Homo Novus, Micul Mozart, “Studiul britanico-american”, Ecoart Lesson !

Prima lună a anului 2016 s-a dovedit destul de monotonă, fără evoluţii spectaculoase în plan personal, dar nici la nivel naţional sau internaţional. Anotimpul rece s-a evidenţiat doar pentru o săptămână şi ne aşteptăm în luna februarie 2016 la un ultim forcing notabil şi impresionant al zăpezii şi gerurilor, iar apoi sperăm cu toţii să observăm zorii primăverii.

 

În plan cultural, marelui poet naţional (M. Eminescu) i s-au adus elogii nenumărate , iar în domeniul muzical la 260 de ani de la naşterea marelui compozitor austriac ,Wolfgang Amadeus Mozart, s-au organizat concerte simfonice în marile oraşe ale României. La Oradea pretenţioasele şi armonioasele acorduri muzicale au fost susţinute la Palatul Baroc în cadrul mai amplu al unui concert vocal. Din păcate nu am reuşit să ajung. Marele compozitor are o biografie impresionantă , fiind cu adevărat un geniu al muzicii culte universale şi remarcându-se de la o vârstă deosebit de fragedă. A fost admirat de însăşi împărăteasa Maria Tereza care se spune că a rămas deosebit de mişcată. W. Kandinsky aprecia că muzica este cea mai imaterială dintre arte şi putem observa ce efecte benefice , relaxante şi ce înflăcărare poate genera. Tocmai datorită imaterialităţii ei o putem considera mai aproape de Cer decât oricare alt gen de artă. Firavul Mozart a decedat la o vârstă fragedă, în condiţii neelucidate complet, dar creaţia lui este monumentală şi universală. În ciuda unei vieţi înmiresmate cu puţini trandafiri, W.A. Mozart îndemna la optimism şi creativitate : “Trebuie să vă obişnuiţi cu viaţa şi să învăţaţi să râdeţi”.

 

Am fost uşor intrigat când am găsit o mulţime de surse care se străduiesc să descrie existenţa unei noi mari planete în sistemul nostru solar. Nu ştiu în ce măsură este confirmată această planetă imensă la nivelurile cele mai abilitate, dar a fi descoperită doar acum sau pusă în discuţie mi se pare incredibil. Pentru o comparaţie, ar fi ca şi atunci când nu ştii ce ai în propria cameră. Surse credibile se străduiau să ne liniştească în anii trecuţi, că se studiază atent planete din galaxii îndepărtate.

Mi-aş dori transparenţă , iar responsabilităţile asumate şi profesionalismul ridicat la rang de cult, dublate de o conştiinţă care să izvorască din propriul caracter şi convingeri, ar putea propulsa orice naţiune şi umanitatea la un nivel superior. Am putea discuta în aceste condiţii cu adevărat de un Om Nou (Homo Novus) superior şi invulnerabil, de oameni noi lipsiţi de ipocrizie. Deosebit de interesant este faptul că acest termen, vehiculat de mai mulţi scriitori ai zilelor noastre, era uzual în lumea romană şi desemna o persoană care-şi depăşise propria condiţie prin eforturi, calităţi şi  merite proprii , devenind un nume în epocă, dar în suficiente situaţii era privit totuşi cu o anumită reticenţă de către cei născuţi în purpură, de către cei ingenui. Aşa cum este uzitat termenul de către autorii contemporani ,reclamă necesitatea consacrării unei noi atitudini umane impregnată genetic, chiar a unei noi specii umane, deşi desemnarea este destul de forţată, dar condiţiile sunt considerate ca fiind necesare pentru dezvoltarea şi triumful umanităţii. Scriu aceste rânduri mâhnit de faptul că în ciuda unor progrese imense ale culturii şi ştiinţei în zilele noastre , putem discuta de peste cinci miliarde de oameni bolnavi sau aflaţi la limita sărăciei. Neîndoielnic unii dintre aceştia chiar îşi merită destinul, dar dacă doar o mică parte a acestora ar trăi într-un mod nemeritat şi nevinovat în lipsuri şi dureri , realitatea noastră universală este condamnată , insuficientă şi mincinoasă. N-am niciun dubiu că multe dintre neajunsurile zilelor noastre îşi au originea în orgoliile şi competitivităţile inumane dezvoltate într-un mod devorator la nivel internaţional. Este inexplicabil cum lumea occidentală devine autosuficientă , iar populaţia majoritară a acesteia este inconştientă, manipulată şi lipsită de aspiraţii nobile, mulţumindu-se cu statutul de marionetă consumatoare. Spiritul comunitar aproape se anulează dacă nu este exersat.

