar dacă iarna a fost mai blândă, nu a lipsit zăpada . Noi , ceilalți, am traversat o perioadă mai degrabă primăvăratică care a excelat în umiditate și raze insistente, dar înșelătoare ale Soarelui. Zâna Primăvară se pare că a învins. Valentine’s Day şi Dragobete parcurse sub aceste auspicii au fost în măsură să înflăcăreze suplimentar tineretul și sentimentele lor altruiste. Optimismul și vigoarea lor pot mobiliza și regenera o societate. Unele opinii condamnă instituirea acestui gen de sărbători în societate, dar eu le consider utile atâta timp cât se păstrează decența și nu defavorizează alte categorii sociale. Cred că a iubi nu este prea târziu niciodată.

  

Lipsurile din societate, lipsa educaţiei de factură democratică şi corupţia sunt în măsură să erodeze orice democraţie. Consider ca fiind providențial faptul că în România, în ciuda greutăţilor şi numeroselor prefaceri interne, vectorul principal a fost de natură pro-occidentală. Eventuale nostalgii, chiar dacă există după , sunt nerelevante. La Oradea , într-una dintre încăperile bibliotecii județene s-a inaugurat sediul unui club democratic de inspirație americană, implementat și funcțional în marile orașe ale României şi deosebit de util şi educativ.Conceput ca un spațiu care trimite chiar către ideea sacralității,o adevărată bazilică a democraţiei,perceput de către mine ca deosebit de necesar, o adevărată “celulă de criză” a societăţii româneşti pentru protejarea democrației și spiritului civic  , evenimentul a fost remarcat de către ONG-urile şi presa oraşului sau reprezentanţi ai administraţiei publice locale . Acest spațiu al dialogului și meditației se numește “Cuibul Democraţiei” şi are menirea de a dezbate şi sancţiona tot ceea ce este nefiresc şi nociv în interiorul firescului unei societăţi civice moderne. Uşoarele nedumeriri privind denumirea acestuia ( trimitere la cuiburile legionare ), au fost disipate prin explicaţiile organizatorilor. Cuibul reprezintă un spațiu primar (familial și familiar) , dar și un punct de plecare către văzduh, iar denumirea de club ar fi putut căpăta conotații exclusiviste. S-a discutat cu mult respect, echilibru şi deschidere, exersându-se spiritul civic şi democratic. Aș remarca printre cei prezenți : Martha Jakobovits (artist plastic și ceramist de renume european) din partea Uniunii Artiştilor Plastici Bihor, Fundaţia Academia Civică prezentă prin doamna Iuliana Păcurar , Asociaţia Aqua Crisius , Asociaţia ” Gh. Şincai” a Studenților Universităţii Oradea, Asociația Tikwah, Astroclub Meridian 0. Au fost analizate unele dintre problemele şi aspiraţiile oraşului . Am conturat şi eu câteva idei , felicitând pentru iniţiativă şi exprimându-mi convingerea că ,într-un anumit fel, trebuie acţionat conjugat pentru conştientizarea şi sensibilizarea factorilor responsabili pentru dezvoltarea civismului orădean. Mă slujesc însă de o convingere deloc liniştitoare . Nu cred că rezultatele spectaculoase vor apărea peste noapte şi prin eforturi şi exemple personale izolate. La fel, nu mă văd protestând în stradă pentru ceva însoţit de persoane obscure care doresc o formă de libertate pe care nu o înţeleg sau cu intelectuali care doresc să-şi crească ratingul şi să se promoveze în numele civismului şi civilităţii. Există de ceva vreme o categorie de intelectuali care a obținut pe căi întortocheate funcții mai mici sau mai importante în țara noastră ( ei sunt cei imortalizaţi de marea oportunitate, cei titularizaţi). Eu îi numesc , mai în glumă mai în serios, : Oameni de-ai “locu’ … lui” , tocmai datorită faptului că se cred etern şi de drept în funcţie şi se pretind de-ai locului (băştinaşi) ( la stat sau în privat). Sunt încredinţat că exprimările dumnealor în lucrările de licenţă, masterat şi doctorat sunt la fel de incorecte gramatical ca a mea acum, dar măcar cea proprie este elocventă şi distractivă. La birocraţie inutilă , sunt convins că există şi utilă,nu-i întrece nimeni.Aceştia au cu toţii cariere liniare,nu înţeleg eşecurile,dar în cele din urmă ,în mod inevitabil, vor trebui să se confrunte cu neîmplinirile.Şi nu ştiu, zău, dacă vor rezista.Marele filosof Platon spunea într-una dintre scrisorile sale că,tânăr fiind,îşi dorea foarte mult să atingă vârsta pentru a face politică, având chiar rude implicate în acest domeniu.Ulterior , dezamăgit, a fost convins că orice democraţie oricât de bine teoretizată ar fi, oricât de mari reprezentanţi ar avea, depinde şi de noroc ( exprimarea este cea originală a filosofului), adică de şansă, de condiţii, de modul în care se configurează marile procese istorice .