  

Atât în Europa , cât şi în S.U.A. realizarea unor studii anterioare unor acţiuni este considerat un act esenţial , definitoriu. Se ajunge de regulă prin acele ţări la alt aspect nedorit: elaborarea mai multor zeci de studii asupra unui singur detaliu , dar de o calitate şi relevanţă discutabile. Aşadar este necesar să fii un bun cunoscător şi extrem de selectiv (concomitent) sau deosebit de norocos pentru a avea succes într-un domeniu în acele tărâmuri. Am realizat această introducere tocmai datorită unei întâmplări aproape incredibile la care am fost martor direct. Un studiu britanic ,apreciat şi de americani, susţine că perioada 15-21 ianuarie este  cea mai încărcată şi grea din întregul an , luându-se în calcul o sumedenie de considerente ( Sărbătorile de Iarnă deja trecute, sezonul de iarnă care poate deprima etc.). Bineînţeles că există anumite elemente forte la acest studiu, dar personal n-am reflectat asupra lui decât o secundă şi apoi am zâmbit. Complet întâmplător, în ziua de 21 ianuarie 2016 am plecat la Biblioteca Judeţeană din Oradea pentru a mă reculege şi a răsfoi câteva cărţi proprii şi alte câteva ale bibliotecii. Într-una dintre pauze când stăteam pe hol pentru a mă aerisi şi relaxa , într-un moment neaşteptat ,am fost chemat de către o studentă să-i ajut o colegă căreia i se făcuse rău datorită epuizării fizice şi intelectuale. Eram destul de nepregătit pentru un astfel de moment , dar am mers şi am ajutat-o cum m-am priceput mai bine, date fiind condiţiile, şi am chemat şi o echipă medicală în ajutor. O domnişoară plăpândă, cu ochi vioi, dar surmenată de eforturile pe care le presupune viaţă de student la drept în timpul sesiunii de iarnă. Ulterior mi-am amintit de studiul britanico-american… Coincidenţă ? Adevăr?

În aceaşi zi, aflând despre o expoziţie ,care a fiinţat mai multe zile în corpul C al Cetăţii Oradea, m-am decis să o vizitez. Expoziţia glorifica personalitatea contelui Miklós Bánffy, conte care s-a impus în constelaţia cultural-teatrală şi politică transilvană la sfârşitul secolului XIX şi în prima jumătate a secolului XX. Castelul de la Bonţida a aparţinut acestei familii transilvane renumite, iar contele a desfăşurat o activitate deosebit de prolifică inclusiv în Ungaria. A fost un abil diplomat, deţinând funcţia de ministru de externe al Ungariei între 1921-1922. A scris o Trilogie Transilvană şi Ţara Phoenix. Expoziţia a fost posibilă datorită implicării primăriei oraşului şi a interesului manifestat de către reprezentanţi ai diplomaţiei maghiare.

   

Pentru câteva seri am fost invitat în localitatea natală la evanghelizarea pe care a iniţiat-o Biserica Baptistă. Mă leagă amintiri deosebite faţă de lumea neoprotestantă şi din respect am acceptat aşa cum am mai făcut-o cu mult timp în urmă , dar fără a face pasul suprem către dumnealor – botezul. Adunarea este una de dimensiuni reduse , dar deosebit de cochetă şi luminoasă. Mă includ în interiorul speciei homo religiosus , dar atrag atenţia, de câte ori am ocazia, că lumea în care trăim este şi trebuie să rămână laică, nu una teocratică . Fundamentalismul ( creştin sau islamic) nu trebuie să aibă sorţi de izbândă şi nu cred că vreun cult religios are dreptul să anatemizeze pe cineva. Să binecuvânteze cu temei pe cineva – Da. Biblia spune : “Binecuvântaţi şi nu blestemaţi”(Romani,12,14). Evanghelia după Matei spune: ,,Adevărat vă spun, orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer” (Matei18.18). Dacă relaţiile interumane nu ar fi atât de încrâncenate şi sinuoase, oamenii ar fi mai liberi şi în viziunea evanghelistului ar putea umbla pe norii Cerului. La fel, cred că un om este incomplet dacă a citit numai Biblia o viaţă întreagă, oricât de sincer şi evlavios ar fi. Îl respect însă dacă îşi bazează viaţa pe valorile bisericii, chiar dacă a devenit desuet. Neoprotestantismul este bine reprezentat în nord-vestul românesc, dar devotamentul membrilor este în scădere. Ipocrizia este prezentă şi aici şi acestui gen i s-au dedicat chiar şi lucrări. Una dintre ele care îmi vine în minte este chiar “Ghidul ipocriţilor” a autorului clujean Péter Demény care ilustrează ipocrizia omniprezentă ( familie, socio-profesional etc.). Eu observ şi apreciez deosebit de mult naturaleţea la un individ, iar un verset biblic descrie în variantă creştină această calitate referindu-se la dragostea creştină : “Dragostea este îndelung răbdătoare; este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umple de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, … , nu se bucură de nelegiuire… Acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul”(1 Corinteni 13 , 4-7).

 

La aceiaşi bibliotecă, mai sus amintită, a găsit spaţiu prin bunăvoinţa conducerii pentru desfăşurarea activităţilor –  Asociaţia Ecoart Oradea. Coordonată de către profesorul universitar , om de cultură – Dan C. Popescu şi Emil Sauciuc, actor şi director de teatru, asociaţia încearcă iniţierea şi mobilizarea tinerilor pentru activitatea teatrală şi literară. Ultimul curs care a fost susţinut de către Emil Sauciuc s-a referit la cultura şi teatrul grecesc antic şi a beneficiat de o introducere privind civilizaţia miceniană. Pentru mine participarea a fost mai mult simbolică, deoarece am citit câteva sute de lucrări din acest gen şi autori greci antici, dar cursurile sunt binevenite pentru începători , tineri sau pentru cei care au un minim interes pentru cultura greacă antică. Homer şi Hesiod deschid porţile acestei grandioase culturi a lumii antice. Tragedia greacă este consacrată prin piesele lui Eschil, Sofocle, Euripide care s-au inspirat din mitologia greacă antică. Îmi place deosebit de mult Danaidele lui Eschil şi Antigona sau Oedip Rege de Sofocle. Ulterior pot fi evidenţiaţi istoricii Herodot şi Tucidide şi filosofii Socrate, Platon şi Aristotel. Comedia se definitivează şi desăvârşeşte în varianta greacă antică prin opera lui Aristofan . Romanii au fost influenţaţi în toate genurile de către greci, iar mai târziu Plaut ( sec. III-II î.e.n.) va scrie o lucrare pe care o ador – Soldatul Fanfaron. Marele critic şi istoric de artă, Thierry de Duve este convins, în contemporaneitate, că pentru o persoană cultura coincide cu mărimea colecţiei sau lucrărilor citite, sensibilitatea cu bogăţia sentimentelor şi probitatea de istoric (autor) cu popularitatea şi exactitatea judecăţilor.

  

Vă doresc o lună februarie 2016 sub semnul lui Cupidon, plină de belşug şi prospeţime !