    

Mărţişor 2016 a poposit ,beneficiind de manifestări dedicate minunatului anotimp al primăverii , cu un ocean de mărţişoare şi flori, multă bucurie, bunădispoziţie, cu energii descătuşate şi speranţe reînnoite , cu zâmbete şi inocenţe. Am văzut oferindu-se flori doamnelor și domnișoarelor cu o săptămână înainte. Le doresc tuturor o primăvară splendidă și inedită, iar de 8 Martie le urez multă sănătate, inspiraţie şi prosperitate. Centrul oraşului Oradea era plin cu tarabele vânzătorilor de mărţişoare şi în trecere fiind am intrat să vizitez o expoziţie de artă contemporană la Galeria de Arte Vizuale intitulată : “ Trei “. Au fost expuse câteva pânze interesante : Ritual I , II sau Fata Morgana,Masca.

  

Asociaţia Culturală Noua Acropolă Oradea a organizat o prezentare referitoare la un subiect devenit de  suflet acum. Vorbesc despre filmul Star Wars care a fost reeditat anul trecut pentru a şaptea oară. Primele trei episoade (1977,1980 și 1983) au fost revoluționare și au contribuit la dezvoltarea și stimularea imaginației unei generații întregi. Războiul Stelelor, Imperiul Contraatacă și Întoarcerea lui Jedi au pătruns în România abia în anii ’80 și au constituit un succes fantastic. Ideile care le propuneau aceste filme sunt demne de luat în seamă şi au constituit cele mai reprezentative filme de gen SF ale secolului XX. Ilustrau existența mai multor civilizații inteligente în Univers , călătorii intergalactice cu nave spațiale de mare viteză, dar și confruntări interne și nu concordie generală. Lansau ideea existenţei unor fiinţe cu capacităţi intelectuale şi paranormale incredibile ( Jedi, Yoda, mentaţi) şi sintetizau posibilul pericol pe care l-ar putea reprezenta inteligenţa artificială foarte evoluată şi necontrolată. Personajele acestor filme au devenit foarte repede familiare şi faimoase pe cât de legendare sunt astăzi. S-a iscat o adevărată modă și un curent asemănător fenomenelor genurilor muzicale ale anilor ’60-’90. Unii oameni mai sensibili sau mai visători au crezut că este posibil. Fiind între 6 şi 12 ani atunci ,am fost deosebit de impresionat. Ultima ediţie, însă , cred că nu este ceea ce am dorit cu toţii şi a stârnit doar nostalgii şi ceva pasiuni la cei mai mici dintre fani care au cumpărat săbii , costume şi alte accesorii specifice filmului. Speram la efecte speciale mai spectaculoase , la o recuzită mai evoluată. Ştiu cel puţin zece filme mai interesante printre care : Avatar, Elysium, Jupiter Ascending. Asemănătoare acestor serii , literatura și cinematografia americană a consacrat Dune al lui Frank Herbert , Superman, Spyderman (Omul Paianjen) sau mai recent Captain America. Toate abordează posibilităţile galactice ale omului , imensitatea oportunităţilor şi imensitatea spaţiului. Am participat cu plăcere copilărească la acest eveniment susținut de către conferențiarul asociației, Andreea Neacşu, în contextul în care cu doar o zi înainte se confirmase, din punct de vedere ştiinţific, existenţa undelor gravitaţionale pe care le anunţase cu un  secol în urmă Albert Einstein şi Nicola Tesla. Pentru a ne destinde un pic : poate că … Forţa ne-a părăsit cândva demult sau este pe cale să ni se reveleze în viitor. Mă consider o persoană a cărei mentalitate şi mod de viaţă vine … din viitor, adică cred (veți spune că sunt lipsit de modestie), că mi-am depăşit timpul, dar toţi cei care trăim şi simţim aşa , credeţi că ar fi posibil să ne trezim într-o zi că am trăit într-un mod clasic? Că generația următoare ne va numi așa – clasici? Şi că lumea în care vom trăi a depășit timpul, spațiul, … moartea? Dacă progresele vor fi generalizate printr-o implementare rapidă ( gen internet, calculator, smartphone), atunci vor fi evitate discrepanţele! Teoriile sceptice susţin că dacă au existat civilizaţii extraterestre în Univers acestea au dispărut înainte să fi depăşit provocările majore din diverse cauze ( planeta lor a fost izbită de mari meteoriţi sau exploziile de radiaţii gamma au distrus totul). Ei susţin că niciunii nu au reuşit să se dezvolte mai repede decât ameninţările care li se opuneau, dar alte păreri spun că ar fi foarte posibil ca însuşi Universul nostru să fie doar unul dintre altele și că toate celelalte se guvernează după alte principii ( conceptul multiverse). Toate aceste teorii evită şi nu iau în calcul varianta creaţionistă. S-ar putea ca momentan umanitatea să nu fi atins nivelul de maturitate, înţelepciune şi stabilitate pentru a i se încredinţa mai mult. Mi-am permis această incursiune datorită actualităţii ei, dar n-aş dori să bulversez mai mult decât trebuie.

   

În Europa neliniştile sunt în continuare alimentate de reinventarea crizei imigranţilor. Există informaţii că noi valuri de imigranţi se pregătesc să erupă spre mult visatul continent. BREXIT–ul a fost soluţionat spre satisfacţia tuturor, dar încă incertitudinile planează descurajator. În România câteva personalităţi marcante (Ioan Aurel Pop, Emil Hurezeanu, Cosmin Guşă ) sunt îngrijorate de letargia pe care o traversează Uniunea Europeană, reclamând lipsa solidarităţii popoarelor europene şi a operativităţii în luarea deciziilor şi a punerii lor în aplicare. Îmi place să cred însă că este doar un moment de tăcere de dinaintea depăşirii unui punct critic, urmând apoi noi progrese care ar trebui să fie benefice tuturor. România se găseşte chiar înaintea intrării în linie dreaptă în plan electoral. Am urmărit cu interes dezbaterile electorale din Statele Unite ale Americii. Începutul acestor confruntări mi s-a părut mai puţin demn de un stat care a atins performanţe atât de notabile.În unele situaţii candidaţii au fost la un pas de certuri dezastruoase. Ulterior , campania s-a umanizat simţitor. Declaraţii mult mai echilibrate, respect pentru celălalt, subiecte mai ample şi dezvoltate cu mai multă responsabilitate. Cred că în această a doua etapă candidaţii au conştientizat deplin menirea şi responsabilităţile. Donald Trump a făcut dovada că poate să fie sensibil şi înţelept după răspunsul adresat Papei Francisc I, Hillary Clinton radiază şi inspiră încredere, Ted Cruz, B. Sanders , M.A. Rubio sunt prezentabili şi rezervaţi. Mi-a fost frică în privinţa acestei campanii, deoarece am intuit că poate aluneca spre iresponsabilitate, pragmatism extrem şi poate deveni mizerabilă. Aşteptăm rezultatele Super-Tuesday. Barack Obama a pornit cu un handicap datorită mentalităţilor în primul mandat, dar a demonstrat că este un preşedinte deosebit, popular şi uneori chiar indispensabil. Spiritul sapienţial, echilibrul interior şi încrederea de sine sunt calităţi absolut necesare pentru oricare candidat la preşedenţie în orice stat democratic.Filosoful Platon spunea:“Superioritatea în adevăr , dreptate, generozitate şi în nobleţea inerentă tuturor acestora este o calitate ce aparţine de bună seamă numai celor ce îşi fac o îndeletnicire din cinstirea acestor virtuţi” (Platon,Scrisoarea a IV-a).

La nivel naţional s-au comemorat 140 de ani de la naşterea marelui sculptor român de renume mondial – Constantin Brâncuşi. Opera acestui sculptor de geniu a marcat evoluţia sculpturii mondiale cel puţin pentru un secol. Născut la Hobiţa,jud. Gorj, în anul 1876, după o copilărie şi adolescenţă sinuoase , Constantin Brâncuşi reuşeşte să se impună şi este acceptat la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti pe care o absolvă în anul 1902. A realizat bustul medicului Carol Davilla (1903) în Bucureşti, monument public care este singurul lucrat de către Constantin Brâncuşi în România. Plecat la Paris, a reuşit în cele din urmă pentru prima dată să expună la Sociètè Nationale de Beaux Arts şi Salon d Automne în anul 1906, iar în 1914 expoziţia de la New York creează emoţii şi aprecieri deosebite. Apoi lucrările lui sunt receptate ca fiind de dimensiune universală în cicluri precum Ovoidul sau Pasăre în Văzduh. Printre cele mai iubite, celebre şi importante lucrări brâncuşiene pot fi enumerate : Coloana Infinitului, Masa Tăcerii, Muză Adormită, Poarta Sărutului, Domnişoara Pogany etc. La Oradea comemorarea a avut loc în generosul hol al bibliotecii judeţene aflat chiar înaintea intrării şi au participat mari personalităţi ale judeţului, artişti din ţară, elevi, cadre didactice , bibliotecari. Oana Lianu, celebră vocalistă şi instrumentistă, a încântat prin interpretarea la nai a câtorva cântece din folclorul gorjean. Lucian Silaghi , directorul Direcţiei pentru Cultură Bihor,a prezentat magistral opera şi viaţa sculptorului şi a îndemnat la admirarea obiectelor expuse . Constantin Brâncuşi a devenit atât de celebru încât nu se poate spune că este al României sau al Franţei, ci că este al umanităţii întregi. Marea lui viziune transpusă în opere atât de notorii a depăşit chiar şi orizontul artistic al secolului XXI. Delimitându-se de şcoala lui Rodin se spune că ar fi murmurat : “La umbra marilor copaci nu creşte nimic”.

   

Vă doresc o primăvară însorită, fără regrete, prosperitate şi renaştere în toate planurile vieţii dumneavoastră !